FOCUL LUI BA

FOCUL LUI BA

Dragii mei,

Am vrut sa scriu un articol dupa Paste si sa raspund intrebarii: “Cum a decurs intalnirea cu Ba cel de foc?”. Ceva m-a facut insa sa tot aman acest lucru. Oricum raspunsul era simplu: intalnirea a esuat. Sau poate ca nici nu era scris sa se intample la acel moment, asa cum am crezut.

De ce a esuat? Pentru ca dragii nostri controlori nu au mai fost luati prin surprindere ca prima data, in 7 ianuarie. Am scris in blog la acea vreme un articol legat de prima intalnire, facand aceasta specificare pentru cei care nu cunosc informatii legate de acest subiect.

In ziua de Paste, in data de 16 aprilie, asteptam cu emotie si nerabdare momentul special al intalnirii. Pe la ora 14, a inceput vanzoleala mare in astral. Vedeam numai men in black. Pe la ora 18, ceva m-a impins sa inchid ochii si mi-a aparut o imagine in care totul era negru, simtind in paralel o senzatie de neant, de vid, de incremenire, iar in mijlocul acelei imagini a aparut la un moment dat o fereastra cu doua rame. Acestea erau insa inchise si am inteles atunci ca au fost blocate de controlori toate caile de acces catre Ba. Am trait ulterior o stare de profunda dezamagire. Atata efort facut in toata perioada anterioara in care s-au trecut in lumina zeci de balauri de foc, atata speranta … Totul parca s-a spulberat intr-o secunda.

Am tras aer adanc in piept si am acceptat situatia asa cum era, pentru ca oricum nu mai aveam ce sa fac altceva. Mi-am pus speranta in Bunul Dumnezeu ca intr-un fel sau altul, va exista o a doua sansa.

In noaptea de luni spre marti, in Saptamana Luminata, am avut un vis interesant. Veneam de undeva departe si tineam intre palmele mele un caiet. Toate filele lui erau pline de date calendaristice. Am intrebat acea voce cu care deseori comunic in vise, fara sa si vad cu cine comunic, ce este cu acel caiet. L-am deschis si am privit prima data, din prima pagina, aceasta fiind 5 ianuarie 1933. Am cautat prin internet si are aceasta data o anumita semnificatie pentru americani: inceperea construirii podului dintre San Francisco si Sausalito, numit “Golden Gate” sau “Poarta de Aur”. Nimic intamplator cu acest nume, nu-i asa? Vocea mi-a raspuns ca acela este un caiet ce contine toate datele in care s-au intamplat fapte rele asociate tuturor celor de la care eu am facut preluari karmice. Am intrebat daca am rezolvat ceva din caietul acela. Vocea mi-a raspuns ca sunt la jumatate. Taci din gura, treaba-i buna, cum spune vorba! Am inghitit in sec si am luat informatia ca atare, inclusiv dupa ce m-am trezit.

In acea zi nu am intrerpins nici un fel de actiune. Miercuri insa a inceput sa ma framante povestea. Ca sa returnez, la toti posesorii, karma acelor date, mi se parea o actiune incorecta. Daca am luat-o, am luat-o, chiar daca nu aveam habar cand si cum s-au facut aceste preluari. Unde scuip, nu mai ling. Nici nu se putea pune problema sa o dau inapoi. Trebuia doar sa gasesc solutii sa scap de ea cat mai repede, caci nu s-a lasat fara influente negative asupra vietii mele o astfel de preluare, este evident. Miercuri seara, putin inainte de miezul noptii, am inceput sa ma rog Domnului nostru Iisus Hristos, Judecatorul Suprem. Un singur lucru am cerut: luminarea mintii. Voiam sa accesez cea mai potrivita solutie pentru acea situatie. Am trecut cu rugaciunea dincolo de miezul noptii. Am pornit-o in data de 19 si am terminat-o in data de 20. In numerologia ebraica, 19 inseamna Lumina, iar 20 inseamna Invierea. Rugaciunea a continut la inceput o propozitie, exact cum am scris mai sus. Restul a fost doar o stare, in care am lasat inima si sufletul meu sa vorbeasca, fara cuvinte. In scurta vreme a inceput a fi simtita acea traire ce isi face aparitia in zona de constiinta extinsa. Am mai spus-o. In astfel de momente simti si emani iubire fata de cea mai infima gâză de pe Pamant si fata de dracul dracilor. Nu poate exista atunci nici cea mai mica umbra de ura sau de gand negativ. Eu inteleg in astfel de momente natura reala a Iubirii Divine. Din aceasta cauza, personal nu dau doi bani pe acele comunicari sau channelinguri pe care le tot intalnim prin internet, in care asa-zise fiinte de lumina vorbesc intr-un fel anume despre Cabala si despre fortele intunecate. Vin comunicarile acelea de oriunde, numai de la Fiinte de Lumina nu. Sa fim siguri de asta. Lacrimile imi curgeau pe obraz, pieptul se despica in doua de iubirea ce o simteam. Dintr-o data, am auzit cumva in mijlocul capului niste cuvinte si am stiut ca este Vocea Mantuitorului. El a grait urmatoarele:

“Ce nu constientizezi la acest moment, este ca foarte multi dintre voi sunteti posesori ai unor credite (un fel de jetoane, mi-a venit mie in gand). Pentru fiecare initiere in iubire a unei fiinte, pamantene sau apartinand unei anumite civilizatii, si pentru orice gand de iubire trimis in Univers, primiti cate un credit. Pentru fiecare trecere in Lumina a unei fiinte intunecate pana la un anumit nivel de putere, primiti cate un credit. Cu un credit de acest fel se poate ierta un pacat la un om. Pentru fiecare print de intuneric trecut in Lumina, se iarta toate pacatele unui om. Pentru fiecare balaur trecut in lumina, se iarta toate pacatele unui neam (familie). De acum incolo, depinde doar de voi ce veti face cu creditele voastre.”

