SFÂNTUL DESCULŢ
Dragii mei,
Dedic
aceasta scriere unui mare Om si mare Sfant al Romaniei, al carui nume nu iL voi
dezvalui decat ceva mai incolo, dupa ce voi expune cateva credinte personale.
La aceasta
ora, la nivelul Bisericii Ortodoxe, detinem multimi de scrieri si invataturi,
pornind de la Biblie si continuand cu toate lucrarile Sfintilor Parinti. Sunt
acestea adevarate izvoare de intelepciune. Nu este obligatoriu ca cei care le
studiaza sa fie de acord cu toate cele scrise acolo, dar luand in considerare
doar partea aflata in rezonanta cu cititorul si tot este destul de mult.
Sa nu
uitam insa un lucru esential: toate acestea au fost scrise de oameni care au
trait la un moment dat pe Pamant, multi dintre ei infaptuind mari minuni, e
adevarat. Din aceasta cauza, alti oameni, mai tarziu, le-au alocat atributul de
Sfinti. Iar oamenii de acum le primesc pe toate ca atare cu buna credinta. Sa tinem
seama totusi ca oameni erau cei de atunci, oameni cei de mai tarziu si tot
oameni sunt si cei de acum. Gradul de sfintenie al cuiva nu poate fi
contorizat. Iar eu cred ca exista oameni ducand o viata ce se indreapta catre
sfintenie, in toate timpurile, chiar si in acesta prezent.
Multe
dintre aceste scrieri contin anumite reguli, considerate a fi corecte de catre
unii oameni sfinti si duse in acest fel, cu traditia, peste sutele de ani, din
om in om.
Orice persoana
din zilele noastre, facand apel la toata intelepciunea si inteligenta de care
poate fi capabila, isi poate ridica linistita niste intrebari firesti si iata
cateva, pe care eu insami mi le-am pus nu o singura data:
1. De unde
putem sti daca acele reguli impuse gasite in scrierile unui om sfant, sunt in
corespondenta cu Adevarul Divin, sau sunt doar o creatie personala, pentru ca
asa I s-a parut lui ca ar fi corect? Credeti ca oamenii sfinti ai vremurilor de
demult au fost scutiti de amagirile diavolesti? Nu au fost, pentru ca o declara
chiar ei.
2. De unde
putem sti ca pe langa cei pe care ii cunoastem ca Sfinti in vremurile noastre,
nu au trait multi alti oameni sfinti, facatori de minuni, poate mai mari decat
cele ale Sfintilor cunoscuti, dar despre care nimeni nu a aflat vreodata,
pentru ca destinul lor a fost sa aiba o viata simpla si ceva mai in umbra,
lasand si acestia multe invataturi in urma lor, poate ceva mai putin dogmatice?
3. De unde
putem sti ca in zilele noastre nu este venita pe Pamant o multime de oameni
sfinti, care traiesc poate o viata simpla de mirean si nu neaparat in sanul
bisericii, fiind aceasta ca un fel de camuflare in fata intunericului? Amestecam
Sfintii prin lume ca sa poata fi greu de depistat in vremea cea de pe urma, in
care se da cea mai mare batalie dintre lumina si intuneric. Pare cuiva ceva
iesit din comun? Mie, deloc.
4. Iar daca
lucrurile ar sta ca la punctul al treilea, de ce nu ar putea si acesti Sfinti
contemporani a emite si ei niste pareri ale lor? Cu ce ar fi mai prejos decat
cele ale Sfintilor din timpurile stravechi? Era Dumnezu mai destept atunci
decat acum?
Vedeti
cum sta treaba? Cand cauti a judeca lucrurile cu intelepciune si discernamant,
reusesti sa descoperi o multime de contradictii. Sunt de fapt toate acestea
oglinda tuturor balbaielilor generate de ascunderea Adevarului Divin si de
obturarea accesului omului la Cunoasterea cea Adevarata.
Sa vedem
niste exemple.
Spunem
pe de o parte ca Dumnezeu este Atotputernic si Atotstiutor insa pe de alta
parte, prin incercari, El cica ne testeaza. Pai daca este Atotstiutor, nu cumva
stie deja ce reactie urmeaza sa avem intr-o anumita conjunctura?
