Dacă un premier demis cu un guvern demis la care i-a expirat interimatul încă da stare de alertă național asta nu e doar oboseală, e imposibil. Și dacă ceva imposibil se întâmplă de ce nu se întâmplă ceea ce este cu adevărat posibil, de ce așteaptă posibilul dar imposibilul are loc?!?!
În China trăiește un tânăr de 25 de ani. Stă întins într-un apartament închiriat și derulează telefonul. Nu își construiește o carieră, nu economisește pentru un apartament și nu intenționează să se căsătorească. Tot ce îi trebuie este mâncare internet și să nu fie deranjat. Ca el sunt milioane. Iar alegerea lor are deja un nume: „tang ping” – „a sta întins”. Mai recent a apărut un termen și mai dur: „bai lan” – „lasă totul să se degradeze”. Expresia provine din baschet: atunci când un meci este clar pierdut, echipa încetează pur și simplu să mai lupte. Gândiți-vă bine: o întreagă generație s-a uitat la tabela de scor și a decis că meciul este deja pierdut. Și iată un detaliu care dă de gândit: serviciul de securitate al Chinei a declarat oficial că fenomenul „a sta întins” reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. Una dintre cele mai puternice țări din lume s-a temut de tinerii care… pur și simplu nu mai fac nimic. Credeți că este doar o problemă a Asiei? În Statele Unite același fenomen se numește quiet quitting – „demisia tăcută”: faci exact cât ești plătit și niciun minut în plus. La noi nu există un termen elegant. La noi se spune pur și simplu: „muncești de mântuială”. Când același lucru se întâmplă simultan în SUA, China, Coreea și aici, în zona GTA, problema nu mai ține de caracterul tinerilor. Ține de regulile jocului. Iar regulile s-au schimbat mult mai mult decât pare. Dintre cei născuți în anii 1940, nouă din zece au ajuns să trăiască mai bine decât părinții lor. Dintre cei născuți în anii ’80, doar jumătate au reușit. Ca la aruncarea unei monede. Prima locuință se cumpăra odinioară în jurul vârstei de 25 de ani. Astăzi, potrivit datelor agenților imobiliari americani, media este în jur de 40 de ani. Un deceniu întreg din viață se consumă doar pentru a obține „biletul de intrare în viața de adult”. Și iată ce m-a impresionat personal. Un tânăr de aproximativ 30 de ani, care locuiește în GTA. Căuta o locuință de închiriat, deși și-ar fi permis fără probleme să cumpere una. Stăteam în mașină după o vizionare și îi vedeam acea expresie bine cunoscută – privirea omului care calculează totul. Mi-a spus: „Cumpărarea unei locuințe nu mai are sens. Este un joc în care câștigă alții.” Avea argumentele lui, propria perspectivă și nu am încercat să-l conving de contrariul. Fiecare are dreptul la propria concluzie. Dar scena aceea nu-mi iese din minte. Pentru că se repetă. Și nu doar în cazul lui. Îmi pare sincer rău că acești tineri sunt etichetați drept leneși. Lenea înseamnă că poți, dar nu vrei. Ei însă vor. Vor o casă, o familie, copii – studiile spun asta foarte clar. Doar că ei au fost primii care au avut curajul să spună cu voce tare ceea ce mulți se tem să recunoască: „Formula voastră nu mai funcționează. Și noi nu vom mai pretinde că funcționează.” Fără pancarte. Fără proteste. Cea mai tăcută grevă din istorie: pur și simplu au încetat să mai joace jocul. Iar noi – cei care avem între 35 și 60 de ani – privim acest fenomen cu un sentiment ciudat. Noi suntem ultima generație care a reușit să urce în tren înainte să plece din gară: am construit ceva, am cumpărat ceva, cât timp vechile reguli încă mai funcționau. Copiii noștri joacă deja după alte reguli. Între noi nu există doar un conflict între generații, ci două lumi diferite care încearcă să se înțeleagă una pe cealaltă. Într-un videoclip care m-a impresionat se spunea o idee care m-a făcut să scriu acest text: Tinerii nu refuză să urce scara succesului. Ei au fost primii care au observat că scara a devenit doar decor. Poți urca pe ea, dar nu mai duce nicăieri. Nu știu cum vi se pare vouă, dar pe mine această frază mă neliniștește. Pentru că adevăratul combustibil al unei societăți nu sunt banii și nici petrolul. Este speranța. Cât timp ea există, oamenii se trezesc dimineața și construiesc. Când dispare, nimeni nu se revoltă. Pur și simplu, într-o zi, nimeni nu mai vine pe șantier.