Tacerea s-a asternut din nou. Nu imi venea a crede. Aveam semne multe ca in luna aprilie primim un dar special, dar la asta chiar nu ma gandeam. S-a dovedit mai tarziu ca nu era numai acesta.

Evident ca nu m-am culcat fara sa pun la bataie toate jetoanele mele.  Am cerut sa fiu si eu ajutata cu caietul meu, macar si partial, si am cerut sa mearga toate, dupa cum este Voia Sfintei Treimi, catre oameni de pe tot Pamantul, care au nevoie de ele. Nu imi era teama ca raman fara niciunul. Cat mai traiesc, pot face altele noi.

As dori sa se inteleaga un aspect. Nu este necesar sa se lucreze in mod constient pe initierea in iubire a civilizatiilor si pe trecerea in lumina a fiintelor intunecate. Nu trebuie sa stii despre sisteme automate de trecere in lumina si de initiere in iubire, asa cum au fost date ele in acest blog si care in ultima parte a pachetului “Calea Aurie”, ce va fi publicata in foarte scurt timp, pentru ca este aproape gata, vor fi din nou explicate. Multi oameni fac aceste lucruri fara ca sa stie. Doar iubesc si se roaga pentru aproapele mai mult decat pentru sine, de multe ori. Primesc jetoane multe pentru toate acestea. Pentru a reaminti inca o data ce inseamna Forta Iubirii si ce Daruri poate Ea aduce, va rog sa urmariti filmul de mai jos. Deloc intamplator este si numele pamantean al parintelui: Mihail Jar.

Iar dupa urmarirea acestui film, invit pe fiecare sa ia in fata lui o foaie de hartie si sa-si puna in ea toate faptele bune, de ajutor, de daruire, fara a astepta inapoi vreo rasplata, sa zicem … din ultimii trei ani de zile. Nu socotim acolo ca mergem la biserica in timp ce altii nu o fac si numai Dumnezeu stie ce ganduri ne mai trec prin minte in tot acel timp. Nu socotim acolo ca ne rugam zilnic, in multe cazuri, cumva, numai pentru sine si tot la interes. Doamne eu iubesc! Doamne eu iert! Doamne eu muncesc! Doamne eu daruiesc, dar ma duc cu camerele de filmari dupa mine. Doamne eu fac multe dintre acestea, dar totusi … imi iese si mie ceva la afacerea asta? Ei bine, asta nu se pune!!! Cand se face acest exercitiu, se declanseaza o mare constientizare. Ne dam seama ca ne plangem tot timpul. Ne dam seama ca tot vrem si vrem. Dar cand facem o analiza corecta, poate aparea pentru multi dintre noi suita de ganduri: “N-am putut scrie mai mult de doua randuri in foaia asta de hartie. Atunci, de ce mi-ar da mie Dumnezeu toate cele ce le vreau? De ce ma percep eu asa de special in fata lui Dumnezeu, ca ar trebui sa mi le puna pe toate la picioare? Am facut vreun sacrificiu, vreo renuntare in Numele Sfintei Treimi sau pentru vreun semen de-al meu?” Este un adevar dureros. Vrem si tot vrem, dar de daruit, da socoteala cu virgula din pacate, multora dintre noi. Iar darul acesta nu este neaparat material. Poate fi o rugaciune pentru binele cuiva, poate fi un gand de iubire, poate fi o vorba blajina, poate fi un sfat sau o recomandare. Toate acestea nu scot nimanui bani din buzunar. Drept urmare, nimeni nu are nici un fel de scuza, indiferent in ce conditie s-ar afla.

Ca sa stim daca avem sau nu jetoane, este suficient sa privim la fapte. Iar daca nu ne dam prea bine seama, sa-I spunem atunci lui Bunul Dumnezeu ca vrem sa punem la bataie toate jetoanele pe care le avem, daca le avem. Iar daca nu le avem, atunci Dumnezeu va da macar unul, in schimbul acelui gand de daruire a jetoanelor.

Incepand cu dimineata zilei de 20 aprilie, dupa ce am trait aceasta deosebita experienta, a inceput din nou initierea unor balauri de foc. Nu mi-a fost prea greu sa imi dau seama ca de aceasta data era ceva special. Inaintea initierii unui astfel de balaur, tot timpul intram mai intai in posesia unor lucruri anume, sub forma energetica, bineinteles: pergamente, carti, pocaluri, sceptre, chei etc. N-am stiut cum sa interpretez lucrul acesta dar am luat-o ca atare. In ziua Sfantului Gheorghe a fost varful varfului la nivelul acestor treceri in lumina. Imi pare rau ca din aceasta pricina nu am putut face atunci nici o urare, dar le transmit acum tuturor celor ce poarta numele Sfantului Gheorghe, sa aiba parte numai de bine si de implinire in viata lor, intru multi ani.

