PACEA ELEMENTELOR

 

PACEA ELEMENTELOR

 

Trei fraţi şi o soră bună,

Stând la masă împreună,

Depre Pace cugetau

Şi în versuri îşi vorbeau.

 

Primul spuse: “-Eu sunt Focul,

Şi mă aflu în tot locul.

Cu omul convieţuiesc,

Şi căldură-i dăruiesc.

 

Dar de nu-i Pacea cu mine,

Nu poate să fie bine.

Nervii de nu-i stăpânesc,

Tot în cale pârjolesc.”

 

“-Crezi că eu sunt diferit?”

Spuse Aerul grăbit.

“-Viaţa o susţin, se ştie,

Cu sau fără poezie.

 

Pot să umblu ca o boare,

Şi-s o binecuvântare,

Dar pot fi şi vânt năprasnic,

Fără Pace… arăt groaznic.”

 

“-Eei, băieţi!”, rosti Pământul,

Şi-astfel el preluă cuvântul.

“-Dacă eu sunt mai greoi,

Nu sunt mai prejos ca voi.

 

Ofer hrană în tăcere,

Şi-o fac cu multă plăcere,

Dar când Pacea nu-i cu mine,

Mă cutremur, ştiţi prea bine!”

 

“-Din păcate, fraţi ai mei,”

Zise Apa după ei,

“-Nici eu nu-s cu mult mai bine,

Căci nu am doar unde line.

 

Fără Pacea cea domoală,

Furioasă dau năvală.

Bine e că pot măcar,

Să-nsoţesc al Vieţii Dar.”

 

Era Înţelepciunea lor,

Iar pân’ la urmă, a tuturor.

De-aceea, îţi şoptesc uşor:

“Pace şi Ţie! Drum cu spor!”

  

Mihaela Tristar,

24.09.2024