GRESELI SPIRITUALE NECONSTIENTIZATE

GRESELI SPIRITUALE NECONSTIENTIZATE

Dragii mei,

Asa cum am promis intr-un articol precedent, revin in acesta cu punctarea anumitor aspecte din vietile noastre pe care personal le incadrez la categoria “Greseli spirituale neconstientizate”. Este lesne de inteles faptul ca acest articol se adreseaza cu precadere celor ce se stiu cu deschidere catre spiritualitate, mai ales ca multi se considera superiori fata de cei ce nu au inca aceasta directie. S-ar putea spune ca avem dreptul sa emitem pretentii. Vedem cu totii insa ca multi spirituali comit greseli mai mari decat ceilalti si se pune firesc o intrebare: de ce? Este ego? Este nedare de seama? Este altceva? Vom vedea in cele ce urmeaza. Mentionez faptul ca multe dintre ele le-am experimentat de-a lungul vietii mele (care nu este numai de 39 de ani cum multi cred, din cauza ca apare 77 in titulatura blogului, ci mai trebuie adaugati cativa). Deoarece de mai multe ori, in cazul unor tipuri de actiuni pe care daca le-am repetat, rezultatul mi-a adus de fiecare data numai suferinta si necazuri, am inteles intr-un mod cat se poate de simplu … ca nu este o cale buna. Am schimbat deci macazul, la inceput intr-un mod fortat. Am vazut apoi ca e mult mai bine ca efect si a devenit cu timpul un mod natural de procedura.

Imi scriu foarte multi oameni, iar lucrul acesta imi ofera posibilitatea sa fac niste analize de ansamblu si implicit niste deductii. Cu totii facem multiple greseli insa in cazul multora dintre ele, pur si simplu nu constientizam. Este suficient o singura data sa ne deschida cineva ochii, iar de acolo mai departe stim ce avem de facut.

Le voi puncta astazi pe cele mai des intalnite.

1.    Foarte multi traiesc cu grija de a se curata de nu stiu ce incarcaturi. Pentru asta mediteaza si aplica fel si fel de tehnici aproape zilnic, mai ales in ultimii ani. Este oricum o iluzie ca s-ar putea obtine un rezultat de lunga durata (ba unii chiar viseaza la unul permanent si definitiv), pentru ca la toate entitatile intunecate ce se invart pe langa noi si civilizatiile ce sunt conectate la aceasta planeta, fie spre a fi initiate in iubire, fie prin dorinta lor de control, la care mai putem adauga emisiile intentionate de joasa frecventa cu care suntem alimentati din plin, treaba aceasta nu mai prea este posibila. Altii spun ca vor sa se vindece, emotional sau mai stiu eu cum, fara a exista niste manifestari foarte grave din acest punct de vedere si iarasi mediteaza mereu si aplica fel si fel de tehnici. Cauta in mod permanent defectele fiintei lor, ca dupa aceea sa faca anumite corectii. Eu vin si intreb sincer: daca ma gandesc permanent ca am ceva de curatat si de vindecat, nu cumva Universul, respectandu-mi gandurile, imi trimite permanent de treaba in acest sens? Nu cumva imi va trimite experiente care sa produca mizerie si boala pentru ca mai apoi sa am ce curata si vindeca, adica sa imi fie mereu implinita dorinta? Daca ar fi sa luam in seama sfatul Mantuitorului, ca pentru tot ce ne dorim, sa gandim ca avem deja, atunci inseamna ca este corect sa spunem si sa simtim ca suntem curati si suntem sanatosi. NOI SUNTEM UNA CU DUMNEZEU si atunci tot ce este al lui Dumnezeu este si la noi in mod implicit, inclusiv energiile de curatare si vindecare, fara sa stam vesnic sa ne gandim la ce vine si la ce nu vine. Trebuie doar sa constientizam si sa simtim cu toata fiinta noastra acest “EU SUNT” in orice moment de timp. Mi-as dori sa se inteleaga corect acest punct de vedere. Eu nu zic sa nu aplicam nici o tehnica si nici o meditatie si nu zic sa nu mai mergem la medic sau la un terapeut, pentru ca atunci m-as contrazice chiar pe mine insami, cu toate indrumarile ce le-am mai expus pana in prezent, ci spun sa nu o facem la nesfarsit si la fel. Esta ca si cu medicamentele. La un moment dat se obisnuieste corpul cu ele si nimic nu mai are efect.

