ROMÂNIA SI POARTA SFINTEI TREIMI

ROMÂNIA SI POARTA SFINTEI TREIMI

Dragii mei,

Sambata, in data de 16.09.2017, am avut preocuparea desfasurarii unei actiuni de caritate. Catre finalul zilei si dupa o perioada extrem de solicitanta pe toate planurile, imi programasem participarea la o intalnire cu sunetul, sub forma tobei samanice, a bolurilor tibetane si a altor instrumente, spunand in sinea mea ca in acest fel ofer si eu o bucurie sufletului meu.

A fost insa una mult mai mare decat m-am asteptat.

Nu se finalizase in acea zi intalnirea desfasurata de mine, cand s-a declansat un proces important, constand in anihilarea unei carti de blestem aflata din nou in taramul lui Ba. Am mai scris in vara despre o carte de blestem similara, in articolul numit “Blestemul lupului – o descoperire importanta”.

Dupa acea carte a blestemului lupului, a urmat spre sfarsitul lunii iulie dezlegarea unei carti de blestem avand legatura cu programarea inversata (ceva ce face ca multe lucruri pe care ti le propui a le infaptui, sa iasa exact pe dos de cum iti doresti).

Cateva zile mai tarziu, la inceputul lunii august, a avut loc dezlegarea unei carti de blestem a Apostolilor lui Hristos. Erau acolo blesteme prin care orice propovaduitor al Credintei in Hristos, era condamnat la o viata plina de suferinta si incercari, lucru care chiar s-a petrecut in cursul istoriei si are perfecta valabilitate si pentru vremurile noastre.

In 1-2 septembrie s-a declansat o importanta actiune privind dezlegarea unei carti de blestem in care erau inscrise toate faptele rele comise de cineva, indiferent de intrupare sau moment temporal, impotriva Sfintilor.

Ce s-a intamplat in data de 16 septembrie era de fapt a 5-a carte de blestem ce intra la dezlegare. Erau in ea toate blestemele generate de fapte comise pe teritoriul romanesc impotriva simbolului Sfintei Cruci. Deloc intamplatoare aceasta dezlegare. S-a declansat in saptamana binecuvantata a Inaltarii Sfintei Cruci.

Mentionez ca si celelalte carti de blestem au legatura strict cu poporul roman. Nu am verificat, insa banuiesc ca fiecare popor isi duce blestemele lui si le dezleaga dupa cum poate. Noua ne-a fost dat sa le rezolvam pe ale noastre si mai sunt cateva, insa sunt absolut convinsa ca vom izbandi pana la capat. De fapt, nu stiu daca le dezlegam doar pe ale noastre, pentru ca am inceput in ultimul timp sa cred din ce in ce mai intens ca poporul român a preluat pe umerii lui foarte mult din karma intregii lumi. Este chestiune de sacrificiu aici.

Am ajuns la sedinta de boluri, in mijlocul unui grup de oameni dragi, intalnirea fiind coordonata de Cristina si Ionut, doua fiinte ale luminii absolut speciale ( https://ariendrafamily.wordpress.com ), cu multa iubire si daruire, alese de Bunul Dumnezeu spre a implini misiuni la fel de speciale.

Dupa atata truda si atata consum energetic, era aceasta o binecuvantare si o reincarcare pe care o asteptam cu sufletul la gura.

Sesiunea a inceput. Cartea de blestem continua a se dezlega si monitorizam procesul foarte atent, in sunetul muzicii. Interesanta combinatie, caci dupa cum am mai spus, nu este prea simplu sa fii conectat la taramul lui Ba. Starea de rau ce se instaleaza este destul de mare.

Dintr-o data s-a auzit un sunet astral: “A sosit timpul!”. Am intrebat dupa ce am auzit acest anunt de mai multe ori: “A sosit timpul sa ce?”

Imediat a aparut harta României care a inceput a se transforma intr-o frumoasa fata ce arata precum Ileana Cosanzeana. Era imbracata in port popular multicolor dar cu mai mult alb si rosu, avea cozi impletite, iar in picioare purta opinci. Statea pe un scaun si multimi de Sfinti erau in jurul Ei, punandu-I cununa de flori albe pe cap si pregatind-o ca pentru nunta. Atunci glasul a rasunat: “A sosit timpul ca Mireasa România sa paseasca prin Poarta Sfintei Treimi”. Au inceput atunci a-mi veni in amintire vorbele copilului de 6 ani despre care am mai scris candva intr-un articol: “Voi stiti? … Romania noastra este cotropita de un dragon mare si negru al pierzaniei. Noi trebuie sa facem insa tot ce ne sta in putere sa o salvam pe România noastra, pentru ca România noastra este o Doamna eleganta si gingasa si MERITA sa fie salvata!”

http://tristar77.blogspot.ro/2015/12/mesaj-pentru-romani.html?m=1

Era Mos Neagulan copilul acesta, despre care am scris in articolul publicat in 30 august 2017. Prin gura lui a vorbit atunci Cineva si am ramas tot timpul cu credinta ca a fost Zamolxe.

