SA LUAM AMINTE…

SA LUAM AMINTE…

Dragii mei,

Mai este nevoie de cateva zile pana ce se mai asaza niste lucruri, dupa ce am traversat perioada 1-6 aprilie. Mi-am format o idee despre ce s-a intamplat si ma ajuta asta sa inteleg ce va urma si in viitor, intr-o anumita masura, insa prefer sa mai astept o vreme pana ce voi expune cele ce le-am aflat, pentru ca este nevoie sa am cat mai multe confirmari.

Chiar daca foarte multi poate nu vor sti niciodata ca planeta a trecut printr-o astfel de experienta, pandemia coronavirus este vizibila pentru toti. Asa cum am scris si intr-un articol mai vechi, nu stam sa analizam de ce s-a ajuns in aceasta situatie si nici care este adevarul in legatura cu ea. Intrebarea care se pune este ce avem de invatat din asta.

Legat de paragraful de inceput, va spun sincer ca aproape imi vine sa bag mana in foc ca in mai putin de un an de zile de acum incolo, va mai fi o trecere printr-o gaura neagra. Temerea mea este sa nu fie asta insotita de o alta pandemie, poate cu un virus mult mai agresiv decat acesta de acum. S-ar intampla asa intr-o singura situatie si anume aceea ca in urma acestei pandemii, prin care trecem in prezent, sa nu ramanem cu nicio invatatura si sa ne reluam vechile obiceiuri ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Este ca si cum Divinitatea, prin pandemia actuala, ne-a aratat un cartonas galben. Noi stim insa ca regulile jocului sunt ca nu merge cu cartonas galben la nesfarsit. La un moment dat apare acela rosu care te scoate din joc.

Cine are de invatat din toata aceasta perioada? Personal, consider ca toata lumea, fara exceptie. Stiu, s-ar putea sa fie multi oameni care sa declare ca ei au facut ce trebuie, ca nu pentru ei este invatatura asta.

Haideti sa vedem daca este sau nu asa.

Sa luam aminte si sa facem o citire cap-coada pentru extrasul de mai jos (capitolul 6), din Sfanta Evanghelie dupa Sfantul Apostol Matei, continand invataturi transmise de Domnul nostru Iisus Hristos care sunt exact pentru ideea unui comportament corect. Dupa aceea, sa ne facem o autoanaliza cinstita, sa vedem, ne incadram pe undeva ca fiind neconformi?

1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.

2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.

3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,

4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.

6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.

8. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.

9. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;

10. Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;

12. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

13. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

14. Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;

15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre.

16. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.

17. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,

18. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

19. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.

20. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.

21. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

22. Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.

23. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona.

25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?

26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?

27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?

28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.

29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?

32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.

33. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

Vedem cum la inceput Mantuitorul vorbeste despre milostenie si stim cu totii ce inseamna aceasta. Dar milostenia este de multe feluri. Poate fi de natura materiala sau sub alte forme care nu au legatura cu partea materiala. O cunoastere, o informatie, un ajutor spiritual, etc., daruite unui om, fara a cere nimic la schimb, pot fi considerate si ele ca fiind forme ale milosteniei. Insa atat in plan material cat si nematerial, daca incepi a trambita ca ai facut si ca ai dres, ca tu esti cel mai tare de pe fata Pamantului, intelegem clar ca un astfel de comportament nu are nicio treaba cu Dumnezeu cel Adevarat. Iar daca mintea ta, pentru faptele bune ce le-ai facut, aude din Ceruri un sir prelung de osanale, sa fii sigur ca pot fi de oriunde, numai de la Dumnezeu nu. Dragii mei, cred ca am mai spus-o si in alte randuri: Dumnezeu nu aduce niciodata laude fiilor lui. El stie ca este periculoasa treaba aceasta pentru ca poate umfla foarte tare orgoliul spiritual, iar asta il duce pe om la cadere. El este multumit tare de faptele lor dar nu o si arata cum multi cred ca se intampla. O arata doar sub forma unor intoarceri ale acelor fapte bune, atunci cand este nevoia mai mare, prin intermediul altor oameni din jur. In Vechiul Testament exista multe osanale asa-zis “divine” si se vorbeste despre Dumnezeu cel ce iubeste pe cineva si cel ce uraste pe altcineva, insa este cu foarte mult dus-intors cu care Dumnezeu sunt facute multe comunicari expuse in acele scrieri.

In urmatoarele randuri ale acestui capitol din Sfanta Evanghelie, se vorbeste despre rugaciune.

