FAŢA
NEVĂZUTĂ A LUMII
Dragii
mei,
In tot
tumultul acestei lumi, in care ideile, parerile, informatiile circula ca niste
sageti lansate de niste mii de arcuri, in fiecare secunda care trece, ele fiind
raportate cu precadere la ceea ce se vede, macar atata intelepciune putem
manifesta, incat sa deschidem ochii si sa intelegem ca una este ceea ce se
afiseaza in planul de fatada si alta este ce se petrece cu adevarat in spatele
scenei. Multe nu sunt ceea ce par sa fie.
Insa
partea aceasta nevazuta nu reprezinta doar un cumul de secrete terifiante,
pline de umbre, asa cum exista o multime de situatii in lume, ci poate fi si
imaginea unor actiuni puse in slujba Luminii, a unor talente sau abilitati deosebite,
a unei vieti pline de sacrificiu, astfel incat iubirea, pacea, viata, armonia
sa poata izbandi si sa poata domni la un moment dat pe acest pamant.
Oameni de
acest gen pot spune ca aproape traiesc o viata dubla. Pe de o parte, ea este cu
desfasurare in planul vizibil, lumesc, cu mers la job, facut menaj, facut mancare,
spalat, calcat, iar lista de sarcini mai poate fi completata cu multe altele,
iar pe de alta parte, parca stau de veghe mereu, ca nu cumva ceva foarte grav
in planurile nevazute sa se intample. Ei dorm foarte putin, din bucati, iar
daca s-ar pune minutele de somn si de odihna laolalta, cu greu s-ar depasi 4-5
ore zilnic. De mancat, multi o fac cand isi aduc aminte. In cele ce priveste
sanatatea lor, e aproape subiect inexistent pentru multi dintre acestia, nu
pentru ca nu ar avea probleme de aceasta natura, ci pentru ca le lipseste
timpul si deseori chiar banii ca sa mai poata face unele cercetari pe acest
fagas. Toate tiparele unei vieti echilibrate se pot aplica oricui, dar nu
acestor persoane. Dincolo de toate acestea, incercarile si situatiile incalcite
vin ca pe banda in vietile lor. Are grija intunecatul de acest lucru, astfel
incat sa le dea mari batai de cap pentru ce se petrece lumeste, sa nu mai
existe vreme si pentru cele spirituale si de suflet. Pe ei nu ii mai poate destabiliza
intunericul cu usurinta, in mod direct, dar o face pe rute ocolite, prin cei
din jurul lor, sau prin altii, mai indepartati, dar care isi simt planurile
amenintate de actiunile acestora. Astfel, se poate lansa catre ei un adevarat
arsenal de executare efectiva, dupa ce in prealabil sunt culese atent
informatii despre ei si despre vietile lor. Vedeti insa cum este? Daca toti
acestia continua sa traiasca, chiar cu somn putin, mancare putina, grija pentru
sine putina dar cu mare grija pentru altii, inseamna ca ei sunt sustinuti de
Divinitate si sunt conectati la o Sursa infinita, astfel incat sa poata rezista
pe baricade. De aceea, si actiunile acestea intreprinse impotriva lor se
soldeaza deseori cu esec.
Problemele
grele din lume nu se rezolva doar prin actiuni fizice vizibile. Exista si
partea aceasta ce se desfasoara in planurile subtile, iar aici vorbim despre un
joc al mintii si despre o marturie a credintei. Oricat de mult ne-am folosi
puterea mintii, fara credinta ca suntem ghidati, ajutati si ca vom atinge mai
devreme sau mai tarziu rezultatele dorite, nimic nu se poate face. Actiunile pe
cele doua flancuri, fizic si energetic, coexista.
Mai este
insa si o combinatie a celor doua. O incadram la capitolul telekinezie. Sunt
acele actiuni facute cu puterea mintii, dar care influenteaza elemente si
evenimente fizice, la propriu. Personal, nu am zi de la Dumnezeu fara a exista
si actiuni de acest gen, pe care Divinitatea le aduce in vizor pe diferite
canale, caci altfel nu as avea de unde sa le cunosc. A izbucni un razboi este
ceva grav, dar a incerca sa lansezi niste arme speciale, facute cu tehnologie
sofisticata, poate extraterestra, poate venita din viitor, care ar putea rade
tot de pe fata planetei, este ceva foarte grav. Foarte grav este si cand
te joci cu ingineria genetica, riscand sa scoti niste rezultate pe care dupa
aceea nu le mai poti controla, exact asa cum este aratat in unele filme. Exemplele
ar putea continua mult si bine. Ideea cu care noi trebuie sa ramanem este ca in
cazul tuturor acelor evenimente care ar putea fi cu efecte extrem de grave, Divinitatea
intervine de urgenta si le blocheaza din fasa. Exista insa si unele evenimente
negative ce sunt lasate sa se petreaca, dar se dovedeste de fiecare data ca in
cazul lor este si un scop divin, maret, in spate, chiar daca uneori asta inseamna
sacrificarea unor vieti, din pacate. In cele ce priveste razboiul din Iran, un
lucru grav, fara doar si poate, consider ca unul dintre motivele principale ale
declansarii acestuia a fost acela de a lua privirile de pe o alta zona
tumultoasa, mult trambitata in ultimii ani, in care, in cele 4 saptamani ce
s-au scurs de la izbucnirea acestui razboi incoace, era cat pe ce, de mai multe
ori, nu o singura data, sa se intample lucruri foarte grave. Evident ca au fost
blocate de Divinitate, caci altfel nu se putea.