Nu
exista reintrupare, iar daca un om se naste napastuit, sunt de vina pacatele
familiei in care a venit. Aceasta este transmisia religioasa crestina. Nu ar
trebui insa ca toti sa se nasca perfect sanatosi, cu sanse egale, ca mai apoi
sa se aleaga lucrurile, in functie de faptele dintr-o anumita perioada,
corelate cu familia in care a venit? De ce ar face un suflet alegerea sa
traiasca in trupul unui handicapat, o viata de om? Sa nu se bucure de viata, sa
nu experimenteze, sa nu invete. Pentru ce ar accepta intruparea intr-un astfel
de corp? Este obligat, ar putea veni un raspuns, din cauza pacatelor de neam.
Pai nu iubeste Dumnezeu in mod egal toate sufletele, la inceputul unei vieti pe
Pamant? Ala ce-a facut de trebuie sa fie obligat?
Exista
problema controversata ca femeia cand este in perioada problemelor specifice
femeiesti, de parca nu asa ar fi fost creata de Dumnezeu, dupa cum au fost
create si alte aspecte fiziologice atat la femeie cat si la barbat, nu poate sa
se impartaseasca, ba mai mult, din punctul unora de vedere, nu poate intra nici
in biserica. Cica nu este curata. Serios ca asa este? Dar barbatul cum se curateste
domnule si cand, as avea si eu o curiozitate? El nu face pacate? La el este
cumva sistemul ca le tot incarca fara a le varsa necuratia in exterior, precum
femeia, si se tot umfla putand sa faca bum, daca nu se duce des sa se
spovedeasca? Dar daca o femeie are o inima grea si simte nevoia sa se spovedeasca
de un pacat exact in acea perioada, ce ar trebui sa faca? Obligatoriu trebuie
sa astepte pana se termina perioada. Dar poate moare pana atunci. Asa
functioneaza lucrurile? Pentru mine este limpede ca este ceva defect in regulile
acestea.
Cel
pacatos este oprit de la Sfanta Impartasanie pentru o perioada X de timp. El
vine si se spovedeste, isi cere iertare, isi doreste cu toata ardoarea sa se
uneasca cu Hristos prin gura aceea de vin si bucatica de paine si vine un om,
cu reguli stabilite de alt om, fie El si Sfant, care ii blocheaza unirea cu
Hristos. Pai nu spunea Hristos ca El a venit pe Pamant pentru cel pacatos si nu
pentru cel drept? Aceasta Sfanta Impartasanie, cata vreme Hristos nu este in
fizic printre noi asa cum a fost acum 2000 de ani, IL reprezinta practic in
fizic. Dar noi nu iI permitem sa il ajute pe cel pacatos, asa cum El a spus si
si-a dorit, caci avem a respecta niste reguli.
Sfanta
Impartasanie se ia doar pe nemancate si dupa trei zile de post. O acceptam. Sa
zicem ca facem si noi o mica truda ca sa exprimam recunostinta pentru primirea
unui astfel de dar. Dar daca un om vine si iti spune ca nu a apucat sa
posteasca si iti transmite ca simte cu toata inima lui sa isi ceara iertare si
sa se uneasca prin acea Sfanta Impartasanie cu Hristos, tu il trimiti acasa sa
tina post si sa revina dupa trei zile. S-ar putea ca din cauza respingerii ce a
suferit-o, peste trei zile sa zaca pe undeva printr-un sant, baut, facut praf.
Caci cineva a decis ca nu poate bate fierul atunci cand a simtit el ca trebuie
batut, iar dupa trei zile, fierul acela este deja rece.