Imi amintesc ca in urma cu un an si jumatate, pentru ca m-am mutat cu locuinta, am zis sa imi fac si eu intrarea la biserica din cartierul in care incepusem a locui. Am avut proasta inspiratie, dar care totusi nu a fost fara rost pentru ca am ramas cu ceva din acea poveste, sa merg in Postul Craciunului, sa ma spovedesc si sa ma impartasesc la unul dintre preotii ce slujeau la acea biserica. Am ajuns la Sfanta Spovedanie. M-a intrebat parintele ceva clasic si anume daca fac rugaciuni. I-am raspuns ca da. M-a intrebat ce fel de rugaciuni fac. I-am raspuns adevarul: ce simt la un anumit moment si cum simt. I-am mai spus ca mi se poate intampla intr-o zi sa vreau sa fac vreo 200 de rugaciuni “Tatal nostru”, iar daca asa simt, asa fac. Parintele a zis atunci, facand si o grimasa: “Tatal nostru? Pai, mai doamna, tot asa ramanem, ca la gradinita? Ne mai elevam si noi. Mai exista si alte rugaciuni, de dimineata si de seara.”. I-am spus: “Parinte, mie imi place sa fiu intr-o convorbire libera cu Tatal Ceresc. Nu mai este chiar pe simtirea mea sa ma rog mereu, litera de lege, aceleasi rugaciuni, in fiecare dimineata si in fiecare seara. Eu vreau sa fiu intr-o comuniune cu Tatal Ceresc toata ziua, de cand ma scol si pana ce ma culc.” As fi zis mai multe dar mi-a retezat-o scurt, dandu-si seama ca nu ajungem la un consens. Mi-a spus ca nu o poate scoate la capat cu mine si a decis sa inchida spovedania. A mai facut ceva: nu a vrut sa ma impartaseasca. A justificat ca trebuie sa fie undeva peste 5 minute si nu are timp. Sa vin a doua zi. Cu alte cuvinte, m-a pus cumva la punct. Am rezolvat-o imediat foarte usor. M-am dus la vechea biserica la care mergeam inainte si m-am spovedit din nou si m-am impartasit. Nici nu i-am povestit parintelui de acolo ce facusem cu o jumatate de ora mai inainte. Dupa toate acestea l-as intreba totusi pe preotul bisericii celei noi: “Cu punctele 7-13 din capitolul 6, al Sfintei Evanghelii dupa Matei, cum ramane parinte? De ce in timpul Sfintei Liturghii spuneti “Crezul” si “Tatal nostru”? De ce nu spuneti “Inger, Ingerasul meu?”. Este cumva biserica neelevata?” Mantuitorul le-a cuprins pe toate in rugaciunea “Tatal nostru”, cu cuvinte putine, sa fie la indemana oricui. In alta ordine de idei, atat atunci cand o facem in mod individual cat si cand un grup de oameni se aduna intr-o rugaciune colectiva rostind “Tatal nostru”, toata partea civilizatiilor de control este ultra-obisnuita cu acest lucru, pentru ca exista tot timpul. Nu va vedea nimic special in faptul ca cineva rosteste “Tatal nostru”, pentru ca nu se poate face o delimitare intre cei ce o fac cu un scop precis si cei ce o fac din obisnuinta. Dar cand ne apucam sa cerem achitare de datorii, job, casa, masina, bani, relatii, sanatate, etc. in rugaciune, uitand cu totul ca Tatal le stie deja pe toate mult mai bine decat noi insine, asa cum spune si Mantuitorul la punctul 8, vor fi prinse din zbor de catre controlori toate aceste emanatii si nu numai ca nu se vor indeplini aceste dorinte, dar s-ar putea sa ne si procopsim cu opusul lor. De aceea, daca facem alte rugaciuni, ele ar trebui axate pe iertare, pe iubire si pe multumire ca si cum le-am avea pe toate deja, si nu pe cerere.

Mai tarziu cu cateva luni fata de momentul intamplarii povestite, am trait alta experienta. De Postul Pastelui m-am dus direct la biserica cea veche, ca sa nu mai patesc ca la Craciun. Nu l-am gasit pe preotul la care mergeam in mod obisnuit, dar am gasit un preot tanar, proaspat hirotonit, cu care ma stiam insa de cativa ani. Impreuna cu o echipa am facut la biserica aceea niste lucrari de instalatii electrice, iar pe vremea aceea el era dascal acolo. Parea atunci intr-o oarecare masura pasionat de meseria noastra si a intrat de multe ori in vorba cu mine si cu colegii mei. Acum insa era preot, nu mai era dascal. Am ajuns sa ma spovedesc. Desi periodic ne-am tot intalnit cand treaceam pe acolo si am tot vorbit, s-a comportat atunci de parca nu m-a vazut in viata lui. M-a intrebat daca merg la Sfanta Liturghie, desi el cunostea bine despre mine lucruri legate de acest fagas, caci de multe ori am purtat si conversatii cu subiect spiritual, si nici nu am apucat sa ii raspund daca da sau ba, ca m-a si luat la rost. A inceput cu o mie de teorii, ca numai cine merge la Sfanta Liturghie se mantuieste. Cunoasteti probabil ce va spun pentru ca foarte multi preoti au aceasta conceptie. Imi stateau pe limba doua intrebari. Una era: “Cum s-au mantuit oamenii inainte de a se scrie de catre Sfintii Vasile, Grigorie si Ioan Gura de Aur, slujbele pentru Sfanta Liturghie?”. A doua intrebare era: Cum ramane cu punctele 5 si 6 din capitolul 6 al Sfintei Evanghelii dupa Matei? Invataturile acestea, in forme usor diferite, apar si in celelalte Sfinte Evanghelii, la diferite capitole, ceea ce inseamna ca Sfintii Apostoli si-au insusit foarte bine acest Cuvant al Mantuitorului. Nu i-am mai zis nimic atunci parintelui pentru ca ar fi insemnat sa intram intr-un sir prelung de polemici. Nu asta era insa ce doream sa ocolesc ci faptul ca ma gandeam mereu ca in timp ce el ma mustruluia pe mine cu mare foc, niste oameni foarte in varsta asteptau la altar in picioare, cu lumanarea aprinsa, pentru a fi impartasiti. Eu ma gandeam la dansii, din care cauza voiam sa se termine cat mai repede, insa parintele avea alte treburi mult mai importante de facut.

