SA LUAM AMINTE…
Dragii mei,
Mai este nevoie de cateva zile pana ce se mai asaza niste lucruri,
dupa ce am traversat perioada 1-6 aprilie. Mi-am format o idee despre ce s-a
intamplat si ma ajuta asta sa inteleg ce va urma si in viitor, intr-o anumita
masura, insa prefer sa mai astept o vreme pana ce voi expune cele ce le-am
aflat, pentru ca este nevoie sa am cat mai multe confirmari.
Chiar daca foarte multi poate nu vor sti niciodata ca planeta a
trecut printr-o astfel de experienta, pandemia coronavirus este vizibila pentru
toti. Asa cum am scris si intr-un articol mai vechi, nu stam sa analizam de ce
s-a ajuns in aceasta situatie si nici care este adevarul in legatura cu ea.
Intrebarea care se pune este ce avem de invatat din asta.
Legat de paragraful de inceput, va spun sincer ca aproape imi vine
sa bag mana in foc ca in mai putin de un an de zile de acum incolo, va mai fi o
trecere printr-o gaura neagra. Temerea mea este sa nu fie asta insotita de o
alta pandemie, poate cu un virus mult mai agresiv decat acesta de acum. S-ar
intampla asa intr-o singura situatie si anume aceea ca in urma acestei pandemii,
prin care trecem in prezent, sa nu ramanem cu nicio invatatura si sa ne reluam
vechile obiceiuri ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Este ca si cum
Divinitatea, prin pandemia actuala, ne-a aratat un cartonas galben. Noi stim
insa ca regulile jocului sunt ca nu merge cu cartonas galben la nesfarsit. La
un moment dat apare acela rosu care te scoate din joc.
Cine are de invatat din toata aceasta perioada? Personal, consider
ca toata lumea, fara exceptie. Stiu, s-ar putea sa fie multi oameni care sa
declare ca ei au facut ce trebuie, ca nu pentru ei este invatatura asta.
Haideti sa vedem daca este sau nu asa.
Sa luam aminte si sa facem o citire cap-coada pentru extrasul de
mai jos (capitolul 6), din Sfanta Evanghelie dupa Sfantul Apostol Matei, continand
invataturi transmise de Domnul nostru Iisus Hristos care sunt exact pentru
ideea unui comportament corect. Dupa aceea, sa ne facem o autoanaliza cinstita,
sa vedem, ne incadram pe undeva ca fiind neconformi?
1.
Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca
să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din
ceruri.
2.
Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în
sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au
luat plata lor.
3.
Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,
4.
Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va
răsplăti ţie.
5.
Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi
prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate
oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.
6.
Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui
tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti
ţie.
7.
Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor
vorbărie vor fi ascultate.
8.
Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai
înainte ca să cereţi voi de la El.
9.
Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se
numele Tău;
10.
Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.
11.
Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;
12.
Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;
13.
Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este
împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!
14.
Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel
ceresc;
15.
Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta
greşalele voastre.
16.
Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se
arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
17.
Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
18.
Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi
Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.
19.
Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le
sapă şi le fură.
20.
Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde
furii nu le sapă şi nu le fură.
21.
Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.
22.
Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va
fi luminat.
23.
Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina
care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!
24.
Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe
celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu
puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona.
25.
De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici
pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât
hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?
26.
Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în
jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult
mai presus decât ele?
27.
Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?
28.
Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum
cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.
29.
Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul
dintre aceştia.
30.
Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor,
Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin
credincioşilor?
31.
Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom
îmbrăca?
32.
Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel
ceresc că aveţi nevoie de ele.
33.
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se
vor adăuga vouă.
34.
Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale.
Ajunge zilei răutatea ei.
