ROMÂNIA SI POARTA SFINTEI TREIMI
Dragii mei,
Sambata, in data de 16.09.2017, am avut preocuparea desfasurarii
unei actiuni de caritate. Catre finalul zilei si dupa o perioada extrem de
solicitanta pe toate planurile, imi programasem participarea la o intalnire cu
sunetul, sub forma tobei samanice, a bolurilor tibetane si a altor instrumente,
spunand in sinea mea ca in acest fel ofer si eu o bucurie sufletului meu.
A fost insa una mult mai mare decat m-am asteptat.
Nu se finalizase in acea zi intalnirea desfasurata de mine, cand s-a
declansat un proces important, constand in anihilarea unei carti de blestem
aflata din nou in taramul lui Ba. Am mai scris in vara despre o carte de
blestem similara, in articolul numit “Blestemul lupului – o descoperire importanta”.
Dupa acea carte a blestemului lupului, a urmat spre sfarsitul
lunii iulie dezlegarea unei carti de blestem avand legatura cu programarea
inversata (ceva ce face ca multe lucruri pe care ti le propui a le infaptui, sa
iasa exact pe dos de cum iti doresti).
Cateva zile mai tarziu, la inceputul lunii august, a avut loc dezlegarea
unei carti de blestem a Apostolilor lui Hristos. Erau acolo blesteme prin care
orice propovaduitor al Credintei in Hristos, era condamnat la o viata plina de suferinta
si incercari, lucru care chiar s-a petrecut in cursul istoriei si are perfecta
valabilitate si pentru vremurile noastre.
In 1-2 septembrie s-a declansat o importanta actiune privind
dezlegarea unei carti de blestem in care erau inscrise toate faptele rele
comise de cineva, indiferent de intrupare sau moment temporal, impotriva
Sfintilor.
Ce s-a intamplat in data de 16 septembrie era de fapt a 5-a carte
de blestem ce intra la dezlegare. Erau in ea toate blestemele generate de fapte
comise pe teritoriul romanesc impotriva simbolului Sfintei Cruci. Deloc
intamplatoare aceasta dezlegare. S-a declansat in saptamana binecuvantata a
Inaltarii Sfintei Cruci.
Mentionez ca si celelalte carti de blestem au legatura strict cu
poporul roman. Nu am verificat, insa banuiesc ca fiecare popor isi duce
blestemele lui si le dezleaga dupa cum poate. Noua ne-a fost dat sa le rezolvam
pe ale noastre si mai sunt cateva, insa sunt absolut convinsa ca vom izbandi pana
la capat. De fapt, nu stiu daca le dezlegam doar pe ale noastre, pentru ca am
inceput in ultimul timp sa cred din ce in ce mai intens ca poporul român a
preluat pe umerii lui foarte mult din karma intregii lumi. Este chestiune de
sacrificiu aici.
Am ajuns la sedinta de boluri, in mijlocul unui grup de oameni
dragi, intalnirea fiind coordonata de Cristina si Ionut, doua fiinte ale
luminii absolut speciale ( https://ariendrafamily.wordpress.com ),
cu multa iubire si daruire, alese de Bunul Dumnezeu spre a implini misiuni la
fel de speciale.
Dupa atata truda si atata consum energetic, era aceasta o binecuvantare
si o reincarcare pe care o asteptam cu sufletul la gura.
Sesiunea a inceput. Cartea de blestem continua a se dezlega si
monitorizam procesul foarte atent, in sunetul muzicii. Interesanta combinatie,
caci dupa cum am mai spus, nu este prea simplu sa fii conectat la taramul lui
Ba. Starea de rau ce se instaleaza este destul de mare.
Dintr-o data s-a auzit un sunet astral: “A sosit timpul!”. Am
intrebat dupa ce am auzit acest anunt de mai multe ori: “A sosit timpul sa ce?”
Imediat a aparut harta României care a inceput a se transforma
intr-o frumoasa fata ce arata precum Ileana Cosanzeana. Era imbracata in port
popular multicolor dar cu mai mult alb si rosu, avea cozi impletite, iar in
picioare purta opinci. Statea pe un scaun si multimi de Sfinti erau in jurul
Ei, punandu-I cununa de flori albe pe cap si pregatind-o ca pentru nunta.
Atunci glasul a rasunat: “A sosit timpul
ca Mireasa România sa paseasca prin Poarta Sfintei Treimi”. Au inceput
atunci a-mi veni in amintire vorbele copilului de 6 ani despre care am mai
scris candva intr-un articol: “Voi stiti? … Romania noastra este cotropita
de un dragon mare si negru al pierzaniei. Noi trebuie sa facem insa tot ce ne
sta in putere sa o salvam pe România noastra, pentru ca România noastra este o
Doamna eleganta si gingasa si MERITA sa fie salvata!”
