NU TE SUPARA FRATE!

NU TE SUPARA FRATE!

Dragii mei,

De mai multe zile incoace am inceput a primi semne pe mai multe carari, care conduceau toate la acelasi mesaj foarte clar: “in curand se inchid Cerurile.”

Ce ar insemna asta pentru noi? Raspunsul este urmatorul: sentimentul lipsei ajutorului divin, stingerea sperantei, pierderea credintei, stare de neant in care nimic parca nu se intampla, frica, stare depresiva si mare apasare sufleteasca, dureri mari de cap si stari de greata, culoare galben-pamantie a pielii ca in cazul unui icter, scaderea drastica a imunitatii, iar in contextul actual este acest lucru exact ce ne lipseste. Acestea sunt cateva simptome pe care le stim, insa cine poate spune ce alte manifestari ar mai putea fi, pe care nu le stim, intr-o astfel de situatie?

Edificarea majora a venit in urma unei conversatii neasteptate cu Inaltul Domn al Luminii, Metatron, care mi-a transmis ca urmeaza sa se intample acest lucru pe o durata de 6 zile, in intervalul 1-6 aprilie, si ca se cere o actiune rapida in legatura cu acest subiect.

S-a stabilit ca aceasta urmeaza sa se desfasoare in data de 25 martie 2020, la ora 21. A fost foarte interesant sa vad insa ca de fapt ea s-a derulat in data de 23 spre 24 martie, cu proiectie a rezultatului in data de 25. Motivul pentru care s-a intamplat astfel a fost acela ca forte mari ale intunericului au incercat sa se opuna in data de 25. In acest fel, personal mi s-a demonstrat inca o data ca nu te poti lua la intrecere cu inteligenta divina. Cand la acel nivel exista niste planuri de dus la indeplinire, indiferent de modalitatile prin care intunericul se opune, tot timpul vor fi gasite rute care sa ocoleasca acele blocaje si sa conduca spre rezolvare.

Prin urmare, la sfarsitul zilei de 23 si inceputul zilei de 24 s-au pus bazele unei constructii de tip “cub Tesseract”. El a devenit insa vizibil in data de 25, seara, si tot atunci a fost activat. Am intalnit de mai multe ori constructii de acest fel, deoarece nu este prima data cand se face asa ceva. Mai multe detalii despre un Tesseract in cea mai simpla forma am aratat in articolul la care se poate ajunge prin linkul de mai jos:

https://tristar77.blogspot.com/2019/09/uraganul-dorian-si-lumina-inghetata.html

Este imposibila pentru noi intelegerea unui Tesseract de forma super-complexa. Ce se stie, in mare, este ca e o constructie facuta in interiorul unui spatiu si intr-o dimensiune, iar ce este in suprapunere cu acel Tesseract functioneaza pe baza altor legi si este in conexiune cu alte energii ce nu sunt specifice acelui spatiu si acelei dimensiuni in care e construit Tesseractul.

Exista chiar o legenda romaneasca a maritului Zamolxe (Zalmoxis in diferite scrieri) si a pietrei sale sacre. Intr-un fel, datorita functiilor indeplinite de piatra, se poate concluziona ca era ea de fapt un cub Tesseract:

https://www.youtube.com/watch?v=Al44ThS1pV0

De fiecare data, in functie de scopul pentru care sunt construite, aceste cuburi arata in moduri cu totul diferite. Acesta de acum, parca a avut ca si piese componente turle de biserici de forma ascutita, asa cum pot fi vazute la bisericile maramuresene. In acest fel, constructia arata in prima faza ca un buzdugan. Am inteles in mod clar un prim rol al acestui cub si anume de aparare. Sa nu uitam ca in interiorul unei biserici, la nivelul celei mai inalte turle, este pictat Chipul Domnului nostru Iisus Hristos. In lucrarea din 25 martie, Mantuitorul a fost extrem de prezent.

El ne-a cerut atunci sa nu uitam sa ne rugam si pentru sufletele celor decedati, mai ales ca multi dintre cei care parasesc Pamantul in aceasta perioada sunt pur si simplu incinerati sau ingropati fara nici macar o rugaciune. Voi reveni in scurt timp cu un articol in care voi spune cateva cuvinte despre ceva ce eu numesc “Rugaciunea Lumii”. Putem face impreuna o actiune de mare forta pentru cei plecati, pentru cei bolnavi si pana la urma pentru noi toti, utilizand “Rugaciunea Lumii”.

            https://tristar77.blogspot.com/2020/03/rugaciunea-lumii.html

Tesseractul acesta trebuie sa fie pentru perioada 1-6 aprilie, un substitut al Cerului, intr-o anumita masura. Asa cum am precizat, se poate intampla orice in acele zile. Nimeni nu poate sti cum va fi. Ce cunosc insa sigur este ca Tesseractul este pregatit sa asigure nevoile de existenta ale corpurilor noastre, pana ce depasim acea perioada. Iar daca ar fi sa iau in considerare si viziunile ce le-am avut in seara de 25, atunci pot spune ca ceva deosebit urmeaza sa se intample in intervalul specificat.

“M-am vazut in acea seara de 25 martie intr-o ipostaza in care tineam pe brate o femeie batrana, obosita si foarte bolnava. Am stiut pur si simplu ca era Mama Pamant. Lacrimile au inceput a-mi curge pe obraji, privind la starea ei muribunda. O tineam pe brate cu capul catre stanga, in dreptul inimii mele. Mi-a venit un gand si m-am inaltat impreuna cu ea in inalt, catre Tronul Sfintei Treimi. Am ajuns acolo si am vazut ceva ca un pat de spital. In stanga era Mantuitorul, in dreapta Tatal Ceresc, iar la capul patului era Sfantul Duh, Maica Domnului si multe alte reprezentari feminine. In spatele Tatalui si al Domnului nostru Iisus Hristos erau multi alti reprezentanti de varf ai Luminii. Am asezat femeia pe pat si m-am dat cativa pasi mai in spate, ramanand la acel capat al patului corespunzator picioarelor. Asteptam sa se intample ceva. Au trecut in timpul nostru un minut, doua, trei … Nimic nu se intampla. Totul era inghetat. Nicio miscare, niciun deget ridicat. M-a apucat oarecum o stare de deznadejde realizand faptul ca Tronul Ceresc nu isi ofera ajutorul asa cum eu ma asteptam. In acel moment, avand un imbold sa stiu ce gandeste femeia, parca am intrat in corpul ei si m-am suprapus pe constiinta ei. M-am trezit spunand: “Mai am foarte putin si o sa mor”. Au mai trecut cateva secunde. Am simtit sa trag adanc aer in piept pe care mai apoi l-am expirat usor, ca atunci cand sufletul iti paraseste corpul, spunand in acelasi timp: “Gata, am murit…” In acel moment am iesit din acel corp si mi-am reluat pozitia initiala, putand vedea pe pat trupul inert al femeii. Dupa ce inca niste secunde s-au scurs, am vazut cum tasnesc fuioare de lumina din Toti Cei pe care iI vedeam acolo sub forma personificata, spre a putea fi inteleasa intreaga desfasurare de catre mintea noastra. Toata acea lumina se indrepta catre trupul femeii si in scurt timp l-a fluidizat. A inceput a se forma un vortex din acel fluid, exact precum se vede rotindu-se o galaxie, iar apoi, din acel vortex, a inceput a se contura imaginea unui fetus, asa cum apare el in burta mamei.”

Intr-o clipa am inteles totul. Am realizat ca am vazut de fapt intr-o forma simbolica tot ce urmeaza sa se intample pana in data de 6 aprilie. Este o moarte si o renastere. Nu inviere, ci renastere. Oricat de mult asteptam acum ajutor de la Cer, el nu vine in aceste zile, pentru ca facand o paralela cu un om oarecare, este ca si cum Mama Pamant nu mai poate ramane in acest corp batjocorit de locuitori ai ei prin lacomie, nepasare, prostitutie, droguri, razboaie, rautate, minciuna, judecati, sete de putere si control, si chinuit de suferinta, lacrimi, boala, foamete, neputinta, ci ea trebuie sa revina intr-o noua intrupare, luand-o parca de la zero, intr-o noua viata. Nu inseamna acest lucru ca noi vom muri la propriu. Altfel, constructia unui Tesseract nu ar mai avea niciun sens. Cred insa sincer ca s-ar putea pune capat acestei civilizatii si s-ar putea continua sub forma unei civilizatii noi, renascute, cu alt nivel de spiritualitate si constiinta.