2.    Un alt sfat al Mantuitorului a sunat cam asa: “Cere si ti se va da”. Pai de cate ori noi sa cerem pentru o singura dorinta? Zile, luni, ani in sir? Oare a devenit Dumnezeu dintr-o data surd? Dragii mei, daca ar fi sa ma iau dupa ce vad atunci cand fac eu insami o rugaciune, energiiile de care avem nevoie incep sa vina de Sus inainte ca noi sa graim primul cuvant. Candva am povestit despre un parinte calugar pe care l-am luat in masina o bucata de drum si care a spus atat de frumos: “Pentru Bunul Dumnezeu si un suspin e o rugaciune.” Rugaciune nu inseamna sa cerem ani in sir acelasi lucru. Cand cerem in mod repetat ceva pe care noi il percepem in aceasta realitate iluzorie ca nefiind inca in posesia noastra, pur si simplu intretinem cu mintea, energia lipsei acelui ceva. Dam putere manifestarii lipsei tocmai din cauza ca ne gandim prea des la ea. Poate ca Dumnezeu stie ca daca ne da acel lucru, nu este bine pentru noi si atunci nu este scris in program sa il avem vreodata in aceasta existenta. Sau poate ca doar trebuie sa nu mai alimentam cu gandul energia lipsei, ajutandu-ne in acest fel sa ridicam vibratia pe acel sector, iar la nivel mai inalt sa gasim si implinirea dorintei. De aceea eu, care am procedat candva in acest fel gresit, am invatat ca pentru orice imi doresc, ca este rugaciune sau meditatie, sa o fac o singura data pentru un scop anume, dar cu toata trairea si inima la Cer. Am toata increderea ca am fost ascultata si ca undeva s-a notificat acea actiune a mea. Doar in situatii mai rare, pentru ca asa primesc mesajul, cum a fost rugaciunea “Puterea lui 16” publicata in luna ianuarie, o fac pentru un numar bine stabilit de zile, constientizand ca in fiecare dintre ele se intampla ceva diferit. Mai sunt rugaciunile ce se fac pentru 40 de zile de exemplu. 40 este expresia transmutarii. Acesta este sensul acestui numar si facem o rugaciune timp de 40 de zile atunci cand vrem sa generam o schimbare la fata a unei situatii, in una noua, care sa ne aduca pace, echilibru si armonie. A te ruga fara limita, cerand acelasi lucru, se traduce din punctul meu de vedere in felul urmator: pentru ca nu s-a implinit ce mi-am dorit, ma rog si azi, nefiind sigur ca am fost auzit ieri. Aceasta se numeste neincredere, indoiala si credinta cu semnul intrebarii. Dragii mei, cu credinta este simpla povestea: ori o ai, ori n-o ai. Nu exista cale de mijloc. Sunt oameni care fac lucrari spirituale. O fac si eu. Niciodata, la nivel individual sau in cadrul cursurilor ce le-am sustinut, nu am repetat o lucare. Pai daca o fac inca o data, asta inseamna ca nu sunt sigura ca s-a implinit cand s-a facut prima oara. Este valabil lucrul acesta si pentru dorinte materiale si pentru dorinte spirituale. Exista de pilda multi oameni care isi doresc sa comunice cu Ingerii. Ei vad ca desi cer cu ardoare acest lucru, totusi nu se intampla. Este aceeasi explicatie ca mai sus. Daca s-ar transmite o singura data Cerului dorinta si s-ar lasa apoi sa curga toate natural, atunci ar fi cele mai mari sanse de reusita in aceasta directie. Pe de alta parte, haideti sa o vedem si un pic lumeste. Sa zicem ca persoana A ii cere ceva persoanei B azi. B nu poate face azi ce i s-a cerut pentru ca are deja o lista de rezolvat. A ii cere lui B si maine si ii mai cere si poimaine. La un moment dat B reactioneaza violent si spune: “Gata domnule, am inteles! Ori crezi ca sunt batut in cap? Ce ma tot zapacesti atat de mult? Ti-am inteles dorinta, am retinut-o si cand voi putea si voi avea timp, voi face ce trebuie in acest sens”. Nu spuneti ca nu recunoasteti asta. Noi o numim cicaleala si nu o suportam niciunul. Dar ne-am gasit sa il cicalim la cap pe Dumnezeu. Sa ii tot aducem aminte ceva ce El stie cu mult inaintea noastra si cu mult mai bine decat noi insine, nu-i asa? Sigur, vor veni multi si ma vor intreba ce facem cu rugaciunile de seara si de dimineata. Consider ca ar trebui sa schimbam ceva in acest sens, iar raspunsul vine dupa ce tratam si punctul 3.