Dragi
prieteni, vedem si stim cu totii foarte bine ca sunt toate acestea cu mare dus
– intors. Preotii ar trebui sa fie precum se cere si judecatorilor. Daca te
iei strict dupa un cod penal, fara a tine seama de particularitatile fiecarui
caz in parte, risti sa gresesti tare de tot condamnand un om. La fel si
preotul, se coordoneaza dupa toate regulile, nestand sa judece catusi de putin
particularitatea cazurilor si pica in pacat mare de tot pentru ca un om a vrut
sa se intoarca acasa precum fiul ratacitor, iar parintele sau, in loc sa il
primeasca cu bratele deschise, asa cum a fost descris in pilda Mantuitorului, l-a
umplut de dojeneli, obligandu-l sa plece de unde a venit! Multumesc Bunului
Dumnezeu ca intalnim in Romania multi preoti deschisi la inima si la minte,
care respecta reguli insa nu chiar pe toate, caci simt si dansii cu inimile
lor, prin experienta acumulata in atata vreme, ca nu este corect si ca ar pica
in pacat mare daca ar proceda altfel decat simtirea lor.
Ei bine,
toate aceste pareri si intrebari le emitea si Parintele Nil Dorobantu, caci dansului doresc sa iI inchin aceste
randuri, iar pentru ca prin cuvintele Sale se impotrivea tuturor acestor
reguli, a fost imediat contracarat de mai marii bisericii, fiind chiar exclus
din sanul clerului la un moment dat, desi era mare facator de minuni, dupa cum
exista atatea marturii. Era numit Sfantul
Descult, pentru ca umbla mereu descult. A urmat trei facultati si cunostea
12 limbi straine, printre care aramaica si sanscrita. A patimit pe vremea
comunistilor torturi de nedescris si toate astea in conditiile in care se putea
teleporta linistit dintr-un loc in altul, oricand voia. A considerat insa ca
daca Hristos si-a dus patimile fara cracnire, lasand la o parte manifestarea
dumnezeiasca in acele momente, atunci El, avand mare ravna si evlavie catre
Mantuitorul nostru, a hotarat ca trebuie sa procedeze la fel: sa indure totul
fara cracnire.
De cand
a venit Parintele in vizorul meu, prin prisma unei doamne pe care o cunosc nu
de multa vreme si ii multumesc din suflet pe aceasta cale, am avut cu dansul mai
multe conexiuni puternice. Va invit sa va propuneti trairea unei astfel de
legaturi. Un om cu milostenia si inima deschise nu poate ramane fara lacrimi pe
obraz in urma unei astfel de experiente. Va garantez.
Toti cei
care il contreaza sunt cu un mental tare ca stanca, ei manevrand doar din vorbe
cuvantul iubire, in conditiile in care scrierile lor sunt seci in cele ce
priveste aceasta energie a iubirii. Sfantul Apostol Pavel spunea ca numai
Iubirea se poate bucura de adevar. Cum sa fie atunci adevarata scrierea unei
persoane, cand acele randuri, de la inceput pana la sfarsit, nu emana nici o
scanteie de iubire?
Ca sa
poti afla daca un om a fost cu adevarat un Sfant, exercitiul este simplu si
este cel propus mai sus. Nu exista loc de inselaciune aici. Caci nu ai cum sa
ajungi sa plangi si sa simti iubirea si milostenia enorme ce iti sunt
transmise, pe care un corp fizic ca al nostru aproape ca nu are capacitatea sa
le suporte, daca te-ai afla in fata cu un diavol sau chiar cu un controlor. Dar
cine are chakra inimii cat o aluna si timusul atrofiat complet, ce poate sa
simta? Da doar din gura si emite pareri caci ce altceva poate sa faca? Sunt
acestea fondate pe scrieri selective caci la oricare dintre ele poti veni cu
scrieri culese tot din Sfanta Scriptura, care contin insa niste idei complet
opuse.
Si nu se
multumesc respectivii sa improste cu noroi doar numele Parintelui Dorobantu, ci
si pe al Parintelui Arsenie Boca, sau pe al Parintelui Ilarion Argatu sau pe
ale altor mari Parinti ai neamului romanesc. “Iarta-i Doamne ca nu stiu ce
zic!” Valabil si pe vremea lui Hristos, valabil si in timpurile noastre. Acelasi scenariu la indigo.