Traversam vremuri grele. Multe multumiri se lanseaza catre sistemul medical si este acesta un lucru foarte bun, pentru ca le merita din plin, dar este insuficient. Se datoreaza faptului ca modul acesta de multumire apartine unei zone tot de natura materiala, pe ce se vede cum s-ar spune, si nu spirituala. Mai intai de toate, corect este sa ii multumim lui Dumnezeu, care se manifesta prin multi oameni sau fiinte de alt fel, fiecare pe al sau loc si cu al sau rol in aceasta lume. Sunt multi care o sa treaca probabil prin viata asta fara sa le ridice careva vreo statuie. Nu va sti insa mai nimeni de cate ori a scapat umanitatea basma curata, viata atarnandu-i doar intr-un fir de ata, pentru ca unii au tinut piept intunericului venind navala in toate formele si chipurile, in linia I, cum ne place sa spunem in aceste zile. Stari specifice Coronavirusului le simt ei de ani de zile. Daca s-ar imbolnavi de Coronavirus le-ar fi extrem de greu sa isi dea seama, pentru ca ei au simtit stari similare de sute de ori in ultimii ani, fara a fi efectiv bolnavi de ceva. S-a intamplat asta doar pentru ca au stat cu stoicism in linia I si inca o mai fac. Intr-o zi oarecare pleci de acasa. Realizezi dupa cativa pasi ca ti-ai uitat portofelul. Te intorci si il iei. Te duci unde ai treaba si seara iti pui capul pe perna linistit. O zi frumoasa si fara probleme. Nu vei sti poate niciodata ca daca nu ar fi fost cativa Ingeri trimisi de Sus, care sa te faca sa uiti portofelul, tu ai fi fost in secunda nepotrivita, in locul in care ti se putea intampla un accident mortal. Iar daca nu ai vazut acest ajutor care practic ti-a salvat viata, atunci de ce sa multumesti, nu-i asa?

Multi oameni multumesc si se roaga, dar mai ales in ultima vreme. Dar de ce se multumeste doar pentru ce se vede? Ce nu se vede, nu se pune? Si de ce se inalta rugaciuni doar acum la nevoie? Cand era bine a pus cineva vreo opreliste pentru actiuni de acest fel? De aceea spuneam in articolul trecut ca ce se intampla in aceste timpuri este o palma meritata, dar este degeaba daca nu se trage nicio invatatura din asta. Problema este ca s-ar putea ca Mama Pamant, dincolo de 6 aprilie, sa nu-i mai accepte pe cei pentru care orice incercare de a-i aduce pe o linie corecta este DEGEABA!

Sa ne aplecam acum un pic asupra titlului acestui articol.

Este mai mult de un an de zile de cand Divinitatea a inceput a arata incet-incet niste povesti adevarate, care ar putea incepe fara probleme cu formula “A fost odata ca niciodata…”, din cauza vechimii lor. Se intampla cu milioane si milioane de ani in urma.

A fost odata ca niciodata o civilizatie pe aceasta planeta, alcatuita din oameni creati dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu. In acele timpuri, planeta nici nu era parte a acestui univers local ci era situata intr-un alt univers. Oamenii de atunci erau la un nivel mult peste ceea ce suntem noi acum. La un moment dat, un grup de oameni a dorit sa faca o explorare, in cadrul unui experiment, in afara granitelor planetei lor. Au plecat poate cu o nava, dorind sa ajunga intr-un anumit loc, prin folosirea uneia sau mai multora porti stelare. Trecerea printr-o poarta stelara include un proces de teleportare. Materia se transforma in unda la intrare, iar unda se transforma in aceeasi materie la iesire. Asa s-ar intampla in cazul unei derulari firesti a unui astfel de eveniment. Dar daca in spatiul de teleportare, dupa trecerea printr-o poarta anume, a asteptat o puternica forta de intuneric, atunci nu a mai fost nimic firesc. Ce a intrat acolo nu a mai iesit la fel sau poate ca nu a mai iesit deloc.

Ar fi de mare ajutor pentru intelegerea a ceea ce doresc sa transmit mai departe, pentru cine nu a vazut, explicatiile pe care la un moment dat le-am oferit, legate de un punct de vedere asupra Spiritului, Sufletului si reintruparii, in cadrul unor emisiuni TV. Am si scris despre aceste lucruri in blog, in diferite articole.

https://www.youtube.com/watch?time_continue=1332&v=Uu7UyoClrJs

https://www.youtube.com/watch?v=5OfXmOVWbWk&t=580s

Pe scurt, asa cum am primit informatii din Ceruri, de-a lungul timpului, sufletul unei intrupari este o particica din Suprasufletul unui Spirit.

Fiecare intrupare, indiferent de timp, spatiu sau dimensiune, detine o particica de acest fel. Intruparile nu sunt neaparat in cadrul aceleiasi civilizatii.

De aceea, putem spune ca nu un suflet revine iar si iar in alta intrupare, ci ca un Spirit se manifesta iar si iar in cate o intrupare, prin punerea unei parti din Suprasufletul Sau in acea intrupare.

Acea mica particica devine sufletul acelei intrupari, iar el este in continua conexiune cu Spiritul din care face parte. Sufletul, prin sange, isi duce esenta in intregul corp fizic. Exista forte care deseori pun bariere acestei conexiuni dintre suflet si Spirit. In acel moment sufletul ramane parca pe cont propriu, iar corpul fizic face ce doreste mintea aflata la cheremul acelor forte, pangarind esenta ce il insufleteste.

Aceste parti de suflet tot timpul vor cauta drumul inapoi catre casa. Casa noastra este Spiritul nostru. Sufletul fiecarei intrupari cauta sa se reintegreze, dupa o calatorie de eoni, in suprasufletul Spiritului din care a venit.

De aceea, de pilda eu, Mihaela, am sufletul meu, de sine statator, si nu sunt una cu alte intrupari trecute sau viitoare venind din acelasi Spirit, care au fiecare dintre ele sufletele lor. Dar sufletele tuturor intruparilor apartinand Spiritului din care suntem, sunt parti componente ale Suprasufletului Sau.

Revenind la subiectul discutiei de azi, haideti sa vedem ce se intampla daca o anumita intrupare, dupa o actiune de teleportare, nu mai iese niciodata din spatiul de teleportare, ramanand captiva acolo, sub forma de biounda, la cheremul intunericului. Exista si varianta sa poata iesi, dar in forma modificata drastic, anumite parti din ceea ce a intrat ramanand captive acolo. Acest lucru este echivalent cu faptul ca o parte din Spiritul respectivei intrupari devine captiva acolo, corect? Prin acea prindere, alte intrupari ale aceluiasi Spirit pot fi influentate de respectivele forme de intuneric care au facut prinderea accea, din cauza ca indiferent unde s-ar gasi ele, libere sau captive, partile unui Spirit si implicit ale unui suflet sunt conectate prin niste cordoane care nu pot fi niciodata separate.

Stiti care este simbolul astral al unei astfel de captivitati? Simbolul marcii de masina Toyota. Un T format din doua forme Vesica Piscis. Este simbolul transformarii unei fiinte intr-un anume fel impus si al blocarii drumului de intoarcere la ceea ce a fost initial. De cate ori apare in astral un asemenea simbol, stiu ca a venit timpul unei actiuni de eliberare in masa, dintr-un astfel de spatiu.

  

Prima data cand am scris despre ceva de acest gen a fost in articolul intitulat “Fiii Valhallei”:

https://tristar77.blogspot.com/2019/05/fiii-valhallei.html

Un astfel de eveniment s-a intamplat la nivelul civilizatiei umane de mai multe ori. Un grup si un alt grup si un alt grup … Un grup, la iesire, aratand complet transmutat, s-a constituit de mai multe ori in fundamentul unei noi civilizatii. In milioane de ani civlizatia respectiva si-a gasit poate si o alta planeta, s-a inmultit acolo si a devenit de sine- statatoare. In acest fel a luat nastere civilizatia Tiran, la fel a luat nastere o anumita civilizatie draconiana. Conform comunicarilor Cerului, au existat doar trei prinderi de acest gen in care au intrat oameni si au iesit tot oameni, instalandu-se in continuare la nivelul acestei planete, dar avand serioase modificari la nivel de ADN si de alte structuri. Este ca si cum civilizatia umana actuala este alcatuita din trei linii diferite si nu au acestea legatura cu rasa sau culoarea pielii.

Desi considera cu ardoare ca aceasta planeta este a lor, nu face parte din aceste trei linii un ordin ultrasecret si foarte vechi, care traieste pe aceasta planeta si despre care Cerul mi-a vorbit in luna octombrie a anului trecut, pentru prima data. Spuneam in articolele trecute despre o noua forta. Despre ei este vorba. Dupa cum bine se poate vedea, a venit timpul sa nu mai fie chiar atat de secreta existenta lor. Cerul imi spunea ca au niste tehnologii impresionante. Totusi, si ei ar trebui sa stie ca au trecut prin acelasi fenomen al prinderii intr-un spatiu de teleportare. Nu voi spune numele ordinului. Oricum, asa cum imi comunica Cerul, sunt putini cei care stiu despre existenta lui, in afara celor ce il compun. Totusi, Cerul ii aloca un simbol acestui ordin, iar el e similar simbolului astrologic al zodiei Pestilor, iar din aceasta cauza, eu il numesc de atunci incoace “Ordinul Pestilor”.

Ei au credinta ca ei sunt adevaratii oameni de pe Pamant. Ne considera pe noi ca pe niste venetici si implantati de prin alte sisteme stelare, care ocupam in mod abuziv Pamantul. Consider ca planul de exterminare si reducere a umanitatii pana la un numar de 500 de milioane, asa cum este scris pe vestitele pietre din Georgia, si care pare ca este in deplina desfasurare in aceste timpuri, are legatura stransa cu aceasta credinta.