3. Sunt multi cei care se pare ca nu inteleg corect notiunea de rugaciune. Ea nu inseamna numai sa cerem incontinuu. Rugaciune inseamna cel putin la fel de mult sa multumim. De la un anumit nivel de constiinta incolo, majoritatea declara ca simte sa nu mai ceara nimic, ci doar sa multumeasca. Ei ajung sa lase fluxul universal sa curga exact asa cum vine el in mod natural, cu bune si cu mai putin bune. Aceasta este acceptare cu sufletul si nu numai cu vorba pentru “faca-se Voia Ta”. De asemeni, rugaciune nu inseamna o actiune facuta doar pentru noi, ci este necesar sa il cuprindem cu inima si pe aproapele. Iata cum in acest fel, putem modifica rugaciunile de dimineata si de seara. In loc sa spunem: “Doamne da-mi te rog sanatate”, vom grai astfel: “Iti multumesc Doamne pentru sanatatea mea.” In egala masura, sa nu uitam sa ne rugam si sa multumim: azi pentru Gheorghita, maine pentru Maria si poimaine pentru Vasile. Nu cerem pentru ei la nesfarsit pentru ca atunci s-ar putea sa  “reusim” sa alimentam prin gandul nostru energia lipsei lor.

4.   La acest ultim punct voi aborda subiectul care nu este nici pe departe pe ultimul loc in clasament ca importanta. Se refera la cui si cum cerem ajutor intr-o situatie. Sunt foarte multi oameni ce s-au obisnuit realmente de a se agata de alti oameni. Asteapta de la aceia un mare miracol care sa le schimbe viata asa cum isi doresc. Pentru cea mai mica problema ei pun repede mana pe telefon. Pai mai intai sa epuizam propriul nostru arsenal de instrumente cu rugaciune si cu inima la Cer si apoi vedem noi ce mai facem. Cat timp noi credem ca alti oameni ne pot rezolva problemele, eu vin si intreb: “Dumnezeu unde mai este in ecuatia aceasta?” Mantuitorul, cand venea cineva cu tot sufletul catre El pentru rezolvarea unei nevoi, ii punea mana pe cap ca o binecuvantare si ii spunea: “credinta TA te-a vindecat.” Cu alte cuvinte, omul prin credinta lui da cale libera la energii de reparatii, ca vorbim despre o vindecare sau ca vorbim despre o anumita situatie delicata din viata. Altfel, pot actiona simultan si o mie de terapeuti, ca tot nu se vede vreun efect decat eventual pe un termen foarte scurt, daca cel in cauza nu crede ca toate acelea vin de la Dumnezeu si nu de la terapeutii aceia si ca totul tine de taria credintei sale personale. Privind acum un pic strict catre situatia mea particulara, in care sunt absolut convinsa ca se regasesc multi dintre ce ce intreprind actiuni similare cu ale mele, am ajuns sa fie necesar sa reamintesc faptul ca SUNT UN SIMPLU OM CA TOTI OAMENII. Raspund cu mare iubire la orice cerere, dar o fac cand pot si cum pot. Rog sa fie inteles acest lucru. De aceea este considerata rabdarea virtute importanta a credintei. Nu pot sta drepti in secunda 2, ori de cate ori vine cineva si imi cere ajutorul. Am si eu nevoile mele, incercarile mele, familia mea, locul meu de munca, timpul meu liber aproape inexistent in ultimii ani si caut sa impletesc cum pot mai bine viata mea cu vietile altora, sa gasesc loc si timp pentru toate. La medic daca mergem acceptam cu usurinta ca trebuie sa facem o programare. La un preot daca ne ducem sa vorbim si gasim si pe altii stand la rand, intelegem sa ne asezam frumos la coada. Dar uitam de toate acestea cand este vorba despre un simplu om ca mine. Consideram ca daca tot m-am gasit sa dau anumite directii prin intermediul unui blog, atunci unii oamenii pot intra cu bocancii in viata mea.  