Iata ca s-a intamplat aceasta pandemie in asa perioada incat sa nu se poata participa la slujbele de Inviere, atat la catolici, cat si la ortodocsi, in incinta unei catedrale sau biserici. Oamenii vor iesi cu lumanari la geam si vor canta "Hristos a inviat!" de vor rasuna Cerurile, iar cei ce stau la case o vor face in curtile lor. Vom vedea ca va fi ceva de neuitat. Iar toate acestea se vor intampla cu lumanarea aprinsa de om in casa lui, cu sufletul la Dumnezeu, care va cobori Harul Sau in acel moment, indiferent unde ar fi omul acela si nu cu vestita Lumina adusa cu avionul de la Ierusalim. Ce sa vezi? Dumnezeu ne arata ca nu are nevoie de nimic din toate acestea. Pentru El conteaza sufletul simplu si curat al omului si atat, nimic mai mult. Iar ca sa amintim ca la capitolele 28, 29 si 30 se mai leaga Mantuitorul si de straiele pompoase, este deja prea mult.

Deci, dragi parinti, slujitori ai bisericii care stiti ca aveti astfel de proceduri, cred ca ar fi o idee buna sa fie lasata in urma atitudinea aceasta certareata si plina de judecata la adresa mireanului, caci pe om nu il aduci mai aproape de Dumnezeu prin frica, ci prin iubire. Chiar exista in Sfanta Liturghie formula “cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, sa va apropiati”. Pai cine oare pe Pamantul asta vine mai aproape de ceea ce ii este frica? Fuge cat vede cu ochii, nu se apropie.  Eu vreau sa merg la Sfanta Spovedanie ca sa imi descarc sufletul si sa primesc cu blandete un sfat, caci daca Sfanta Spovedanie se vrea a fi o obligatorie mustruluiala, credeti-ma ca intru intr-o comuniune si ma spovedesc direct Mantuitorului Hristos! Cu siguranta El nu ma va certa asa, ci ma va invalui in Iubirea Sa, bucuros fiind ca mi-am constientizat greselile. Si sa mai stiti ca si Sfanta Impartasanie se poate primi asa, direct, daca ti-ai curatit sufletul sa o poti primi. Noi, insa, zicem sa nu ne mandrim ci sa urmam datinile stramosesti, dar daca ele se duc intr-o zona de picior pe gat, alegem sa nu le mai urmam ca atare. Iar daca se vor goli bisericile se va spune ca i-a scazut omului credinta. Taman ce am zis mai sus ca Dumnezeu ne arata ca nu zidurile bisericii il duc pe om mai aproape de El, ci credinta si curatenia din sufletul lui. Dar au si bisericile un rol minunat in tot acest proces in conditiile in care usile lor ar fi deschise ca sa fii primit cu iubire si caldura. Unele dintre ele chiar asa sunt si de aceea oamenii le prefera. Ar fi insa grozav sa ajunga toate cat mai aproape de acest mod de abordare. Iar ca sa nu fim nedrepti, sa completam ca la fel este in toate domeniile, meseriile, institutiile. Peste tot este ceva de corectat si de dus mai aproape de linia iubirii si a bunatatii.

Ce sa mai vorbim despre comorile de pe Pamant si cele din Ceruri? Teoria o cunosc multi, cu practica este mai greu.

Cat priveste slujirea la doi stapani, este iarasi un mare adevar, insa se refera asta de exemplu la o persoana care este nelipsita de la Sfanta Liturghie, dar a doua zi are proces, la tribunal, caci este in judecata cu fratele sau pentru un metru patrat de pamant. Cineva imi spunea candva intr-un comentariu ca slujesc la doi stapani, pentru ca actionez spre a conduce in lumina entitatile intunecate si spre a redeschide inimile reprezentantilor unor civilizatii care au uitat ce este iubirea. "Intunericul trebuie tratat cu biciul, nu ai ce sa discuti", era parerea respectivei persoane. Eu vin doar cu lamurirea ca lumina dusa in intuneric se vede mai bine decat lumina dusa in lumina. Iar daca eu sau oricine altcineva facem actiuni de acest fel, inseamna ca imputinam instrumentele si oastea lui Mamona. Prin urmare, care este serviciul pe care il aducem lui?

Si uite asa, ne aplecam in final atentia asupra ultimelor puncte. La ce este scris acolo ar trebui sa citeasca de cateva ori, toate neamurile, de pretutindeni, caci stim bine cine a golit magazinele de saci intregi de faina si malai si ulei si altele. Ne amintim bine si cum s-a ajuns sa se petreaca Sfintele Sarbatori de Paste si de Craciun. Au devenit un motiv de imbuibare fara masura, de parca ne-ar mai adauga cineva vreo zece burti in plus, in acele perioade. Nici de astea nu are nevoie Dumnezeu, sa luam bine aminte. Sa fim cu masura, cu echilibru in tot ceea ce facem, in toata viata noastra!

Iar ultimul punct 34 este acela in care Mantuitorul ne invata sa nu ne mai facem atatea griji pentru ziua de maine. Caci daca ne gandim azi la rautatea zilei de maine, iar maine ajungem sa traim la propriu acea rautate, inseamna ca traim la dublu fiecare emotie, si se poate duce ea la triplu sau mai mult decat atat, daca dupa aceea stam sa ne gandim la ce a fost. Sa traim fiecare zi cu ale ei, ca sunt suficiente cele ale unei singure zi.

Toate cele bune!

ZIUA A VI-A

ZIUA A VI-A

·        Problemele aparute ieri sunt acum rezolvate.

·    Astazi a fost mult de furca cu anticreatia. Parca am cauta o piesa de varf. Chiar la aceasta ora sunt in desfasurare niste actiuni ample dar despre toate acestea voi putea spune mult mai multe in zilele ce urmeaza. In acest moment nu imi este prea bine din cauza conexiunii cu aceste actiuni, iar din acest motiv si comunicarea din aceasta seara este una mai scurta.

·        Ne apropiem de iesire.