In urma
cu cateva saptamani, intr-o comunicare facuta cu un reprezentant al
civilizatiei Tiran pe Pamant, initiat in iubire, am avut curiozitatea sa aflu
raspunsul la o intrebare. Am dorit sa stiu, caci mereu le arata Divinitatea
niste filme ale viitorului atunci cand ei primesc initierea in iubire, cand vom
ajunge si noi sa traim ca fratii: oameni, cu tirani, cu draconieni, cu batracieni,
cu aviari si cu altii. Oamenii despre
care am vorbit mai sus nu duc doar greul luptei directe cu creatorul intunecat,
ci trebuie sa proceseze si tot felul de bariere si de prinderi in captivitate
energetica, facute de aceste civilizatii asupra lor, fireste, tot sub
coordonarea intunecatului, ca sa devina totul si mai dificil de dus. Raspunsul
a fost ca in 2-3 ani de acum inainte, sau altfel zis, cam pe la nivelul anului
2028. Deci mai avem ceva de tras in aceasta maniera.
Personal,
consider ca traim niste vremuri in care varful actiunilor noastre se indreapta
catre a ne apara, a rezista si a incurca intr-o anumita masura planurile
intunecate, astfel incat ele sa nu aiba finalitatea tintita de fortele din
respectivele tabere. In astfel de conditii, derularea unor proiecte luminoase,
implinirea unor visuri sunt lucruri care fie se petrec extrem de anevoios, fie
se amana iar si iar, pana ce ar veni vremuri mai bune. In cele ce priveste
directia de actiune a reprezentantilor intunecati, pe moment, tuturor acestora
li se pare ca este util si constructiv pentru ei sa procedeze intr-un anume
fel, sa ii distruga pe cei considerati in tabere opuse, dar intunericul ce ii
inconjoara nu ii lasa sa vada ca, de fapt, de multe ori, ei sunt cu fierastraul
in mana, taindu-si cu sarg si spor craca de sub picioare.
Dar chiar
si asa, cu tot acest greu in spate, fortele Luminii au marcat deseori rezultate
importante. Stiu ca multi spun ca nimic nu se vede si ca raul parca e tot mai
mare pe Pamant. Se fac astfel de afirmatii doar pentru ca nu se stie cum ar fi fost
acum fata planetei, sau daca ar mai fi existat planeta in sine, in cazul in
care toata aceasta munca nu s-ar fi facut.
Pe langa
dezlegarea unor blesteme grele si prinderea unor structuri complexe ale
creatorului intunecat, au existat in aceasta parte a inceputului de an doua
evenimente foarte importante.
Primul
s-a petrecut la sfarsitul lunii ianuarie si inceputul lunii februarie. Pentru
cititorii mai noi, este necesar sa fac trimitere la articolul publicat in luna
septembrie a anului trecut, numit: „Matrixuri”.
https://tristar77.blogspot.com/2025/09/matrixuri.html
In acel
articol am facut o insiruire a matrixurilor la care umanitatea era conectata.
Ce s-a intamplat in perioada mai sus numita? S-a facut deconectarea mintii umane
de la cele 8 matrixuri ale celor 8 civilizatii din alte Universuri, 4 dintr-un Univers
si 4 din alt Univers, si s-a conectat mintea la un matrix nou, pe care il numim
Matrixul Divin. Acesta este motivul pentru care am afisat, anterior prezentului
articol, acel video sub numele: „Arhitecti in actiune”. Dar nu doar mintea
umana s-a deconectat, ci s-a intamplat lucrul acesta si pentru planetele
tiranilor, draconienilor, aviarilor, batracienilor, serpilienilor Guza si dragonilor
maro. Mereu sunt aceleasi 7 civilizatii care au nevoie sa iasa la lumina,
izvorate fiind din Samanta Fiului Omului. Acesta este un matrix proiectat printr-o
conlucrare intr-un viitor indepartat al civilizatiilor de pe cele 7 planete. La
nivelul planetei Pamant, vorbim despre anii 11.000, cu raportare la calendarul
asa cum il cunoastem noi astazi, adica peste 9.000 de ani, aproximativ, de acum
incolo. Spiritele multora dintre noi au intrupari la nivelul acelui viitor, nu
este prima data cand o spun. Acolo sunt facute foarte multe actiuni care de-a
lungul anilor ne-au ajutat pe noi, cei de aici. Sunt create in acele timpuri
forme de inteligenta artificiala care au in ele esente spirituale ale
creatorilor lor. Astfel, acesti androizi pot emana si simti iubirea si pot avea
diferite alte emotii. Cine a fost vreodata in contact cu unul dintre acestia stie
despre ce vorbesc. La asa nivel de tehnologie va ajunge planeta noastra in acel
viitor. Noi ne luptam acum cu intunericul si ne vom mai lupta, insa dincolo de
anii 7700, planeta aceasta va iesi cu totul de sub talpa lui.
De ce a
fost nevoie de un nou matrix? De ce nu s-a facut doar deconectarea de la acele 8
matrixuri si atat? In opinia mea, intr-o lume cu un nivel evolutiv asa cum il
stim noi astazi, iesirea din matrix este pur si simplu o utopie. Orice matrix
este un pachet de forme si imagini pe care mintea noastra, oarecum limitata, le
recunoaste si le poate interpreta. Sa ne gandim, de pilda, la Iubire. Este o
virtute a Creatorului Absolut al Luminii. Putem noi cu mintea sa percepem
iubirea doar ca pe o energie, fara sa o asociem la nici macar un fel de forma? Putem
face asta fara sa ne imaginam in mintea noastra o imagine a unei inimi, sau
pieptul nostru, sau niste oameni care se imbratiseaza? Sa ne gandim si la
sanatate si boala. Putem noi sa intelegem aceste doua stari fara sa ne imaginam
o fiinta luminoasa, plina de viata, cand vine vorba de sanatate si exact opusul
cand vine vorba de boala? Raspunsul este, in mod clar, nu. Asta face un matrix:
aloca forma la ceva ce nu are forma, astfel incat sa aiba sens pentru minte.