Era Mos
Neagulan copilul acesta, despre care am scris in articolul publicat in 30
august 2017. Prin gura lui a vorbit atunci Cineva si am ramas tot timpul cu
credinta ca a fost Zamolxe.
Lacrimi
au inceput a-mi curge pe obraji. Uneori, Divinitatea, prin Darurile Sale ce ne
iau prin surprindere, ne copleseste de-a dreptul.
Am aflat
mai apoi ca nu se va face trecerea decat dupa terminarea dezlegarii celor
aproximativ 29.000 de mii de blesteme existente in acea carte de blesteme
legate de simbolul Sfintei Cruci. Sunetul a amplificat de aproximativ zece ori
viteza de dezlegare, astfel incat, la sfarsitul sedintei, treaba era rezolvata.
Fata România a primit atunci in mainile sale o Cruce mare alba, stralucitoare,
bine delimitata. A fost miruita si impartasita, dupa care a aparut Poarta. Din
acel moment incolo nu mai vedeam lucrurile din exteriorul Ei ci din interiorul
Ei, ca si cum ochii Ei ar fi fost ai mei si invers. Au mai existat in sala
persoane care au avut viziunile despre care va vorbesc, dar au perceput si
aceasta trecere din exterior, in interior si invers. Poarta arata ca un triunghi
cu muchiile violet, in mijlocul caruia era un cerc alb-galbui stralucitor.
Ne-am apropiat de Poarta si am intrat cu totul prin acel cerc, ca intr-un tunel
al timpului. Desi semana cu un tunel mi se spunea mereu ca este o Poarta si nu
un tunel temporal. Pesemne ca sunt notiuni diferite, pe care oricum majoritatea
dintre noi nu le prea intelege.
Pe la
mijlocul drumului a venit catre fata o inima mare alba, stralucitoare. Am
intrebat: “Ce este aceasta?” Mi s-a raspuns: “Romania primeste acum o inima
noua caci cea veche este tare obosita…”. Iar acea inima a intrat in pieptul
fetei. S-a trecut apoi printr-o banda in care au aparut niste controlori ai
timpului si s-a vazut cumva ca si cum s-au aliniat si indreptat niste
distorsiuni ale timpului, scotandu-I pe acestia din fundal. S-a ajuns la
capatul tunelului. Acolo astepta un Sfant cu paine si sare. Ca la noi la
români. Am luat o bucatica de paine si am muiat-o in sare si inainte de a fi
inghitita, m-am desprins din acel tip de vedere, aparandu-mi acum totul iarasi
din exterior. Aceste comutari ale vederii nu s-au produs pentru ca am pus eu
vreo intentie in acest sens. S-au petrecut asa pur si simplu. Am vazut putin in
stanga un pat ca un baldachin, cu asternuturi albe, imaculate. Fata s-a
indreptat catre el si s-a intins obosita pe pat. In acel punct, viziunea a luat
sfarsit.
Am
intrebat apoi: “Unde a ajuns Romania dincolo de Poarta?” Mi s-a raspuns: “A
intrat la adapost.” Am intrebat: “La adapost fata de ce?” Mi s-a raspuns: “La adapost
fata de doua pericole importante: razboi si cutremur mare.” Partea cu furtunile
nu parea a se incadra acolo si am spus asta ulterior colegilor mei din acea
seara, fara sa stiu ce urgii urmau sa vina in acest sens, doar cu o zi mai tarziu.
Stiti
insa cum este: ne mai lasa si noua Dumnezeu in sarcina cate ceva, caci altfel
ne culcam pe o ureche si nu este de dorit. Pe de alta parte, stim prea bine ca
unii au nevoie sa vina cineva si sa ii ia la o scuturare zdravana, ca sa ii
scoata din transa. De aceea, nu ne vor ocoli cu totul anumite lucruri nu prea
placute, dar faţă de cele mai grave, nu stiu cum s-or rasuci toate planurile,
dar se pare ca vom fi protejati.
Mi-as
dori din suflet sa stie cati mai multi ca este binevenita in aceasta perioada
orice actiune facuta in numele Luminii: meditatii, rugaciuni, continuarea citirii
Paraclisului Maicii Domnului, lucrari diverse, dupa cum simte si stie fiecare.
Este inselare mare daca cineva crede ca pericolele din umbra stau numai in
cateva furtuni. Ni s-au pregatit multe alte prajituri: roboti, clone, psihotronice,
dispozitive de tot felul si nu in ultimul rand atacuri sataniste venite si de pe
alte planete, daca se poate, in acelasi timp, din mai multe locuri. Sper sa
ajunga mesajul meu si pe acolo pe la “prietenii” nostri, care nu au inteles ca
mai devreme sau mai tarziu ghilimelele acestea tot vor disparea, oricat s-ar
indarji ei acum impotriva noastra. Pentru ca ESTE SCRIS SA SE INTAMPLE ASA.