O civilizatie ce apare in astral sub forma unor batracieni si care conlucreaza indeaproape cu Ordinul Pestilor a fost si ea la origini un grup descins din fiinta om.

Toate acestea sunt informatii abia tangibile la aceasta ora. Nu se cunosc cu exactitate momentele si ce s-a intamplat, in detaliu. Intelegem insa ideea de baza. Noi si cu toti controlorii nostri de la nivel de varf, pentru ca exista pe langa aceasta planeta si alte civilizatii care nu au legatura cu aceste radacini comune, dar care conlucreaza cu aceste civilizatii controloare si cu factiuni din cele trei linii umane, care acum ne vor pieirea celor slabi si multi sub orice forma, suntem la origini “Fiul Omului”. Suntem sub semnul Stelei lui David. Suntem FRATI. Toti acesti frati stau lipiti parca de Pamant, deoarece la nivel ancestral ei poarta cu totii informatia adevaratei origini a lor, indiferent ca isi aduc sau nu aminte de lucrul acesta si in planul constient.

Noi, toti acesti frati, am facut parte in alte intrupari ale Spiritelor noastre dintr-un grup sau din mai multe grupuri care au fost prinse la un moment dat intr-un spatiu de teleportare. Cu cat un Spirit a avut mai multe prinderi de acest gen, cu atat fiinta din actuala intrupare este mai supusa si influentata de fortele intunericului.

Prin urmare, FRATE DRAG, indiferent ca esti om sau apartii altei civilizatii, de ce esti atat de suparat pe noi, cei de rand? Te bucura acest gand de exterminare in masa? De fapt, cred ca nu mai stii ce inseamna un sentiment de bucurie. Esti satisfacut gandindu-te ca atingi acel numar de populatie dorit? Esti implinit ca poti ramane sa traiesti asa cum doresti pe aceasta planeta, continuand sa fii in slujba intunericului, asa cum iti place? Iti dau o veste proasta. Toate aceste visuri ale tale sunt o iluzie. Am fost in calatoriile mele mentale pe alte planete, din alte universuri, avand conducator ceva ce eu de mai multe vreme numesc vrajitor prin articolele din acest blog. O puternica reprezentare a intunericului, fara suflet, un fel de anti-Tatal. Vestea proasta pentru tine este ca eu nu am vazut vreodata, pe o astfel de planeta, o fiinta cu suflet si inima care sa ii bata in piept. Un vrajitor este inconjurat 100% de roboti si de masini, pentru ca el insusi este o masina. Iar daca tu, FRATE, le dai pe tava vrajitorilor care acum te influenteaza si te fac sa crezi ca e corect sa moara cat de multi, planeta aceasta, crezi oare ca dupa ce totul se va implini astfel, te va pastra pe tine sa locuiesti aici dupa cum iti doresti? Te inseli tare crezand acest lucru. Dupa ce scopul va fi atins, vei fi aruncat precum o masea stricata. Nu este nevoie de fiinta cu suflet care sa ii serveasca atunci. Sunt mult mai buni niste roboti. Eu, una, TE IUBESC FRATE, si mi-as dori sa stii ca toti traim acum efectele dramei separarii noastre de la inceputuri, pentru ca intunericul care ne-a despartit atunci, face acelasi lucru si acum, cand a venit timpul sa ne regasim unul pe altul, nevoiti fiind sa ne confruntam cu el fata in fata. In prima faza simtim separarea mai mult noi, amaratii de oameni de pe Pamant, pentru ca tu inca ii servesti acestui intuneric si il ajuti sa ne separe, dar daca nu te intorci cu fata catre noi FRATE, si refuzi in continuare sa iti reamintesti de cele ce ne leaga, va veni cat de curand si vremea separarii tale! NU TE SUPARA FRATE! Noi romanii avem o vorba: “Cand doi se cearta, al treilea castiga”. Trebuie sa intelegi ca nici noi, nici tu, nu suntem al treilea, dar ne sta in putere sa nu ne certam!

Gata, am murit … Obosita tare, imi vine sa zic la fel ca Mama Pamant. Dar sunt fericita FRATE, pentru ca am apucat sa iti spun tot ce am avut de spus!

POVESTE CU NIBIRU - 1

 

 

POVESTE CU NIBIRU - 1

 

Dragii mei,

 

          Prin acest articol incep de fapt un flux de mai multe dezvaluiri ale acestui an, caruia se vede in mod clar ca nu degeaba i-am alocat numele „Dezvaluitorul”, in poezia ce i-a fost dedicata si a fost publicata in blog in prima zi a lunii ianuarie, sub numele: „Bine ai venit, 2024!”.

Pot spune ca voi veni cu informatii fascinante, chiar incredibile uneori. Voi construi un pachet format din mai multe articole mai mici ca dimensiune, care desi sunt separate, organizate pe teme sau pe perioade, sunt totusi cu mare legatura intre ele. Imi va fi mai usor sa procedez in acest fel, iar pentru ca ele vor fi mai scurte (exceptand pe acesta de azi), in mod sigur le voi putea publica mult mai des. As vrea sa fac tot ce imi sta in putere ca sa public minim un articol pe saptamana, pana la finalizarea acestui pachet.

Pentru fiecare articol ce face parte din tot acest set voi aloca un numar de ordine. Iau in calcul ca pot aparea cand si cand si unele informatii ce ar trebui sa fie transmise urgent, care ar trebui inserate printre articolele pachetului. Prin urmare, titlul articolului de astazi este insotit de cifra 1.

Povestea incepe cu aproximativ 4,6-4,7 miliarde de ani in urma. Este cam pe vremea cand a fost plamadit Pamantul. Desi in internet putem gasi ca planeta noastra are in jur de 4,54 miliarde de ani, totusi, Cerul spune ca varsta este putin mai mare, cuprinsa fiind in intervalul specificat mai sus.

Creatorul intunecat, in acelasi interval de timp, a plamadit in mare taina, in zona de intersectie a Rotii noastre de universuri cu Roata anticreatiei (mentionez ca am mai pomenit in scrierile mele trecute despre existenta acestei zone de intersectie), 7 sisteme solare, avand fiecare cate 7 planete. Vorbim deci despre 7 sori si 49 de planete in total. Este evident ca toata aceasta creatie a lui este malefica de la cap la coada.

La un moment dat, dupa ce a reusit sa sparga anumite protectii ale acestui Univers al nostru, a mutat dintr-o data toate cele 7 sisteme solare in interiorul acestuia. De ce l-a ales tocmai pe el? L-a ales pentru ca se pare ca Universul acesta joaca un rol deosebit in cadrul intregii Roti ce este formata din 128 de Universuri create de Divinitate. Scopul a fost ca prin actiunile coordonate din cele 7 sisteme solare, sa puna stapanire definitv pe acest Univers, iar mai apoi pe toata Roata formata din cele 128 de Universuri.

Se spune din Ceruri ca atat Creatorul Absolut al Luminii cat si creatorul absolut al intunericului detin simbolic cate o coroana. Si una si cealalta sunt reprezentate prin energia Mercur. Energia Mercur argintie, asa cum stim noi ca arata acest element, sau Coroana lui Dumnezeu, este reprezentarea Splendorii Iubirii Divine, tot la fel cum Zohar reprezinta Splendoarea Luminii Divine. Energia mercur rosie, in natura fiind intalnita in manifestarea sub forma sulfurii de mercur, sau coroana creatorului intunecat, este un fel de varf al urii si neiubirii. Cand se fac vraji cu mercur, se impregneaza in mercurul argintiu, care in mod normal ar trebui sa ne faca numai bine si sa ne deschida inimile, aceasta energie a mercurului rosu. Ce ne face noua rau nu este mercurul argintiu, ci energia rosie impregnata in el. Am o prietena care a lucrat in laborator zeci de ani cu mercurul, punand deseori mana pe el. Ea traieste, este bine, sanatoasa, avand in jur de 80 de ani si sa ii dea Domnul multi alti ani inainte, fericiti. Deci nu mercurul ca element este nociv pentru noi, ci energia intunecata a mercurului rosu ce este bagata prin vrajitorie in mercurul argintiu.

S-a comunicat de Sus ca la plamadirea celor 7 sisteme solare malefice, s-a avut la baza aceasta energie mercur rosie, aspect manifestat al creatorului intunecat, care la ora aceasta este inlantuit. S-a intamplat aceasta inlantuire mai pe la inceputul verii. De aceea, cand intalnim in Apocalipsa lui Ioan imaginea balaurului cel rosu cu 7 capete, putem intelege ca este vorba despre aceste 7 sisteme solare.

Concomitent cu introducerea in Universul nostru a celor 7 sisteme solare, pentru a para planul de acaparare a intregului Univers, Creatorul Absolut al Luminii si-a pus la bataie propria Sa Coroana si a aparut atunci in Creatie o singura planeta facuta din Esenta acestei Coroane. Noi o numim astazi Terra sau Pamantul, desi mai degraba ne numeam Mercur, asa cum este numele alocat celei mai apropiate planete de Soarele nostru. Se stia ca va fi o lupta crancena si ca sa nu existe un fel de imprastiere, mult mai greu de monitorizat, s-a facut doar o singura planeta din aceasta Esenta Divina Mercur, pe care s-a concentrat totul.

