SFÂNTUL DESCULŢ

SFÂNTUL DESCULŢ

Dragii mei,

Dedic aceasta scriere unui mare Om si mare Sfant al Romaniei, al carui nume nu iL voi dezvalui decat ceva mai incolo, dupa ce voi expune cateva credinte personale.

La aceasta ora, la nivelul Bisericii Ortodoxe, detinem multimi de scrieri si invataturi, pornind de la Biblie si continuand cu toate lucrarile Sfintilor Parinti. Sunt acestea adevarate izvoare de intelepciune. Nu este obligatoriu ca cei care le studiaza sa fie de acord cu toate cele scrise acolo, dar luand in considerare doar partea aflata in rezonanta cu cititorul si tot este destul de mult.

Sa nu uitam insa un lucru esential: toate acestea au fost scrise de oameni care au trait la un moment dat pe Pamant, multi dintre ei infaptuind mari minuni, e adevarat. Din aceasta cauza, alti oameni, mai tarziu, le-au alocat atributul de Sfinti. Iar oamenii de acum le primesc pe toate ca atare cu buna credinta. Sa tinem seama totusi ca oameni erau cei de atunci, oameni cei de mai tarziu si tot oameni sunt si cei de acum. Gradul de sfintenie al cuiva nu poate fi contorizat. Iar eu cred ca exista oameni ducand o viata ce se indreapta catre sfintenie, in toate timpurile, chiar si in acesta prezent.

Multe dintre aceste scrieri contin anumite reguli, considerate a fi corecte de catre unii oameni sfinti si duse in acest fel, cu traditia, peste sutele de ani, din om in om.

Orice persoana din zilele noastre, facand apel la toata intelepciunea si inteligenta de care poate fi capabila, isi poate ridica linistita niste intrebari firesti si iata cateva, pe care eu insami mi le-am pus nu o singura data:

1.    De unde putem sti daca acele reguli impuse gasite in scrierile unui om sfant, sunt in corespondenta cu Adevarul Divin, sau sunt doar o creatie personala, pentru ca asa I s-a parut lui ca ar fi corect? Credeti ca oamenii sfinti ai vremurilor de demult au fost scutiti de amagirile diavolesti? Nu au fost, pentru ca o declara chiar ei.

2.    De unde putem sti ca pe langa cei pe care ii cunoastem ca Sfinti in vremurile noastre, nu au trait multi alti oameni sfinti, facatori de minuni, poate mai mari decat cele ale Sfintilor cunoscuti, dar despre care nimeni nu a aflat vreodata, pentru ca destinul lor a fost sa aiba o viata simpla si ceva mai in umbra, lasand si acestia multe invataturi in urma lor, poate ceva mai putin dogmatice?

3.    De unde putem sti ca in zilele noastre nu este venita pe Pamant o multime de oameni sfinti, care traiesc poate o viata simpla de mirean si nu neaparat in sanul bisericii, fiind aceasta ca un fel de camuflare in fata intunericului? Amestecam Sfintii prin lume ca sa poata fi greu de depistat in vremea cea de pe urma, in care se da cea mai mare batalie dintre lumina si intuneric. Pare cuiva ceva iesit din comun? Mie, deloc.

4.    Iar daca lucrurile ar sta ca la punctul al treilea, de ce nu ar putea si acesti Sfinti contemporani a emite si ei niste pareri ale lor? Cu ce ar fi mai prejos decat cele ale Sfintilor din timpurile stravechi? Era Dumnezu mai destept atunci decat acum?

Vedeti cum sta treaba? Cand cauti a judeca lucrurile cu intelepciune si discernamant, reusesti sa descoperi o multime de contradictii. Sunt de fapt toate acestea oglinda tuturor balbaielilor generate de ascunderea Adevarului Divin si de obturarea accesului omului la Cunoasterea cea Adevarata.

Sa vedem niste exemple.

Spunem pe de o parte ca Dumnezeu este Atotputernic si Atotstiutor insa pe de alta parte, prin incercari, El cica ne testeaza. Pai daca este Atotstiutor, nu cumva stie deja ce reactie urmeaza sa avem intr-o anumita conjunctura?