Dupa ce
au existat in ultimele zile mai multe actiuni conduse in plan energetic de
Parintele Nil, spre ajutorarea neamului romanesc, a venit sambata o informatie
din partea Sa, care pe mine va marturisesc ca m-a socat.
Parintele
Nil mi-a aratat o carte groasa. Mi-a transmis ca acela este simbolul tuturor
scrierilor Sale. Insumeaza aproximativ 9000 de pagini, despre care am aflat
studiind si eu mai bine in internet. Fac trimitere cu aceasta ocazie catre un
site special creat ca sa sustina Opera Parintelui. Este nevoie de bani seriosi
ca sa poata fi transformata intreaga Sa Creatie, din forma de manuscrise in
forma de carti care sa ajunga sa hraneasca si sa lumineze multimi de suflete.
Exista acolo in site o zona de donatii si va transmit clar ca Parintele isi
doreste foarte mult ca Lucrarea Sa sa poata fi sustinuta si promovata.
Mi-a
transmis mai departe ca aceste scrieri, precum si minunile si actiunile
exceptionale ce era capabil sa le faca, au pus pe ganduri si au speriat rau anumite
scaune. Drept urmare, se hotaraste de cineva, cumva, iar in data de 3 martie 1977, se aduna in
Bucuresti un grup de 44 de persoane, care conduc un ritual de blestem impotriva
Parintelui Nil. Pentru cine are cunoastere, stie bine ce inseamna 44. Au fost in
acest numar ca sa dea forta maxima actiunii de blestem. Sa spun de unde
proveneau cei 44? Mai bine nu, a spus Parintele Nil, caci ar da nastere la
multe polemici, dar dupa straie, asa cum se vedea in viziunea ce Parintele o
arata, era lesne de inteles, cel putin de catre mine. Sunt absolut sigura ca
exista in tara la ora asta oameni care stiu despre ce s-a petrecut atunci. N-au
avut idee impotriva cui au facut blestem, caci Parintele era un Spirit atat de
inalt, coborat din Universul Fiului Paradisiac. De aceea avea atata cunoastere,
atata intelepciune, atata capacitate de memorare, puteri iesite din comun si
atat de multa milostenie.
Ce s-a
intamplat dupa aceea? Isi amintesc multi despre data de 4 martie 1977. A fost
zi crancena pentru Bucuresti si nu numai, cand, prin cutremurul ce s-a produs atunci,
o multime de oameni a murit si o multime de constructii a fost pusa la pamant.
In data de 27 martie 1977, Parintele a parasit si El aceasta planeta.
Blestemul
acela in nici un caz nu a atins un Spirit ca Parintele. S-a intors insa peste
tot neamul romanesc. Multi au pus inceputul caderii Romaniei pe seama faptului
ca Elena Ceausescu ar fi pornit a se implica in politica. Dar nu aici se pare
ca a fost buba. Daca am inteles corect din comunicari, niciunul dintre cei 44
nu mai este acum in viata. Sufletele lor erau aprig prinse in adancuri si
blestemul de pe capul poporului roman era chiar pe taramul lui Ba.
Dupa 40
de ani (numarul transmutarii), Parintele Nil Dorobantu a revenit dorind sa
ajute la dezlegarea acelui blestem greu si la eliberarea sufletelor celor 44,
confirmand inca o data si dansul ca tarii acesteia mare viitor i se asterne la
picioare.
Chiar in
acea zi de sambata, 23.09.2017, s-au implinit dorintele Sale si inca o data, o
mare corvoada s-a luat de pe umerii nostri. Mai departe, Parintele Nil
Dorobantu se alatura tuturor Titanilor acestui neam, ce ne ajuta si ne ghideaza
pe drumul ce ne este scris sa il parcurgem, caci oricate forte s-ar opune si
oricat de mult ar vrea unii si altii sa ne vada in genunchi, cerand mila si
lingand pe jos, asa ceva nu se mai poate intampla pentru ca ESTE APROAPE VREMEA
CAND STEAUA ROMANIEI VA FI STRALUCITOARE CUM NU A FOST VREODATA!