Vedem cum la inceput Mantuitorul vorbeste despre milostenie si
stim cu totii ce inseamna aceasta. Dar milostenia este de multe feluri. Poate
fi de natura materiala sau sub alte forme care nu au legatura cu partea
materiala. O cunoastere, o informatie, un ajutor spiritual, etc., daruite unui
om, fara a cere nimic la schimb, pot fi considerate si ele ca fiind forme ale
milosteniei. Insa atat in plan material cat si nematerial, daca incepi a
trambita ca ai facut si ca ai dres, ca tu esti cel mai tare de pe fata
Pamantului, intelegem clar ca un astfel de comportament nu are nicio treaba cu
Dumnezeu cel Adevarat. Iar daca mintea ta, pentru faptele bune ce le-ai facut,
aude din Ceruri un sir prelung de osanale, sa fii sigur ca pot fi de oriunde,
numai de la Dumnezeu nu. Dragii mei, cred ca am mai spus-o si in alte randuri:
Dumnezeu nu aduce niciodata laude fiilor lui. El stie ca este periculoasa
treaba aceasta pentru ca poate umfla foarte tare orgoliul spiritual, iar asta
il duce pe om la cadere. El este multumit tare de faptele lor dar nu o si arata
cum multi cred ca se intampla. O arata doar sub forma unor intoarceri ale
acelor fapte bune, atunci cand este nevoia mai mare, prin intermediul altor oameni
din jur. In Vechiul Testament exista multe osanale asa-zis “divine” si se
vorbeste despre Dumnezeu cel ce iubeste pe cineva si cel ce uraste pe
altcineva, insa este cu foarte mult dus-intors cu care Dumnezeu sunt facute multe
comunicari expuse in acele scrieri.
In urmatoarele randuri ale acestui capitol din Sfanta Evanghelie, se
vorbeste despre rugaciune.
Imi amintesc ca in urma cu un an si jumatate, pentru ca m-am mutat
cu locuinta, am zis sa imi fac si eu intrarea la biserica din cartierul in care
incepusem a locui. Am avut proasta inspiratie, dar care totusi nu a fost fara
rost pentru ca am ramas cu ceva din acea poveste, sa merg in Postul Craciunului,
sa ma spovedesc si sa ma impartasesc la unul dintre preotii ce slujeau la acea
biserica. Am ajuns la Sfanta Spovedanie. M-a intrebat parintele ceva clasic si
anume daca fac rugaciuni. I-am raspuns ca da. M-a intrebat ce fel de rugaciuni
fac. I-am raspuns adevarul: ce simt la un anumit moment si cum simt. I-am mai
spus ca mi se poate intampla intr-o zi sa vreau sa fac vreo 200 de rugaciuni “Tatal
nostru”, iar daca asa simt, asa fac. Parintele a zis atunci, facand si o
grimasa: “Tatal nostru? Pai, mai doamna, tot asa ramanem, ca la gradinita? Ne
mai elevam si noi. Mai exista si alte rugaciuni, de dimineata si de seara.”.
I-am spus: “Parinte, mie imi place sa fiu intr-o convorbire libera cu Tatal
Ceresc. Nu mai este chiar pe simtirea mea sa ma rog mereu, litera de lege,
aceleasi rugaciuni, in fiecare dimineata si in fiecare seara. Eu vreau sa fiu
intr-o comuniune cu Tatal Ceresc toata ziua, de cand ma scol si pana ce ma
culc.” As fi zis mai multe dar mi-a retezat-o scurt, dandu-si seama ca nu
ajungem la un consens. Mi-a spus ca nu o poate scoate la capat cu mine si a
decis sa inchida spovedania. A mai facut ceva: nu a vrut sa ma impartaseasca. A
justificat ca trebuie sa fie undeva peste 5 minute si nu are timp. Sa vin a
doua zi. Cu alte cuvinte, m-a pus cumva la punct. Am rezolvat-o imediat foarte
usor. M-am dus la vechea biserica la care mergeam inainte si m-am spovedit din
nou si m-am impartasit. Nici nu i-am povestit parintelui de acolo ce facusem cu
o jumatate de ora mai inainte. Dupa toate acestea l-as intreba totusi pe preotul
bisericii celei noi: “Cu punctele 7-13 din capitolul 6, al Sfintei Evanghelii
dupa Matei, cum ramane parinte? De ce in timpul Sfintei Liturghii spuneti “Crezul”
si “Tatal nostru”? De ce nu spuneti “Inger, Ingerasul meu?”. Este cumva
biserica neelevata?” Mantuitorul le-a cuprins pe toate in rugaciunea “Tatal
nostru”, cu cuvinte putine, sa fie la indemana oricui. In alta ordine de idei, atat
atunci cand o facem in mod individual cat si cand un grup de oameni se aduna
intr-o rugaciune colectiva rostind “Tatal nostru”, toata partea civilizatiilor
de control este ultra-obisnuita cu acest lucru, pentru ca exista tot timpul. Nu
va vedea nimic special in faptul ca cineva rosteste “Tatal nostru”, pentru ca
nu se poate face o delimitare intre cei ce o fac cu un scop precis si cei ce o
fac din obisnuinta. Dar cand ne apucam sa cerem achitare de datorii, job, casa,
masina, bani, relatii, sanatate, etc. in rugaciune, uitand cu totul ca Tatal le
stie deja pe toate mult mai bine decat noi insine, asa cum spune si Mantuitorul
la punctul 8, vor fi prinse din zbor de catre controlori toate aceste emanatii si
nu numai ca nu se vor indeplini aceste dorinte, dar s-ar putea sa ne si
procopsim cu opusul lor. De aceea, daca facem alte rugaciuni, ele ar trebui
axate pe iertare, pe iubire si pe multumire ca si cum le-am avea pe toate deja,
si nu pe cerere.