Nu exista reintrupare, iar daca un om se naste napastuit, sunt de vina pacatele familiei in care a venit. Aceasta este transmisia religioasa crestina. Nu ar trebui insa ca toti sa se nasca perfect sanatosi, cu sanse egale, ca mai apoi sa se aleaga lucrurile, in functie de faptele dintr-o anumita perioada, corelate cu familia in care a venit? De ce ar face un suflet alegerea sa traiasca in trupul unui handicapat, o viata de om? Sa nu se bucure de viata, sa nu experimenteze, sa nu invete. Pentru ce ar accepta intruparea intr-un astfel de corp? Este obligat, ar putea veni un raspuns, din cauza pacatelor de neam. Pai nu iubeste Dumnezeu in mod egal toate sufletele, la inceputul unei vieti pe Pamant? Ala ce-a facut de trebuie sa fie obligat?

Exista problema controversata ca femeia cand este in perioada problemelor specifice femeiesti, de parca nu asa ar fi fost creata de Dumnezeu, dupa cum au fost create si alte aspecte fiziologice atat la femeie cat si la barbat, nu poate sa se impartaseasca, ba mai mult, din punctul unora de vedere, nu poate intra nici in biserica. Cica nu este curata. Serios ca asa este? Dar barbatul cum se curateste domnule si cand, as avea si eu o curiozitate? El nu face pacate? La el este cumva sistemul ca le tot incarca fara a le varsa necuratia in exterior, precum femeia, si se tot umfla putand sa faca bum, daca nu se duce des sa se spovedeasca? Dar daca o femeie are o inima grea si simte nevoia sa se spovedeasca de un pacat exact in acea perioada, ce ar trebui sa faca? Obligatoriu trebuie sa astepte pana se termina perioada. Dar poate moare pana atunci. Asa functioneaza lucrurile? Pentru mine este limpede ca este ceva defect in regulile acestea.

Cel pacatos este oprit de la Sfanta Impartasanie pentru o perioada X de timp. El vine si se spovedeste, isi cere iertare, isi doreste cu toata ardoarea sa se uneasca cu Hristos prin gura aceea de vin si bucatica de paine si vine un om, cu reguli stabilite de alt om, fie El si Sfant, care ii blocheaza unirea cu Hristos. Pai nu spunea Hristos ca El a venit pe Pamant pentru cel pacatos si nu pentru cel drept? Aceasta Sfanta Impartasanie, cata vreme Hristos nu este in fizic printre noi asa cum a fost acum 2000 de ani, IL reprezinta practic in fizic. Dar noi nu iI permitem sa il ajute pe cel pacatos, asa cum El a spus si si-a dorit, caci avem a respecta niste reguli.

Sfanta Impartasanie se ia doar pe nemancate si dupa trei zile de post. O acceptam. Sa zicem ca facem si noi o mica truda ca sa exprimam recunostinta pentru primirea unui astfel de dar. Dar daca un om vine si iti spune ca nu a apucat sa posteasca si iti transmite ca simte cu toata inima lui sa isi ceara iertare si sa se uneasca prin acea Sfanta Impartasanie cu Hristos, tu il trimiti acasa sa tina post si sa revina dupa trei zile. S-ar putea ca din cauza respingerii ce a suferit-o, peste trei zile sa zaca pe undeva printr-un sant, baut, facut praf. Caci cineva a decis ca nu poate bate fierul atunci cand a simtit el ca trebuie batut, iar dupa trei zile, fierul acela este deja rece.