Inchei
aceasta scriere facand trimitere catre un articol in care este facuta o scurta
prezentare a vietii si personalitatii Sale, dar si catre un documentar la fel
de edificator si valoros.
Toate
cele bune!
Daca doriti sa aflati soarta Romaniei in viitorul apropiat si mediu cititi cu foarte mare atentie Interviul luat de Marius Tuca,la inceputul anilor 2000 profesorului universitar,academician Anghel RUGINA...
RăspundețiȘtergerePerfect adevarat dar Divinitatea ne pregateste sa tragem linie la toate astea.
ȘtergereMultumim pentru aceste informatii. Am gasit un articol interesant despre legatura dintre 3 mari Spirite Divine: Arsenie Boca, Nil Dorobantu si Ioan Iovan:
RăspundețiȘtergerehttp://www.spiritus.ro/RAZVAN/pe_urmele_unei_profetii_neimplinite.htm
Cred ca asa este, ca si la Parintele Ioan Iovan daca ajungi la mormant, te ia plansul de la 100 de m distanta, din cauza iubirii ce o simti plutind in aer.
ȘtergereFain articolul! Eu nu mai rezonez de mult cu biserica ortodoxa, un colos de reguli false inventate de oameni care au vrut sa subjuge alti oameni, care nu se regasesc pe nicaieri prin simtirea si gandirea mea. Batalia se va da intre ce simte Sinele meu ca fiind Adevarat pentru mine si ce mi se spune din afara ca fiind Adevarul, care culmea, dar nu ma face nici mai fericit si nici mai impacat cu mine insumi. Da cu virgula rau de tot. Din punctul meu de vedere, biserica in forma in care a fost si insista sa ramana e un sistem care a dat gres si daca nu intelege esenta credintei si a vietii, isi va pune singur lacatul pe usa. Spiritele care vin acum pe Pamant nu rezoneaza cu genul asta de gandire, cu textele arhaice si golite de continut care nu transmit nimic din inima, cu rugaciunile extrem de lungi, seci si cu cuvinte depasite, cu posturile care sint mai degraba un chin decat o placere, cu tot ce e impus ca "altfel nu vei fi mantuit etc, etc...". Traim vremuri de mari schimbari la nivel de umanitate, incepem sa simtim din ce in ce mai mult ca Dumnezeu e inauntru si comuniunea cu Isus Hristos se face direct (Cheia 19 din Cheile Genelor), nimeni nu are nevoie de mijlocitori care sa se substituie lui Dumnezeu si sa decida ei cand/cum/daca e momentul sa ne spovedim sau sa ne impartasim. Recunoasterea greselilor se face in mod direct si cinstit fata de tine insuti, iertarea o ceri imediat, sincer si direct, e un proces de constientizare fata de propria ta persoana. "Biserica" viitorului va fi probabil un loc in care va salaslui Adevarul lui Dumnezeu care se va afla in fiecare din cei participanti care vor dori sa impartaseasca acest adevar si bucuria lui. Se poate discuta mult pe acest subiect. Cat despre oamenii cu daruri deosebite care au venit sa ne ajute, sa le acordam si noi tot sprijinul de care au nevoie, indiferent cine sint ei si daca ii cunoastem sau nu. Daniela
RăspundețiȘtergereSfantul Vasile cel Mare socoteste Sfanta Liturghie ca fiind "Marea Taina a Mantuirii" si in opinia mea si nu numai a mea, este benefic a participa la savarsirea acesteia in Biserica. Prin urmare "Taina Mantuirii", nu sta in analiza textului biblic sau liturgic, ci in partasia la Trupul Tainic al lui Hristos, Biserica, mai clar, in CUMINECARE. Cuvantul "Impartasanie" inseamna "partasie cu Hristos" in Trupul Sau Tainic, Biserica. Fiind inima crestinismului(atat ortodox, cat si catolic-latin si bizantin), Dumnezeiasca Liturghie are ca rugaciune euharistica centrala, rugaciunea de "oferire", de "ofranda"(Anafora sau Anaforaua Liturgica), in timpul careia, prin invocarea Divinitatii, se sfintesc darurile de paine (noi ii zicem "prescura") si de vin, in care se toarna putina apa - vin si se prefac in mod real in Trupul si Sangele