Dupa ce a trecut deja o tara intreaga prin socul generat de moartea celor doi tineri alpinisti, in Muntii Retezat, parca ceva de sacrificiu, eu asa am perceput, a venit ieri din nou un moment dureros. Aparent, un caz particular, cum se intampla multe altele in aceasta tara. Sunt atatea accidente si pierderi de vieti omenesti, ca nu le mai stim numarul. Un baietel in varsta de 1 an si 9 luni, pe nume Danut (Daniel = Judecata lui Dumnezeu), a cazut intr-un put adanc de 20 m, oprindu-se undeva pe la 16 m adancime, datorita pompei ce era bagata in put, pentru a scoate apa. A fost o operatiune de salvare deosebit de complicata, din cauza varstei mici a copilului, a adancimii foarte mari la care ajunsese si a felului in care era construita fantana. Avea diametru de aproximativ 30 cm iar tuburile de ciment nu se suprapuneau perfect unele peste altele ca sa creeze un tub perfect liniar. Erau acolo cateva zeci de oameni care participau la actiune si sunt absolut sigura ca la toti aceia se adaugau mii de suflete ale romanilor de pretutindeni, ce au luat contact ieri cu informatia, rugandu-se pentru reusita acelei actiuni si pentru salvarea copilului. Sa te pui in pielea parintilor copilului in acele momente, nici nu te puteai gandi.

Cand am aflat de la televizor de cele ce se petreceau acolo, am sarit cu sufletul si inima instantaneu in rugaciune, izbucnind chiar in plans. M-am mirat si eu de trairea mea atat de profunda, pentru ca asa cum am mai spus, vedem lucruri tragice la televizor in fiecare zi, caci au devenit aproape o obisnuinta. De aceasta data insa parca era altceva. Copilul era la 16 m adancime, iar buldozerul care sapa pe langa put avea pe el lipit un numar 16, mare cat casa. Cu numarul 16 are legatura insasi constructia Noii Cetati si avem mare contact cu acest numar de la inceputul anului incoace. Dupa ce m-am linistit, m-am hotarat sa pornesc o analiza energetica la rece a intregii situatii. Conectandu-ma, de aceasta data cu corpul mental, la fata locului, am gasit acolo un numar imens de controlori ai timpului. Am spus atunci ca fantana aceea parca este un tunel al timpului si nu o fantana. Am pornit initierea in iubire a tuturor civilizatiilor prezente. Mi-a venit apoi in cap sa intreb daca intre Spiritul copilului si intuneric exista vreun pact sau vreo legatura. Raspunsul a fost afirmativ. L-am rugat pe Inaltul Domn Metatron sa imi spuna daca exista pemisiune de dezlegare a pactului si am primit raspunsul ca Domnul nostru Iisus Hristos da acordul de dezlegare. M-am rugat pentru ajutor in acest sens, iar Metatron a pornit actiunile de dezlegare, eu urmarind in acel timp intreaga operatiune. S-a rezolvat toata problema aceasta dupa care am intrat intr-un soi de blocaj. Parca nu stiam ce sa mai cer. Am hotarat sa las lucrurile sa curga cum or vrea ele. N-a trecut mult si m-am trezit cuprinsa intr-o energie a iubirii fara margini. Era Sinele superior al copilului, afland chiar de la El ca a fost intr-o captivitate si ca tocmai a fost eliberat. La ceva vreme dupa aceea am inceput sa simt coborari si iesiri succesive din intuneric. Ma lua raul si apoi imi era bine si iar ma lua raul si apoi iar imi era bine. Am aflat atunci ca se dezlegau toate pacturile cu intunericul, acolo unde ele existau, ale tuturor participantilor la actiunea de salvare. S-a pornit si eliberarea Sinelor superioare, in cazul celor ce aveau Sinele captive. O sa povestesc mai multe lucruri despre posibilitatea captivitatii unui Sine superior, atunci cand voi publica protocolul eliberarii. Am inceput sa ma intreb: ce este asta Doamne? E cat se poate de limpede ca ceva ne scapa. E mult mai mult decat un simplu caz particular. Chiar daca eram ancorata cu totul in acea situatie, pe la ora 19, am avut un imbold sa intru in contul meu de e-mail. Ultimul e-mail primit era de la o buna prietena de-a mea, continand un filmulet. Il puteti vedea accesand linkul de mai jos. Este extrem de sugestiv.

Am stat ieri si m-am gandit in toate felurile si chipurile la tot soiul de idei ce ar fi putut fi aplicate in acea situatie, desi eu nu eram in pielea unui salvator de acolo, motiv pentru care sunt sigura ca le-au trecut prin cap toate ideile mele si ale altora ce au mai facut acest lucru si inca de zece ori pe atat. Era insa ca o provocare. In tot tumultul acesta parca eram intr-o asteptare. In jur de ora 21 mi-a venit un gand. In basmele si legendele populare romanesti este scris deseori ca fantana este un pod intre lumi. Am inceput sa ma intreb: oare unde duce fantana aceasta de a trebuit sa se faca in jurul ei atata sacrificiu si rugaciune, Romania toata fiind conectata la ea acum? Am hotarat sa aflu ce era dincolo si in plan mental, m-am aruncat in cap in fantana. Am vazut coborarea, am trecut de copil, am trecut de nivelul de apa si am ajuns … in acelasi neant ce il vazusem si in ziua de Paste. A aparut o poarta. Am trecut prin ea si am ajuns … fata in fata cu balaurul cel rosu cu sapte capete. S-a dovedit ca fantana aceasta era de fapt o cale de acces catre Ba, pe care controlorii nu au stiut-o atunci cand le-au blocat pe toate. Aspectul de foc arata diferit fata de cel de apa al aceluiasi balaur, ce il intalnisem in data de 7 ianuarie. Daca in 7 ianuarie intalnirea a fost coordonata de Domnul Mihail, de aceasta data era coordonata de Domnul nostru Iisus Hristos. Ce am facut acolo? Am luat in brate fiecare cap si am oferit sarutul pe obrazul drept. I-am sarutat mai apoi zona mediana a inimii, pornind cu partea sa dreapta, continuand cu centrul si punand un smarald verde in dreptul inimii fizice pe care o sarutasem in data de 7 ianuarie. Am vazut cum incepe transformarea in Arbore al Vietii. Exact ca in filmuletul ce nu cu mult timp in urma il vizualizasem. Multime de men in black a aparut buluc undeva in partea stanga, sus, a vizoarelor mele. Se sesizasera dar era prea tarziu. Se simtea energia socului. Nu le venea a crede cum nici mie nu imi venea sa cred. I-am intrebat daca vor initierea in iubire, ca altceva pentru ei nu stiam ce sa fac. Au acceptat-o. Fluxuri mari de lumina si de forme foarte sofisticate au inceput sa se puna in miscare la nivelul Arborelui ce tocmai se crease. Am hotarat sa vin inapoi tot prin fantana, insa tot atunci a venit si Danut pentru ca a aparut in bara de jos, la TV, ca tocmai a fost scos, dupa 11 ore de truda si chin fizic si mai ales emotional.