NU SUNT EU DUMNEZEU. Nu sunt nici pe departe ocean nesecat de energie si putere. Sunt doar un instrument al Sau asa cum suntem toti. Faptul ca Bunul Dumnezeu a alocat ceva mai multe functii acestui instrument care sunt eu, nu ii da nimanui dreptul sa ma sune dupa ora 11 noaptea sau duminica la ora 3 dupa-amiaza. Nu ii da nimanui dreptul sa ma transforme in slujitor neplatit al sau pe viata, pentru simplul fapt ca a facut o data un curs cu mine sau i-am intocmit o fisa si am lansat un proces de dezlegare al ADN-ului sau. Nu ii da nimanui dreptul sa ma ia la rost ca nu am raspuns la un e-mail. N-a ramas nimeni vreodata fara raspuns, dar am facut-o dupa o zi sau doua sau trei, dupa cum mi-a permis timpul. Ar avea alta intelegere daca ar afla ca am fost o saptamana internata intr-un spital din cauza la nu stiu care motiv. Pai de ce nu s-ar putea el gandi dinainte si la o astfel de posibilitate, ca poate eu insami trec printr-o perioada grea, cum chiar mi s-a intamplat in saptamana aceasta si dupa aceea sa isi manifeste energiile de nervi daca mai are ce manifesta? Orice nevoi am avea, nu trebuie sa ne conduca acestea in punctul de a uita bunele maniere si cei 7 ani de acasa. Vedeti? De aceea am postat articolul anterior cu “Aliatii Umanitatii.” Ca sa constientizam cat de nauca a devenit omenirea aceasta. Avem control mental masiv, avem implanturi, ne-a fost prelucrat ADN-ul intr-un mare fel. Altii sunt de vina, ne place noua sa credem. Eu vin atunci si intreb: de ce unii pot trece dincolo de toate acestea si altii ba? Iar eu cred ca raspunsul este, ca indiferent de influentele externe, undeva acolo, inlauntrul fiintei noastre, exista o scanteie intangibila CARE ESTE RESPONSABILA si care face ca unii sa treaca de baraje si altii nu. Daca toata vina s-ar pune doar pe umerii influentelor exterioare, atunci nimic din pildele Mantuitorului nu ar mai avea sens. Iar daca nici Mantuitorul nu cunostea cu ce se confrunta umanitatea de fapt, caci controlul acesta nu este de ieri de azi, atunci cine? Iar El atragea atentia asupra responsabilitatii ce o poarta acea samanta interioara din fiecare si pentru ale carei directii, daca nu sunt unele tocmai bune, NU EXISTA NICI O SCUZA. Vi s-a intamplat vreodata sa asteptati ceva de la cineva? Vazand ca acel ceva tot nu vine, ce facem noi? Incepem sa emitem ganduri dintre cele mai frumoase si alese la adresa acelui om. Glumesc evident. Il luam de fapt la rost si la injuraturi in mintea noastra, trimitind catre el cele mai “elevate” energii si neluand in calcul pentru nici o secunda ca poate a patit ceva. Vine si vremea intalnirii si cand ne povesteste ce incercare grea a avut, din care cauza nu ne-a putut contacta, stiti bine ce ni se intampla. NI SE FACE RUSINE DE CE AM GANDIT LA ADRESA ACELUI OM. Astia suntem noi dar daca constientizam, nu este ceva ireparabil. Concluzionez pe scurt la acest punct ca orice nevoi am avea in viata, acestea nu trebuie sa stearga din pachetul educatiei noastre, regulile bunului simt de care trebuie sa tinem seama si in relatia cu noi insine, caci nu e deloc bine sa nu ai iubire de sine si sa iti bati joc de tine si de viata ta, si in relatia cu semenii nostri si mai ales in relatia cu Dumnezeu.

        

Toate cele bune!