·      A existat in aceasta dupa-amiaza o imagine de foarte scurta durata cu copilul Pamant. Printr-o scurta transmisie de 2-3 secunde am inteles ca intregul proces de renastere este pornit inca din noaptea de 3-4 aprilie, imediat dupa anihilarea acelor forte intunecate despre care am vorbit in ziua a 4-a. Totul a fost desfasurat in ascuns, fara ca noi sa putem avea acces, sub stricta coordonare a Sfintei Treimi, asa cum am vazut in viziunea initiala relatata in articolul “Nu te supara frate!”. Nu trebuie sa ne gandim ca este vulnerabil copilul caci el este sub stricta supraveghere a Sfintei Treimi. Asa cum pe Pamant parintii au datoria sa le asigure copiilor lor mici hrana si toate cele de trebuinta, cam asa este acum si cu copilul Pamant. Are parinti de nadejde. Este foarte interesant insa un lucru: copilul pare de sex masculin, nu feminin. Este ca si cum se masculinizeaza planeta. Asa cum se simtea energia copilului, era una de justitiar si luptator. Mama Pamant, buna, blanda si mult prea iertatoare, s-a lasat devastata de multi locuitori de-ai ei. Cu planeta aceasta noua s-ar putea sa nu mai mearga la fel. Cine greseste, plateste. Poate de aceea este nevoie de aceasta energie masculina, cine poate sti? Ne vom lamuri despre asta pe viitor. In cele ce ma priveste, voi face in mod sigur cautari spre a intelege ce a fost de fapt acest proces. S-au schimbat oare niste parametri ai Pamantului? Sau niste matrici, geometrii, etc.? Prin ce spatii am trecut in tot acest timp? Trebuie sa pun cap la cap o multime de simboluri ce mi-au aparut in toata calatoria aceasta, care nu mi-au fost deloc straine, pentru ca nu este prima data cand le-am vazut. Trebuie sa analizez cand le-am mai vazut si in legatura cu care evenimente. La inceputul calatoriei, inainte de a intra, se vedeau mereu in zare doi cilindri care se invart in sensuri inverse de rotatie unul fata de altul. Ne imaginam ca ce intra intre ei, iese pe partea cealalta plat. Acum, la iesire, sunt din nou pe fundal acesti doi cilindri, sau poate altii doi, dar care arata la fel ca cei de la intrare. Ce stiu la acesta ora este urmatorul lucru: cilindrii acestia nu apar decat la trecerile dintre Universuri. Daca cu adevarat ne-am mutat in alt Univers in aceste sase zile, vom afla intr-un viitor apropiat.

Toate cele bune!

ZIUA A V-A

ZIUA A V-A

·      Astazi a fost la fel ca si in a doua zi, cum era de asteptat. O multime de porti vrajitoresti s-au deschis in astral. Inca este de lucru cu inchiderea lor.

·     Pe langa asta, sunt o multime de treburi amestecate despre care nu voi vorbi acum. Nu le pot intelege pentru ca nu pot avea comunicari. Pot spune doar atat: parca a aparut un zid in partea stanga, adica in partea viitorului, iar din aceasta pricina o mare parte dintre filamentele temporale ce duc in viitor par inchise. Multe instrumente de care avem nevoie ne vin parca din nou din trecut, prin tuneluri pentagonale, dar vine cate ceva si din viitor. Cand voi avea posibilitatea sa ma edific, voi spune atunci mai multe.

·    Din pacate, la scurta vreme dupa ce am publicat articolul de ieri, s-a umplut astralul de tirani, evident din zona neinitiata in iubire. Răi tare. A fost o noapte ingrozitoare, cu multe incercari de comunicari negocieri si rezultate greu de obtinut. Este limpede ca aveau planuri de actiune. Poate ei au deschis portile vrajitoresti. Modificarile pe care le percep azi nu stiu daca sunt pentru ca le-a iesit lor cate ceva sau din cauza vrajitorilor care au avut ulterior acces prin porti. O sa ne lamurim peste cateva zile.