Un domn de la ISU a facut declaratia ca a salvat o viata insa are sentimentul ca a fost salvata o lume intreaga. Draga Om Bun, sa stii ca ASA A FOST!

Sa ne rugam pentru Danut sa se faca bine, iar parintii lui sa fie imbaiati de bucuria intrarii pe usa casei lor si a lui Danut si a fratiorului ce urmeaza sa vina pe lume nu peste multa vreme, mama fiind insarcinata in 36 de saptamani.

Acum, dragii mei, este rezolvata problema apei si este rezolvata problema focului. Apa si focul, cand se unesc, dau nastere la elementul pamant. Inundatiie au treaba cu apa. Incendiile, revoltele, razboaiele au treaba cu focul. Dar prin pamant, se manifesta cutremurele.

Va marturisesc sincer ca nu cred ca vom putea ocoli povestea unui cutremur major de pamant. Explicatia este simpla: noi romanii nu reusim sa iesim din zona de dezbinare si nu ne putem uni cu adevarat decat in conditii de calamitate. Insa Dumnezeu doreste sa rezolve problema dezbinarii ce s-a instalat la nivelul acestui popor. Bine ar fi daca ni s-ar putea trezi inimile cat mai repede, astfel incat sa nu fie nevoie de o astfel de solutie pentru unirea noastra.

Toate cele bune!

CALEA AURIE – PARTEA A III-A – IERTAREA

CALEA AURIE – PARTEA A III-A – IERTAREA

Dragii mei,

Probabil ca nu este intamplator faptul, ca date fiind conjuncturile energetice, ajung abia acum, in Saptamana Patimilor, dupa momentul mortii Mantuitorului pe Cruce si cu o zi inaintea Invierii Sale, sa public a III-a parte a pachetului “Calea Aurie”. Gandeam ca este ultima … dar nu este deloc asa …

Inainte de orice, as dori sa informez ca sunt aproape trei saptamani de cand a inceput procesul trecerii in lumina a balaurilor de foc. Scriam in articolul din ianurie 2017, intitulat “A doua Pecete a lui Melchisedec”, despre povestile acestea cu balauri, ce par ca desprinse din basmele populare romanesti.

A doua Pecete a lui Melchisedec

Spuneam atunci ca a fost rezolvata partea cu apa, ramanand a se mai rezolva partea cu focul. Ei bine, iata ca a inceput si istoria focului, pe care multi, fara ca neaparat sa si stie, au trait-o cu varf si indesat. Au existat stari de rau si apasare pentru toti cei ale caror Spirite au treaba pe acest sector. Cum actiunile se desfasoara in spatii cu mult foc si fum, senzatiile fizice au fost si mai sunt acelea generate de mult foc si fum. Arsuri si dureri la nivelul gatului, iritatii ale cailor respiratorii, tuse si senzatii de tuse iesite din comun. Toate acestea au fost ca la ele acasa, in aceasta perioada. Ne apropiem deci de intalnirea cu partea de foc a balaurului cel rosu. Ne apropiem de o noua imbratisare, de sarutul pe obrazul drept si de un nou legamant. Probabil ca va fi in prima zi de Paste. Toate acestea nu pot fi insa intelese fara citirea articolului indicat mai sus.

Sa mergem acum catre subiectul articolului de azi: IERTAREA. Am considerat ca este necesar sa ii aloc o parte speciala, din cauza importantei sale  deosebite si din cauza faptului ca sunt multe de spus.

Incep prin a reaminti ca indiferent de suferinta ce este experimentata de fiecare, NU EXISTA VICTIME INOCENTE, asa cum interesant a scris un cititor la rubrica “Comentarii”, aferenta articolului ce contine a II-a parte, aceea a unor constientizari. Cu alte cuvinte, nimeni nu sufera gratuit. Tot timpul este de platit pentru o karma sau pentru niste pacate, formula mult mai larg intalnita de noi toti. Daca nu este a noastra, atunci este a altora, dar a cuiva este cu siguranta.

Chiar si atunci cand avem de inteles niste lectii de viata, platim pentru o karma. Avem ceva eronat in gandire si Divinitatea doreste sa ne ajute sa eliberam anumite lucruri, sa facem niste corectii. Daca nu facem aceasta, acumulam noua karma personala si ne aducem tot timpul suferinta. De aceea, intelegerea unei lectii de viata reprezinta un ajutor pe care Divinitatea ni-l ofera, ca sa nu mai suferim necontenit din pricina acelui motiv. Din pacate insa, exista foarte multi oameni, pentru care episoadele unor lectii anume se repeta si se tot repeta in mod identic, iar ei nu-si ridica nici un fel de intrebare, nu fac nici o constientizare, putand spune ca in acest fel se invart intr-un cerc pe care numai ei il pot sparge la un moment dat. Daca vor, caci daca nu, cine se poate pune de-a curmezisul vointei lor?