Dragi prieteni, vedem si stim cu totii foarte bine ca sunt toate acestea cu mare dus – intors. Preotii ar trebui sa fie precum se cere si judecatorilor. Daca te iei strict dupa un cod penal, fara a tine seama de particularitatile fiecarui caz in parte, risti sa gresesti tare de tot condamnand un om. La fel si preotul, se coordoneaza dupa toate regulile, nestand sa judece catusi de putin particularitatea cazurilor si pica in pacat mare de tot pentru ca un om a vrut sa se intoarca acasa precum fiul ratacitor, iar parintele sau, in loc sa il primeasca cu bratele deschise, asa cum a fost descris in pilda Mantuitorului, l-a umplut de dojeneli, obligandu-l sa plece de unde a venit! Multumesc Bunului Dumnezeu ca intalnim in Romania multi preoti deschisi la inima si la minte, care respecta reguli insa nu chiar pe toate, caci simt si dansii cu inimile lor, prin experienta acumulata in atata vreme, ca nu este corect si ca ar pica in pacat mare daca ar proceda altfel decat simtirea lor.

Ei bine, toate aceste pareri si intrebari le emitea si Parintele Nil Dorobantu, caci dansului doresc sa iI inchin aceste randuri, iar pentru ca prin cuvintele Sale se impotrivea tuturor acestor reguli, a fost imediat contracarat de mai marii bisericii, fiind chiar exclus din sanul clerului la un moment dat, desi era mare facator de minuni, dupa cum exista atatea marturii. Era numit Sfantul Descult, pentru ca umbla mereu descult. A urmat trei facultati si cunostea 12 limbi straine, printre care aramaica si sanscrita. A patimit pe vremea comunistilor torturi de nedescris si toate astea in conditiile in care se putea teleporta linistit dintr-un loc in altul, oricand voia. A considerat insa ca daca Hristos si-a dus patimile fara cracnire, lasand la o parte manifestarea dumnezeiasca in acele momente, atunci El, avand mare ravna si evlavie catre Mantuitorul nostru, a hotarat ca trebuie sa procedeze la fel: sa indure totul fara cracnire.

De cand a venit Parintele in vizorul meu, prin prisma unei doamne pe care o cunosc nu de multa vreme si ii multumesc din suflet pe aceasta cale, am avut cu dansul mai multe conexiuni puternice. Va invit sa va propuneti trairea unei astfel de legaturi. Un om cu milostenia si inima deschise nu poate ramane fara lacrimi pe obraz in urma unei astfel de experiente. Va garantez.

Toti cei care il contreaza sunt cu un mental tare ca stanca, ei manevrand doar din vorbe cuvantul iubire, in conditiile in care scrierile lor sunt seci in cele ce priveste aceasta energie a iubirii. Sfantul Apostol Pavel spunea ca numai Iubirea se poate bucura de adevar. Cum sa fie atunci adevarata scrierea unei persoane, cand acele randuri, de la inceput pana la sfarsit, nu emana nici o scanteie de iubire?

Ca sa poti afla daca un om a fost cu adevarat un Sfant, exercitiul este simplu si este cel propus mai sus. Nu exista loc de inselaciune aici. Caci nu ai cum sa ajungi sa plangi si sa simti iubirea si milostenia enorme ce iti sunt transmise, pe care un corp fizic ca al nostru aproape ca nu are capacitatea sa le suporte, daca te-ai afla in fata cu un diavol sau chiar cu un controlor. Dar cine are chakra inimii cat o aluna si timusul atrofiat complet, ce poate sa simta? Da doar din gura si emite pareri caci ce altceva poate sa faca? Sunt acestea fondate pe scrieri selective caci la oricare dintre ele poti veni cu scrieri culese tot din Sfanta Scriptura, care contin insa niste idei complet opuse.

Si nu se multumesc respectivii sa improste cu noroi doar numele Parintelui Dorobantu, ci si pe al Parintelui Arsenie Boca, sau pe al Parintelui Ilarion Argatu sau pe ale altor mari Parinti ai neamului romanesc. “Iarta-i Doamne ca nu stiu ce zic!” Valabil si pe vremea lui Hristos, valabil si in timpurile noastre.  Acelasi scenariu la indigo.

Dupa ce au existat in ultimele zile mai multe actiuni conduse in plan energetic de Parintele Nil, spre ajutorarea neamului romanesc, a venit sambata o informatie din partea Sa, care pe mine va marturisesc ca m-a socat.