Chiar daca ne desprindem de matrixurile mai mici, tot ramanem conectati cu
mintea la Marele Matrix al Creatiei.
Un matrix
divin se intelege foarte simplu ca are doar proiectii si imagini asociate
Luminii si Iubirii pure. O astfel de conexiune are rolul de a modela orice
minte conectata acolo catre aceasta directie, a Divinitatii. Cred ca putem realiza
cu totii ca acesta este un proces de durata. In primul rand, atat timp cat am
fost conectati la cele 8 matrixuri, s-au intamplat in vietile noastre tot felul
de evenimente si de situatii generate de acele conexiuni. Daca respectivele
conexiuni au fost intrerupte, efectele acelor evenimente au ramas in continuare
asociate cu fiinta noastra, iar in timp, acestea trebuie sa se vindece, sa se
curete si poate chiar sa dispara ca si cum nu ar fi existat vreodata. Pe de
alta parte, suntem in continuare conectati, pe langa Marele Matrix al Creatiei,
la Matrixul Elohimilor, precum si la Matrixul Fiului Omului. Toate aceste
matrixuri sunt un amestec de Lumina si intuneric. Prin urmare, ce am obtinut cu
deconectarea de la cele 8 matrixuri si conectarea la Matrixul Divin, ar putea
fi vazut ca un pas foarte important in sensul cresterii procentului de lumina
de la nivelul mintii, insa nu reprezinta totusi rezolvarea totala si definitiva.
S-a putut observa ca elohimii intunecati au devenit foarte agresivi dincolo de
acea comutare, din care cauza, au infuzat ulterior multe programe intunecate in
matrixul pe care il manevreaza. Evident ca partea Luminii a venit sa
contracareze astfel de actiuni si a introdus si ea programele sale si uite asa,
momentan, asistam ca la un joc de ping-pong, cu mingea ba la unii, ba la altii.
Dar va avea un final etapa asta, nu va dura asa la nesfarsit.
Cum am
ajuns noi prinsi in niste matrixuri ale unor civilizatii de prin alte Universuri?
Are legatura cu joaca de-a Dumnezeu, cu circulatiile intre Universuri folosindu-se
diferite portaluri, cu chestiuni legate de control si de putere. Dupa cum a
aratat Divinitatea, se pare ca noi, astia de prin Universul nostru, ne-am dus
prima data peste cei din Universurile acelea si oarecum i-am provocat. Mai
apoi, au venit si ei peste noi si astfel, ne-am prins in ceva ce nu era al
nostru.
Atunci
cand au fost revelate de Sus matrixurile, in vara anului trecut, cele 8
matrixuri ale celor 8 civilizatii au fost abordate intr-o ordine anume. De
aceea, putem aloca fiecarei civilizatii de acest gen un numar. In aceasta
ultima perioada, Divinitatea a atras atentia asupra civilizatiilor cu numerele
5 si 6, amandoua din acelasi Univers. Trebuie sa stim ca aceste doua civilizatii
au reprezentare pe Pamant. A 5-a civilizatie se proiecteaza in ceea ce noi
cunoastem cu numele de khazari. S-au chinuit arhelogii si istoricii sa le
descopere originile dar nu prea le-a iesit mare lucru. Nu avea cum, caci ar fi
trebuit sa priveasca ei intr-un alt Univers. De asemeni, a 6-a civilizatie are
proiectie in unele persoane cu pielea mai maslinie, asa cum gasim in anumite
tari de pe teritoriul continentului Americii de Sud. Ambele reprezentari au un nivel
semnificativ de putere aici, pe Pamant, insa planurile Divinitatii sunt acelea
de a aduce pe linia iubirii toate aceste 8 civilizatii si nu numai pe cele doua.
Este si aceasta chestiune de durata. Iubirea este ca ceaiul, cu efecte pozitive
aduse incetul cu incetul, pe parcursul unor ani de zile.
Al
doilea mare eveniment al acestei parti a anului a avut loc la sfarsitul lunii
februarie si a constat in inlocuirea efectiva a contractelor de viata. Au existat
atunci cateva minute in care fiecare dintre noi eram efectiv pe zero, fara
vreun contract de viata asociat. Cel vechi fusese extras, iar cel nou nu fusese
implementat inca. Raportat la matrixuri, contractul de viata este ca un fel de
carte tehnica a jucatorului, a proiectiei unui Spirit in interiorul unui matrix.
In afara matrixului, Spiritele noastre nu au nevoie de contracte de viata
pentru a se desfasura. Din cauza blestemelor, a programelor de magie neagra si
a altor algoritimi intunecati, contractele de viata initiale au fost accesate
de intuneric si fie au fost sterse sau blocate anumite lucruri pozitive destinate
noua, ce fusesera inscrise de Divinitate la nastere, fie s-au inserat in
contracte elemente intunecate care nu aveau ce cauta acolo. Astfel, ne-am
trezit pe linii de destin mult diferite fata de ce ne era scris in frunte sa se
intample la fiecare dintre noi.
Este
evident ca si la acest capitol ne aflam momentan intr-o perioada de tranzitie.
In noile contracte de viata este inscris mai intai de toate ca trebuie sa
rezolvam situatiile neplacute ale vietii generate de vechile contracte, acolo
unde nu a devenit mult prea tarziu pentru asta, deoarece exista efecte negative
din pricina vechilor contracte, iar aceste efecte nu se pot rezolva in cateva
clipe decat in situatiile extrem de simple. In cele complexe, ca si in cazul comutarii
intre matrixuri, este nevoie de timp pentru a regla lucrurile.