Daca este o plata pe zona de sacrificiu, pentru a implini anumite misiuni eliberatoare ce cuprind o masa mai larga de oameni, tot exista o karma preluata. Cate un pic de la mai multi. Se construieste in acest fel o cauza a suferintei. Respectivele persoane simt o usurare, o indreptare, in momentul in care se intampla un astfel de transfer. Dar pentru ca persoana care a preluat nu ar trebui sa poarte acea suferinta in mod normal, atunci, pentru ca totusi o poarta, isi cumpara cumva cu ea bonuri valorice pe care le poate folosi la rascumpararea multor lucruri ce au ajuns in posesia intunericului, urmand sa fie redate Luminii.

Sa luam acum niste exemple. Cum credeti ca ar putea curge viata actuala pentru o persoana al carei Spirit, in intruparea anterioara acesteia, s-a manifestat ca inchizitor? Dar pentru una care facea torturari in laboratoarele naziste? Dar pentru cineva care a practicat magie neagra, de la o forma de actiune simpla, individuala, pana la una complexa, la nivel de organizatie satanista si de practici ritualice? Sa mai dau exemple? Nu este cazul. Exista fara numar. In aceste conditii, de ce il blamam pe Dumnezeu si ne plangem soarta? TREBUIE SA INTELEGEM CA PENTRU MULTI DINTRE CEI CE URMAM CALEA LUMINII, INTRUPAREA ACTUALA, PE CARE O AVEM FIECARE, ESTE CREATA DE SPIRITUL NOSTRU, CU UN PLAN CLAR DE RASCUMPARARE. NU SE INTAMPLA NIMIC CARE SA NU EXISTE IN ACEL PLAN! NU SE INTAMPLA NIMIC CU CARE SA NU FI FOST DE ACORD ATUNCI CAND S-A LUAT ANGAJAMENTUL PENTRU ACEASTA VIATA! MAREA NOASTRA PROBLEMA ESTE CA NU NE ADUCEM AMINTE DE ACESTE PROMISIUNI. Dar exact uitarea aceasta este cea care intretine si chiar amplifica suferinta. Am mai spus-o. Una este cand ai o durere crancena intr-o anumita zona si stii exact din ce cauza si mai stii ca inceteaza peste doua zile si alta este cand porti aceeasi durere, fara sa cunosti cauza si fara sa stii daca mai scapi de ea vreodata. Durerea fizica este aceeasi, dar gandurile, scenariile, sunt complet diferite in cele doua situatii. Am dat doar un exemplu cu durerea fizica. Sa nu mai vorbim de cea sufleteasca.

Pe de alta parte, daca nu am fost eu inchizitor, poate ca a fost mama. Sau poate cel mai bun prieten al meu. Nu conteaza cine a fost si cum a fost, cat timp eu am preluat prin decizia Spiritului meu, o parte din karma acelei persoane.

Daca m-am intrupat si intr-o familie cu blestem de neam, voi suferi si pentru propria mea karma, personala sau preluata la un moment dat, dar cu suferinta aceea voi spala si din pacatele acelui blestem ce vine pe linie genealogica. Orice stramos de-al nostru care a pacatuit fata de Sfantul Duh, genereaza plata de la el incolo, sapte pana la noua generatii. Depinde de greutatea blestemului.

Concluzionam ca incarcaturi sunt multe, iar cauzele sunt de la simple pana la foarte complexe.

Sa presupunem ca nu ne scoate Universul in cale pe cineva care ne-ar putea spune la modul concret de unde vine buba. Ce este de facut? Iata ca in acest fel se naste primul pas al protocolului dezlegarii si eliberarii si acesta se numeste IERTARE. Indiferent ce cale s-ar urma, ca sunt parcurse carari oferite in acest blog, ca sunt alte metode, ca se merge pe rugaciuni si dezlegari la biserica, in toate aceste cazuri, primul pas ar trebui sa fie IERTAREA.

As dori sa informez ca in ultimul timp (de aproximativ o luna si jumatate incoace), fara ca persoana in cauza sa faca niste rugaciuni de iertare, nu se mai pot face nici citiri ale cauzelor. Nu mai vorbesc de dezlegari. Cerul refuza sa dea acces la orice fel de informatie. Cel putin in cazul actiunilor pe care eu le fac. Se cere in mod categoric trecerea prin acest pas al iertarii, din partea persoanei ce isi doreste dezlegarea. Este ca o cheie a acestei dezlegari. Fara ea, nu se deschide usa care sa ne dea voie a merge mai departe, catre urmatorii pasi.