Suflete ia-ți puterea înapoi și noi te mai obosi cu voievozi badyguardati și amăgiri deșarte ... Parcă așa era refrenul unui CÎNTEC ..: IUBESTE SI FA CE IȚI PLACE CA SA CRESTI . PS: articolul cu bl......mele îl declasez ...prea se repeta cu.vîntul bleeeeeee ... IA INLOCUITI CU O BINECUVÎNTARE . Înțeleg că e ..explicativ, dar se putea renunța la repetiție ..de asta sînteți OBOSIT . VA PUP PE SUFLETEL SI AVETI GRIJA DE EL 💗💙☘️🌿💚💚💚☘️🌳🌲..SI DE CATEL🐕, pam.pam.
Dacă un premier demis cu un guvern demis la care i-a expirat interimatul încă da stare de alertă național asta nu e doar oboseală, e imposibil. Și dacă ceva imposibil se întâmplă de ce nu se întâmplă ceea ce este cu adevărat posibil, de ce așteaptă posibilul dar imposibilul are loc?!?!
RăspundețiȘtergerehttps://www.facebook.com/reel/2080572755831720/
Imposibilul a devenit posibil:
Ștergerehttps://www.facebook.com/watch/?v=1514013736698114&vanity=iacob.constantin1
Imposibilul a devenit posibil:
Ștergerehttps://www.facebook.com/watch/?v=1514013736698114&vanity=iacob.constantin1
Se încearcă interzicerea accesului la apă pe modelul Lungulețu.
ȘtergereMai multe detalii cu Adrian Mitrea pe canalul DeManaCuViata:
https://www.facebook.com/reel/2448082262349027/
După atâtea blesteme, cresc exponențial șansele sufletului de a obosi!...
RăspundețiȘtergereConfirm total. 😭 si obosit si plictisit si sictirit si supărat. Toate emoțiile.
ȘtergereÎn China trăiește un tânăr de 25 de ani. Stă întins într-un apartament închiriat și derulează telefonul. Nu își construiește o carieră, nu economisește pentru un apartament și nu intenționează să se căsătorească. Tot ce îi trebuie este mâncare internet și să nu fie deranjat.
RăspundețiȘtergereCa el sunt milioane. Iar alegerea lor are deja un nume: „tang ping” – „a sta întins”.
Mai recent a apărut un termen și mai dur: „bai lan” – „lasă totul să se degradeze”. Expresia provine din baschet: atunci când un meci este clar pierdut, echipa încetează pur și simplu să mai lupte.
Gândiți-vă bine: o întreagă generație s-a uitat la tabela de scor și a decis că meciul este deja pierdut.
Și iată un detaliu care dă de gândit: serviciul de securitate al Chinei a declarat oficial că fenomenul „a sta întins” reprezintă o amenințare la adresa securității naționale. Una dintre cele mai puternice țări din lume s-a temut de tinerii care… pur și simplu nu mai fac nimic.
Credeți că este doar o problemă a Asiei?
În Statele Unite același fenomen se numește quiet quitting – „demisia tăcută”: faci exact cât ești plătit și niciun minut în plus.
La noi nu există un termen elegant. La noi se spune pur și simplu: „muncești de mântuială”.
Când același lucru se întâmplă simultan în SUA, China, Coreea și aici, în zona GTA, problema nu mai ține de caracterul tinerilor. Ține de regulile jocului.