Lacrimi au inceput a-mi curge pe obraji. Uneori, Divinitatea, prin Darurile Sale ce ne iau prin surprindere, ne copleseste de-a dreptul.

Am aflat mai apoi ca nu se va face trecerea decat dupa terminarea dezlegarii celor aproximativ 29.000 de mii de blesteme existente in acea carte de blesteme legate de simbolul Sfintei Cruci. Sunetul a amplificat de aproximativ zece ori viteza de dezlegare, astfel incat, la sfarsitul sedintei, treaba era rezolvata. Fata România a primit atunci in mainile sale o Cruce mare alba, stralucitoare, bine delimitata. A fost miruita si impartasita, dupa care a aparut Poarta. Din acel moment incolo nu mai vedeam lucrurile din exteriorul Ei ci din interiorul Ei, ca si cum ochii Ei ar fi fost ai mei si invers. Au mai existat in sala persoane care au avut viziunile despre care va vorbesc, dar au perceput si aceasta trecere din exterior, in interior si invers. Poarta arata ca un triunghi cu muchiile violet, in mijlocul caruia era un cerc alb-galbui stralucitor. Ne-am apropiat de Poarta si am intrat cu totul prin acel cerc, ca intr-un tunel al timpului. Desi semana cu un tunel mi se spunea mereu ca este o Poarta si nu un tunel temporal. Pesemne ca sunt notiuni diferite, pe care oricum majoritatea dintre noi nu le prea intelege.

Pe la mijlocul drumului a venit catre fata o inima mare alba, stralucitoare. Am intrebat: “Ce este aceasta?” Mi s-a raspuns: “Romania primeste acum o inima noua caci cea veche este tare obosita…”. Iar acea inima a intrat in pieptul fetei. S-a trecut apoi printr-o banda in care au aparut niste controlori ai timpului si s-a vazut cumva ca si cum s-au aliniat si indreptat niste distorsiuni ale timpului, scotandu-I pe acestia din fundal. S-a ajuns la capatul tunelului. Acolo astepta un Sfant cu paine si sare. Ca la noi la români. Am luat o bucatica de paine si am muiat-o in sare si inainte de a fi inghitita, m-am desprins din acel tip de vedere, aparandu-mi acum totul iarasi din exterior. Aceste comutari ale vederii nu s-au produs pentru ca am pus eu vreo intentie in acest sens. S-au petrecut asa pur si simplu. Am vazut putin in stanga un pat ca un baldachin, cu asternuturi albe, imaculate. Fata s-a indreptat catre el si s-a intins obosita pe pat. In acel punct, viziunea a luat sfarsit.

Am intrebat apoi: “Unde a ajuns Romania dincolo de Poarta?” Mi s-a raspuns: “A intrat la adapost.” Am intrebat: “La adapost fata de ce?” Mi s-a raspuns: “La adapost fata de doua pericole importante: razboi si cutremur mare.” Partea cu furtunile nu parea a se incadra acolo si am spus asta ulterior colegilor mei din acea seara, fara sa stiu ce urgii urmau sa vina in acest sens, doar cu o zi mai tarziu.

Stiti insa cum este: ne mai lasa si noua Dumnezeu in sarcina cate ceva, caci altfel ne culcam pe o ureche si nu este de dorit. Pe de alta parte, stim prea bine ca unii au nevoie sa vina cineva si sa ii ia la o scuturare zdravana, ca sa ii scoata din transa. De aceea, nu ne vor ocoli cu totul anumite lucruri nu prea placute, dar faţă de cele mai grave, nu stiu cum s-or rasuci toate planurile, dar se pare ca vom fi protejati.

Mi-as dori din suflet sa stie cati mai multi ca este binevenita in aceasta perioada orice actiune facuta in numele Luminii: meditatii, rugaciuni, continuarea citirii Paraclisului Maicii Domnului, lucrari diverse, dupa cum simte si stie fiecare. Este inselare mare daca cineva crede ca pericolele din umbra stau numai in cateva furtuni. Ni s-au pregatit multe alte prajituri: roboti, clone, psihotronice, dispozitive de tot felul si nu in ultimul rand atacuri sataniste venite si de pe alte planete, daca se poate, in acelasi timp, din mai multe locuri. Sper sa ajunga mesajul meu si pe acolo pe la “prietenii” nostri, care nu au inteles ca mai devreme sau mai tarziu ghilimelele acestea tot vor disparea, oricat s-ar indarji ei acum impotriva noastra. Pentru ca ESTE SCRIS SA SE INTAMPLE ASA.