Domnului nostru Iisus Hristos(termenul "prescura" vine de la "pros phoron" insemnand "purtatoare de insemn, de simbol, de pecete, de dar divin". De ex. Anaforaua vasiliana se revarsa ca un potir de har peste toate marginile timpului, vesnicindu-l, caci recapituleaza istoria creatiei de la inceput (vezi Facerea), nu pana la sfarsit, ci mai departe, in "eshaton"(ex. "hatos"- "dincolo de hat", "imediat dincolo de hotarele acestei lumi", dupa ce se petrec aci "ultimele lucruri") pana in "cerul nou si pamantul nou" re-castigat, re-dobandit prin Sangele varsat pentru intreaga Lume vazuta si nevazuta si pentru mantuirea noastra in "Marea Jertfa Mantuitoare". Astfel, dragi compatrioti, "Anaforaua" reincorporeaza in mod obiectiv tot Cosmosul in iubirea jertfelnica si recreatoare a Fiului lui Dumnezeu, Cel ce se supune Vointei Tatalui, daruind Duh Sfant si viata vesnica tuturor. Asa ca, transformand Cunoasterea in Intelepciune(care se primeste pe verticalitatea relatiei cu Dumnezeu), destul de clar, in intelegerea pe care-o am pana la aceasta data, sa tina cont de indrumarea primita de la Maica Sfanta si sa aiba incredere pe mai departe ca lucrurile toate vor fi intelese, cat si Lucrarea , "Planul Divin"(care oricum nu este cunoscut de catre nimeni). Mai adaug doar faptul ca (si inca o data va spun care-i perceptia si intelegerea putina a putinului care sunt, ca urmare a experientelor mele, trairilor mele, studiului si cercetarilor mele, atat in biserica, cat si in afara acesteia ) modelul desavarsit, pregatit temeinic de Dumnezeu pentru mantuirea noastra, despre care Sfanta Scriptura marturiseste ca a dobandit "plinatatea harului", este Maica Domnului.
Ștergere.........................................................
Aceasta lupta “prin credinta” ar trebui sa poata fi dusa de mase mari de oameni… Nu stiu daca nivelul “intensitatii” actuale a credintei este destul de puternic… Dar si “actul credintei” in sine, nu stiu cati “il cunosc” in ce consta, CE ESTE CREDINTA? Numai a “sti” ca Dumnezeu, Iisus, “exista” si “nu sunt “superstitii”… sunt o baza de plecare, nu “totalitatea actului de credinta”… E greu sa “convingi” multimi mari de nenumaratele adevaruri si subtilitatile acestora, cuprinse in carti… E greu de inlocuit o practica asezata in timp, prin simple enunturi care sa fie acceptate instantaneu… Un lucru insa cred ca se poate face: asa cum apa, are nevoie de o “albie” ca sa curga, asa si mintea, sufletul, au nevoie de o deschidere pentru ca cele ce exista natural si firesc, sa-si urmeze cursul eliberat de obstacolele necunoasterii… Pace si drum drept spre Intelepciune !
Mai sa fie, Ecodomo 13:01 ! ;) ( io ma bucur ca esti in rezonanta cu aceste scrieri...!)
ȘtergereToate cele bune !;)
Nu sunt vanitos si „multumirile” ma stingheresc… pe net, doar ne „culegem” unii pe altii...Pace
ȘtergereCu mult respect, eu aș avea un pic mai multă circumspecție când scriu sau analizez regulile vieții duhovnicești. Nimic nu este contradictoriu în Biblie. Doar dinții prea moi pentru mestecarea ei, așa cum spunea părintele Cleopa. Domnul Iisus a adus Legea, nimic nu se schimbă în rest. Noi suntem aceeași. Aghiuță e tot acolo. Sincretismul și erezia sunt la nivele tot mai înalte. O singură frază ce, cred eu, lămurește chestiunea sfințeniei. Citez: Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu. Sfârșitul înțelepciunii este iubirea de Dumnezeu. Am încheiat citatul. Frica înseamnă de fapt dorința de a nu te îndepărta de Domnul, de pierderea Harului. Cu voia domniilor voastre eu cred că nu e bine să ne îndepărtăm de BOR și de ortodoxie. A rămas singura redută! Dacă am supărat pe cineva, îmi cer scuze de pe acum. Doamne ajută!