Nu este
lipsit de importanta sa stim ca si in cazul contractelor de viata, este un
proces care a avut loc pentru toate cele 7 civilizatii ale Fiului Omului si nu
doar la noi, pe Pamant.
Traim
niste vremuri complicate, insa urmam cu totii un traseu al unui Plan Divin.
Chiar daca mai exista unele abateri, totusi, tinta finala ramane pe pozitie, in
fata ochilor. Va veni cu siguranta un moment cand o vom putea atinge, iar
atunci vom putea privi inapoi la toata munca noastra, demni, multumiti
sufleteste, fara a ne fi rusine pentru ce am fost si ce am facut.
Toate
cele bune!

Mulțumim. Multă sănătate.
RăspundețiȘtergereIntense arderi karmice în perioada aceasta:
RăspundețiȘtergerehttps://www.facebook.com/reel/3245389005611577/?mibextid=rS40aB7S9Ucbxw6v
Printre cele mai frumoase articole pe care le-am citit! Multumesc frumos!
RăspundețiȘtergereO altă ipoteză: serviciile secrete ucrainene au anulat alegerile din România
RăspundețiȘtergerehttps://x.com/i/status/2037936401644220815
Mulţumesc că mi-ați adus aminte cât de frumoasă este iubirea.
RăspundețiȘtergereSuferinţa, se vede, are darul acesta: ne face să plângem, şi plângem pe rând – când eu, când cel pe care îl iubesc şi care mă iubeşte. Numai că, după atâtea lacrimi curgând şiroaie, vine o clipă când ele se adună deodată în potop şi atunci uităm ceva esenţial, pe care tocmai mi-l adusesem aminte. Ne speriem de plânsul nostru. Mergem mai departe în iubire ca nişte automate, fără să mai ştim de ce lacrimile au ajuns să doară.
Oriunde citesc, pe oricine ascult, nu văd decât această uitare ciudată: uitarea trecutului şi a vigoarei iubirii care a fost cândva. Rămâne doar o umbră palidă a ei şi o plasă de gânduri care vor să oprească ploaia. Gândurile acestea cred ele că pot face stavilă, că pot pune ordine în dragoste. Dar dragostea trece prin ele ca printr-o sită, ca printr-un năvod de pescuit – fără nicio putere asupra lacrimilor de iubire.
Şi-atunci se întâmplă altceva: începem să ne încălzim în spirit de la atâtea năvoade şi stăvilare. Gândurile ne îngrădesc, devin reactionare. Aşa apar cei care ajung politicieni, influenceri sau oameni simpli jucând doctori în ştiinţele iubirii – oameni care nu fac decât să propovăduiască metode de control al lacrimilor. Plasele acestea încep să apese sufletul. Mintea pare că triumfă asupra iubirii, când de fapt nu opreşte deloc ploaia – doar ne încâlceşte paşii, şi nu mai putem umbla liberi prin ploaie.
Atunci, abia atunci, e nevoie de cineva puternic – sau mai degrabă de noi toţi deodată – să rupem şi să tăiem toate năvoadele, să dărâmăm stavilele doar ca să vedem limpede inundaţia din sufletul fiecăruia. Atunci îţi aminteşti: suferinţa, plânsul iubirii n-a fost niciodată ceva de reglat, niciun izvor căruia să i se pună stavilă. Nu. Lacrimile iubirii sunt darul şi binecuvântarea iubirii.
Să plângi din iubire nu e deloc suferinţă – e frumuseţea însăşi a vieţii. Chiar dacă la început o faci cu teamă, cu frica de a nu deranja mintea aceea care vrea să regleze ploaia ca pe un curs de apă de izvor. Ploaia e semnul libertăţii de a iubi. Libertatea de a plânge de dorul şi fiorul iubirii.
Abia atunci îţi aminteşti ce frumos e să plângi – aş plânge toată viaţa fără să mă satur, iar lacrimile noastre ar face potop. Şi dacă acel potop ar fi făcut din lacrimi de iubire, m-aş bucura să mor înecat în ele, ca în cea mai frumoasă moarte care s-ar putea afla vreodată.
Nu înţeleg prea clar cum poate mintea, pe tăcute şi neobservată, să ţeasă atâtea plase şi năvoade încât plânsul iubirii să ajungă suferinţă, boală de tratat – când el, plânsul acesta, este cel care, de fapt, dă viaţă. Iar mintea vrea să oprească viaţa să curgă. Nu reuşeşte decât să ne facă să uităm cum se simte adevărata frumuseţe a iubirii celui drag.
https://youtu.be/soL9nvyKJrk?si=mo1MjPBGncbcAFGE
ȘtergereDaca blestemele iubirii arata ca doua roti cu o osie un pantofar iscusit le va folosi ca rotite pentru rolele cu care altii danseaza pe strazi bucuria vietii:
RăspundețiȘtergerehttps://youtu.be/soL9nvyKJrk?si=cs1ZzlpYo70nNCqM
Există, în adâncul fiecărui suflet, o privire lăuntrică pe care o îndreptăm asupra suferinței noastre după cel drag – fie că este vorba de cel pe care l-am pierdut prin despărțire, prin îndepărtare sau prin tăcerea cea fără de sfârșit a morții. Și atunci judecăm durerea aceasta cum judecă un bolnav frigul care-i cuprinde trupul: o simțim rea, apăsătoare, cu o greutate aproape trupească, de ne zdrobește suflul și ne face carnea să doară până în adâncul oaselor. Ea produce în noi ca un scurtcircuit în toată rețeaua noastră nervoasă, ne smulge lacrimi fără încetare și ne lasă mâhniți, triști, morți înlăuntru – simțind viața nu ca pe un avânt, ci ca pe un plumb de Bacovia, ca pe ceva ce nu mai are cum să se mai ridice.