Iertarea aceasta nu se face oricum. Putem apela la calea trudei, scriind anumite rugaciuni de iertare de 490 de ori asa cum am recomandat candva intr-un articol. Este insa mult mai simplu a se face din inima, cu cuvinte proprii, ca si cum am fi intr-o conversatie cu Dumnezeu. Deosebirea intre o rugaciune compusa pe loc si una citita, este ca la cea compusa ne sta mintea acolo pe cand la cea citita, exista toate sansele sa plece in alta parte. Este important sa se ajunga la trairea starii de reala cainta si parere de rau. Altfel, poti face iertari cu anii. Daca sunt seci, lipsite de emotie, devine totul egal cu zero. De asemeni, aceste rugaciuni se reiau periodic si este bine sa se faca ori de cate ori apare simtirea sa se intample acest lucru. Consider ca este si cu ele ca si cu medicamentele. Daca spui zilnic te iert si imi cer iertare, la un moment dat, devine aceasta practica un automatism gol si rigid, lipsit de orice fel de traire interioara. Nu mai are efect. Toata dezlegarea din viata noastra, curge exact pe principiul desprinderii, una cate una, a foilor de ceapa sau de varza. La o frunza corespunde un set de rugaciuni de iertare si de actiuni. Cand aceea a fost data jos si se trece la frunza urmatoare, de regula, este vestit prin vise si diferite semne ale Universului. De multe ori se intampla oamenilor aceste treceri dupa ce se duc la niste slujbe, fac niste rugaciuni, ajung pe la anumite cursuri sau terapii, sau intr-o singura exprimare, fac actiuni ce le ridica vibratia. Pare ca ceva aiurea s-a intamplat acolo, caci parca viata a cam luat-o razna dupa aceea. Se intampla multora. Explicatia este insa doar aceea ca s-a intrat pe un nivel si mai profund. S-a intrat pe fagasul urmatoarei foi de ceapa, ca sa nu zic varza, cum pare deseori viata noastra.

Iata ca in aceste zile, ca in fiecare an de ceva vreme incoace, ruleaza din nou filmul “Iisus din Nazaret”. Multi nu se mai uita la el, spunand ca l-au vazut deja de nenumarate ori. Dar mesajul de acolo atinge de la an la an, niveluri ale fiintei noastre, din ce in ce mai subtile. Cu siguranta ca nu percepeam niste lucruri acum zece ani, la fel cum le percepem acum. Nu am facut intamplator aceasta reamintire. Ceea ce ma intereseaza este sa punctez momentele in care diferiti oameni vin sa ii ceara Mantuitorului ajutorul. EI VIN CU TOATA CREDINTA CA LUI DUMNEZEU II STA IN PUTERE SA II AJUTE IN ORICE NEVOIE A LOR. EI ISI CER IERTARE IN FATA MANTUITORULUI … O SINGURA DATA. O FAC INSA CU TOT SUFLETUL SI CU INIMA DESCHISA. Ce doresc sa arat cu asta? Ca cine poate atinge acea stare suprema de cainta, smerenie, credinta si inima deschisa, nu trebuie sa faca rugaciuni de iertare zile si luni la rand, in mod continuu. Este suficient si o singura data, daca intrunesti tot ce trebuie. Iar peste ceva vreme, inima iti transmite ca mai doreste sa o mai faci o data, pentru noul nivel la care te gasesti. Noi oamenii ne mai putem pacali unii pe altii, dar Dumnezeu stie exact ce este in inima si mintea fiecaruia dintre noi, in orice secunda. Pe Dumnezeu nu poti sa iL pacalesti.

Este extrem de importanta actiunea personala in cazul iertarii. Putem merge la biserica si putem sa ne lasam doar in nadejdea cererii iertarii de pacate, pe care preotii o fac in numele nostru. Daca a functionat bine asa pana la un moment dat, in aceste vremuri se vede treaba ca nu este deloc suficient. Dumnezeu doreste ca noi sa ne redescoperim relatia directa cu El. De aceea, calea ocolita se cere din ce in ce mai mult a fi inlocuita cu cea directa.

In aceasta saptamana, personal am simtit nevoia sa fiu fata in fata cu Domnul nostru Iisus Hristos, de mai multe ori. Mi-am lasat inima sa vorbeasca asa cum a crezut ea ca este mai bine pentru mine.

Cu aceasta voi incheia si acest articol, cunoscut fiindu-mi faptul ca sunt multi oameni care au nevoie de un exemplu, de o formula. Se pot inspira din cele ce urmeaza sa le scriu, dar le reamintesc ca glasul inimii nu are nevoie de exemplul nimanui, ca sa poata grai ceea ce ea simte la un moment dat.

“Prea Sfanta Treime, din suflet imi cer iertare pentru tot si toate, stiute si nestiute, ce imi tin inima grea si sufletul in intuneric. In Numele Spiritului meu si in Numele altor Spirite de la care am preluat din incarcatura pacatelor si poate ca voi mai prelua, imi cer iertare fata de Tine si fata de toata suferinta ce mi-am adus-o mie sau care a fost adusa altor suflete si Vietii, prin actiunile noastre. Imi cer iertare pentru tot ce am putut sa fac si nu am facut. Imi cer iertare pentru toate promisiunile ce le-am facut si nu le-am onorat. Imi cer iertare pentru ca nu mi-am oferit ajutorul atunci cand am putut sa o fac. Imi cer iertare pentru ca am judecat. Imi cer iertare pentru toate momentele in care m-am plans de greutatile vietii mele. Imi cer iertare pentru ca deseori m-am simtit coplesita de situatie, uitand ca nu te poti simti coplesit atunci cand Dumnezeu este cu adevarat in inima ta. Imi cer iertare pentru toate momentele in care trebuia sa spun un simplu “Multumesc!” si nu am facut-o. Iar aici si acum, imi cer iertare pentru toate acestea tuturor cititorilor mei si tuturor celor ce macar si pentru o singura data, si-au pus nadejdea in mine, ca instrument mijlocitor catre Bunul Dumnezeu si mi-au solicitat un sfat sau o mana de ajutor. Multi nu au primit raspuns nici pana in ziua de astazi, iar inima mea cunoaste prea bine ca nu s-au intamplat multe lucruri asa cum mi-as fi dorit sa se intample.

Prea Sfanta Treime, din suflet iti cer Putere, ca la randul meu sa le pot darui oamenilor Putere!

Din suflet te rog sa fie rasplatita rabdarea si asteptarea tuturor celor ce nadajduim catre Tine, cu toate Binecuvantarile Tale, cu Iubirea, Lumina si Pacea Ta, spre Mantuirea Sufletelor noastre!

