CALEA AURIE – PARTEA A III-A – IERTAREA

CALEA AURIE – PARTEA A III-A – IERTAREA

Dragii mei,

Probabil ca nu este intamplator faptul, ca date fiind conjuncturile energetice, ajung abia acum, in Saptamana Patimilor, dupa momentul mortii Mantuitorului pe Cruce si cu o zi inaintea Invierii Sale, sa public a III-a parte a pachetului “Calea Aurie”. Gandeam ca este ultima … dar nu este deloc asa …

Inainte de orice, as dori sa informez ca sunt aproape trei saptamani de cand a inceput procesul trecerii in lumina a balaurilor de foc. Scriam in articolul din ianurie 2017, intitulat “A doua Pecete a lui Melchisedec”, despre povestile acestea cu balauri, ce par ca desprinse din basmele populare romanesti.

A doua Pecete a lui Melchisedec

Spuneam atunci ca a fost rezolvata partea cu apa, ramanand a se mai rezolva partea cu focul. Ei bine, iata ca a inceput si istoria focului, pe care multi, fara ca neaparat sa si stie, au trait-o cu varf si indesat. Au existat stari de rau si apasare pentru toti cei ale caror Spirite au treaba pe acest sector. Cum actiunile se desfasoara in spatii cu mult foc si fum, senzatiile fizice au fost si mai sunt acelea generate de mult foc si fum. Arsuri si dureri la nivelul gatului, iritatii ale cailor respiratorii, tuse si senzatii de tuse iesite din comun. Toate acestea au fost ca la ele acasa, in aceasta perioada. Ne apropiem deci de intalnirea cu partea de foc a balaurului cel rosu. Ne apropiem de o noua imbratisare, de sarutul pe obrazul drept si de un nou legamant. Probabil ca va fi in prima zi de Paste. Toate acestea nu pot fi insa intelese fara citirea articolului indicat mai sus.

Sa mergem acum catre subiectul articolului de azi: IERTAREA. Am considerat ca este necesar sa ii aloc o parte speciala, din cauza importantei sale  deosebite si din cauza faptului ca sunt multe de spus.

Incep prin a reaminti ca indiferent de suferinta ce este experimentata de fiecare, NU EXISTA VICTIME INOCENTE, asa cum interesant a scris un cititor la rubrica “Comentarii”, aferenta articolului ce contine a II-a parte, aceea a unor constientizari. Cu alte cuvinte, nimeni nu sufera gratuit. Tot timpul este de platit pentru o karma sau pentru niste pacate, formula mult mai larg intalnita de noi toti. Daca nu este a noastra, atunci este a altora, dar a cuiva este cu siguranta.

Chiar si atunci cand avem de inteles niste lectii de viata, platim pentru o karma. Avem ceva eronat in gandire si Divinitatea doreste sa ne ajute sa eliberam anumite lucruri, sa facem niste corectii. Daca nu facem aceasta, acumulam noua karma personala si ne aducem tot timpul suferinta. De aceea, intelegerea unei lectii de viata reprezinta un ajutor pe care Divinitatea ni-l ofera, ca sa nu mai suferim necontenit din pricina acelui motiv. Din pacate insa, exista foarte multi oameni, pentru care episoadele unor lectii anume se repeta si se tot repeta in mod identic, iar ei nu-si ridica nici un fel de intrebare, nu fac nici o constientizare, putand spune ca in acest fel se invart intr-un cerc pe care numai ei il pot sparge la un moment dat. Daca vor, caci daca nu, cine se poate pune de-a curmezisul vointei lor?

Daca este o plata pe zona de sacrificiu, pentru a implini anumite misiuni eliberatoare ce cuprind o masa mai larga de oameni, tot exista o karma preluata. Cate un pic de la mai multi. Se construieste in acest fel o cauza a suferintei. Respectivele persoane simt o usurare, o indreptare, in momentul in care se intampla un astfel de transfer. Dar pentru ca persoana care a preluat nu ar trebui sa poarte acea suferinta in mod normal, atunci, pentru ca totusi o poarta, isi cumpara cumva cu ea bonuri valorice pe care le poate folosi la rascumpararea multor lucruri ce au ajuns in posesia intunericului, urmand sa fie redate Luminii.