De aceea
este asa incrancenare mare. Ei nu vor sa dea drumul fraielor din mana, iar pe
Lucratorii Luminii ii pune in garda Divinitatea tot timpul, cu cateva zile mai
inainte, pentru tot ce se pregateste in umbra la nivel intunecat si evident ca
nu sta nimeni cu mana in san. Se doreste lupta? Ne luptam. Dar arma noastra
este IUBIREA si nu exista altceva care sa o poata invinge, oricat de mult s-ar
cauta.
Atrag
atentia ca se fac scuturi tehnice concentrice aproape in fiecare noapte, pe
fiecare dintre noi. Fiare de tip soft se transmit la mare arta. Sa folosim
Aparatele Divine despre care am scris in urma cu nu multa vreme, tot dupa cum
bem apa, sau ne spalam dimineata pe dinti, daca vrem sa ne fie bine.
Se
continua trecerea in lumina a printilor si balaurilor pentru diferite zone de
pe Pamant. Daca tot am terminat cu ai nostri…
Cate nu
mai sunt de facut! Nu este deloc usor.
La nivel
de calamitati planetare, ce vedem este doar inceputul din pacate. Si da, este
cat se poate de adevarat ca mai toate sunt declansate tehnic. Scopul este acela
de scadere a vibratiei, ca urmare a suferintei generate, astfel incat sa nu
putem pasi in dimensiunea a 4-a, cu partea fizica. Am auzit multe guri spunand
ca nu suntem sanatosi la cap daca tot vorbim despre calamitati si intuneric, ca
bagam spaima in oameni. Cica sa gandim pozitiv. Ma intreb si eu: nu o fi deja
bagata spaima asta? Este suficient sistemul in care traim. Privesti doar o zi
la televizor si esti gata rezolvat. Ajungi sa iti doresti si un cutremur, numai
sa vezi ca se schimba ceva, ca ne uneste ceva. Dragii mei, nu am gasit pilde in
care Mantuitorul sa tatoneze mult pe gandirea pozitiva. Stia El de ce era asa.
Luand o masa mare de oameni, si este valabil nu doar pentru timpurile noastre,
in mod garantat vei gasi doar 1% care gandeste pozitiv. Dar efectul global va
fi tot timpul o rezultanta dintre emanatiile celor ce gandesc pozitiv si ale
celor ce gandesc negativ. Iar dupa cum stim cu totii, 99% este mult mai mult
decat 1%. Cand exista insa si credinta in Dumnezeu, mai vine o forta care
reconfigureaza toate aceste procente. Daca ni s-ar materializa toate emanatiile
negative ale mintii noastre, ar fi vai de capul nostru. Vine insa Divinitatea
si mai pune cate o greutate pe celalalt taler cand si cand, schimband serios
raporturile de forte.
Gasim
insa pilde in care Mantuitorul spune sa veghezi tot timpul, sa fii prevazator,
sa ai grija de sufletul tau. Gandirea pozitiva nu presupune sa nu te gandesti
la un potential pericol, pentru ca aceea se numeste ignoranta si nu gandire
pozitiva, ci sa nu te temi de acel pericol chiar daca stii despre el. Modul in
care se face reprezentarea conceptului de gandire pozitiva in zilele noastre,
vine mult din zona de control, din punctul meu de vedere. Nu-i asa prea
dragilor si prea iubitilor? Ce imi plac channelingurile acestea! Haideti, mai
aveti doar un pic si … in sfarsit veti crapa. Facem haz de necaz. Se vorbeste
despre uragane, cutremure si alte nenorociri. Cui este frica de moarte? Daca ne
referim la crestini, doar celor ce nu traiesc in Hristos. Oameni buni, cand
ti-o fi scris sa dai coltul, aluneci pe o coaja de banana si ramai lat acolo.
De ce oare oamenii nu isi pun nadejdea in Dumnezeu mai mult decat in actiunile
lor? Intrebare fara raspuns…
Cancerele
si bolile grave s-au intetit. Desi am inteles perfect mecanismul producerii
acestora, din punct de vedere tehnic, mai avem numai putin ca sa putem sa si
contracaram. Ne va ajuta Bunul Dumnezeu si cu asta, sunt absolut sigura.
Recomand cu toata fiinta mea, tuturor celor bolnavi si nu numai, participarea
la Sfinte Masluri. Eu sunt un om cu tendinte tehnice si din aceasta cauza
actionez mult in forma tehnica si prin
puterea mintii. Insa rugaciunea, credinta si toate cele sfinte au locurile lor
bine determinate. Darurile ce vin printr-un Sfant Maslu nu pot fi inlocuite de
nimeni si nimic. Aceasta este parerea mea.