RăspundețiȘtergereAi dreptate Cristi. Si eu sunt de aceeasi parere. Cunosc cativa preoti ortodocsi atat de minunati, ca te ung la rana. Nu te mai saturi sa ii asculti vorbind. Isi fac munca in iubire si cu multa daruire. Au multa cunoastere si nu doar din domeniul religios. Interesant este ca exact ei sunt acei parinti deschisi despre care am vorbit in articol, care au inteles si inteleg anumite lucruri intr-un mod diferit fata de restul, iar enoriasii catre ei sunt atrasi caci simt cum li se scalda inimile in iubire si mintile in intelepciune, gasindu-si echilibrul si bucuria interioara a sufletului.
ȘtergereAMIN !!!
ȘtergerePentru a face un pic de lumina prin hatisul de teorii si povesti am incercat sa plec de la aspectele cele mai „sigure” si evidente. Eu consider ca fiind aspecte „sigure” urmatoarele:
Ștergere– am un corp fizic compus din zeci de triliarde de celule si din sute de triliarde de bacterii; corpul fizic are niste senzori care percep(cu anumite limitari) lumea inconjuratoare si, in conjuntie cu mentalul, imi permit interactiunea in planul fizic; fiecare din celulele care compun corpul fizic are un anumit grad de constienta. Practic, corpul fizic este o colonie de multe triliarde de „entitati” care fiecare are un grad de constienta. Acelasi lucru este valabil pentru tot de este „viu”(bacterii, plante, viermi, insecte, animale);
– am un corp emotional, „simt”, am anumite trairi, reactionez in anumite feluri la evenimente;(toate „vietatile” au emotional intr-o masura mai mare sau mai mica)
– am un corp mental(mentalul, mintea) (nu intru in detalii despre rolul mentalului) (aparent mentalul este foarte slab dezvoltat sau inexistent la alte „vietuitoare”);
– fizicul, emotionalul si mentalul sunt interconectate si interactioneaza in anumite moduri(pe care acum le explorez);
– este extrem de probabil ca am un „suflet” sau ca, de fapt, „sufletul” „are” restul corpurilor(este discutabil dar nu cred ca sunt importante detaliile);
– tot ce este „viu” este interconectat; (putem sa-i spunem „camp” sau oricum altfel);(as putea forta un pic si sa fac afirmatia ca nu numai „viul” are constienta; cred ca un anumit grad de „contienta au si mineralele si cristalele);
In mod evident majoritatea covarsitoare a oamenilor nu sunt capabili sa-si gestioneze(nici eu) nici unul dintre corpurile pe care le-am enumerat. Exista „conflicte” interne in fiecare corp si intre corpuri. Interactiunea dintre ele si dintre ele si mediu o putem numi „ego”.Lumina peste VOI ! ! ! Amin !
Da, Ecodomo 22:57 ! In rezonanta cu ceea ce-ai transmis aci, cred ca-i important sa reusim echilibrarea si armonizarea, mai cu seama, a "corpului fizic-energetic". Cand acesta este sanatos, echilibrat si stabil, se armonizeaza toate.