Sa luam acum niste exemple. Cum credeti ca ar putea curge viata actuala pentru o persoana al carei Spirit, in intruparea anterioara acesteia, s-a manifestat ca inchizitor? Dar pentru una care facea torturari in laboratoarele naziste? Dar pentru cineva care a practicat magie neagra, de la o forma de actiune simpla, individuala, pana la una complexa, la nivel de organizatie satanista si de practici ritualice? Sa mai dau exemple? Nu este cazul. Exista fara numar. In aceste conditii, de ce il blamam pe Dumnezeu si ne plangem soarta? TREBUIE SA INTELEGEM CA PENTRU MULTI DINTRE CEI CE URMAM CALEA LUMINII, INTRUPAREA ACTUALA, PE CARE O AVEM FIECARE, ESTE CREATA DE SPIRITUL NOSTRU, CU UN PLAN CLAR DE RASCUMPARARE. NU SE INTAMPLA NIMIC CARE SA NU EXISTE IN ACEL PLAN! NU SE INTAMPLA NIMIC CU CARE SA NU FI FOST DE ACORD ATUNCI CAND S-A LUAT ANGAJAMENTUL PENTRU ACEASTA VIATA! MAREA NOASTRA PROBLEMA ESTE CA NU NE ADUCEM AMINTE DE ACESTE PROMISIUNI. Dar exact uitarea aceasta este cea care intretine si chiar amplifica suferinta. Am mai spus-o. Una este cand ai o durere crancena intr-o anumita zona si stii exact din ce cauza si mai stii ca inceteaza peste doua zile si alta este cand porti aceeasi durere, fara sa cunosti cauza si fara sa stii daca mai scapi de ea vreodata. Durerea fizica este aceeasi, dar gandurile, scenariile, sunt complet diferite in cele doua situatii. Am dat doar un exemplu cu durerea fizica. Sa nu mai vorbim de cea sufleteasca.

Pe de alta parte, daca nu am fost eu inchizitor, poate ca a fost mama. Sau poate cel mai bun prieten al meu. Nu conteaza cine a fost si cum a fost, cat timp eu am preluat prin decizia Spiritului meu, o parte din karma acelei persoane.

Daca m-am intrupat si intr-o familie cu blestem de neam, voi suferi si pentru propria mea karma, personala sau preluata la un moment dat, dar cu suferinta aceea voi spala si din pacatele acelui blestem ce vine pe linie genealogica. Orice stramos de-al nostru care a pacatuit fata de Sfantul Duh, genereaza plata de la el incolo, sapte pana la noua generatii. Depinde de greutatea blestemului.

Concluzionam ca incarcaturi sunt multe, iar cauzele sunt de la simple pana la foarte complexe.

Sa presupunem ca nu ne scoate Universul in cale pe cineva care ne-ar putea spune la modul concret de unde vine buba. Ce este de facut? Iata ca in acest fel se naste primul pas al protocolului dezlegarii si eliberarii si acesta se numeste IERTARE. Indiferent ce cale s-ar urma, ca sunt parcurse carari oferite in acest blog, ca sunt alte metode, ca se merge pe rugaciuni si dezlegari la biserica, in toate aceste cazuri, primul pas ar trebui sa fie IERTAREA.

As dori sa informez ca in ultimul timp (de aproximativ o luna si jumatate incoace), fara ca persoana in cauza sa faca niste rugaciuni de iertare, nu se mai pot face nici citiri ale cauzelor. Nu mai vorbesc de dezlegari. Cerul refuza sa dea acces la orice fel de informatie. Cel putin in cazul actiunilor pe care eu le fac. Se cere in mod categoric trecerea prin acest pas al iertarii, din partea persoanei ce isi doreste dezlegarea. Este ca o cheie a acestei dezlegari. Fara ea, nu se deschide usa care sa ne dea voie a merge mai departe, catre urmatorii pasi.

Iertarea aceasta nu se face oricum. Putem apela la calea trudei, scriind anumite rugaciuni de iertare de 490 de ori asa cum am recomandat candva intr-un articol. Este insa mult mai simplu a se face din inima, cu cuvinte proprii, ca si cum am fi intr-o conversatie cu Dumnezeu. Deosebirea intre o rugaciune compusa pe loc si una citita, este ca la cea compusa ne sta mintea acolo pe cand la cea citita, exista toate sansele sa plece in alta parte. Este important sa se ajunga la trairea starii de reala cainta si parere de rau. Altfel, poti face iertari cu anii. Daca sunt seci, lipsite de emotie, devine totul egal cu zero. De asemeni, aceste rugaciuni se reiau periodic si este bine sa se faca ori de cate ori apare simtirea sa se intample acest lucru. Consider ca este si cu ele ca si cu medicamentele. Daca spui zilnic te iert si imi cer iertare, la un moment dat, devine aceasta practica un automatism gol si rigid, lipsit de orice fel de traire interioara. Nu mai are efect. Toata dezlegarea din viata noastra, curge exact pe principiul desprinderii, una cate una, a foilor de ceapa sau de varza. La o frunza corespunde un set de rugaciuni de iertare si de actiuni. Cand aceea a fost data jos si se trece la frunza urmatoare, de regula, este vestit prin vise si diferite semne ale Universului. De multe ori se intampla oamenilor aceste treceri dupa ce se duc la niste slujbe, fac niste rugaciuni, ajung pe la anumite cursuri sau terapii, sau intr-o singura exprimare, fac actiuni ce le ridica vibratia. Pare ca ceva aiurea s-a intamplat acolo, caci parca viata a cam luat-o razna dupa aceea. Se intampla multora. Explicatia este insa doar aceea ca s-a intrat pe un nivel si mai profund. S-a intrat pe fagasul urmatoarei foi de ceapa, ca sa nu zic varza, cum pare deseori viata noastra.