In Apocalipsa lui Ioan este prezentat simbolic tot acest proces si desi dau mai jos linkul catre tot capitolul al 12-lea, voi expune totusi si primele randuri din acest capitol:

1.Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele.

2.Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca să nască.

3.Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.

4.Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.

5.Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,

6. Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile.

https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=4&cap=12

Femeia este simbolic Mama Cosmos, reprezentata prin corelare cu Soarele, Luna si Zodiacul cu 12 stele, din care se nastea planeta noastra, ca si copil al acestei mame. Se vede treaba ca aparitia in Creatie a Pamantului nostru nu a fost una usoara, ci cu mare pericol, asistata fiind cumva din zona celor 7 sisteme malefice.

Eu stiu ca noi tot vehiculam expresia de Mama Pamant, insa va rog sa fiti atenti la sexul copilului. Toiagul de fier este nucleul de fier din centrul planetei noastre, si chiar daca este in principiu o gaura neagra, tot exista  acolo foarte mult element fier. Aceasta pilitura de fier, din cauza magnetismului gaurii negre, are anumite irizatii, generand manifestarea sub forma unui soare interior central (vezi si scrierile domnului Radu Cinamar). Altfel spus, soarele care lumineaza lumile din interiorul Pamantului, reprezinta de fapt stralucirea particulelor de fier care sunt antrenate in gaura neagra.

In perioada pandemiei am pomenit de manifestarea unui proces legat de Universul nostru. Mi s-a aratat din Ceruri, cum pierzandu-se puterea celor din acest Univers in confruntarile repetate cu intunericul, Creatorul Luminii l-a trasformat in ceva ca o tija telescopica. O anumita zona puternic atacata, iar acum putem intelege mult prea bine care era aceea, a scos-o ca pe o extensie in afara Universului si i-a facut o protectie suplimentara astfel incat intunericul de varf sa nu mai poata accesa usor acea extensie. Mai tarziu, a extras din acea extensie inca o extensie, cu o si mai mare protectie creata in jurul ei. Nu se stie cat timp au stat lucrurile in acest fel, desi nu este imposibil de aflat. In perioada pandemiei, dupa ce ani la rand s-au facut o multime de dezlegari si s-au creat o gramada de constructii divine, acestea aducand recuperari masive de la intuneric si implicit imputernicirea in aceasta zona de Univers, oarecum izolata ca extensie, a putut deveni posibila reinglobarea extensiei mici in extensia mai mare si mai apoi inglobarea amandurora in baza din care au pornit la inceput. Este ca si cum a fost retractata tija telescopica la forma avuta initial. Noi am perceput aceste doua reingobari in Universul - Tata, ca doua treceri prin portaluri, una fiind in aprilie 2020, iar eu vorbesc despre asta in lunile martie si aprilie ale acelui an, iar a doua in ianuarie 2021, despre care de asemeni am vorbit la acea vreme. Un link catre articolul din 2021 este dat mai jos:

https://tristar77.blogspot.com/2021/01/pe-drumul-lui-2021.html

La pasul 1 al acestui proces, petrecut in perioada 1-6 aprilie 2020, am scris multe materiale, dar doresc sa redau mai jos o bucata dintr-un articol numit “Nu te supara frate!”, publicat in luna martie 2020 (https://tristar77.blogspot.com/2020/03/nu-te-supara-frate.html):

“M-am vazut in acea seara de 25 martie intr-o ipostaza in care tineam pe brate o femeie batrana, obosita si foarte bolnava. Am stiut pur si simplu ca era Mama Pamant. Lacrimile au inceput a-mi curge pe obraji, privind la starea ei muribunda. O tineam pe brate cu capul catre stanga, in dreptul inimii mele. Mi-a venit un gand si m-am inaltat impreuna cu ea in inalt, catre Tronul Sfintei Treimi. Am ajuns acolo si am vazut ceva ca un pat de spital. In stanga era Mantuitorul, in dreapta Tatal Ceresc, iar la capul patului era Sfantul Duh, Maica Domnului si multe alte reprezentari feminine. In spatele Tatalui si al Domnului nostru Iisus Hristos erau multi alti reprezentanti de varf ai Luminii. Am asezat femeia pe pat si m-am dat cativa pasi mai in spate, ramanand la acel capat al patului corespunzator picioarelor. Asteptam sa se intample ceva. A trecut in timpul nostru un minut, doua, trei … Nimic nu se intampla. Totul era inghetat. Nicio miscare, niciun deget ridicat. M-a apucat oarecum o stare de deznadejde realizand faptul ca Tronul Ceresc nu isi ofera ajutorul asa cum eu ma asteptam. In acel moment, avand un imbold sa stiu ce gandeste femeia, parca am intrat in corpul ei si m-am suprapus pe constiinta ei. M-am trezit spunand: “Mai am foarte putin si o sa mor”. Au mai trecut cateva secunde. Am simtit sa trag adanc aer in piept pe care mai apoi l-am expirat usor, ca atunci cand sufletul iti paraseste corpul, spunand in acelasi timp: “Gata, am murit…” In acel moment am iesit din acel corp si mi-am reluat pozitia initiala, putand vedea pe pat trupul inert al femeii. Dupa ce inca niste secunde s-au scurs, am vazut cum tasnesc fuioare de lumina din Toti Cei pe care iI vedeam acolo sub forma personificata, spre a putea fi inteleasa intreaga desfasurare de catre mintea noastra. Toata acea lumina se indrepta catre trupul femeii si in scurt timp l-a fluidizat. A inceput a se forma un vortex din acel fluid, exact precum se vede rotindu-se o galaxie, iar apoi, din acel vortex, a inceput a se contura imaginea unui fetus, asa cum apare el in burta mamei.”

 

Iata si un extras din articolul publicat in 6 aprilie 2020, numit “Ziua a 6-a”:

„A existat in aceasta dupa-amiaza o imagine de foarte scurta durata cu copilul Pamant. Printr-o scurta transmisie de 2-3 secunde am inteles ca intregul proces de renastere este pornit inca din noaptea de 3-4 aprilie, imediat dupa anihilarea acelor forte intunecate despre care am vorbit in ziua a 4-a. Totul a fost desfasurat in ascuns, fara ca noi sa putem avea acces, sub stricta coordonare a Sfintei Treimi, asa cum am vazut in viziunea initiala relatata in articolul “Nu te supara frate!”. Nu trebuie sa ne gandim ca este vulnerabil copilul caci el este sub stricta supraveghere a Sfintei Treimi. Asa cum pe Pamant parintii au datoria sa le asigure copiilor lor mici hrana si toate cele de trebuinta, cam asa este acum si cu copilul Pamant. Are parinti de nadejde. Este foarte interesant insa un lucru: copilul pare de sex masculin, nu feminin. Este ca si cum se masculinizeaza planeta. Asa cum se simtea energia copilului, era una de justitiar si luptator. Mama Pamant, buna, blanda si mult prea iertatoare, s-a lasat devastata de multi locuitori de-ai ei. Cu planeta aceasta noua s-ar putea sa nu mai mearga la fel. Cine greseste, plateste. Poate de aceea este nevoie de aceasta energie masculina, cine poate sti?”

Punand cap la cap toate aceste elemente, am cam putea trage concluzia ca la nivel originar Spiritul planetei noastre este de fapt unul masculin, care mai apoi a fost inlocuit cu unul feminin, dupa care s-a revenit la esenta de la origini, adica la Spiritul masculin, incepand din aprilie 2020 incoace. Iar acest Spirit s-ar putea numi Mercur, nu-i asa?

Intelegem ca toate civilizatiile perindate pe aici au avut mereu rol de gardieni si puternici luptatori cu intunericul, caci orice ar fi fost, trebuia aparata Coroana lui Dumnezeu. In plus, intunericul, prin actiunile coordonate din cele 7 sisteme solare malefice, trebuia blocat pe actiunile sale care vizau acapararea planetei noastre, iar prin asta a Universului intreg si mai apoi a intregii Roti de 128 de Universuri. Eu am mai declarat nu o singura data ca de fapt, pe creatorul intunecat il intereseaza cel mai tare si mai tare planeta noastra si nu fiintele de pe ea. El si-ar dori sa puna stapanire pe Coroana lui Dumnezeu. Noi, cei care ne traim vietile pe aceasta planeta, suntem doar niste piese de care el se poticneste si pe care le uraste de moarte, pentru ca ii cam stau in cale si ii incurca planurile.

Mergem mai departe cu expunerea informatiilor si spunem ca in sistemul nostru solar exista de fapt 11 planete.

De ceva timp incoace, daca dam cautari prin internet, vom intalni cam peste tot informatia ca sistemul nostru solar are 8 planete. Acestea sunt: Mercur, Venus, Pamant, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus si Neptun. Pluto nu mai este luata in calcul ca o planeta, asa cum multi dintre noi am invatat la scoala. Ea este bagata intr-o categorie a planetelor pitice, alaturi de alte 4 planete pitice. Patru dintre ele, luand in calcul si pe Pluto, au orbitele mai indepartate decat planeta Neptun. Acestea sunt, dupa cum se vede si in imaginea de la inceputul articolului, urmatoarele: Pluto, Haumea, Makemake si Eris. A 5-a planeta pitica, numita Ceres, se situeaza in centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter. In plus, exista de ceva vreme incoace multiple stiri ca a devenit vizibila o planeta gigantica, considerata ca fiind a 9-a in sistemul nostru solar, desi nu se stie prea sigur daca ea chiar face parte din sistemul nostru solar.