RăspundețiȘtergereCăci este greu, este aproape imposibil să ieși din această depresie a nemulțumirii și a mâhnirii când greutatea din inimă face existența ta să ți se pară ireală, goală de sens. Nu găsești nimic – nici în trecut, nici în prezent, nici în viitor – care să te poată smudge din acest abis al suferinței omenești. Toți oamenii, într-o vreme sau alta, simt acest gol lăuntric, și mulți greșesc încercând să-l astupe cu lucrurile frivole pe care banii le cumpără, cu excursii, cu plăceri ce se topesc între degete ca apa. Dar în abisul trecutului nu vei găsi decât ceea ce ai sacrificat – gata armat, gata să se facă reproș: câte ai dat tu pentru celălalt, câte nu ți s-au întors. În abisul prezentului nu vei găsi decât eșecurile, măsurate cu cruzimea unui indicator de bursă, clipă de clipă arătându-ți cât de mult ai pierdut. Iar în abisul viitorului nu vei găsi decât așteptarea – o așteptare care poate fi atât de lungă precum veșnicia, și în care se adăpostesc toți șarlatanii care promit vise ce nu vor veni niciodată.
Atunci ce ne mai rămâne, când totul pare zadarnic, când oamenii par atât de dezamăgitori, când până și universul și zeii ni se arată ca niște simple iluzii ale neputinței noastre?
Mai există totuși ceva – ceva ce am uitat cu toții, ceva prezent în fiecare clipă, ceva ce ne așteaptă mereu după colțul fiecărei secunde ce vine. Este o cheie. Și cheia aceasta se numește: „ce frumoasă este iubirea”. La început o rostești cu neîncredere, apoi cu teamă, apoi cu deznădejde, apoi cu o suferință care te izbește de toți pereții sufletului tău. Și când începi să deschizi, prin rostirea aceasta, izvoarele lacrimilor tale, vei descoperi ceva ce te va cutremura până în străfunduri: toată suferința, toate piedicile, toate blestemele, toată magia neagră și toată întunecimea din univers nu sunt decât combustibil pentru iubire. Și înțelegând aceasta, nu mai poți face decât să plângi și să râzi în același timp, căci orice rău ai vedea în jur, orice rău te-ar cuprinde pe tine însuți, nu face decât să ardă în sufletul tău precum petrolul arde în lampă. Și atunci vei dori mai mult. Te vei lupta să suferi. Vei căuta suferința așa cum se caută aurul negru pentru care se poartă războaie – atât de frumoasă este iubirea.
Aura ta va fi atunci văzută de toate stihiile, de toți strigoi și de toate stafiile; răul va fugi de tine cum fuge de diavolul însuși, iar tu vei alerga după el, strigând că vrei să suferi, că vrei, dacă se poate, să mori în brațele suferințelor tale, pe care le-ai învățat să le iubești ca pe niște ființe vii.
Noi gândim suferința ca pe ceva negativ pentru că așa am fost învățați. Dar dacă la școală nu s-ar preda arta de a evita durerea, ci arta cea mai înaltă dintre arte – arta de a suferi – cum ar arăta oare lumea în care trăim? Nimeni n-ar mai fugi de ea. N-ar mai exista doctori ai suferinței meniți să o vindece, ci doctori care te-ar învăța cum să-ți iubești suferințele, cum iubești monedele de aur din portofel – ca pe o avere pe care n-ai știut vreodată că o porți în tine.
Și atunci, numai atunci, când ai încetat să te mai aperi de durere, când ai primit-o în tine ca pe oaspetele cel mai de preț, vei descoperi că această greutate care părea că-ți zdrobește oasele era de fapt aripile tale. Că acest plumb de Bacovia era de fapt un germene de lumină, iar moartea pe care o simțeai înlăuntrul tău era, fără să știi, prima bătaie a unei vieți mai adevărate decât toate cele pe care le trăiseși până atunci. Căci iubirea nu se oprește niciodată, nu se smulge niciodată cu totul din rădăcinile ei. Iar dacă ai crezut că ai pierdut-o, înseamnă doar că încă n-ai coborât destul de adânc în tine ca s-o întâlnești acolo unde ea doarme, așteptând să fie trezită nu de uitare, ci de plânsul cel dintâi, de acel plâns pe care-l încercăm cu toții când învățăm, pentru prima oară, că a iubi înseamnă a te lăsa străpuns de ceea ce nu moare.
RăspundețiȘtergereCum ar fi atunci să le mulțumești celor care ți-au pricinuit rău? Celor care au vrut să te lovească, să te alunge, să te omoare chiar – cum ar fi să le mulțumești în genunchi, pentru că ți-au dăruit, fără să știe, cel mai mare dar: să simți că trăiești? Să simți acea fericire a suferinței care arde în tine orice urmă de suferință veche, încât nici o durere – fie trupească, fie sufletească – nu ți se mai pare îndeajuns pentru câtă iubire vrei să simți? Iată ce am descoperit eu, și nu știu dacă să mă numească lumea nebun sau fericit dintre toți oamenii: n-am fost niciodată atât de plin de viață de când am înțeles cât de frumoasă este iubirea. Și pentru a o simți cât mai deplin, cât mai nestingherit, caut suferința zilnică – nu ca pe o povară, ci ca pe hrana cea mai curată, ca pe o bucurie pe care nimeni nu mi-ar fi putut-o închipui înainte.