·  Daca este cineva curios despre rezultatele meditatiei planetare din dimineata aceasta (ora 5:45 pe fusul orar al Romaniei), imi pare rau sa o spun, dar de la mine nu poate afla nimic. Ceva insa as dori sa spun si am aceasta dorinta inca de cateva zile. Oameni buni, in aceste timpuri, intreaga Divinitate si cu precadere Domnul nostru Iisus Hristos, se manifesta intr-o forma colectiva, NU printr-un singur om. Totul este ca un puzzle iar piesele sunt imprastiate pe la noi toti. Aceeasi piesa are mai multe copii si este in dotarea mai multor persoane. Daca unul este doborat la un moment dat si nu poate spune prezent atunci cand vine nevoia sa fie pusa la bataie piesa lui, va face acest lucru altcineva care detine aceeasi piesa. Totul este atat de intelept gandit de Sus in aceste timpuri. Dumnezeu nu joaca totul pe o singura carte, nici pe departe. Ar fi mult prea riscant pentru noi. De cele mai multe ori, asa cum am invatat de la ai nostri si din scoala, ne vedem ca niste umili oameni pe Pamant si aproape niciunul nu are idee in totalitate despre inaltimea naturii sale superioare. Cu alte cuvinte, noi nu avem habar cine suntem cu adevarat. Insa este asa pentru protectia noastra. Daca ni s-ar fi permis cu adevarat sa stim cine suntem, incepeau a ni se rula ganduri prin cap. Problema este ca suntem inca vulnerabili la nivelul mintii. Inca nu putem baga mana in foc ca cineva rauvoitor nu are capabilitatea de a ne citi gandurile. De aceea mai bine nu stim. Despre pericolul umflarii orgoliului spiritual nici nu mai discutam. M-am exprimat in articolele trecute sub forma “noi, cei din viitor sau noi, cei din trecut.” Trebuie insa sa avem constienta ca in toate actiunile trecute sau viitoare, Dumnezeu se manifesta prin noi. In aceste sase zile insa, conexiunea pe verticala fiind inchisa, facem o trimitere catre noi cei din trecut si din viitor, in dreapta si in stanga noastra, in plan orizontal, dupa cum se vede in astral, iar prin acei noi, din acele timpuri, ne conectam la verticala. Pusa intr-o imagine vizuala aceasta explicatie, ar putea fi mestecata informatia mult mai usor. Evident ca totul este mult mai complex decat atat, insa ii dam si noi o forma pe intelesul mintii noastre. Date fiind toate acestea, haideti sa ne imaginam ca suntem martori la ritualul sau slujba pe care o face un grup de 50 de calugari buddhisti pentru planeta Pamant. Sau poate un grup de 50 de calugari intr-o manastire romaneasca sau de alta nationalitate, sau undeva pe muntele Athos. Sau ne putem gandi la actiunile sihastrilor nostri de prin muntii Neamtului si din alti munti. Sau poate la un grup de 50 de şamani, undeva intr-un petec de natura. Sau poate fi un grup new-age, de ce nu? Vor veni acum si vor spune unii ca zona new-age este de cacao. Vedeti-va de treaba! Ca in toate categoriile sociale, exista padure si exista uscaturi. Nici biserica ortodoxa nu este fara uscaturi, nici cea catolica, nici buddhismul, nici samanismul si nici zona new-age. Noi vom lua acum in consideratie doar oameni de inalta tinuta morala si aflati in adevar. Exemplele pot continua fara numar, iar 50 este ales aleator. Pot fi si 10 si 20. Poate fi si unul singur cateodata. Vin si va intreb sincer: neprivind la ce fac ei oamenii, ci tintind un pic mai sus de atat, la ce face natura superioara a acelor oameni, credeti ca este capabil un grup ca acesta sa mute Pamantul pe o linie temporala superioara? Sa nu ignoram faptul ca cei 50, acolo sus, mai pot conecta in matrice langa ei inca cateva sute de mii, fara probleme. Ce vor face aici pe Pamant cei cateva sute de mii? Unuia ii vine dintr-o data sa faca o meditatie si nu stie de ce, altuia ii vine dintr-o data sa citeasca Acatistul Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului, altuia ii vine imboldul sa se duca intr-o biserica si sa se roage, iar altul pur si simplu doarme, dar acolo in astral, participa la treaba. Sau poate o forta nevazuta ii uneste, fara ca ei sa stie la nivelul lor de om, pe cei 50 de buddhisti cu cei 50 de calugari si cu cei 50 de samani. Toate cele ce le-am relatat acum sunt observatiile mele asupra a cum se deruleaza actiuni de acest fel, de ani si ani de zile, si nu o singura data am scris asta si pe blog cand am tot povestit despre actiunile naturilor noastre superioare. Daca cineva doreste sa afle raspunsul meu la intrebarea pusa mai sus, il asigur ca acesta este DA, cu toata taria. Intr-un final, tragem niste concluzii simple. Ar fi minunat sa deschidem ochii si sa avem rezerve fata de o persoana care vine si afirma ca este singura pe planeta care face nu stiu ce actiune, caci este la mintea oricui ca ea nu are cum sa cuprinda si sa stie ce face fiecare om in parte pe Pamantul asta. Am gasit scrisa si afirmatia ca ascensiunea planetei este in directa proportionalitate cu aceste meditatii planetare. Daca ele nu ar fi, nu ar mai fi nici ascensiune. O bazaconie cat casa. Pai si restul actiunilor si rugaciunilor pe care le fac toti oamenii de pe Pamant, de prin toate colturile, netrecand secunda fara sa se intample ceva de acest gen pe undeva, prin lume, pentru cine conteaza? Sunt asa de florile marului, ca sa nu se plictiseasca omul?  Afirm fara nici cea mai mica rezerva ca un milion de oameni adunati intr-o meditatie planetara poate obtine deseori rezultate mult mai mici decat 50 de oameni care fac o actiune de acest gen, in ascuns, din cauza fortelor care se vor opune si carora li s-a dat suficient de mult timp la dispozitie sa se pregateasca. Sa invatam o parte buna din exemplul intunericului, caci in cazul lor nu se stie aproape niciodata cand actioneaza si ce fac.

Pe maine!