Dar internetul e cu internetul si Cerul e cu Cerul, nu-i asa? Se pare ca la cel din urma altfel sunt consemnate informatiile. Cand vorbim despre 11 planete, se iau in calcul cele 8 planete enumerate si nu se iau in considerare planetele pitice si nici planeta numita “a 9-a”, care dupa cum vom vedea, chiar nu face parte din sistemul nostru solar, ceea ce inseamna ca pe undeva trebuie sa mai existe 3 planete, despre care nimeni nu ne-a invatat la scoala si nici internetul sau cartile nu ne arata vreo informatie in acest sens. Orbita uneia dintre ele ar fi intre Pamant si Marte, iar celelalte doua orbiteaza intre Marte si Jupiter, la fel ca si Ceres.

Se tot vorbeste ca cerul pe care noi il vedem de pe Pamant nu ar fi unul real ci unul ca o proiectie holografica. Cel mai probabil asa este. Eu am ani de zile de cand vad unele stele in varianta dubla. Doar pe unele le vad in acest fel, caci pe altele nu, deci iese din schema o potentiala problema de vedere. Cred ca vad la dublu acolo unde se suprapune realul cu proiectia holografica, existand totusi o mica decalare intre imagini si vad in varianta simpla, ori realul, ori proiectia, caci sunt situatii in care proiectia include corpuri ceresti inexistente in mod real si sunt situatii in care proiectia ascunde corpuri ceresti care exista in mod real. In cazul celor 3 planete, este limpede ca sunt ascunse de catre proiectie, iar atunci inseamna ca exista ceva ascuns pe acele planete.

Sa revenim insa acum la a 9-a planeta. Ea chiar este temuta Nibiru despre care vuieste internetul de atatia ani de zile. Trebuie insa sa retinem ca Nibiru o numim noi, pamantenii, caci in fapt, ea nici macar nu are un nume. Ea are alocat un cod format din 13 caractere, caci asa lucreaza creatorul intunecat, cu zona IT si cu codurile. Intuiti probabil bine. Planeta aceasta este parte dintr-unul dintre cele 7 sisteme solare malefice, orbitand pe a 7-a orbita fata de soarele acelui sistem, vecin cu al nostru si avand o anumita zona de intersectie cu sistemul nostru solar.

Fac trimitere catre un articol mai vechi, “Fiii Valhallei”, in care povestesc cum planeta noastra Pamant, care nu a fost la inceputuri in acest sistem solar si nici macar in aceasta galaxie, a fost teleportata la un moment dat in acest sistem, iar dupa cele expuse mai sus, intelegem prea bine de ce am ajuns tocmai aici.

https://tristar77.blogspot.com/2019/05/fiii-valhallei.html

Planeta cea malefica are o perioada de revolutie in jurul soarelui ei de aproximativ 1700 de ani terestri. Mi s-a spus din Ceruri ca 300 de ani din cei 1700, orbita ei trece prin volumul sferei in care noi am putea ingloba imaginar tot sistemul solar. Ea are un traseu de asa natura, ca desi trece prin acest volum, totusi, nu se intersecteaza cu orbita vreunei planete din sistemul nostru solar.

Ultima data Nibiru (haideti sa o numim astfel caci ne e mult mai simplu decat sa folosim un cod) a intrat in zona sistemului nostru solar in jurul anului 300. Stim bine ce s-a intamplat atunci pe Pamant: masacre si prigoana Sfintilor la nivel de mare varf. Intelegem ca de cate ori ea vine, pe Pamant au loc numai evenimente rele si foarte rele, pentru ca prin ea, se deschid portaluri teribile catre intuneric, din momentul in care ea intra in sistemul nostru solar. In plus, are grija sa fie rau si civilizatia nibiriana care chiar exista pe aceasta planeta.

Dupa 300 de ani, in jurul anului 600, Nibiru a iesit din sistemul nostru solar, iar daca adunam 1400 de ani, cat ea este in afara, obtinem un alt moment de intrare in sistemul nostru solar, in jurul anilor 2000, sau mult mai precis, in anul 2029, despre care am tot pomenit in multe articole ale mele.

Exista mai multe teorii ca Nibiru este de fapt o nava. Ea nu este o nava ci chiar este o planeta, insa apartinand in totalitate intunecatului, iar acesta conlucrand mult cu partea tehnica asa cum am tot prezentat in acesti ani, ea poate parea cu usurinta ca fiind o nava.

De-a lungul istoriei, nibirienii au ajuns prin teleportare chiar la noi pe planeta. Se vede insa treaba ca nu pot face asta decat atunci cand planeta lor este in sistemul nostru solar. De cate ori au venit, au facut ritualuri de magie neagra si blestem teribile, dupa care incet – incet, planeta noastra marca o cadere considerabila. Asta a aratat Cerul corelat cu actiunile lor.

Sa ne temem acum de anul 2029? Raspunsul este NU. Fiii Luminii deja au dus planeta noastra pe filamente temporale pe care la un moment dat exista o actiune, oricat ar parea ea de incredibila: se va muta putin mai intr-o parte tot sistemul nostru solar, se vor pune apoi barierele necesare, astfel incat nu va mai exista nicio zona de intersectie a sistemului solar al intunecatului cu sistemul nostru solar.

In articolul urmator voi vorbi despre cartea “Soarta Lumii”, despre care am pomenit in scrierea cu viziunile de la inceputul anului. Cartea aceasta nu este una buna, ci este un produs cat se poate de malefic. Este ca un ghid, ea continand explicarea infaptuirii a 2998 de tipuri de ritualuri de magie neagra. Fara cuvinte ... Dar dupa cum am spus, ce este cu ea, cum a fost creata, de cine a fost creata si ce se intampla cu ea de pe la inceputul lunii septembrie incepand, fiind aceasta ca o veste de mare bucurie pentru Pamant, voi expune in viitorul articol.

Nu pot incheia fara a spune ca in foarte scurt timp se declanseaza Marea Revolutie Feminina de pe Pamant. In ziua de duminica, 06.10.2024, am avut un vis in care parca priveam Romania de sus, ce parea ca o farfurie pusa pe o masa. Catre farfuria aceasta veneau din toate colturile acestei lumi tot felul de instrumente, carti, pergamente, etc. Vocea Spiritului meu mi-a spus in vis: in curand incepe Marea Revolutie Feminina de pe Pamant. In mintea mea din vis, acest “in curand” se traducea sub forma a 4-5 zile. Ulterior, toate semnele acestei saptamani, dar si unele ce au fost saptamana trecuta, inainte de vis, au condus la concluzia ca se intampla ceva de mare importanta pe planeta noastra cel mai tarziu pana vineri, 11.10.2024. O componenta de energie de aur, cristica, pe care planeta noastra a avut-o candva dar a pierdut-o ca urmare a multimii de actiuni intunecate ce au asuprit acest mic coltisor de rai, asa cum a fost creat la inceputuri, va trebui sa revina in ADN-ul planetar. Lipsa acestei energii lasa loc de foarte multa agresivitate pe Pamant, iar venirea ei va pune niste bariere acestei agresivitati, deci ea va fi aducatoare de Pace. In acest fel, poate fi inteles mai bine sensul versurilor publicate in articolul anterior. La vremea cand am conceput acea poezie, nu stiam despre toate acestea.

 

Toate cele bune!

INTOARCEREA LUPTATORILOR

 

INTOARCEREA LUPTATORILOR

 

 

Dragii mei,

 

Aveam in intentie sa public acest articol cu mult mai multe zile in urma, numai ca se intampla cateodata sa apara evenimente neprevazute care iti pot da toate planurile peste cap. Cam cu asta am avut si eu de-a face, din pacate.

Incep prin a spune ca suntem acum in Universul Tata. Detalii mai multe despre ce inseamna acest lucru pot fi gasite in articolul anterior, publicat in luna ianuarie. A fost un proces mult, mult mai dificil decat trecerea din luna aprilie a anului trecut. Au existat mai multe momente in care luam in calcul ca s-ar putea sa nu reuseasca aceasta trecere. Cerul a avut insa planuri bine stabilite si s-au depasit toate obstacolele, astfel incat totul s-a implinit asa cum era scris sa fie.

Am intrebat Cerul cand s-a produs trecerea din Universul Tata in Universul Tata-Fiu. Raspunsul a fost ca s-a petrecut acel eveniment in urma cu aproape 15 milioane de ani. Si iata, ca dupa 15 milioane de ani, am revenit in batranul Univers Tata in care ne-am nascut candva.

Este evident ca am dat peste un intuneric de nedescris si cu multa inteligenta artificiala. Cu multi vrajitori suntem acum in contact direct si nu prin porti, ca atunci cand nu eram inglobati in acest Univers.