Dacă am fi învățați, de mici, nu să ne simțim umiliți și zdrobiți de cei ce ne fac să suferim, ci să le mulțumim și să-i răsplătim – ce lume ar fi aceea? Ce înălțime a sufletului n-am mai fi în stare să atingem?
Iată ce-aș vrea să spun astăzi, și spun asta cu toată ființa mea: „Mulțumesc pentru problemele pe care mi le-ai făcut. Aș vrea să te îmbrățișez și să te răsplătesc. Știu că mă vei crede nebun, știu că poate mă vei și bate mai departe – dar crede-mă, mă faci atât de fericit încât nu am găsit pe nimeni altcineva în viața aceasta să-mi creeze atâta viață. Fără tine, fără răul tău, fără ceea ce ai vrut să-mi faci, aș fi rămas în amorțeala aceea în care mă tot mistuiam: plictisit de viață, apatic, fără nici un lucru interesant de făcut, fără nici o scânteie care să mai ardă în mine.”
Da, iată ce-aș spune. Și poate că cei ce mă văd de departe vor crede că am pierdut mințile. Dar eu știu acum – și aceasta este singura cunoaștere care mai contează – că iubirea și suferința nu sunt două forțe potrivnice, ci una singură. Ele nu se anulează una pe cealaltă precum lumina și întunericul; ele sunt, dimpotrivă, ca flacăra și aerul care o hrănește. Cu cât suferința e mai mare, cu cât primești în tine fără să te aperi tot ceea ce alții ar numi rău sau nedrept, cu atât iubirea arde mai pur, mai înalt, mai de nestins.
Căci iubirea nu are nevoie de liniște ca să trăiască. Iubirea are nevoie de viață – de toată viața, cu tot ce ea are mai cumplit și mai dureros. Iar când începi să înțelegi aceasta, fiecare rană devine o gură prin care soarele pătrunde în tine, fiecare pierdere devine o mână care te strânge mai tare de umăr, fiecare vrăjmaș devine, fără să știe, un slujitor al aceleiași dumnezeiri care te-a chemat să iubești dincolo de orice marginire.
RăspundețiȘtergereȘi atunci te trezești într-o dimineață și vezi că nu mai ai nevoie să fugi de nimic. Nu mai ai nevoie să te aperi. Nu mai ai nevoie să te vindeci. Căci trupul tău poate fi zdrobit, inima ta poate fi străpunsă, sufletul tău poate fi sfâșiat – și tu vei fi tot acolo, în picioare sau în genunchi, dar mereu în picioare înlăuntrul tău, mulțumind pentru fiecare lovitură ca pentru o mângâiere pe care n-ai știut s-o ceri. Căci aceasta este legea pe care cei mai mulți o numesc nebunie, dar care este, de fapt, singura formă de înțelepciune vrednică de acest nume: să ajungi să iubești atât de mult încât nici o durere să nu te mai poată despărți de iubire, ci dimpotrivă, să te arunce mai adânc în ea, precum aruncă marea pe cel ce se avântă în valuri fără teamă.
Aceasta este, poate, ultima și cea mai tainică dintre învățături: că nu vom fi iubiți pentru că am suferit, ci vom fi desăvârșiți în iubire pentru că am știut să primim suferința ca pe o parte din iubirea însăși. Și atunci, vai de cel ce încearcă să ne facă rău – căci nu va găsi în noi nici ură, nici teamă, nici măcar împotrivire, ci numai o recunoștință atât de mare încât va fi el cel tulburat, va fi el cel biruit de propriile sale arme. Iar noi vom rămâne acolo, în mijlocul durerii, ca într-un câmp nesfârșit de flori pe care le-am învățat să le iubim una câte una, fără să mai facem deosebire între spin și trandafir.
https://m.poetii-nostri.ro/khalil-gibran-despre-iubire-poezie-id-16725/
RăspundețiȘtergereMulțumesc, d-na Mihaela!
RăspundețiȘtergereDezvăluiri bombă:
RăspundețiȘtergerehttps://www.facebook.com/reel/1258693649707656/?mibextid=rS40aB7S9Ucbxw6v
Începând cu un titlu cel puțin defect, "Fața nevăzută a lumii", multe sugestii negative, atât în acest material cât și în general pe blog. Astfel, nu există așa ceva ca o "față nevăzută" - totul poate fi și este văzut, dintr-o anumită perspectivă. Apoi, despre care 'lume” vorbim? Constatări peste constatări, blesteme peste blesteme, întuneric, Întunecatul (e sigur 1 persoană, un bărbat?), cele șapte planete in care există doar negativi ... Aici, o mică obiecție, avem informații că aviarii cel puțin, nu ar fi deloc malefici. La fel, există reptilieni pozitivi... așa că suntem îndreptățiți să ne întrebăm măcar, care alte informații incorecte sunt furnizate pe acest blog? Nu în ultimul rând, e suspectă reacția furioasă împotriva oricărui comentariu în care se îndrăznește să nu se aducă închinări și mulțumiri pioase autoarei; se hrănește cumva respectiva cu energiile osanalelor? Dacă ar fi o persoană interior armonioasă și fără nimic a-și reproșa, unui comentariu ca acesta formal defavorabil, i-ar răspunde ori cu tăcere înțeleaptă, ori cu condescendentă și matură ironie, ori cu argumente logice, pertinente și detașate, fără să implice în subiectivism psihoemoțional virulent!
