PRINTII INTUNERICULUI

PRINTII INTUNERICULUI

Dragii mei,

Incep prin a spune:

“Fericiti cei ce nu au treburi in mijlocul lumii intunecate”.

Stiu, sunt multi care sustin ca intunericul nu exista. As spune ca ei isi permit sa aiba o astfel de perceptie si credinta numai gratie naturii Spiritului lor.

Sunt multe Spirite create, care pur si simplu au orice altceva de facut numai sa se opuna intunericului nu. Altele insa, sunt dotate cu toate instrumentele necesare, astfel incat, sa se poata desfasura pe zonele acestea intunecate. Ele, exact pentru astfel de sarcini au fost create.

Este in Ceruri ca si in lumea materiala. Fiecare fiinta este la locul ei potrivit. Sunt oameni care se ocupa de educatie, de medicina, de justitie, de economie si de multe alte domenii. Cineva insa trebuie sa lucreze si la firmele de salubritate, pentru ca altfel ar navali gunoaiele peste toti cei numiti mai inainte. Asta nu inseamna sa punem in balanta a cui munca este mai usoara sau mai grea. Nu se poate compara. Fiecare domeniu are gradele lui de dificultate si de lejeritate. Este cert insa ca depindem categoric unii de altii, ca suntem ca niste rotite din cadrul unui macroangrenaj, iar una singura daca se defecteaza, treaba nu mai merge ca pe roate, cum s-ar spune.

Exista o expresie foarte des uzitata: “iesirea din dualitate”. Tinta evolutiei noastre nu este iesirea din dualitate ci ACCEPTAREA DUALITATII. Umanitatea are de facut in mod categoric niste corectii la acest capitol. Nu avem cum sa iesim din dualitate pentru ca aceasta este de fapt ceea ce sta la baza intregii Creatii. Nici un concept pe care il consideram noi pozitiv sau al luminii nu poate fi inteles sau explicat fara opusul sau. Nu poti sti ce inseamna sanatatea daca nu cunosti boala, nu poti sti ce inseamna fericirea daca nu cunosti amaraciunea, nu poti sti ce este lumina daca nu cunosti intunericul. Dar a cunoaste intunericul nu inseamna sa il urasti. Aceasta este de fapt acceptarea Totului asa cum este El creat.

In cele ce ma priveste, consider ca cea mai mare revelatie a acestei vieti ale mele este urmatoarea: “daca vrei sa fii cat mai putin atins de provocarile si actiunile generate de intuneric, trateaza-l cu iubire si compasiune si nu cu ura”. Daca ura trimiti, atunci ura primesti. Nu are cum sa fie altfel pentru ca aceasta este o lege universala, a reciprocitatii, sau cum s-ar spune, “dupa fapta si rasplata”. Ajuta-l sa inteleaga dualitatea, sa accepte si conceptul de lumina, opusul lui, asa cum si lumina poate accepta pe opusul ei, intunericul. Acest mod de a gandi si a simti nu inseamna sa devii satanist, pentru ca nu trebuie sa parasesti Lumina ta, ci inseamna sa fii capabil sa construiesti cu o unda de iubire plecata din inima ta, o inima roz, care sa incadreze perfect un grup de demoni. Ei vor ramane mirati ca cineva le poate trimite iubire. Devin stingheri, neputinciosi, se moaie dintr-o data. Cam asa functioneaza treaba si spun toate acestea din experienta personala.

Orice pas parcurs de umanitate in drumul ei catre Lumina are oglinda in intuneric. Cu cat se merge mai sus in Lumina, cu atat se vine in contact cu zone din ce in ce mai adanci ale intunericului.

Asa cum in cadrul Luminii este o ierarhie si pe masura ce mergi in Sus intri in contact cu Fiinte ale Luminii din ce in ce mai inalte si evoluate, in cadrul intunericului, prin oglinda, cu cat te duci mai in adanc, cu atat intalnesti fiinte intunecate din ce in ce mai puternice.

Daca prin anul 2013 treceam in lumina entitati intunecate de o forta mai mica, mai tarziu am trecut la capitolul “demoni”. Am inceput cu cei care au putere mai mica si ne-am dus catre cei mai puternici. Dupa demoni am ajuns, incepand din toamna anului trecut, sa experimentam trecerea in lumina a fiarelor, fiinte intunecate mult mai puternice decat demonii. Din aceasta primavara s-a pasit la trecerea in lumina a mamelor intunecate si mai apoi a printilor de intuneric. S-a pornit cu printi mai putin intunecati si s-a inaintat cu fiecare zi care a trecut catre printi din ce in ce mai puternici.

Pentru cei ce au misiuni de implinit in acest sector, devine totul din ce in ce mai complicat. Nu este necesar sa constientizeze ca ei sunt implicati in acest proces. Se intampla aceasta la nivelul structurilor superioare ale fiintei lor, numai ca percepand din ce in ce mai profund conexiunea cu aceasta natura superioara, ei simt din ce in ce mai adanc tot ce se intampla la acel nivel.