Pentru toate acestea si pentru toate Darurile Tale, stiuite si nestiute, din suflet ITI MULTUMESC!”

Va doresc tuturor sa aveti Sarbatori pline cu Lumina si Bucuria Vietii, asa cum este Hristos Cel Inviat din morti!

Paste Fericit!

CALEA AURIE – PARTEA A II-A – SA CONSTIENTIZAM

CALEA AURIE – PARTEA A II-A – SA CONSTIENTIZAM

Dragii mei,

Tinta finala a acestui pachet, intitulat dupa numele blogului, “Calea Aurie”, este expunerea unui protocol al eliberarii, construit in baza unor constatari facute de-a lungul timpului. Va reprezenta acesta obiectul celei de-a treia parti, care va fi si ultima si care sper din tot sufletul sa o pot publica cat de repede. Il numesc protocol pentru ca etapele sunt pozitionate intr-o anumita ordine, deloc intamplatoare. Ca sa se obtina rezultate maxime, ar trebui totul urmat exact in ordinea recomandata.

Inainte de toate acestea insa, este esential sa facem cu totii anumite constientizari.

1.  Orice cruce am avea de dus fiecare, ni s-ar parea cu mult mai usoara daca am renunta la comparatie. Multi oameni se plang pentru soarta lor dar nu suferinta personala este ceea ce ii deranjeaza cel mai tare, ci mai degraba faptul ca nu vad si la altii aceeasi suferinta ca a lor. Comparatia naste invidie, iar invidia amplifica de foarte multe ori suferinta generata de o anumita problema. Reamintesc ca aparentele insala. Toti oamenii se confrunta cu probleme, mai mici sau mai mari. Singurul lucru ce face diferenta este ca unii sunt niste plangaciosi din nastere, altii mascheaza cat pot de mult ca sa nu para slabi, iar altii pur si simplu isi poarta crucea demni si in tacere. Faptul ca nu o arata, nu inseamna ca sunt scutiti de suferinta si incercari. De ar fi sa ma iau exemplu doar pe mine, ma percep foarte multi ca pe Dumnezeu coborat din Cer. Sunt pareri exprimate in e-mailuri ce sosesc catre mine. Li se pare ca eu sunt ca o pana plutitoare in vant, fara nici o incercare, fara nici o grija, cu menirea de a sta in post 24 din 24 de ore ca sa ofer ajutor, fara boala si eventual fara hrana. Este atat de falsa aceasta perceptie... Daca ar cunoaste fiecare in amanunt viata mea si ce mi-a fost scris de Sus sa traiesc si sa experimentez, va garantez ca s-ar da un pas in spate. Nu s-ar mai ingramadi nimeni sa faca schimb de loc cu mine. Am tinut sa fac aceasta adaugire nu ca sa subliniez vreo bravura personala, ci ca sa arat ca cele ce le scriu in aceste randuri nu sunt lucruri citite prin carti si iaca, m-am trezit si eu acum sa imi dau cu parerea, fara sa le si traiesc personal.

2.  Sa nu uitam ca fiecare dintre noi are o valoare ce ne-a fost daruita de Bunul Dumnezeu. Nu exista om fara un astfel de dar. Exista o cruce, dar in egala masura exista si o valoare. Sa ne analizam, sa ne gasim punctele forte, sa le plantam, sa le ingrijim, sa le crestem si la un moment dat toate acestea vor da roade.

3. Exista o vorba: speranta moare ultima! Perfect adevarat! De multe ori o luam cu noi pe lumea cealalta. Se intampla asa pentru ca povestea aceasta trebuie completata cu ceva si acest ceva se numeste ACTIUNE. Sunt oameni care asteapta plini de speranta sa pice para malaiata din cer, o viata intreaga. Ei ajung si mor si para tot nu a cazut in bratele lor. Speranta fara actiune se numeste ILUZIE. De asemeni, speranta insotita de actiune identica si indelungata, numita de noi rutina, tot catre iluzie conduce. O viata bogata, nu la modul material ci la nivel de implinire, NU SE NASTE DIN RUTINA SI DIN NON-ACTIUNE. Femeile au uitat cum se mai coase un motiv romanesc sau cum se mai poate face ceva cu o croseta. Barbatii au uitat cum mai este sa lucreze cu un traforaj sau sa mestereasca ceva. Cati incearca sa picteze o icoana de exemplu? Spun ei ca nu au talent. Dar de unde stiu daca au sau nu talent fara sa fi incercat macar o data? Atunci cand isi propun sa faca asta, poate Ingerii vor fi cei ce picteaza prin mainile lor. De unde s-ar putea sti ca se intampla sau nu asa, pana nu se face o incercare? Ne ia atat de rau valul grijilor si problemelor acestei vieti, incat nu ne mai amintim de lucruri marunte ce ne-ar putea ajuta sa iesim din el.