Iata ca in aceste zile, ca in fiecare an de ceva vreme incoace, ruleaza din nou filmul “Iisus din Nazaret”. Multi nu se mai uita la el, spunand ca l-au vazut deja de nenumarate ori. Dar mesajul de acolo atinge de la an la an, niveluri ale fiintei noastre, din ce in ce mai subtile. Cu siguranta ca nu percepeam niste lucruri acum zece ani, la fel cum le percepem acum. Nu am facut intamplator aceasta reamintire. Ceea ce ma intereseaza este sa punctez momentele in care diferiti oameni vin sa ii ceara Mantuitorului ajutorul. EI VIN CU TOATA CREDINTA CA LUI DUMNEZEU II STA IN PUTERE SA II AJUTE IN ORICE NEVOIE A LOR. EI ISI CER IERTARE IN FATA MANTUITORULUI … O SINGURA DATA. O FAC INSA CU TOT SUFLETUL SI CU INIMA DESCHISA. Ce doresc sa arat cu asta? Ca cine poate atinge acea stare suprema de cainta, smerenie, credinta si inima deschisa, nu trebuie sa faca rugaciuni de iertare zile si luni la rand, in mod continuu. Este suficient si o singura data, daca intrunesti tot ce trebuie. Iar peste ceva vreme, inima iti transmite ca mai doreste sa o mai faci o data, pentru noul nivel la care te gasesti. Noi oamenii ne mai putem pacali unii pe altii, dar Dumnezeu stie exact ce este in inima si mintea fiecaruia dintre noi, in orice secunda. Pe Dumnezeu nu poti sa iL pacalesti.

Este extrem de importanta actiunea personala in cazul iertarii. Putem merge la biserica si putem sa ne lasam doar in nadejdea cererii iertarii de pacate, pe care preotii o fac in numele nostru. Daca a functionat bine asa pana la un moment dat, in aceste vremuri se vede treaba ca nu este deloc suficient. Dumnezeu doreste ca noi sa ne redescoperim relatia directa cu El. De aceea, calea ocolita se cere din ce in ce mai mult a fi inlocuita cu cea directa.

In aceasta saptamana, personal am simtit nevoia sa fiu fata in fata cu Domnul nostru Iisus Hristos, de mai multe ori. Mi-am lasat inima sa vorbeasca asa cum a crezut ea ca este mai bine pentru mine.

Cu aceasta voi incheia si acest articol, cunoscut fiindu-mi faptul ca sunt multi oameni care au nevoie de un exemplu, de o formula. Se pot inspira din cele ce urmeaza sa le scriu, dar le reamintesc ca glasul inimii nu are nevoie de exemplul nimanui, ca sa poata grai ceea ce ea simte la un moment dat.

“Prea Sfanta Treime, din suflet imi cer iertare pentru tot si toate, stiute si nestiute, ce imi tin inima grea si sufletul in intuneric. In Numele Spiritului meu si in Numele altor Spirite de la care am preluat din incarcatura pacatelor si poate ca voi mai prelua, imi cer iertare fata de Tine si fata de toata suferinta ce mi-am adus-o mie sau care a fost adusa altor suflete si Vietii, prin actiunile noastre. Imi cer iertare pentru tot ce am putut sa fac si nu am facut. Imi cer iertare pentru toate promisiunile ce le-am facut si nu le-am onorat. Imi cer iertare pentru ca nu mi-am oferit ajutorul atunci cand am putut sa o fac. Imi cer iertare pentru ca am judecat. Imi cer iertare pentru toate momentele in care m-am plans de greutatile vietii mele. Imi cer iertare pentru ca deseori m-am simtit coplesita de situatie, uitand ca nu te poti simti coplesit atunci cand Dumnezeu este cu adevarat in inima ta. Imi cer iertare pentru toate momentele in care trebuia sa spun un simplu “Multumesc!” si nu am facut-o. Iar aici si acum, imi cer iertare pentru toate acestea tuturor cititorilor mei si tuturor celor ce macar si pentru o singura data, si-au pus nadejdea in mine, ca instrument mijlocitor catre Bunul Dumnezeu si mi-au solicitat un sfat sau o mana de ajutor. Multi nu au primit raspuns nici pana in ziua de astazi, iar inima mea cunoaste prea bine ca nu s-au intamplat multe lucruri asa cum mi-as fi dorit sa se intample.

Prea Sfanta Treime, din suflet iti cer Putere, ca la randul meu sa le pot darui oamenilor Putere!

Din suflet te rog sa fie rasplatita rabdarea si asteptarea tuturor celor ce nadajduim catre Tine, cu toate Binecuvantarile Tale, cu Iubirea, Lumina si Pacea Ta, spre Mantuirea Sufletelor noastre!

Pentru toate acestea si pentru toate Darurile Tale, stiuite si nestiute, din suflet ITI MULTUMESC!”

Va doresc tuturor sa aveti Sarbatori pline cu Lumina si Bucuria Vietii, asa cum este Hristos Cel Inviat din morti!

Paste Fericit!