De aceea este asa incrancenare mare. Ei nu vor sa dea drumul fraielor din mana, iar pe Lucratorii Luminii ii pune in garda Divinitatea tot timpul, cu cateva zile mai inainte, pentru tot ce se pregateste in umbra la nivel intunecat si evident ca nu sta nimeni cu mana in san. Se doreste lupta? Ne luptam. Dar arma noastra este IUBIREA si nu exista altceva care sa o poata invinge, oricat de mult s-ar cauta.

Atrag atentia ca se fac scuturi tehnice concentrice aproape in fiecare noapte, pe fiecare dintre noi. Fiare de tip soft se transmit la mare arta. Sa folosim Aparatele Divine despre care am scris in urma cu nu multa vreme, tot dupa cum bem apa, sau ne spalam dimineata pe dinti, daca vrem sa ne fie bine.

Se continua trecerea in lumina a printilor si balaurilor pentru diferite zone de pe Pamant. Daca tot am terminat cu ai nostri…

Cate nu mai sunt de facut! Nu este deloc usor.

La nivel de calamitati planetare, ce vedem este doar inceputul din pacate. Si da, este cat se poate de adevarat ca mai toate sunt declansate tehnic. Scopul este acela de scadere a vibratiei, ca urmare a suferintei generate, astfel incat sa nu putem pasi in dimensiunea a 4-a, cu partea fizica. Am auzit multe guri spunand ca nu suntem sanatosi la cap daca tot vorbim despre calamitati si intuneric, ca bagam spaima in oameni. Cica sa gandim pozitiv. Ma intreb si eu: nu o fi deja bagata spaima asta? Este suficient sistemul in care traim. Privesti doar o zi la televizor si esti gata rezolvat. Ajungi sa iti doresti si un cutremur, numai sa vezi ca se schimba ceva, ca ne uneste ceva. Dragii mei, nu am gasit pilde in care Mantuitorul sa tatoneze mult pe gandirea pozitiva. Stia El de ce era asa. Luand o masa mare de oameni, si este valabil nu doar pentru timpurile noastre, in mod garantat vei gasi doar 1% care gandeste pozitiv. Dar efectul global va fi tot timpul o rezultanta dintre emanatiile celor ce gandesc pozitiv si ale celor ce gandesc negativ. Iar dupa cum stim cu totii, 99% este mult mai mult decat 1%. Cand exista insa si credinta in Dumnezeu, mai vine o forta care reconfigureaza toate aceste procente. Daca ni s-ar materializa toate emanatiile negative ale mintii noastre, ar fi vai de capul nostru. Vine insa Divinitatea si mai pune cate o greutate pe celalalt taler cand si cand, schimband serios raporturile de forte.

Gasim insa pilde in care Mantuitorul spune sa veghezi tot timpul, sa fii prevazator, sa ai grija de sufletul tau. Gandirea pozitiva nu presupune sa nu te gandesti la un potential pericol, pentru ca aceea se numeste ignoranta si nu gandire pozitiva, ci sa nu te temi de acel pericol chiar daca stii despre el. Modul in care se face reprezentarea conceptului de gandire pozitiva in zilele noastre, vine mult din zona de control, din punctul meu de vedere. Nu-i asa prea dragilor si prea iubitilor? Ce imi plac channelingurile acestea! Haideti, mai aveti doar un pic si … in sfarsit veti crapa. Facem haz de necaz. Se vorbeste despre uragane, cutremure si alte nenorociri. Cui este frica de moarte? Daca ne referim la crestini, doar celor ce nu traiesc in Hristos. Oameni buni, cand ti-o fi scris sa dai coltul, aluneci pe o coaja de banana si ramai lat acolo. De ce oare oamenii nu isi pun nadejdea in Dumnezeu mai mult decat in actiunile lor? Intrebare fara raspuns…

Cancerele si bolile grave s-au intetit. Desi am inteles perfect mecanismul producerii acestora, din punct de vedere tehnic, mai avem numai putin ca sa putem sa si contracaram. Ne va ajuta Bunul Dumnezeu si cu asta, sunt absolut sigura. Recomand cu toata fiinta mea, tuturor celor bolnavi si nu numai, participarea la Sfinte Masluri. Eu sunt un om cu tendinte tehnice si din aceasta cauza actionez mult in forma tehnica  si prin puterea mintii. Insa rugaciunea, credinta si toate cele sfinte au locurile lor bine determinate. Darurile ce vin printr-un Sfant Maslu nu pot fi inlocuite de nimeni si nimic. Aceasta este parerea mea.