4.   Sa nu uitam ca nimeni nu sufera gratuit. Mantuitorul cand a fost trecut prin toate patimile, sfarsind prin rastignire, purta pe umerii Sai karma lumii. In acele trei zile s-au inchis toate canalele catre Cer. Altfel nu am fi stiut despre cuvintele spuse pe cruce: “Tata! Tata! Pentru ce m-ai parasit?” Asa se intampla si acum. Multi imi spun ca eu chiar daca sufar, ce bine e ca pot sa stiu din ce cauza. Ei bine, nu stiu. Chiar nu stiu. In perioadele de suferinta maxima se inchid canalele catre Cer. Important este ca in acele perioade de varf, stiu ce am de facut ca sa ies cat mai repede din ele. Iar asta vom vedea in cadrul protocolului. De obicei aflu despre cauze dupa ce trece valul. Daca aflu. Sa intelegem ca necunoasterea cauzelor suferintei, o amplifica de multe, multe ori. Cand stim si intelegem, parca se stinge toata incrancenarea. Avem de constientizat faptul ca ori ca este din karma personala, ori din una de neam, ori din una preluata, ceva din toate astea trebuie sa existe. Chiar si atunci cand ducem o suferinta pentru ca avem ceva de descoperit, deoarece este pe o linie de misiune, tot platim pentru ceva. Ce inseamna karma? Fapte rele ale cuiva care au periclitat viata altcuiva. Secretul de anihilare este simplu si sub nasul nostru tot timpul. Se numeste Iertare. ACEASTA ESTE CHEIA CE DESCHIDE ORICE DRUM AL DEZLEGARII. Acesta este primul punct al protocolului.

5.  Este bine de stiut ca actiunea personala este cea care aduce cu adevarat rezolvarea. Traim niste vremuri in care cu fiecare zi care trece, se cere tot mai mult de Sus acest aspect. Ne ducem si dam acatiste si pomelnice pe care sa ni le citeasca preotii, cerem ajutor la diferite persoane, ca sa ne vindece si sa ne curete casa si campurile. Nu este nimic gresit in acest lucru, dar daca in tot acest timp, nu completam si noi toate acestea cu o rugaciune, cu o iertare, cu o fapta buna, devine egal cu zero. Spre exemplu, daca cineva are o intrupare anterioara ce s-a manifestat ca mag negru, din capul locului, are niste porti active catre intuneric. Aceste porti nu pot fi inchise decat atunci cand se obtine iertarea de la Sfanta Treime. Drept urmare, o astfel de persoana trebuie sa faca, inainte de orice altceva, un lot de rugaciuni de iertare, care insa nu se vor face oricum. Vom vorbi despre asta mai pe larg in cadrul protocolului. Fara aceste iertari si fara obtinerea inchiderii portilor, degeaba se duce la altcineva sa ii faca rugaciuni si sa ii curete corpurile si casa. Dureaza curatenia aceea maxim cateva ore, caci prin acele porti curge non-stop energie intunecata, astfel incat, in foarte scurta vreme, se umple din nou totul cu noroi. Sfanta Treime asteapta ca persoana sa constientizeze, sa faca iertarea, sa o primeasca, iar dupa aceea totul curge si se asaza altfel.

6.  Cei a caror viata curge mai lin si mai frumos, ar fi tare bine daca ar apela mai putin la Sfantul deget aratator fata de cei a caror viata nu curge in acelasi fel. Mantuitorul spunea deseori prin invataturile sale, sa nu emitem judecati, pentru ca in majoritatea cazurilor, noi intelegem prea putin sau chiar nu intelegem deloc respectivele situatii ale unor oameni. De fapt, acesta este un lucru ce ar trebui sa il facem toti, ca avem viata lina si frumoasa sau ca ne zbatem in una tulbure. Nu conteaza.

7.  Intunericul nu se dovedeste cu ura impotriva lui, ci cu iubirea. Cunosc multe persoane ce fac rugaciune zilnic si dimineata si seara. Cand insa se aduc in discutie subiecte legate de intuneric, ce este la gura lor, vai de mama de om. De aceea ele nu isi gasesc niciodata PACEA. A trata intunericul cu iubire, nu inseamna sa ii slujesti lui. Aceasta este o treapta de constiinta superioara, iar cei ce au atins-o au constienta faptului ca intunericul face parte din Creatie si are si el rostul si locul lui. Unul foarte important ar fi acela ca nu am putea intelege nimic din conceptele ce sunt asociate luminii, fara a exista si partile lor opuse. Vrem sa fim iertati, dar nu suntem capabili sa iertam. O luam la injuraturi pe matusa care ne face vraji, fara a ne pune intrebarea macar pentru o secunda daca in vreo viata anterioara nu i-om fi facut mai intai noi, aceleasi lucruri, matusii. Este doar un exemplu. Iertarea este inseparabil legata de iubire. Nu poti ierta urand. Nu poti ierta fara sa iubesti. Nu poti fi iertat fara sa ierti.

Ma opresc aici cu aceasta lista, constientizand in mod clar ca ea ar putea fi completata cu multe, multe alte idei de acest fel. Important este sa ne facem fiecare o autoevaluare onesta si atunci cand gasim lucruri ce nu ne sunt pe plac, sa facem eforturi sa le transmutam. Am recomandat de mai multe ori cartea lui Franz Bardon, “Initiere in hermetism”. Si mai frumos ar fi daca s-ar citi mai inainte “Frabato Magicianul”, pentru a intelege cine este Franz Bardon si de ce a ajuns sa scrie “Initiere in hermetism”. In “Initiere in hermetism” sunt date niste exercitii de facut pentru o evolutie a noastra pe toate planurile, in mod echilibrat. Unul dintre ele este exact acesta: autoevaluarea personala. Pana la cel mai mic detaliu. Pana la lucrurile pe care le constientizam subtil si nu suntem capabili sa le recunoastem vreodata in fata altei persoane. Oricine face aceasta lista de defecte si virtuti, isi va da seama ca pentru prima parte, respectiv cea a defectelor, i-ar cam trebui un caiet. Nu este suficienta doar o foaie de hartie. Cel ce ajunge sa faca asta, rezolva mare parte din povestea judecatilor emise la adresa aproapelui sau. Pentru simplul motiv ca descopera ca nu este cu nimic mai breaz decat acesta …

Toate cele bune!