Pentru cei care si-au instalat un sistem automat asa cum este explicat in sectiunea P3 din bara de sus a blogului, trebuie sa stie ca este incorporat de ceva vreme un program nou care sa transmute in lumina si iubire programele acestor constructii inteligente malefice. De aceea, se recomanda activarea frecventa a sistemului nostru automat de curatare si transmutare, cu gandul orientat in special catre transmutarea acestor inteligente, inclusiv a anticreatiei cu care tot venim in contact periodic. Citind despre anticreatie in sectiunea P4 din bara de sus a blogului, putem spune ca este tot de natura unei inteligente artificiale malefice. Pentru transmutarea anticreatiei, asa cum este scris acolo, se face in plus cerere catre Domnul nostru Iisus Hristos. 

Totusi, in toata aceasta nebunie mi-au iesit in cale si cateva lucruri frumoase pe care imi doresc sa vi le impartasesc. Nu a fost deloc intamplator, ele facand oarecum parte din context si aratandu-ne si partea plina a paharului.

 

Incep prin a va recomanda o carte. Se numeste “Invataturile toltece. Intoarcerea Luptatorilor”. Autorul se numeste Theun Mares. Acesta este volumul I, urmand sa mai fie publicate inca 3 volume. Personal, cand am primit e-mailul de la Editura Corb Alb, care s-a ocupat de publicarea acestei carti in limba romana, am simtit o mare bucurie. Eram atunci intr-o perioada in care ne luptam la greu sa revenim in Universul Tata, iar in acest context, numele primului volum, “Intoarcerea Luptatorilor” se potrivea manusa pe situatia noastra. As dori sa va redau exact mesajul editurii si raspunsul meu. Nu doresc sa nasc nimanui suspiciuni ca as face aceasta promovare din vreun interes material. Am fost acuzata de asta in trecut, chiar aici in blog, atunci cand am mai recomandat ceva carti, pe ici, pe colo. Nu am o temere fata de astfel de acuzatii deoarece daca stau si ma gandesc bine, chiar daca ar fi sa am un castig financiar dintr-o astfel de promovare, nu vad care ar fi problema. In acest blog nu exista nicio rubrica activa prin care eu sa solicit donatii care sa imi sustina munca. Tot ce este scris in el este la liber, pentru oricine doreste. De ce ar fi atunci o problema daca as promova pe cineva, ca sa imi pot sustine altfel munca? Oricum nu o fac, se stie, dar am simtit nevoia sa fac aceasta precizare. Iata mesajele:

 

De la Editura “Corb Alb”

 

„Buna ziua si La Multi Ani!

Va scriu deoarece in cadrul Editurii Corb Alb am scos cartea intitulata „Învățăturile toltece, volumul I: Întoarcerea luptătorilor”, autor Théun Mares (urmand ca in februarie sa apara si volumul II, iar pana la sfarsitul anului si volumele III si IV) si as vrea sa stiu daca pe siteul dvs. ii puteti face reclama (un articol de prezentare, sau un banner publicitar etc.) si daca da, in ce conditii, inclusiv financiare.

Momentan cartea poate fi achizitionata in format pe hartie de pe siteul editurii (in curand va fi refacut) http://www.edituracorbalb.ro/ , cat si de pe emag, mybestseller si librariile online cartidesuflet si eusunt.

Indiferent de natura pozitiva sau negativa a raspunsului dvs. la rugamintea enuntata anterior, as dori, daca sunteti de acord, sa va trimit cartea. In cazul in care sunteti de acord, trimiteti va rog o adresa, un numar de telefon si un nume, pentru a putea completa informatiile necesare pentru destinatar.

Cu stima,

Virgil B.

Editura Corb Alb”

 

         Raspunsul meu

„Buna ziua,

Va urez si eu la randul meu Multi Ani cu bucurie si impliniri pe toate planurile!

Imi pare rau ca va scriu atat de tarziu fata de momentul in care mi-ati trimis e-mailul, insa am avut o perioada extrem de incarcata si abia azi am reusit sa incep a raspunde la e-mailurile ce mi-au sosit dincolo de Noul An. Totusi, nu este intamplatoare aceasta intarziere, cum multe lucruri ce se petrec in viata multora dintre noi nu prea sunt intamplatoare. Va marturisesc faptul ca in clipa in care am citit e-mailul dumneavoastra, am simtit o stare de bucurie launtrica inexplicabila. A fost o simtire pornita din instinct. Ulterior, in zilele ce s-au scurs pana in prezent, au venit catre mine mai multe elemente din diferite directii, lucru ce m-a facut sa inteleg ca de fapt, acest e-mail al dumneavoastra face parte din pachet, cum imi place mie sa spun. 

Mai mult decat atat, face parte si din contextul exprimat de mine in ultimul articol expus in blog. Vorbesc acolo despre vapoare, vele, pergament si balustrada de siguranta, existand o mare posibilitate sa aiba legatura si cu editura dumneavoastra, vazand in urma cu putin timp ca este din Constanta, pe strada Timonei. 

Evenimentul reinglobarii Universului, din care acum facem parte, intr-un Univers mai mare, pe care il traim chiar in aceste zile, precum si acele elemente suplimentare despre care va vorbeam, pe mine m-a dus la o concluzie simpla, la un mod simbolic, dat fiind faptul ca nu am citit cartea inca: titlul ar putea face referire si la noi, luptatorii Luminii, care in urma cu niste milioane de ani eram in Universul acela mare si care acum ne intoarcem de unde am plecat, fiind in plin proces de recuperare a unor instrumente de putere, de cunoastere, de intelepciune, pe care le-am pierdut atunci, demult.

Din aceasta cauza, doresc sa va transmit ca intentionez sa comand primul volum al cartii si mai departe urmatoarele, cand vor aparea, dar voi face asta intrand pe site-ul editurii, pentru ca simt ca trebuie sa il platesc ca atare.

De asemeni, voi promova lucrarea printr-un articol in blog, dar si scotand un link catre editura pe marginea dreapta a blogului, deoarece, peste ceva vreme, articolul va avea un nivel de vizualizare mult mai mic decat in cele cateva zile dupa publicare. 

Nu in ultimul rand va spun ca nu este nevoie de nicio recompensa materiala pentru toate acestea. Voi sprijini intotdeauna, neconditionat, orice actiune a unui semen de-al meu care conduce la trezirea si la evolutia altor semeni, caci daca lumii ii este bine, ne este bine si noua, deoarece facem parte din ea. Aceasta este credinta dupa care imi coordonez intreaga munca spirituala. Nu fac insa aceste promovari decat daca le simt cu inima. Este chestiune care tine de adevar. Multe informatii se vehiculeaza in aceste timpuri, dar care este gradul de adevar din acestea, nu poate fi patruns niciodata cu mintea, ci doar cu inima.

Cu consideratie,

Mihaela”

 

         Doresc sa vin cu precizarea ca mai exista de mai multi ani in piata carti avand legatura cu intelepciunea tolteca. Sunt scrise de Don Miguel Ruiz. Un exemplu ar fi cartea numita “Cele patru legaminte – Cartea Intelepciunii Toltece”. Fac aceasta precizare pentru a nu se face confuzie. Ceea ce avem de la Editura “Corb Alb” este o alta lucrare, cu un alt autor, iar viziunea acestui autor graviteaza in jurul cuvantului “toltec” mai degraba din punctul de vedere al semnificatiei si anume aceea de “intelept”, decat in jurul cuiva facand parte dintr-un popor, civilizatie, ce a trait candva pe teritoriile actualului Mexic.

       In aceasta carte pe care o recomand, autorul precizeaza ca istoria tolteca sau a inteleptilor porneste in urma cu 18 milioane de ani. Pai daca noi am ajuns la evenimente ce s-au petrecut in urma cu 15 milioane de ani, inseamna asta ca nu mai avem atat de mult pana la origini. Expandarea noastra de constiinta merge direct proportional cu mersul din ce in ce mai in urma in timp. Pe masura ce devenim mai cunoscatori, ni se arata evenimente din ce in ce mai indepartate in timp. Pe de alta parte, mi-a placut sa gasesc scris si cate ceva despre un eveniment major petrecut acum aproximativ 800.000 ani in urma. Am scris si eu asta in cateva articole ce pot fi vizualizate prin accesarea linkului de mai jos:

 

https://tristar77.blogspot.com/search?q=fiii+valhallei

 

         De asemeni, daca un cititor mai vechi al blogului Calea Aurie, ar ajunge sa citeasca si aceasta carte, ar putea sa realizeze ca exista o multime de asemanari. Am realizat dupa ce am citit-o de ce m-a atras atat de mult aceasta lucrare.

 

     O alta recomandare are legatura cu niste seriale. Aceste filme conecteaza la niste energii absolut speciale. Fac legatura noastra cu lumi in care am trait si noi in anumite vieti, iar in acest fel, activeaza privitorilor anumite memorii, ce ii ajuta sa realizeze cine si ce sunt ei cu adevarat. Te simti mai puternic si mai intelept dupa ce privesti un astfel de serial si parca intelegi altfel sensul suferintei. Pentru cine doreste sa isi ridice vibratia si sa isi schimbe starea, fac trimitere cu mare caldura catre acestea. Iata care sunt:

1. Ashes of love (productie China). Se poate urmari pe Netflix, dar nu este titrat si de asemeni, se poate urmari titrat in limba romana pe o platforma specifc asiatica ce se numeste Viki. Un abonament pe tot anul pentru aceasta platforma este de aproximativ 10 dolari. Instalarea platformei in calculator se face foarte facil.