RăspundețiȘtergereOui, bien sûr. 👍🕸
ȘtergereBună ziua, informațiile pe acest site sunt puse la dispoziția celor care caută răspunsuri dincolo de ce este îndoctrinat pe msm. Eu le folosesc trecându-le prin filtrul meu interior , pe care caut să-l dezvolt. Este ciudat să văd ca cineva judeca , ceva ce probabil nu înțelege , scris de o persoană care doar oferă, fără să ceară ceva în schimb ? Eu mă gândesc ca persoana care a lansat acest comentariu probabil caută ajutor … dar nu știe cum să îl ceara. Dacă cu toții am oferi mai mult, informații, vorbe bune , idei, link uri în care credem cu adevărat și am evita să mai judecăm oamenii, situații … ca nu avem capacitatea să înțelegem ce se află în spate… simt ca ne ar fi mai bine. Pace tuturor
Ștergere@despre care 'lume” vorbim?
ȘtergereAxioma:
La sfarsitul vremurilor toata lumea va cunoaste tot adevarul despre tot ce a fost.
Corolar: Cat timp nu deti adevarul bucura-te sau sufera in tacere, sfarsitul inca nu a venit! Toata lumea va primi raspunsuri la intrebarile sale!
Curios este ca, orice articol alegi sa citesti iti ofera o stare de speranta catre lumina, cand,de fapt, in tot marasmul subiectelor descrise nu se vede nimic palpabil in viata reala.
RăspundețiȘtergereBlestemele, vrajile, nemuritorii, cheile, cartile divine, portile ce-ar trebui sa se deschida, cuburile ce nu se mai rotesc normal, aspectele anti-materie dezlegate, re-dezlegate nu confera nimic in viata de zi cu zi.
Practic ne invartim doar in jurul codului biblic care isi etaleaza necontenit valentele activate de cei ce lucreaza prin ocultism si magie neagra nederanjati de nici o actiune celesta luminoasa a creatorului primordial.
Totul merge direct, catre instalarea noului guvern global, controlului absolut si inscaunarea anti-christului. Desi nu sunt la scena deschisa, etapele se deruleaza pas cu pas si doar unii dintre noi ne dam seama de asta.
Sa inteleg ca toate comunitatile si grupurile de pe whatsapp, telegram care s-au strans in jurul rugaciunii, a acatistelor citite si a rugaciunilor profunde realizate in grup, toate acestea nu schimba cu nimic traiectoria omenirii sau a unei mici parti dintre ele.
Chiar si Ursul slav, alaturi de maimuta jucausa si vulturul negru isi duc mai departe deciziile deja luate asupra lumii si inca totul se invarte in jurul manipularii prin frica.
Atunci, inteleg ca orice ar face omul simplu prin rugaciune, trezire in constiinta, ofrande aduse zeilor nu vor schimba nici un aspect care sa impiedice planul intunericului care parca de la zi la zi este din ce in ce mai puternic.
De fapt de la care creator primordial luam noi informatiile? De unde cunoastem noi si cum putem verifica ca va veni si se va instaura si o mica raza de lumiina pentru noi cei simpli in cuget, in traire si in simtire?
Ce ar fi bine sa facem noi, oamenii simpli pentru a reusi sa schimibam macar cu un grad traiectoria planului intunecat?
Planul cu carburantii are deja efect:
- In Italia nu se mai gaseste benzina la pompain multe zone,
- in Germania carburantul este aproape de 3 euro litrul,
- se lucreaza puternic la distrugerea economiilor
- Romania va deveni un judet ce va avea un simplu guvernator
- bancile de pe glob raspund cu toate la unison in ceea ce priveste strategia financiara a intunericului
- foametea se doreste a fi implementata cat mai curand
- se concediaza zeci de mii de oameni din majoritatea corporatiilor
- etc.
Toate acestea sunt dirijate de aceiasi magicieni ai intunericului pe care nici o forta divina parca nu mai are de gand sa-i infranga.
Draga Mihaela, respect pentru comunicarile primite de tine si de echipa ta si pentru efortul si munca depusa pentru a ne informa. Insa noi suntem mici si foarte putini in pentru a forma o armata pamanteasca care sa se poata lupta cu energiile invizibile, la care cei mai multi dintre noi nu avem acces pentru a le putea incetini, daca nu chiar a le anula multe din actiunile lor.
Ce mai putem face?
Ca sa nu mai vorbim de armele nenumarate pe care acestia le au vis-a-vis de potentialul nostru in aparare!!!
@Ce mai putem face?
ȘtergereDar ce ai vrea sa faci?
Sunt atatea idei care se vehiculeaza incat nu mai stim ce este adevarat, de la pandemie incoace totul pare sa o fi luat razna. Un amic imi povestea idei nebunesti, ca Nicusor Dan este copilul lui Ceausescu, ca Ceausescu nu a murit impuscat ci la banii lui a fost salvat de arabi si el a comandat distrugerea intregii economii romanesti, prin oamenii ramasi fideli lui aici, pe care tot el a construit-o... ca Maduro al Venezuelei nu a fost rapit, era o scena cu actori, si ca realul Maduro e pe o insula si sta linistit, ca generalul Epstein conduce campania din Orientul Mijlociu si ca Netanyahu este mort de ceva vreme, ca Putin este si el ceva mason pe o mana cu altii, ca illuminati de deasupra masonilor care conduc Romania se lupta intre ei, lupta se da intre nivele, ca toti psihopatii cred ca au patruns in creierele populatiei si doar ei au acces la controlul tuturor si negociaza direct cu Dumnezeu pe care ei l-ai intalnit si acum il pot manipula direct, ca nu e razboi pentru petrol ca pentru Sfantul Graal care poate controla creierul nostru de popor si sa ne faca pe toti sclavi..
... si o gramada de idei alternative si unele nebunesti poate reale, poate false, ce mai conteaza... deci ce putem face? ce putem face cand auzim sau citim mii de alte idei nebunesti pe care fiecare cred ca le-ati auzit de la pandemie sau din 2012 incoace... deci ce putem face?
