CALEA AURIE – PARTEA A II-A – SA CONSTIENTIZAM

CALEA AURIE – PARTEA A II-A – SA CONSTIENTIZAM

Dragii mei,

Tinta finala a acestui pachet, intitulat dupa numele blogului, “Calea Aurie”, este expunerea unui protocol al eliberarii, construit in baza unor constatari facute de-a lungul timpului. Va reprezenta acesta obiectul celei de-a treia parti, care va fi si ultima si care sper din tot sufletul sa o pot publica cat de repede. Il numesc protocol pentru ca etapele sunt pozitionate intr-o anumita ordine, deloc intamplatoare. Ca sa se obtina rezultate maxime, ar trebui totul urmat exact in ordinea recomandata.

Inainte de toate acestea insa, este esential sa facem cu totii anumite constientizari.

1.  Orice cruce am avea de dus fiecare, ni s-ar parea cu mult mai usoara daca am renunta la comparatie. Multi oameni se plang pentru soarta lor dar nu suferinta personala este ceea ce ii deranjeaza cel mai tare, ci mai degraba faptul ca nu vad si la altii aceeasi suferinta ca a lor. Comparatia naste invidie, iar invidia amplifica de foarte multe ori suferinta generata de o anumita problema. Reamintesc ca aparentele insala. Toti oamenii se confrunta cu probleme, mai mici sau mai mari. Singurul lucru ce face diferenta este ca unii sunt niste plangaciosi din nastere, altii mascheaza cat pot de mult ca sa nu para slabi, iar altii pur si simplu isi poarta crucea demni si in tacere. Faptul ca nu o arata, nu inseamna ca sunt scutiti de suferinta si incercari. De ar fi sa ma iau exemplu doar pe mine, ma percep foarte multi ca pe Dumnezeu coborat din Cer. Sunt pareri exprimate in e-mailuri ce sosesc catre mine. Li se pare ca eu sunt ca o pana plutitoare in vant, fara nici o incercare, fara nici o grija, cu menirea de a sta in post 24 din 24 de ore ca sa ofer ajutor, fara boala si eventual fara hrana. Este atat de falsa aceasta perceptie... Daca ar cunoaste fiecare in amanunt viata mea si ce mi-a fost scris de Sus sa traiesc si sa experimentez, va garantez ca s-ar da un pas in spate. Nu s-ar mai ingramadi nimeni sa faca schimb de loc cu mine. Am tinut sa fac aceasta adaugire nu ca sa subliniez vreo bravura personala, ci ca sa arat ca cele ce le scriu in aceste randuri nu sunt lucruri citite prin carti si iaca, m-am trezit si eu acum sa imi dau cu parerea, fara sa le si traiesc personal.

2.  Sa nu uitam ca fiecare dintre noi are o valoare ce ne-a fost daruita de Bunul Dumnezeu. Nu exista om fara un astfel de dar. Exista o cruce, dar in egala masura exista si o valoare. Sa ne analizam, sa ne gasim punctele forte, sa le plantam, sa le ingrijim, sa le crestem si la un moment dat toate acestea vor da roade.

3. Exista o vorba: speranta moare ultima! Perfect adevarat! De multe ori o luam cu noi pe lumea cealalta. Se intampla asa pentru ca povestea aceasta trebuie completata cu ceva si acest ceva se numeste ACTIUNE. Sunt oameni care asteapta plini de speranta sa pice para malaiata din cer, o viata intreaga. Ei ajung si mor si para tot nu a cazut in bratele lor. Speranta fara actiune se numeste ILUZIE. De asemeni, speranta insotita de actiune identica si indelungata, numita de noi rutina, tot catre iluzie conduce. O viata bogata, nu la modul material ci la nivel de implinire, NU SE NASTE DIN RUTINA SI DIN NON-ACTIUNE. Femeile au uitat cum se mai coase un motiv romanesc sau cum se mai poate face ceva cu o croseta. Barbatii au uitat cum mai este sa lucreze cu un traforaj sau sa mestereasca ceva. Cati incearca sa picteze o icoana de exemplu? Spun ei ca nu au talent. Dar de unde stiu daca au sau nu talent fara sa fi incercat macar o data? Atunci cand isi propun sa faca asta, poate Ingerii vor fi cei ce picteaza prin mainile lor. De unde s-ar putea sti ca se intampla sau nu asa, pana nu se face o incercare? Ne ia atat de rau valul grijilor si problemelor acestei vieti, incat nu ne mai amintim de lucruri marunte ce ne-ar putea ajuta sa iesim din el.

4.   Sa nu uitam ca nimeni nu sufera gratuit. Mantuitorul cand a fost trecut prin toate patimile, sfarsind prin rastignire, purta pe umerii Sai karma lumii. In acele trei zile s-au inchis toate canalele catre Cer. Altfel nu am fi stiut despre cuvintele spuse pe cruce: “Tata! Tata! Pentru ce m-ai parasit?” Asa se intampla si acum. Multi imi spun ca eu chiar daca sufar, ce bine e ca pot sa stiu din ce cauza. Ei bine, nu stiu. Chiar nu stiu. In perioadele de suferinta maxima se inchid canalele catre Cer. Important este ca in acele perioade de varf, stiu ce am de facut ca sa ies cat mai repede din ele. Iar asta vom vedea in cadrul protocolului. De obicei aflu despre cauze dupa ce trece valul. Daca aflu. Sa intelegem ca necunoasterea cauzelor suferintei, o amplifica de multe, multe ori. Cand stim si intelegem, parca se stinge toata incrancenarea. Avem de constientizat faptul ca ori ca este din karma personala, ori din una de neam, ori din una preluata, ceva din toate astea trebuie sa existe. Chiar si atunci cand ducem o suferinta pentru ca avem ceva de descoperit, deoarece este pe o linie de misiune, tot platim pentru ceva. Ce inseamna karma? Fapte rele ale cuiva care au periclitat viata altcuiva. Secretul de anihilare este simplu si sub nasul nostru tot timpul. Se numeste Iertare. ACEASTA ESTE CHEIA CE DESCHIDE ORICE DRUM AL DEZLEGARII. Acesta este primul punct al protocolului.