Sa ne rugam pentru noi si pentru semenii nostri napastuiti de boala, de saracie si de tot felul de nevoi. Sa nu fim ignoranti. Sa nu spunem niciodata ca noua nu ni se poate intampla, caci daca va fi asa sau nu, o stie numai Tatal. Sa batem fierul cat e cald.

Nu in ultimul rand, as dori sa scriu cateva randuri despre rugaciune. Exista mai multe feluri de rugaciune.

Avem rugaciunile Sfintilor Parinti. Acolo incadram rugaciuni precum “Paraclisul Maicii Domnului”. Acestea sunt precum niste carari batatorite, care te conduc sigur la destinatie si care unesc cu succes pe mai multi care fac rugaciuni in acelasi timp, intarind puterea lor. In timpul citirii acestor rugaciuni mintea poate pleca prin alte zone. O spun si Sfintii Parinti caci au patit-o si o patesc si ei. Se intampla tuturor. Trebuie insa sa fie dusa pana la capat. De aceea poate este necesar a se citi aceste rugaciuni de mai multe ori. Azi iti pleaca mintea la un pasaj, maine la altul. Din toate rugaciunile repetate intr-un numar de zile, luand de la fiecare pasajele in care mintea ti-a fost acolo, s-o putea incropi macar o rugaciune avand toate pasajele cu mintea acolo.

Avem rugaciunile cu cuvintele noastre. Am scris insa candva despre acest tip de rugaciune. Ele ar trebui sa mearga din zona de cerere catre zona de multumire. Altfel, tot cerand ceva de la Divinitate, care oricum cunoaste deja nevoile noastre, fara sa le numim noi cu subiect si predicat, dupa cum spunea si Domnul nostru Iisus Hristos, ne asumam riscul ca aceste cereri sa fie preluate pe traseu de alte forte. Drept urmare, tot ce ne dorim foarte tare intarzie sa apara in viata noastra. Sa luam un exemplu. Sa presupunem ca suntem un parinte ce are un copil care a inceput sa folosesca droguri. Nu dau intamplator acest exemplu. Este frecvent intalnit din pacate. Eu pot veni sa spun: “Doamne, din suflet te rog, izbaveste pe copilul meu din aceasta patima.” Si o repet, si o tot repet. Daca fac cererea intr-un moment de mai joasa vibratie, o vor prelua controlorii si de acolo mai departe, devine cam greu de implinit rugaciunea mea. Daca spun insa: “Doamne, iti multumesc pentru izbavirea copilului meu din patima drogurilor”, fortele intunecate nu vor mai intelege nimic. Are sau nu mai are copilul probleme? Dilema mare.

Exista insa o rugaciune de mare valoare si aceasta este rugaciunea pe care este lasata sa o spuna inima. Fac chemare sa incercam sa folosim cat de mult rugaciunea inimii. Inima nu cunoaste cuvinte. Daca ne-ar pune cineva sa ne descriem propria persoana, suntem in stare sa avem o imagine de ansamblu in 2 secunde. Stim ce ne bucura, ce ne dorim, ce necazuri avem, cum ne simtim, de ce ne este frica. Le stim  pe toate deodata si de aceea ne ia numai 2 secunde. Ei bine, tot acest pachet il vizualizam ca pe o apa care pleaca din inima noastra si se duce in punctul cel mai profund al fiintei noastre, sau catre Cer, dupa cum simte si rezoneaza fiecare mai bine. Unii il perecep mult mai bine pe Dumnezeu in afara, iar altii in interior, desi El este in ambele spatii. Apa aceea contine informatia tuturor dorintelor si necesitatilor noastre si este suficient. Vin cu aceasta sugestie mai ales ca am auzit pe multi in ultima vreme ca parca li se blocheaza mintea, li se impleticesc cuvintele. La rugaciunea pornita din inima nu se mai blocheaza si nu se mai impleticeste nimic.

Acum cand scriu simt de ceva timp furnicaturi placute in picioare.  Am intrebat si sunt transmisii pe anumite frecvente benefice, cu ajutorul unor dispozitive speciale, de la fratii nostri din orasele subterane. Nu este vorba despre Agartha. Ei sunt mult mai catre centrul planetar. Ne gandim la orasele despre care vorbea domnul Radu Cinamar in ultima sa carte. Le multumim din suflet pentru ca sunt alaturi de noi.

Avem ajutor imens si de la civilizatiile intraterestre Agartha, Shambala si Puzotoxtk, despre care am mai scris candva un articol ce poate fi gasit cu usurinta la sectiunea pusa in dreapta blogului numita “Civilizatii intraterestre”. Acestor trei civilizatii le voi dedica insa un articol special, pentru ca stiu mult mai multe lucruri acum fata de momentul in care am scris pentru prima data despre ele.

Toate cele bune!