Mai tarziu cu cateva luni fata de momentul intamplarii povestite,
am trait alta experienta. De Postul Pastelui m-am dus direct la biserica cea
veche, ca sa nu mai patesc ca la Craciun. Nu l-am gasit pe preotul la care
mergeam in mod obisnuit, dar am gasit un preot tanar, proaspat hirotonit, cu
care ma stiam insa de cativa ani. Impreuna
cu o echipa am facut la biserica aceea niste lucrari de instalatii electrice,
iar pe vremea aceea el era dascal acolo. Parea atunci intr-o oarecare masura
pasionat de meseria noastra si a intrat de multe ori in vorba cu mine si cu colegii
mei. Acum insa era preot, nu mai era dascal. Am ajuns sa ma spovedesc. Desi periodic
ne-am tot intalnit cand treaceam pe acolo si am tot vorbit, s-a comportat
atunci de parca nu m-a vazut in viata lui. M-a intrebat daca merg la Sfanta
Liturghie, desi el cunostea bine despre mine lucruri legate de acest fagas,
caci de multe ori am purtat si conversatii cu subiect spiritual, si nici nu am
apucat sa ii raspund daca da sau ba, ca m-a si luat la rost. A inceput cu o mie
de teorii, ca numai cine merge la Sfanta Liturghie se mantuieste. Cunoasteti
probabil ce va spun pentru ca foarte multi preoti au aceasta conceptie. Imi
stateau pe limba doua intrebari. Una era: “Cum s-au mantuit oamenii inainte de
a se scrie de catre Sfintii Vasile, Grigorie si Ioan Gura de Aur, slujbele
pentru Sfanta Liturghie?”. A doua intrebare era: Cum ramane cu punctele 5 si 6
din capitolul 6 al Sfintei Evanghelii dupa Matei? Invataturile acestea, in
forme usor diferite, apar si in celelalte Sfinte Evanghelii, la diferite
capitole, ceea ce inseamna ca Sfintii Apostoli si-au insusit foarte bine acest
Cuvant al Mantuitorului. Nu i-am mai zis nimic atunci parintelui pentru ca ar
fi insemnat sa intram intr-un sir prelung de polemici. Nu asta era insa ce
doream sa ocolesc ci faptul ca ma gandeam mereu ca in timp ce el ma mustruluia
pe mine cu mare foc, niste oameni foarte in varsta asteptau la altar in
picioare, cu lumanarea aprinsa, pentru a fi impartasiti. Eu ma gandeam la dansii,
din care cauza voiam sa se termine cat mai repede, insa parintele avea alte
treburi mult mai importante de facut.
Iata ca s-a intamplat aceasta pandemie in asa perioada incat sa nu
se poata participa la slujbele de Inviere, atat la catolici, cat si la
ortodocsi, in incinta unei catedrale sau biserici. Oamenii vor iesi cu lumanari
la geam si vor canta "Hristos a inviat!" de vor rasuna Cerurile, iar cei ce stau
la case o vor face in curtile lor. Vom vedea ca va fi ceva de neuitat. Iar
toate acestea se vor intampla cu lumanarea aprinsa de om in casa lui, cu
sufletul la Dumnezeu, care va cobori Harul Sau in acel moment, indiferent unde
ar fi omul acela si nu cu vestita Lumina adusa cu avionul de la Ierusalim. Ce
sa vezi? Dumnezeu ne arata ca nu are nevoie de nimic din toate acestea. Pentru
El conteaza sufletul simplu si curat al omului si atat, nimic mai mult. Iar ca
sa amintim ca la capitolele 28, 29 si 30 se mai leaga Mantuitorul si de
straiele pompoase, este deja prea mult.