5.  Este bine de stiut ca actiunea personala este cea care aduce cu adevarat rezolvarea. Traim niste vremuri in care cu fiecare zi care trece, se cere tot mai mult de Sus acest aspect. Ne ducem si dam acatiste si pomelnice pe care sa ni le citeasca preotii, cerem ajutor la diferite persoane, ca sa ne vindece si sa ne curete casa si campurile. Nu este nimic gresit in acest lucru, dar daca in tot acest timp, nu completam si noi toate acestea cu o rugaciune, cu o iertare, cu o fapta buna, devine egal cu zero. Spre exemplu, daca cineva are o intrupare anterioara ce s-a manifestat ca mag negru, din capul locului, are niste porti active catre intuneric. Aceste porti nu pot fi inchise decat atunci cand se obtine iertarea de la Sfanta Treime. Drept urmare, o astfel de persoana trebuie sa faca, inainte de orice altceva, un lot de rugaciuni de iertare, care insa nu se vor face oricum. Vom vorbi despre asta mai pe larg in cadrul protocolului. Fara aceste iertari si fara obtinerea inchiderii portilor, degeaba se duce la altcineva sa ii faca rugaciuni si sa ii curete corpurile si casa. Dureaza curatenia aceea maxim cateva ore, caci prin acele porti curge non-stop energie intunecata, astfel incat, in foarte scurta vreme, se umple din nou totul cu noroi. Sfanta Treime asteapta ca persoana sa constientizeze, sa faca iertarea, sa o primeasca, iar dupa aceea totul curge si se asaza altfel.

6.  Cei a caror viata curge mai lin si mai frumos, ar fi tare bine daca ar apela mai putin la Sfantul deget aratator fata de cei a caror viata nu curge in acelasi fel. Mantuitorul spunea deseori prin invataturile sale, sa nu emitem judecati, pentru ca in majoritatea cazurilor, noi intelegem prea putin sau chiar nu intelegem deloc respectivele situatii ale unor oameni. De fapt, acesta este un lucru ce ar trebui sa il facem toti, ca avem viata lina si frumoasa sau ca ne zbatem in una tulbure. Nu conteaza.

7.  Intunericul nu se dovedeste cu ura impotriva lui, ci cu iubirea. Cunosc multe persoane ce fac rugaciune zilnic si dimineata si seara. Cand insa se aduc in discutie subiecte legate de intuneric, ce este la gura lor, vai de mama de om. De aceea ele nu isi gasesc niciodata PACEA. A trata intunericul cu iubire, nu inseamna sa ii slujesti lui. Aceasta este o treapta de constiinta superioara, iar cei ce au atins-o au constienta faptului ca intunericul face parte din Creatie si are si el rostul si locul lui. Unul foarte important ar fi acela ca nu am putea intelege nimic din conceptele ce sunt asociate luminii, fara a exista si partile lor opuse. Vrem sa fim iertati, dar nu suntem capabili sa iertam. O luam la injuraturi pe matusa care ne face vraji, fara a ne pune intrebarea macar pentru o secunda daca in vreo viata anterioara nu i-om fi facut mai intai noi, aceleasi lucruri, matusii. Este doar un exemplu. Iertarea este inseparabil legata de iubire. Nu poti ierta urand. Nu poti ierta fara sa iubesti. Nu poti fi iertat fara sa ierti.

Ma opresc aici cu aceasta lista, constientizand in mod clar ca ea ar putea fi completata cu multe, multe alte idei de acest fel. Important este sa ne facem fiecare o autoevaluare onesta si atunci cand gasim lucruri ce nu ne sunt pe plac, sa facem eforturi sa le transmutam. Am recomandat de mai multe ori cartea lui Franz Bardon, “Initiere in hermetism”. Si mai frumos ar fi daca s-ar citi mai inainte “Frabato Magicianul”, pentru a intelege cine este Franz Bardon si de ce a ajuns sa scrie “Initiere in hermetism”. In “Initiere in hermetism” sunt date niste exercitii de facut pentru o evolutie a noastra pe toate planurile, in mod echilibrat. Unul dintre ele este exact acesta: autoevaluarea personala. Pana la cel mai mic detaliu. Pana la lucrurile pe care le constientizam subtil si nu suntem capabili sa le recunoastem vreodata in fata altei persoane. Oricine face aceasta lista de defecte si virtuti, isi va da seama ca pentru prima parte, respectiv cea a defectelor, i-ar cam trebui un caiet. Nu este suficienta doar o foaie de hartie. Cel ce ajunge sa faca asta, rezolva mare parte din povestea judecatilor emise la adresa aproapelui sau. Pentru simplul motiv ca descopera ca nu este cu nimic mai breaz decat acesta …

Toate cele bune!