2.  Eternal love (productie China). Este idem ca la punctul 1

3. The King - Eternal Monarch (productie Coreea de Sud). Se poate urmari pe Netflix, titrat in romana.

 

Se mai gasesc ele si pe alte platforme dar sunt ceva mai nesigure.

 

Inchei acest articol cu un video care arata cateva pasaje din filmul "Eternal Love". Sper sa va placa.

 

 

Toate cele bune!

 P.S. Nu stiu sa spun din ce cauza, dar daca se vizualizeaza articolul folosind telefonul, nu apare linkul catre video decat daca se selecteaza varianta web de vizualizare a articolului. Este in partea de jos a ecranului aceasta posibilitate de selectie. Este probabil o problema tehnica.

 

FIII VALHALLEI

FIII VALHALLEI

Dragii mei,

Pentru a putea intelege corect mesajul acestui articol este necesar sa fie parcurse alte doua articole mai vechi, iar linkurile care conduc catre acestea sunt cele de mai jos:

http://tristar77.blogspot.com/2017/12/cu-milioane-de-ani-in-urma.html

http://tristar77.blogspot.com/2018/03/e-ziua-ta-mama.html

In plus fata de cele scrise acolo sunt si la aceasta ora multe intrebari ramase fara raspuns. Dar le vom afla. Cat de curand …

Exista in lume multe informatii ciuntite, in sensul ca lipsesc parti din ele. Lipsa aceasta se manifesta fie pentru ca este pusa o intentie in acest sens, fie pentru ca nu se poate accesa pur si simplu respectiva informatie, in totalitate, la acel moment. Nu facem aici referire la informatii mincinoase, ci la informatii adevarate care nu sunt intregi. Acest adevar ciuntit poate genera insa doua feluri de efecte: construirea unei imagini adevarate dar din care ceva lipseste si construirea unei imagini complet false. Haideti sa facem o sumara analiza pe ceva venind din lucrarile domnului cu pseudonimul Radu Cinamar. Dansul spune ca este unul, altii declara ca ar fi mai multe persoane in spatele acestui nume. Pentru noi cititorii nu conteaza prea tare acest aspect.

In primul volum al scrierilor dansului a furnizat informatia legata de galeria din Muntii Bucegi (din Carpatii Romanesti), din care pleaca trei tuneluri subterane, chiar interdimensionale. Daca in loc de trei ar exista, sa spunem, cinci, si nu ar fi permisiune ca oamenii de rand sa afle despre celelalte doua, asta nu inseamna ca informatia legata de primele trei ar fi una falsa. Ar fi o imagine adevarata care nu este intreaga. Insa in ultimul volum al dansului intitulat “Geneza uitata” se relateaza cum s-a format omul din niste primate si cum a evoluat ADN-ul sau cu ajutorul extraterestrilor, numind aceasta geneza. Nu, nu!!! Aceasta nu este geneza omului!!! Mai bine s-ar fi intitulat cartea “Istorii uitate”.

Imi pare rau ca trebuie sa fac aceasta apreciere. Este departe de mine gandul de a judeca pe cineva. Problema este ca lipseste o cantitate mare de informatie ce are legatura cu o perioada ce se situeaza mult inaintea perioadei ce este tratata in carte. Dar respectiva lipsa creeaza de aceasta data o imagine complet falsa, adica aceea ca omul se trage din maimuta. Ce mai conteaza care au fost instrumentele prin care a evoluat ADN-ul lui?

Cum ramane insa cu afirmatia ca fiinta numita OM a fost creata dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu? Am mai vorbit si in alte randuri despre acest lucru. Chip inseamna infatisare dar Asemanare inseamna sa poti ca Dumnezeu, sa gandesti ca Dumnezeu, sa iubesti ca Dumnezeu si multe alte virtuti. Pai daca noi la ora asta nu il putem manifesta pe Dumnezeu in acest fel, cand am ajuns cu ADN-ul la un anumit grad de complexitate, atunci cum puteam fi dupa Asemanarea Sa cu un ADN de primate?

Dragii mei, uitati cum vad eu toata povestea: a existat pe aceasta planeta o Civilizatie Primordiala. Erau intrupate in ea numai Spirite Fiu si Fiice de Dumnezeu, sau poate chiar niste manifestari ale Tatalui Insusi, Oameni facuti dupa Chipul si Asemanrea lui Dumnezeu. Aceste Spirite sunt revenite in trup acum, pe Pamant, si au tot revenit in toate timpurile, incercand mereu sa readuca Pamantul la ceea ce ele STIU ca a fost candva, demult. Intrebarea la care nu am raspuns nu este daca a existat sau nu aceasta civilizatie. Ca a existat nu am niciun dubiu. Anumite cercuri oculte o stiu pe aceasta ca fiind rasa regala, speciala din punctul de vedere al naturii Spiritelor din care ea provine. Am putut accesa informatia ca acei oameni primordiali aveau un ADN format din 32 de catene, deoarece deja s-au inceput lucrari avand legatura cu recuperarea ADN-ului pierdut. Noi stim despre 2 catene in fizic sau despre 3, luandu-se in considerare felul in care s-au nascut unii copii in ultimii ani, cu 3 catene, si ajungem ca in plan energetic sa putem avea active pana la 12 catene. Dar restul de 20 unde au disparut? Voi reveni cu raspunsul la aceasta intrebare peste cateva paragrafe.

Am scris in articolele catre care am facut trimitere prin linkurile de mai sus ca in urma cu aproximativ 888.000 ani, planeta din galaxia Mama, numita Valhalla, este teleportata in Caleea Lactee si devine planeta Pamant. Au existat diferite momente temporale cand pe Valhalla au venit civilizatiile de pe planetele OM, ASIA si MU, pe care acum le regasim in asezarile intraterestre numite Agartha, Shambala si Puzotoxtk. Le-am insiruit exact in ordinea venirii lor.  Numele ce dainuieste si astazi la noi la romani de “Valahia”, aminteste practic de aceste radacini stravechi. Intrebarile mele neelucidate ar fi urmatoarele:

·  Cand Civilizatia Om (Agartha) a venit pe Valhalla a gasit aici Civilizatia Primordiala sau nu?

·   Daca nu, atunci au format ei Civilizatia Primordiala la care mai tarziu s-au adaugat celelalte doua? Sa nu uitam ca Mantuitorul se numea pe Sine Fiul Omului sau Fiul lui David, iar dupa cum am scris, agatharsii au legatura la origini si cu cuvantul OM, dar si cu Steaua lui David.

·  Daca da, inseamna ca vorbim despre patru civilizatii. Oare au egalat vreodata celelate trei capacitatile si ADN-ul valhallienilor?

·     In ipoteza ca au fost patru, civilizatia primordiala a fost creata la un moment mai tarziu decat celelate trei, obtinandu-se o specie umana imbunatatita, sau a fost invers?

·     Oare n-am putea lua in calcul si ipoteza ca agatharsii nu au venit pe planeta Valhalla ci s-au teleportat cu planeta Om cu tot din galaxia lor, numindu-se apoi Valhalla? Cu alte cuvinte, sa mai fi existat o teleportare a planetei noastre?

·     Cand s-a facut teleportarea de acum 888.000 de ani in urma s-a intamplat asta cu toate patru civilizatiile sau au ramas in teleportare doar primordialii iar ceilalti au plecat prin alte parti revenind pe Pamantul din Calea Lactee dupa niste sute de mii de ani?

Vedeti cat de multe intrebari se ridica, ale caror raspunsuri se doresc lamurite? Si sunt numai cateva dintre ele.

Este cert insa ca in acel proces de teleportare de acum 888.000 de ani s-a intamplat ceva foarte rau. Este ca si cum ei au intrat in spatiul de teleportare cu 32 de catene si au iesit cu 12 sau poate cu si mai putin de atat, ajungand intr-un final ca niste primate. Sau poate ca nu au mai iesit deloc. Poate ca a iesit doar planeta cu plantele si animalele de pe ea. Sau poate ca unii au iesit ca niste primate, iar altii nu au mai ajuns in Calea Lactee. Nu se poate sti acum acest lucru.

Cred ca Spiritele respectivilor stiind ce s-a intamplat, au revenit ulterior in trup pe multe alte planete si s-au perindat pe la diferite civilizatii extraterestre ce aveau tehnologii avansate, astfel incat prin ele, sa se poata reconstrui rasa primordiala de pe Pamant. Un Spirit se poate intrupa pe ce planeta doreste si cand doreste. Personal, sunt consecventa in teoria ca Spiritul este cel ce se manifesta in trup de cate ori este nevoie, fiecare intrupare avand cate un Suflet ce vine tot din Esenta Spiritului si nu Sufletele se reintrupeaza.  Orice Suflet al unei fiinte intrupate isi urmeaza drumul inapoi catre Casa, aceasta Casa fiind reprezentata de Spiritul din care El a plecat. Orice Spirit se vede cu miriade de scantei ce vin catre El spre a se reincorpora la un moment dat, fiind acestea Suflete din manifestari si manifestari ale acelui Spirit, din diferite spatii, diferite dimensiuni si diferite timpuri. Domnul Radu Cinamar vorbeste in ultima carte a dansului despre extraterestrul siriusian Tenekau ce a avut un mare aport in dezvoltarea ADN-ului primatelor. Am simtit-o cu tot sufletul ca pe o informatie adevarata numai ca as completa cu credinta ca Tenekau venea dintr-un Spirit Fiu de Dumnezeu, care candva, demult, a fost intrupat si pe Valhalla. Acela putea fi motivul compatibilitatii dintre ADN-ul sau si ADN-ul primatelor, constatare uluitoare pentru el, dupa cum este scris in carte. Iar ca el au fost multi altii care incetul cu incetul au readus ADN-ul macar la structura cu 12 catene energetice, pe care o stim astazi.