ZIUA A IV-A

ZIUA A IV-A

·    Scriam ieri de spatiul in care se simtea un foarte aprig frig. Am vazut cu totii, mai ales prin filme, ca de multe ori, cand cineva urmeaza sa plece intr-o alta lume, spune ca i se face foarte frig, inainte de a-si da sufletul. Am realizat ca de fapt, frigul simtit aseara a avut legatura si cu simbolica moarte a Mamei Pamant. Am publicat articolul de ieri, la ora 23:03. Simteam frigul de ceva vreme. Imediat dupa publicare, am zis sa mai fac un set din rugaciunea Lumii. Am facut 21 de seturi pana la finalul zilei de 31 martie, in mod accelerat, dar mi-am propus sa mai fac inca o data rugaciunea, cu un set pe zi, pe parcursul a 21 de zile. Am inceput cu “Tatal nostru”. Prima rugaciune, a doua, a treia … De la a patra incolo a inceput a ma cuprinde o energie a iubirii care crestea in intensitate din ce in ce mai mult. Am inchis ochii. Am vazut o frumoasa femeie, care era imens de mare, avand la nivelul picioarelor sale, cu o inaltime pana la glezne, o multime de oameni si poate si de alte fiinte, apartinand altor civilizatii, toti fiind imbracati in alb. Erau ca niste puisori mici pe langa closca. Eu vedeam imaginile ba din postura unui astfel de om, ba de undeva de sus. I-a cuprins pe toti cu iubire in brate si le-a multumit pentru tot ce au facut pentru binele ei. Puteti intelege, cum am inteles si eu aseara, ca era vorba despre Mama Pamant. A durat cateva minute aceasta simtire si imagine, dupa care iubirea aceea a inceput a scadea in intensitate. La un moment dat imaginea aceea a disparut si i-a luat locul o alta imagine. Era ceva ce am vazut si in urma cu cateva zile. Stateam pe un pat si tineam pe brate o femeie batrana, obosita si bolnava, cu capul catre partea mea stanga, in dreptul inimii mele. O mangaiam pe frunte si pe crestetul capului si am inceput a plange amarnic pentru ca stiam ce urmeaza. I-am multumit si eu si mi-am cerut iertare pentru toate greselile mele, din toate timpurile, iar la scurta vreme am auzit: “Gata, am murit!”. S-a intamplat la ora 23:15. Nu am mai vazut o ridicare in Ceruri cu acel corp muribund, asa cum a fost data trecuta. Imediat dupa aceea corpul mi-a disparut din brate si am inceput a merge in viteza mare printr-un tunel. Nu stiu daca ma puteti crede, dar nu mi-am putut stavili acel plans o ora de acolo mai departe. A fost exact ca atunci cand iti pierzi pe cineva drag din familie. Am iesit si afara din casa. Simteam o energie identica cu cea care se simte in Vinerea Mare, inainte de Paste, cand parca ceva lipseste.

·     Dupa ce am revenit, m-am reconectat la vederea mersului prin tunel. Pe la mijlocul lui ne-au asteptat niste aprige forte ale intunericului. S-a lasat cu batalie, dar a fost cu biruinta Luminii. Am aflat ca intunericul acela, avand la varf un vrajitor al vrajitorilor, ne-a facut viata amara multora dintre noi, vieti de vieti. Cand acel episod s-a terminat, undeva pe la ora 1 noaptea, ne-am continuat calatoria prin tunel. La un moment dat am adormit.

·     De dimineata a fost bine, dar am simtit iar frigul acela naprasnic. Dupa ceva vreme au aparut din nou vrajitori avand legatura cu finantele. De data asta instrumentele nu mai veneau din trecut ci de la noi, din viitor. Parca se derula inapoi filmul din succesiunea zilelor 1, 2 si 3. Parca ziua a 4-a ar fi o oglinda pentru ziua a 3-a, si poate ca ziua a 5-a va fi oglinda pentru ziua a 2-a, iar ziua a 6-a pentru prima zi. Acel ceva prin care am trecut a avut, cel putin pentru ziua de azi, un comportament de oglinda sau lentila. Vom vedea cum mai este in zilele ce urmeaza. La articolul “Ziua I”, un cititor caruia ii multumesc frumos pe aceasta cale si care in mod foarte interesant a publicat primul comentariu la aceeasi ora, 23:03, la care am publicat si eu articolul de aseara, prezinta comportamentul unei gauri negre: lentila sau oglinda. Va rog sa vedeti acolo.

·   Nu pot inchide comunicarea de azi fara a discuta un subiect foarte important: meditatia de maine dimineata, 5 aprilie, ora 5:45 (ora Romaniei). Va rog din suflet sa constientizati ca niciodata, atunci cand se anunta cu saptamani inainte un asemenea eveniment, fortele intunericului nu vor sta cu mainile in san. Au timp suficient sa se pregateasca. Cum anume, nu stiu, dar este sigur ce va spun. Niciodata nu a fost altfel. In alta ordine de idei, in plus fata de alte dati, ne aflam acum intr-o perioada foarte speciala. Noi cei de aici, cei de acum, pana nu se finalizeaza perioada celor sase zile, nu vom putea face nimic din acest prezent. Pentru oricine ar participa maine la lucrare, ii va veni energia din viitor. Noi acum suntem hraniti de energia Tesseractului si functionam pe un minim energetic. Sistemele automate nu merg si mare lucru nu putem face decat sa urmarim cum vin energiile din alte momente temporale: din trecut pentru primele trei zile care s-au scurs deja si din viitor pentru urmatoarele trei, una dintre ele fiind aproape de final. Prin urmare, avem de-a face cu o problema care ne aduce puternic in vizor TUNELURILE TIMPULUI. Daca ceva se interpune intre noi din viitor si noi cei de maine dimineata, energia aceea toata poate fi deturnata si poate fi folosita in alt fel. Acest mesaj al meu va ajunge la prea putini cititori, sunt constienta de asta, insa sunt constienta si de faptul ca Divinitatea va aranja totul de asa natura incat sa ajunga exact la cei care trebuie. Ce avem de facut? Vom cere ajutor noua, celor din viitor, si Divinitatii, pentru construirea unor tuneluri divine pentagonale la care fortele intunecate nu pot avea acces. Cred sincer ca sunt deja construite la ora asta, caci comunicarile dintre noi se mai desfasoara si pe cai celeste, nu numai pamantene. Punem intentia ca ele sa fie folosite pentru intreaga lucrare, astfel incat tot ce vine din alt moment temporal, necesar pentru ea, de la toti participantii, care cunosc sau nu cunosc ideile transmise acum, sa fie in maxima siguranta, iar rezultatul, de asemeni, sa fie in maxima siguranta si doar in slujba si spre victoria Luminii. Vom face asta chiar acum. In rest, daca ne trezim maine dimineata (valabil pentru cei din Romania) sau nu ne trezim, credeti-ma ca prea putin conteaza, pentru ca nu noi, cei de maine, suntem cei ce vom actiona maine, ci noi cei dintr-o anumita data viitoare. Cei care doresc sa constientizeze acel moment o pot face. Daca vor pune intentia sa li se arate, vor primi semne de Sus cu siguranta, la fiecare dupa sistemul sau de codificare si intelegere. Daca acum poate nu ma cred, imi vor da dreptate in ziua in care se va intampla asta. Va fi anuntata si pe blog acea data, dupa ceva vreme.