Parintele Nil mi-a aratat o carte groasa. Mi-a transmis ca acela este simbolul tuturor scrierilor Sale. Insumeaza aproximativ 9000 de pagini, despre care am aflat studiind si eu mai bine in internet. Fac trimitere cu aceasta ocazie catre un site special creat ca sa sustina Opera Parintelui. Este nevoie de bani seriosi ca sa poata fi transformata intreaga Sa Creatie, din forma de manuscrise in forma de carti care sa ajunga sa hraneasca si sa lumineze multimi de suflete. Exista acolo in site o zona de donatii si va transmit clar ca Parintele isi doreste foarte mult ca Lucrarea Sa sa poata fi sustinuta si promovata.

http://nildorobantu.ro

Mi-a transmis mai departe ca aceste scrieri, precum si minunile si actiunile exceptionale ce era capabil sa le faca, au pus pe ganduri si au speriat rau anumite scaune. Drept urmare, se hotaraste de cineva, cumva, iar in data de 3 martie 1977, se aduna in Bucuresti un grup de 44 de persoane, care conduc un ritual de blestem impotriva Parintelui Nil. Pentru cine are cunoastere, stie bine ce inseamna 44. Au fost in acest numar ca sa dea forta maxima actiunii de blestem. Sa spun de unde proveneau cei 44? Mai bine nu, a spus Parintele Nil, caci ar da nastere la multe polemici, dar dupa straie, asa cum se vedea in viziunea ce Parintele o arata, era lesne de inteles, cel putin de catre mine. Sunt absolut sigura ca exista in tara la ora asta oameni care stiu despre ce s-a petrecut atunci. N-au avut idee impotriva cui au facut blestem, caci Parintele era un Spirit atat de inalt, coborat din Universul Fiului Paradisiac. De aceea avea atata cunoastere, atata intelepciune, atata capacitate de memorare, puteri iesite din comun si atat de multa milostenie.

Ce s-a intamplat dupa aceea? Isi amintesc multi despre data de 4 martie 1977. A fost zi crancena pentru Bucuresti si nu numai, cand, prin cutremurul ce s-a produs atunci, o multime de oameni a murit si o multime de constructii a fost pusa la pamant. In data de 27 martie 1977, Parintele a parasit si El aceasta planeta.

Blestemul acela in nici un caz nu a atins un Spirit ca Parintele. S-a intors insa peste tot neamul romanesc. Multi au pus inceputul caderii Romaniei pe seama faptului ca Elena Ceausescu ar fi pornit a se implica in politica. Dar nu aici se pare ca a fost buba. Daca am inteles corect din comunicari, niciunul dintre cei 44 nu mai este acum in viata. Sufletele lor erau aprig prinse in adancuri si blestemul de pe capul poporului roman era chiar pe taramul lui Ba.

Dupa 40 de ani (numarul transmutarii), Parintele Nil Dorobantu a revenit dorind sa ajute la dezlegarea acelui blestem greu si la eliberarea sufletelor celor 44, confirmand inca o data si dansul ca tarii acesteia mare viitor i se asterne la picioare.

Chiar in acea zi de sambata, 23.09.2017, s-au implinit dorintele Sale si inca o data, o mare corvoada s-a luat de pe umerii nostri. Mai departe, Parintele Nil Dorobantu se alatura tuturor Titanilor acestui neam, ce ne ajuta si ne ghideaza pe drumul ce ne este scris sa il parcurgem, caci oricate forte s-ar opune si oricat de mult ar vrea unii si altii sa ne vada in genunchi, cerand mila si lingand pe jos, asa ceva nu se mai poate intampla pentru ca ESTE APROAPE VREMEA CAND STEAUA ROMANIEI VA FI STRALUCITOARE CUM NU A FOST VREODATA!

Inchei aceasta scriere facand trimitere catre un articol in care este facuta o scurta prezentare a vietii si personalitatii Sale, dar si catre un documentar la fel de edificator si valoros.

http://www.formula-as.ro/2016/1210/spiritualitate-39/sfantul-descult-pe-urmele-lui-nil-dorobantu-20558

Toate cele bune!