Deci, dragi parinti, slujitori ai bisericii care stiti ca aveti
astfel de proceduri, cred ca ar fi o idee buna sa fie lasata in urma atitudinea
aceasta certareata si plina de judecata la adresa mireanului, caci pe om nu il
aduci mai aproape de Dumnezeu prin frica, ci prin iubire. Chiar exista in
Sfanta Liturghie formula “cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, sa
va apropiati”. Pai cine oare pe Pamantul asta vine mai aproape de ceea ce ii
este frica? Fuge cat vede cu ochii, nu se apropie. Eu vreau sa merg la Sfanta Spovedanie ca sa
imi descarc sufletul si sa primesc cu blandete un sfat, caci daca Sfanta
Spovedanie se vrea a fi o obligatorie mustruluiala, credeti-ma ca intru intr-o
comuniune si ma spovedesc direct Mantuitorului Hristos! Cu siguranta El nu ma
va certa asa, ci ma va invalui in Iubirea Sa, bucuros fiind ca mi-am
constientizat greselile. Si sa mai stiti ca si Sfanta Impartasanie se poate
primi asa, direct, daca ti-ai curatit sufletul sa o poti primi. Noi, insa, zicem
sa nu ne mandrim ci sa urmam datinile stramosesti, dar daca ele se duc intr-o
zona de picior pe gat, alegem sa nu le mai urmam ca atare. Iar daca se vor goli
bisericile se va spune ca i-a scazut omului credinta. Taman ce am zis mai sus
ca Dumnezeu ne arata ca nu zidurile bisericii il duc pe om mai aproape de El,
ci credinta si curatenia din sufletul lui. Dar au si bisericile un rol minunat
in tot acest proces in conditiile in care usile lor ar fi deschise ca sa fii
primit cu iubire si caldura. Unele dintre ele chiar asa sunt si de aceea
oamenii le prefera. Ar fi insa grozav sa ajunga toate cat mai aproape de acest
mod de abordare. Iar ca sa nu fim nedrepti, sa completam ca la fel este in
toate domeniile, meseriile, institutiile. Peste tot este ceva de corectat si de
dus mai aproape de linia iubirii si a bunatatii.
Ce sa mai vorbim despre comorile de pe Pamant si cele din Ceruri?
Teoria o cunosc multi, cu practica este mai greu.
Cat priveste slujirea la doi stapani, este iarasi un mare adevar,
insa se refera asta de exemplu la o persoana care este nelipsita de la Sfanta
Liturghie, dar a doua zi are proces, la tribunal, caci este in judecata cu
fratele sau pentru un metru patrat de pamant. Cineva imi spunea candva intr-un
comentariu ca slujesc la doi stapani, pentru ca actionez spre a conduce in
lumina entitatile intunecate si spre a redeschide inimile reprezentantilor unor
civilizatii care au uitat ce este iubirea. "Intunericul trebuie tratat cu
biciul, nu ai ce sa discuti", era parerea respectivei persoane. Eu vin doar cu
lamurirea ca lumina dusa in intuneric se vede mai bine decat lumina dusa in
lumina. Iar daca eu sau oricine altcineva facem actiuni de acest fel, inseamna
ca imputinam instrumentele si oastea lui Mamona. Prin urmare, care este serviciul
pe care il aducem lui?
Si uite asa, ne aplecam in final atentia asupra ultimelor puncte. La
ce este scris acolo ar trebui sa citeasca de cateva ori, toate neamurile, de
pretutindeni, caci stim bine cine a golit magazinele de saci intregi de faina
si malai si ulei si altele. Ne amintim bine si cum s-a ajuns sa se petreaca Sfintele
Sarbatori de Paste si de Craciun. Au devenit un motiv de imbuibare fara masura,
de parca ne-ar mai adauga cineva vreo zece burti in plus, in acele perioade.
Nici de astea nu are nevoie Dumnezeu, sa luam bine aminte. Sa fim cu masura, cu
echilibru in tot ceea ce facem, in toata viata noastra!
Iar ultimul punct 34 este acela in care Mantuitorul ne invata sa
nu ne mai facem atatea griji pentru ziua de maine. Caci daca ne gandim azi la
rautatea zilei de maine, iar maine ajungem sa traim la propriu acea rautate,
inseamna ca traim la dublu fiecare emotie, si se poate duce ea la triplu sau
mai mult decat atat, daca dupa aceea stam sa ne gandim la ce a fost. Sa traim
fiecare zi cu ale ei, ca sunt suficiente cele ale unei singure zi.
Toate cele bune!