Pe maine!

ZIUA A III-A

ZIUA A III-A

·      O noapte grea, cu batalii multe, o dimineata linistita, insa dupa ora 14, din nou dificil. Am realizat ca ne pregateam pentru ceva dar nu stiam pentru ce, pentru ca era multa forfota in astral.

·    La ora 18 am inteles. In sfarsit s-a declansat ceva ce eu de mai mult timp asteptam. Stiam ca mai sunt de eliberat niste factiuni izvorate din radacina ”Fiul Omului”, din spatiul de teleportare. Chiar ma intrebam cum facem noi trecerea prin acest interval de 6 zile fara ca aceasta problema sa se fi rezolvat. Dar acum cand scriu este in plina desfasurare actiunea aceasta si sunt foarte bucuroasa pentru acest lucru. Nu o rezolvam noi, cei de acum, ci noi, cei din trecut, la fel ca de fiecare data in ultimele 3 zile. Noi cei de acum doar simtim energiile, bune sau rele, iar in functie de ce constatam ca este de facut, ne chemam in ajutor pe noi insine din trecut. Cam asa functioneaza treaba in aceste zile.

· Pana acum s-au rezolvat doua zone de prindere in spatiul de teleportare. S-au facut eliberarile una dupa alta. Cei prinsi acolo sunt fiinte care in aceasta existenta au un dezechilibru serios in raport cu banii si cu avutia. Unii, cu prindere in prima zona, au in aceasta existenta din ce in ce mai multi bani si avere, dar sunt si din ce in ce mai lacomi. Ar vrea si mai mult, fara limita. Altii, din a doua zona, nu au bani si bunuri mai deloc si isi petrec aproape o viata intreaga tanjind dupa ele. Sunt influentele intunericului de acolo. Linia corecta este aceea ca daca iti este dat sa fii bogat, sa nu uiti niciodata sa imparti si celui ce nu are si sa ii multumesti lui Dumnezeu pentru toata bogatia ta, avand constientizarea ca fara El, nu ai de fapt nimic. Iar daca esti sarac, nu e deloc sanatos sa tanjesti dupa ce au altii si tu nu ai, ci mai degraba sa analizezi unde este plusul tau. Undeva trebuie sa existe un plus.

·     La ora la care va scriu este in desfasurare eliberarea din alta zona. Este groaznic de frig acolo. Este intunericul anti-iubirii. Cei ce sunt prinsi aici au probleme cu deschiderea inimii si cu iubirea in aceasta existenta.

·   Pamantul e in fata unui triunghi cu muchii albe, stralucitoare. Este poarta prin care urmeaza sa trecem. Vorbesc foarte multi, de ani de zile, despre tot felul de portaluri. A devenit o obisnuinta sa vorbim despre portal la fiecare data de 01.01, 02.02, 03.03 si asa mai departe. Insa desi asa se spune, eu nu iau in consideratie aceasta credinta. In cele ce ma priveste, trebuie sa se vada in astral un triunghi echilateral cu varful in sus, sau piramida daca percepem la nivel tridimensional. Daca nu se vede asa, pentru mine, nu se pune. Exista si portile cu doua romburi in imagine bidimensionala, dar acestea sunt un fel de salturi cuantice, ca si nivel de constiinta. Portalurile de tip triunghi aduc schimbari profunde in multe domenii ale vietii.

·     M-am intrebat de mai multe ori de ce perioada aceasta are 6 zile. M-am gandit ca este posibil ca in trei zile sa aiba loc simbolica moarte a Mamei Pamant despre care am vorbit in articolul “Nu te supara frate!”, iar in alte trei zile renasterea sa. Prin urmare, este foarte mare posibilitatea ca trecerea prin portal sa se faca la un moment in care undeva, pe Pamant, intr-un loc ales, sa fie data de 04.04.2020 (adica 444 – un simbol profund al ideii de poarta, luand in considerare ca si o simpla usa are patru laturi), iar ora 4:44, la nivelul fusului orar al acelei zone, sa fie inclusa in intervalul de trecere prin portal, care de obicei dureaza cateva ore.

·   Mentionez ca cineva care nu a citit articolul “Nu te supara frate!”, publicat luna trecuta, poate intelege foarte greu comunicarea de astazi.

Pe maine!

ZIUA A II-A

ZIUA A II-A

·     O noapte grea, agitata si o dimineata la fel. Mult intuneric pus in cale. Am realizat ca toate portile vrajitoresti se deschid cu ajutorul partii de control pentru a crea bariere si batai de cap. Daca nu am fi plecat in aceasta calatorie, nici porti de acest gen nu ar fi fost deschise.

·    Se anihileaza vrajitori si sunt inchise porti. Vine ajutor din spate, din trecut.