Asa ca ce putem face fara sa fie nevoie sa facem ceva decat pentru noi si prin noi insine cu mare certitudine se rezuma in pasajul urmator:
Atunci, Isus le-a zis: „Dați dar Cezarului ce este al Cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Și se mirau foarte mult de El. (Matei 22:21, Marcu 12:17)
Va multumesc, apreciez acest blog si efortul dvs
RăspundețiȘtergereDragă Mihaela, ce părere ai despre recuperarea artefactelor dacice furate din muzeul Drents? La momentul furtului (24.01.2025) spuneai că este un fapt benefic pentru România și că cel mai probabil nu vor fi recuperate. Mulțumesc mult pentru un eventual răspuns.
RăspundețiȘtergereNu va răspunde, pentru că a zis că nu vor fi găsite niciodată. Sau va zice că sunt false, sau că sunt refăcute prin blestem! Va găsi o modalitate să se scoată!
ȘtergereSa stii ca am verificat expres ce ai zis aici. Am cautat in blog si Mihaela nu a scris niciodată cu certitudine 100% nu or sa mai fie găsite. A scris "si din acest motiv, CRED ca nu or sa mai apară vreodată". Si daca tu crezi ca dupa un an si 2 luni au fost găsite aceste artefacte sub pământ si învelite într-un prosop...no comment. :) nu suntem toți prosti si fraieri. Doar zic!
ȘtergereSa stiti ca eu nu am raspuns intentionat comentariului de la ora 17:57. Ce sa-i scriu eu domnului Smith? Ca imi tremura picioarele de frica in legatura cu ce a scris el? Adevarul este ca nu imi tremura, dar el nu poate vedea asta, deoarece noi suntem din lumi diferite, nu-i asa?
ȘtergereHaideti sa o luam insa putin logic. Unele stiri spun ca s-au gasit coiful si doua bratari din cele trei furate. Altele zic ca s-au gasit coiful si cele trei bratari. Mai apoi, gasim scris ca autoritatile olandeze nu vor sa faca publica informatia unde au fost gasite coiful si cele doua bratari, caci vezi Doamne, vor sa o gaseasca si pe a treia. Nu in ultimul rand, gasim scris ca are o lovitura coiful, caci l-ar fi scapat aia pe jos atunci cand l-au furat. Alte stiri spun ca piesele ar fi intacte. Din experienta mea de viata, am retinut macar atata lucru: orice informatie care tremura si se balbaie este de fapt o minciuna.
Atat coiful, cat si bratarile, au in jur de 700-800 de grame, fiecare. Avem deci vreo 3 kilograme de aur, daca ar fi si a 3-a bratara. Hai sa fim generosi si sa punem 4 kg de aur, desi se stie ca acel coif avea 75% aur iar restul era argint, ca sa ii creasca rezitenta mecanica. Tot la fel de generosi sa fim si sa luam cel mai mare pret pe un gram de aur de 24 de karate, adica 750 de lei. Asta inseamna ca 4 kg de aur costa 3.000.000 lei, adica 600.000 de euro. Socotind ceva si la manopera de a face niste duplicate, oricum, mai avem mult pana la 5,7 milioane de euro, cat a fost despagubirea pe care fireste, Romania trebuie sa o dea inapoi. E o afacere buna, zic eu. Nu in ultimul rand, daca niste simpli oameni care ar veni in contact cu artefactele si-ar da seama ca nu sunt cele adevarate si ar vorbi, pe criza asta din tara, cu disponibilizari in masa, li s-ar arata usa pe unde sa plece definitiv de acolo. Prin urmare, isi vor tine gura, iar cine ar avea o implicare cu buna stiinta si-ar tine gura oricum, fara stres.
Deci, in opinia mea, chiar nu merita sa ne batem capul pe acest subiect, caci avem altele cu mult mai importante de facut. Singurul lucru care imi imi produce de-a dreptul greata in toata povestea este acela ca baietii s-au cramponat si de 5 milioane amarate de euro, ce ii fusesera date tarii noastre pentru acel tezaur. Nici macar atat nu putea avea Romania de la ei, ce sa mai vorbim de altceva? Dar va veni si vremea cand toate robinetele astea se vor inchide, chiar daca exista inca multi care cred ca nu.
Hristos a Înviat ! Îți mulțumesc pentru răspunsul detaliat. Era doar o curiozitate personală, voiam să văd cât de aproape de adevăr sunt cu interpretarea, pentru că nu m-a convins narativul oficial. Foarte profesionist că ”te-ai obosit” să îmi răspunzi ( nu este expresia mea, ci a câtorva avocați din oficiu, care s-au precipitat în diverse sfaturi despre cum să procedezi cu întrebarea). Citesc cu interes blogul tău, de câțiva ani deja, și chiar dacă sună ca un clișeu, fiecare nouă postare e o altă ancoră în speranță. Mulțumesc, dragă Mihaela !
ȘtergereNecunoscute sunt caile Domnului.Ma inntreb eu de ce s-ar obosi Mihaela sa-ti raspunda.
RăspundețiȘtergereDraga Mihaela, iti multumesc pentru tot ce ne oferi, cu multa recunostiinta! Desi de multe ori informatiile sunt deasupra nivelului nostru de intelegere, totusi depui atata efort sa le expui cat mai inteligibil cu putinta. Pe mine ma ajuta tot ce scrii si-ti doresc multa putere, iubire si lumina!
RăspundețiȘtergereDoamna Mihaela, asa ceva nu am mai vazut decat in filmele SF, Zele se lauda cu roboti in infanteria Ucrainei, oare e vorba despre ce spuneati in articol?
RăspundețiȘtergerehttps://x.com/KaterynaLis/status/2043827043863863404?s=20
Cam da, din pacate...
Ștergere