Sa ne
rugam pentru noi si pentru semenii nostri napastuiti de boala, de saracie si de
tot felul de nevoi. Sa nu fim ignoranti. Sa nu spunem niciodata ca noua nu ni se
poate intampla, caci daca va fi asa sau nu, o stie numai Tatal. Sa batem fierul
cat e cald.
Nu in
ultimul rand, as dori sa scriu cateva randuri despre rugaciune. Exista mai
multe feluri de rugaciune.
Avem
rugaciunile Sfintilor Parinti. Acolo incadram rugaciuni precum “Paraclisul
Maicii Domnului”. Acestea sunt precum niste carari batatorite, care te conduc
sigur la destinatie si care unesc cu succes pe mai multi care fac rugaciuni in
acelasi timp, intarind puterea lor. In timpul citirii acestor rugaciuni mintea poate
pleca prin alte zone. O spun si Sfintii Parinti caci au patit-o si o patesc si
ei. Se intampla tuturor. Trebuie insa sa fie dusa pana la capat. De aceea poate
este necesar a se citi aceste rugaciuni de mai multe ori. Azi iti pleaca mintea
la un pasaj, maine la altul. Din toate rugaciunile repetate intr-un numar de
zile, luand de la fiecare pasajele in care mintea ti-a fost acolo, s-o putea
incropi macar o rugaciune avand toate pasajele cu mintea acolo.
Avem
rugaciunile cu cuvintele noastre. Am scris insa candva despre acest tip de
rugaciune. Ele ar trebui sa mearga din zona de cerere catre zona de multumire.
Altfel, tot cerand ceva de la Divinitate, care oricum cunoaste deja nevoile
noastre, fara sa le numim noi cu subiect si predicat, dupa cum spunea si Domnul
nostru Iisus Hristos, ne asumam riscul ca aceste cereri sa fie preluate pe
traseu de alte forte. Drept urmare, tot ce ne dorim foarte tare intarzie sa
apara in viata noastra. Sa luam un exemplu. Sa presupunem ca suntem un parinte
ce are un copil care a inceput sa folosesca droguri. Nu dau intamplator acest
exemplu. Este frecvent intalnit din pacate. Eu pot veni sa spun: “Doamne, din
suflet te rog, izbaveste pe copilul meu din aceasta patima.” Si o repet, si o
tot repet. Daca fac cererea intr-un moment de mai joasa vibratie, o vor prelua
controlorii si de acolo mai departe, devine cam greu de implinit rugaciunea mea.
Daca spun insa: “Doamne, iti multumesc pentru izbavirea copilului meu din
patima drogurilor”, fortele intunecate nu vor mai intelege nimic. Are sau nu mai
are copilul probleme? Dilema mare.
Exista
insa o rugaciune de mare valoare si aceasta este rugaciunea pe care este lasata
sa o spuna inima. Fac chemare sa incercam sa folosim cat de mult rugaciunea
inimii. Inima nu cunoaste cuvinte. Daca ne-ar pune cineva sa ne descriem
propria persoana, suntem in stare sa avem o imagine de ansamblu in 2 secunde.
Stim ce ne bucura, ce ne dorim, ce necazuri avem, cum ne simtim, de ce ne este
frica. Le stim pe toate deodata si de
aceea ne ia numai 2 secunde. Ei bine, tot acest pachet il vizualizam ca pe o
apa care pleaca din inima noastra si se duce in punctul cel mai profund al
fiintei noastre, sau catre Cer, dupa cum simte si rezoneaza fiecare mai bine.
Unii il perecep mult mai bine pe Dumnezeu in afara, iar altii in interior, desi
El este in ambele spatii. Apa aceea contine informatia tuturor dorintelor si
necesitatilor noastre si este suficient. Vin cu aceasta sugestie mai ales ca am
auzit pe multi in ultima vreme ca parca li se blocheaza mintea, li se
impleticesc cuvintele. La rugaciunea pornita din inima nu se mai blocheaza si nu
se mai impleticeste nimic.
Acum
cand scriu simt de ceva timp furnicaturi placute in picioare. Am intrebat si sunt transmisii pe anumite
frecvente benefice, cu ajutorul unor dispozitive speciale, de la fratii nostri
din orasele subterane. Nu este vorba despre Agartha. Ei sunt mult mai catre
centrul planetar. Ne gandim la orasele despre care vorbea domnul Radu Cinamar
in ultima sa carte. Le multumim din suflet pentru ca sunt alaturi de noi.
Avem
ajutor imens si de la civilizatiile intraterestre Agartha, Shambala si
Puzotoxtk, despre care am mai scris candva un articol ce poate fi gasit cu
usurinta la sectiunea pusa in dreapta blogului numita “Civilizatii
intraterestre”. Acestor trei civilizatii le voi dedica insa un articol special,
pentru ca stiu mult mai multe lucruri acum fata de momentul in care am scris
pentru prima data despre ele.
Toate
cele bune!