·    Se simt cand si cand junghiuri in inima, mai ales catre partea exterioara stanga. Cunosc aceste dureri de mai multe luni de zile si am invatat in tot acest timp ca sunt generate de agresiuni venind de la roboti din viitor. Sunt multe feluri de forte intunecate impotriva noastra.

·     Incep sa se vada efecte ale actiunii Soarelui negru de acum doua seri in urma, la nivelul mintii. Multi oameni au inceput sa-I arate pumnul lui Dumnezeu. Iarta-I Tata caci ei nu stiu ce spun si ce fac! Au inceput sa ii jigneasca pe cei ce nu si-au pierdut credinta. Am primit de la mai multi cunoscuti aceasta atentionare legata de acest lucru vazut in retelele de socializare, mai ales FB. Vedeti? De aceea nu mi-am facut conturi in facebook, instagram, twitter, whatsapp si altele. Ca sa fiu libera si sa am pace.

·    Se vad multe proiectii holografice cu reprezentanti ai Divinitatii. Sunt doar proiectii. Nimic nu este ceea ce pare. Sa fim deci atenti.

·    Dupa-amiaza este mult mai bine. E mai liniste. Dar cunoscand despre sinusoida pe care am descris-o in articolul dedicat primei zile, stiu ca va veni din nou o noapte grea.

·     Exista un simbol divin sacru pe care tocmai pentru ca este sacru, nu l-as putea publica in blog niciodata, pentru ca nu se stie pe ce maini ar putea ajunge. Este simbolul Invierii. Se vede de multe ori intr-un alb stralucitor in calatoria noastra. Cred ca multi oameni aflati in stare muribunda primesc Darul Vietii. Calatoria continua.

Pe maine!

ZIUA I

ZIUA I

Dragii mei,

Mi-am propus ca in fiecare din aceste 6 zile sa fac o scurta informare avand la baza perceptiile pe care le am in tot acest timp. Sper sa fie posibil, sa nu apara lucruri neprevazute.

Ziua I

·     Inca de la inceputul zilei (orele 0:00), pare ca o pornire intr-o calatorie. Intram in asta dupa agresiuni mari ale Soarelui negru, desfasurate aseara.

·     Am luat legatura cu multi prieteni. Cu totii auzim in mod continuu un zgomot identic cu al unor motoare silentioase. Parca am merge cu o nava. Personal, inchizand ochii, vad ca in filme, ca si cum am zbura cu mare viteza printre stele. Uneori insa, calatoria nu mai pare in spatiu, ci in timp.

·   Nu se poate comunica decat cu unii reprezentanti ai unor civilizatii. Comunicatiile cu Cerul sunt inchise. De fapt, ele sunt inchise inca din data de 24 martie. La inceput au fost inchise de catre “fratii nostri”, iar acum, pentru ca asa trebuie sa fie. Un grup de draconieni cere initierea in iubire. Nu pot sa o dau folosind sistemul automat (vezi sectiunea P3 din bara de sus a blogului). Sistemele automate sunt complet blocate. Ele nu functioneaza dar nici agresiuni nu sunt. Protectiile construite prin rugaciunile noastre isi fac treaba in mod vizibil. Multumim Tie Doamne! Sunt ani multi de zile de cand nu am mai vazut un asemenea astral. Se simte multa pace.

·   Se experimenteaza ceva ca un fel de reconectare. Este ca si cum in drumul nostru ne iese din cand in cand cineva in cale, oferindu-ne o floare. Nu stim cand suntem intampinati si nici ce floare primim. Nu stim culoarea florii, nu-i stim forma. Aceste flori sunt de fapt niste energii divine care vin cu anumite tacturi. Sunt vindecatoare. Pe unde avem probleme, putem simti dureri. Daca as avea o toba as putea reda tacturile aferente tuturor chakrelor si organelor din corp. Sunt ani de zile de cand le-am descoperit. Primul tact divin care ne intampina este asociat chakrei a-2-a, chakra Creatiei. Dupa cateva transmisii este o perioada de pauza. Incepe din nou. Sunt tacturile similare batailor unei inimii. Sunt pentru zona chakrei inimii. E pauza din nou. Vin apoi alte si alte tacturi.

·     Dupa pranz incep sa apara reprezentari ale intunericului. Vad vrajitori pe ici, pe colo, dar nu pot fi anihilati. Sistemele automate nu merg. Nicio problema insa, caci apare ceva din dreapta care face asta. Suntem tot noi,  dar actionand din zilele trecute.

·     Dupa ora 14 incep sa apara ferestre vrajitoresti si in acelasi timp bucati de anticreatie. Avem de lucru. Inchidem fereste si iL rugam pe Mantuitor sa ne ajute cu transmutarea anticreatiei. Nu e asa de bine ca de dimineata, dar nici asa de rau ca in alte dati.

·      Avem portiuni de mers si locuri de oprire. In locurile de oprire trebuie rezolvate probleme legate de intuneric. Totul curge ca intr-o sinusoida: bine – rau – bine – rau … E bine pe drum si rau cand stationam. Am perceput sinusoida aceasta inca de cand am facut scanarea prin simtire a acestei perioade in urma cu cateva zile. Repet insa ca atunci cand e rau, e mult mai bine fata de alte dati.

·     Acum cand scriu e mult mai bine. Din nou zburam prin spatiu. Pare ca ne indreptam catre un loc anume, intr-un timp anume. Nu cred ca e doar Pamantul in calatoria asta. Ma gandesc ca poate ne apropiem sa parasim Universul Fiu si sa fim redati Universului Tata, in care planeta noastra s-a nascut. Stiu ca trebuie sa se intample asta candva, dar nu stiu daca in aceste zile noi traim acest lucru. Vom vedea.

Pe maine!