ȘtergereVa salut d-aci de la taranoaiasan, mai din nordul tarii !(bucurestenii ii spun "provincie")
Rezumand: eu consider „crestinism”, a merge pe „calea” lasata de Iisus. ASTA a fost misiuea pentru care a venit Iisus, pentru a lasa „Calea”, a o „marca” daca vreti, ca si altii sa poata ajunge acolo unde El a ajuns: „Eu am reusit, asa puteti si voi”! Asta e tot. Ca unii vor sa o urmeze sau nu, ca altii vor si ei sa fie „descoperitori/lasatori” de ALTE cai, etc, e „optiunea fiecaruia”, nimeni nu te obliga sa faci numai intr-un anumit fel, LIBERUL ARBITRU e SUVERAN! Doar ca „drumuri diferite te duc la destinatii diferite”, sau mai corect, „exista drumuri mai lungi, altele mai grele, altele mai usoare, alpinism pieptis, scurtaturi, etc..”. Iisus a venit cu „varianta optima”, aplicabila nu numai „atletilor” si nici „numai pentru cei mai slabi” ci „numarului optim maxim de populatie medie” care sa il poata parcurge si sa ajunga totusi cat mai multi la destinatie! De-aici incolo, fiecare isi ajusteaza „mersul” dupa cum i se potriveste, in directia pe care o doreste, „experimentand” traseul respectiv numit „viata”. Nu exista „reteta universala” cum nu exista vieti identice, dar exista Nord si Sud iar Iisus a lasat „busola” si „instructiunile de folosire”! „Minunile”, si toate celelate petrecute „atunci” au trebuit sa fie, asa cum „muzica buna” atrage ascultatorii, caci altfel ei nu s-at fi oprit sa-i dea atentie! „Scopul” insa a fost „harta cu drumul” pe care toti participantii la concert, au primit-o „la intrare”, fara sa-i dea atunci prea multa atentie, ca doar ei venisera pt „muzica”!
ȘtergereFolositi „harta si busola” si nimeni nu se va mai rataci !Lumina lina peste Voi...
Cu iubire, te rog să crezi că Iisus este Împăratul nostru și este Fiul Domnului Dumnezeu. Nu a dat compasul sau harta. A spus:Fără Mine nimic nu puteți! El nu lăsat ceva aici și a plecat. NU. E aici cu noi și bate la ușa inimii noastre. În rest este teologhisire. Asta este părerea mea. Iertare dacă te supăr.
ȘtergereAcesta a fost motivul pentru care a avut loc acel cutremur? Vai... Si de ce s-a intors blestemul asupra neamului si nu s-a transmutat, sa zicem?
RăspundețiȘtergereDin cauza ca s-a petrecut pe teritoriu romanesc si a fost facut de romani.
ȘtergereMai avem si alte blesteme de dezlegat prin care suntem legati, doar pentru ca s-au desfasurat pe teritoriul acestei tari, dar se va intampla sa se dezlege fiecare dupa cum va veni vremea de Sus. Aceste lucruri nu se intampla cand vrem noi ci cand hotaraste Dumnezeu. Se pare ca un aport mare intr-o legatura de blestem il are locul geografic unde se desfasoara actiunea intunecata. Este o concluzie trasa din intreaga experienta acumulata pe marginea acestui subiect si a dezlegarii acestor blesteme.
Draga Mihaela, asa bucuroasa ma simt cand citesc articolele tale si asa incredere imi dai, incat imi permit sa te imbratisez virtual. Se spune ca atunci cand rezonezi perfect cu ceva, intuitia este cea care te conduce. Multumesc.
RăspundețiȘtergereSi eu va imbratisez cu mult drag!
ȘtergereMultumesc pentru raspuns. Este trist, dar sa ne ajute Dumnezeu sa ne fie dezlegate toate!
RăspundețiȘtergereDRAGA MIHAELA CU VREO TREI ANI IN URMA AM AUZIT DE PARINTELE NIL DOROBANTU LA EMISIUNEA "IN PREMIERA", LA ANTENA 3.S-A NUMIT "DOROBANTUL LUI DUMNEZEU".INIMA MI-A TRESALTAT SI DE ATUNCI S-A CREAT O LEGATURA CU DINSUL ,AMINTINDU-MI MEREU SI MEREU DE EL.AM STUDIAT PE NET SI AM AFLAT CA A SCRIS ENORM DAR CA NU A FOST PUBLICAT.CITESC DE PE NET MATERIALE ALE LUI DAR SINT SCRISE LA UN NIVEL FOARTE INALT .SAPTAMINA TRECUTA M-AM GANDIT DIN NOU LA DINSUL.MA BUCUR ENORM DE ARTICOLUL TAU.
RăspundețiȘtergere