Iar regulile s-au schimbat mult mai mult decât pare.
Dintre cei născuți în anii 1940, nouă din zece au ajuns să trăiască mai bine decât părinții lor.
Dintre cei născuți în anii ’80, doar jumătate au reușit. Ca la aruncarea unei monede.
Prima locuință se cumpăra odinioară în jurul vârstei de 25 de ani. Astăzi, potrivit datelor agenților imobiliari americani, media este în jur de 40 de ani. Un deceniu întreg din viață se consumă doar pentru a obține „biletul de intrare în viața de adult”.
Și iată ce m-a impresionat personal.
Un tânăr de aproximativ 30 de ani, care locuiește în GTA. Căuta o locuință de închiriat, deși și-ar fi permis fără probleme să cumpere una. Stăteam în mașină după o vizionare și îi vedeam acea expresie bine cunoscută – privirea omului care calculează totul. Mi-a spus:
„Cumpărarea unei locuințe nu mai are sens. Este un joc în care câștigă alții.”
Avea argumentele lui, propria perspectivă și nu am încercat să-l conving de contrariul. Fiecare are dreptul la propria concluzie.
Dar scena aceea nu-mi iese din minte. Pentru că se repetă.
Și nu doar în cazul lui.
Îmi pare sincer rău că acești tineri sunt etichetați drept leneși. Lenea înseamnă că poți, dar nu vrei. Ei însă vor. Vor o casă, o familie, copii – studiile spun asta foarte clar.
Doar că ei au fost primii care au avut curajul să spună cu voce tare ceea ce mulți se tem să recunoască:
„Formula voastră nu mai funcționează. Și noi nu vom mai pretinde că funcționează.”
Fără pancarte. Fără proteste.
Cea mai tăcută grevă din istorie: pur și simplu au încetat să mai joace jocul.
Iar noi – cei care avem între 35 și 60 de ani – privim acest fenomen cu un sentiment ciudat.
Noi suntem ultima generație care a reușit să urce în tren înainte să plece din gară: am construit ceva, am cumpărat ceva, cât timp vechile reguli încă mai funcționau.
Copiii noștri joacă deja după alte reguli.
Între noi nu există doar un conflict între generații, ci două lumi diferite care încearcă să se înțeleagă una pe cealaltă.
Într-un videoclip care m-a impresionat se spunea o idee care m-a făcut să scriu acest text:
Tinerii nu refuză să urce scara succesului. Ei au fost primii care au observat că scara a devenit doar decor. Poți urca pe ea, dar nu mai duce nicăieri.
Nu știu cum vi se pare vouă, dar pe mine această frază mă neliniștește.
Pentru că adevăratul combustibil al unei societăți nu sunt banii și nici petrolul.
Este speranța.
Cât timp ea există, oamenii se trezesc dimineața și construiesc.
Când dispare, nimeni nu se revoltă.
Pur și simplu, într-o zi, nimeni nu mai vine pe șantier.
"Eu nu mai traiesc. Hristos traieste in mine." Multumiri si iubire pentru toti semenii. 🤗❤️🪷🌎
RăspundețiȘtergereSuflete ia-ți puterea înapoi și noi te mai obosi cu voievozi badyguardati și amăgiri deșarte ... Parcă așa era refrenul unui CÎNTEC ..: IUBESTE SI FA CE IȚI PLACE CA SA CRESTI . PS: articolul cu bl......mele îl declasez ...prea se repeta cu.vîntul bleeeeeee ... IA INLOCUITI CU O BINECUVÎNTARE . Înțeleg că e ..explicativ, dar se putea renunța la repetiție ..de asta sînteți OBOSIT . VA PUP PE SUFLETEL SI AVETI GRIJA DE EL 💗💙☘️🌿💚💚💚☘️🌳🌲..SI DE CATEL🐕, pam.pam.
RăspundețiȘtergereMulțumesc mult! Sincer!
RăspundețiȘtergere