De pilda, cand Sinele meu se coboara in intuneric pentru a trece in Lumina un print intunecat, pe mine aici ma apuca un rau naucitor. Se simt dureri teribile in tot corpul, stare de greata, se tulbura privirea. Daca inchid ochii si ma conectez la lumea astrala, pot vedea coborarea asa cum ai cobori cu un lift intr-o mina. Se ajunge intr-un spatiu plin de foc si pucioasa. Se ajunge fata in fata cu printul. Se incep negocierile. Sinele meu are o comunicare initiala si vad aceasta ca pe un flux in cod Morse luminos. Dupa aceea comunic de la nivelul meu, omenesc, cu printul. Imi fac intrarea spunandu-i: “te salut pe tine print al intunericului!” Ii spun apoi ca am ajuns acolo ca mesageri ai Tatalui, ca am venit sa ii aducem Iubirea, Milostivirea, Iertarea si Lumina Cerului. Ii spun ca scopul este sa ii propunem trecerea in Lumina, ca ar fi intelept sa accepte aceasta propunere, pentru ca oricum, ciclul cosmic isi urmeaza cursul. A fost perioada de manifestare la nivel de varf a intunericului si acum s-a intrat in perioada de manifestare a Luminii, care isi recastiga incetul cu incetul teritoriile pierdute. Nici o fiinta de intuneric nu poate fi trecuta in Lumina fara acceptul ei. Sunt printi de intuneric care accepta din prima. Altii nu vor. Se face iesirea de acolo dupa prima negociere, iar o ora mai tarziu incepe din nou coborarea pentru a doua negociere. Nu eu iau deciziile cand se intampla asta. Mie doar mi se face dintr-o data rau si stiu clar ca a inceput din nou operatiunea. Devine obligatoriu sa ma conectez la acea actiune astfel incat sa putem sa rezolvam povestea cat mai repede cu putinta. Altfel, nu ma pot elibera de acel rau. Exista printi cu care se fac multiple negocieri, pe parcursul mai multor zile.

Incepand cu luna noiembrie, au devenit aceste coborari aproape sudate una cu alta. Este absolut coplesitor. Cei ce sunt implicati in aceste misiuni nu vor avea sarbatori usoare, pentru ca toate semnele arata ca in luna ianuarie va avea loc intalnirea finala cu balaurul cel mare si rosu, varful varfului intunericului, cel pe care noi il numim Satan.

Cineva imi spunea ca un maestru al sau din Orient i-a expus opinia ca nu este corect sa te bagi pe zona intunericului, ca nu ai cum sa treci fiinte intunecate in Lumina, pentru ca produci dezechilibru. Parerea mea este ca intunericul si-a intins tentaculele atat de mult in ultimele mii de ani, incat a dezechilibrat deja totul, tragand foarte tare in jos de talerul ce ii corespunde, al balantei echilibrului dintre lumina si intuneric. Toate aceste operatiuni se fac de fapt tocmai pentru a se restabili acest echilibru pierdut, inteles fiind faptul ca ar fi imposibil sa treci tot intunericul in Lumina. Se face aceasta doar pentru o parte, astfel incat sa se obtina acest echilibru. Cand Lumina va deveni prea multa, producandu-se din nou dezechilibru, Cerul va reda o putere intunericului pentru a reface echilibrul. Acestea toate creaza asa-zisul ciclu cosmic al Creatiei. Este precum valurile marii, catre tarm si inapoi, in sus si in jos.

Inchei acest articol lansand o rugaminte catre toti cei ce mi-au solicitat ajutorul in aceasta toamna si catre cei ce vor dori sa o faca in viitor. Simt o mare bucurie sa vin cu o contributie cat de marunta, prin tot ce stiu si pot sa fac la aceasta ora, spre luminarea situatiei unei persoane. Problema este ca pe langa faptul ca este imposibil sa te conectezi la cineva cand o parte din energeticul tau este coborata in intuneric, Cerul, cel putin in cele ce ma priveste pe mine, nici nu ma sustine in acordarea acestui ajutor de nivel individual. Sunt atat de importante actiunile globale, de masa, ce au in vizor situatia a miliarde de oameni incat, in mod categoric, acestea au intaietate in fata oricarei situatii de natura individuala. De aceea, eu am invatat ca pentru ale mele personale sa am rabdare si acelasi lucru il lansez ca rugaminte pentru persoanele carora Universul le conduce pasii catre mine. Nu ramane nimeni fara abordarea situatiei sale, mai devreme sau mai tarziu. Fiecare om care imi solicita ajutorul intra intr-un fel de lista de asteptare. Cand prind niste momente propice, niste ferestre ca sa le numim asa, intre aceste actiuni de natura globala, caut sa ma ocup de cat mai multe nume din lista de asteptare. Profit de aceste pauze ca sa pot sa imi fac treaba si pe acest sector. Problema este ca nu stiu niciodata cand pot fi aceste pauze.

De cele expuse mai sus tine si faptul ca in ultimul timp postarile din acest blog sunt foarte rare, desi am informatii multe de transmis. Nu agreez aceasta situatie, dar se pare ca altfel nu se poate. Cu greu mai pot face fata celor lumesti, care isi cer si ele dreptul lor. Sa speram insa ca nu va dura prea mult in acest fel.

Multumesc din suflet tuturor, pentru intelegere!

Toate cele bune!