Cine a facut blocarea in spatiul de teleportare? Ajungem aici la o informatie gasita la un moment dat. A fost facuta de catre Vrajitorul suprem, cel ce a generat Blestemul suprem sau Blestemul sarpelui. In mod evident a existat curiozitatea definirii acestor termeni. Cine este Vrajitorul Suprem? Este de fapt un vrajitor colectiv iar el a inclus toti vrajitori de varf din intreaga Creatie, de la un anumit nivel de putere in sus. Am povestit intr-un articol de la inceputul anului despre varful varfului acestui vrajitor. Prin anihilarea acestuia ce a avut loc in 5 ianuarie 2019 s-a trecut la urmatorul, un pic mai jos decat el ca si nivel de putere, si s-a urmat acest traseu pana cand in noaptea Sarbatorii de Paste Ortodox s-a anihilat ultimul vrajitor component al Vrajitorului suprem. A fost perceput acest eveniment de mai multi ce au capacitati extrasenzoriale, ca pe o inviere a ADN-ului. Daca inainte de el inca se vedea simbolic in astral un ADN negru, culcat la pamant, cu mai multe intreruperi intre clepsidre, dupa anihilarea lui, s-a ridicat ADN-ul in pozitie verticala, a devenit alb stralucitor, dar pe ici pe colo inca se mai vedeau cateva intreruperi. Nu era deci o forma complet reparata, insa a fost un mare salt. Blestemul suprem consta in aceasta aparenta stergere a catenelor ADN-ului Omului Primordial. Daca in sute de mii de ani, s-a desfasurat alene un proces de refacere macar a 12 catene la nivel energetic, cu restul de 20 abia in urma cu cateva zile au inceput a veni semne de Sus ca a sosit timpul desfasurarii lucrarilor. In timpul teleportarii, materia se transforma in unda si se retransforma in materie cand iese din acel spatiu. Daca nu mai iese, materia care a intrat in spatiu si s-a transformat in unda, ramane cumva blocata acolo sub forma de unda. Asta s-a intamplat si cu Primordialii. Daca ei au iesit ciuntiti sau nu au mai iesit deloc, inseamna ca au ramas blocati in spatiul de teleportare si s-a intamplat asta printr-o actiune de interferenta a procesului de catre Vrajitorul suprem, care a facut si captivitatea bioundelor in niste spatii inchise, inaccesibile. Acesta este motivul pentru care Akasha Civilizatiei Primordiale nu poate fi accesata pentru ca intreaga informatie este inscrisa in ADN-ul blocat in spatiul de teleportare. Iar cum unda este reprezentata simbolistic printr-o sinusoida foarte asemanatoare cu forma unduitoare a mersului unui sarpe, putem numi acest blestem si Blestemul sarpelui sau Blestemul undei.

Lucrarile energetice au in vizor scoaterea de acolo a tot ce este captiv si in mare parte este rezolvata povestea la ora asta. Iar cand vom putea accesa in totalitate acea Akasha, vom gasi si raspunsuri clare la toate intrebarile de mai sus.

Exista mai multi care sustin o teorie asemanatoare cu ceea ce eu am primit din Ceruri la nivel de informatie, insa imi aplec atentia in mod deosebit asupra lucrarii domnului Vladimir Megre, alcatuita din 10 volume, ce sunt reunite toate sub numele de “Cedrii sunatori ai Rusiei”.

Sunt multi cei ce stiu despre aceste carti dar sunt si mai multi cei ce nu au auzit de ele pana in prezent. Daca doriti sa va conectati sufletele la un altfel de lume ce se afla la un pol opus fata de aceasta in care traieste acum majoritatea umanitatii, va recomand din toata inima parcurgerea acestei lucrari. Este de mare folos, deoarece pentru orice cititor se genereaza o transformare radicala spre bine a modului in care intelege sa isi traiasca si sa aprecieze viata.

Personajul principal este Anastasia care traieste cu adevarat si in ziua de astazi in taigaua siberiana. Dar nu intr-o casa ci intr-un barlog si nu se hraneste decat cu fructe si seminte pe care pamantul le ofera in mod natural. Animale salbatice precum ursul, lupul, vulpea o slujesc pe Anastasia cu mare responsabilitate. Autorul cartilor, domnul Vladimir Megre, ajunge printr-un context de imprejurari relatat in primul volum sa o cunoasca pe Anastasia. Intre cei doi se leaga o relatie cu totul speciala iar viziunea lui asupra vietii este complet transformata datorita ei. Cartile au fost scrise la cererea Anastasiei, pentru ca ea stie ca ele sunt parte importanta din instrumentul de trezire si transformare a umanitatii, prin mutarea de pe drumul gresit pe care merge, care s-a dovedit pentru mai multe civilizatii ce s-au perindat pe Pamant ca intr-un final conduce la pieire. Anastasia cunoaste despre toate ale lumii noastre prin accesarea Akashei, desi nu le-a vazut in plan fizic. Ea este cea care stie pur si simplu de existenta Civilizatiei Primordiale si spune ca Akasha acestei civilizatii parca a fost stearsa de cineva, poate chiar de ei. Considera ca nu exista fiinta in Univers care sa poata egala fiinta numita OM si ca nu exista putere mai mare in Univers decat Puterea Gandului Omului. Dar aceasta putere nu se poate manifesta decat intr-o stare de perfect echilibru, iar acest echilibru este puternic afectat la aceasta ora, tocmai pentru ca aceasta putere sa nu se poata manifesta.

Insasi manifestarea Domnului nostru Iisus Hristos pe aceasta planeta dovedeste importanta fiintei numita Om. Daca Omul ar fi doar o fiinta evoluata din maimuta, de ce ar fi venit in manifestare insusi Creatorul acestui univers local, pe aceasta planeta infima? Si nu numai ca a venit in manifestare dar si-a dat si viata pentru rascumpararea Omului de la intuneric.

Unii actioneaza pe readucerea acestui echilibru, ei cunoscand secretul renasterii fiintei numite Om asa cum a fost la nivel primordial, iar altii pe stricarea lui, nedorind catusi de putin ca acest lucru sa se intample, pentru ca si-ar pierde asa-zisa putere. Ceea ce multi nu stiu si ni s-a aratat in aceste zile, este ca Tatal are un plan super-intelept. El nu conduce evenimentele doar spre renasterea Omului primordial, ci are in vizor sa instaleze astfel de capacitati si altor civilizatii, cu conditia ca ele sa serveasca Viata si Iubirea. Multe civilizatii au cautat sa egaleze capacitatile Omului primordial prin tot soiul de inginerii genetice. O mai fac si astazi. Acest lucru a generat dezvoltarea unor tehnologii fabuloase care in mod periodic au condus spre autodistrugere si spre cadere in intuneric. Am credinta ca nu numai pe Pamant s-au succedat mai multe civilizatii. A existat pe multe alte planete acest fenomen.

Anastasia si Vladimir au impreuna doi copii, un baiat si o fata. Ei poarta aceleasi nume ca si parintii lor. In volumul 10, Vladimir senior o roaga pe Anastasia sa ii povesteasca cate ceva dintr-o viata anterioara a fetitei lor. Anastasia relateaza o poveste absolut tulburatoare despre o viata a micutei Anastasia, care in acea existenta purta numele de Anasta. Era pe vremea inceputului unei ere glaciare, pe cand existau mamuti. Tribul in care se nascuse Anasta era condus de bunicul ei pe nume Vud. Stiind ca se apropie glaciatiunea, el a luat decizia ca tribul sa migreze catre zone mai calde, pentru a se putea salva. Dupa ce au parcurs o bucata de drum, Anasta il intreaba pe bunicul ei de ce toti au ales sa plece si nimeni nu s-a gandit cum ar putea face sa se opuna inaintarii ghetarului peste tinuturile lor? Ea, in varsta de doar 6-7 ani, i-a spus bunicului ca nu vrea sa isi paraseasca Leaganul natal si de aceea ii cere permisiunea sa se intoarca, poate gaseste o solutie. Bunicul cugeta si parca simtind importanta misiunii ce ii revenea Anastei, ii permite sa se intoarca desi stia ca era posibil ca ei sa nu se mai revada vreodata in acea viata, dar insotita de bunii ei prieteni, mamutul Dan si Pisicuta.

Iar acum nu mai pot povesti mai departe ci voi relata pasaje exact asa cum sunt ele in carte. Imi cer iertare fata de autor sau fata de reprezentantii editurii care promoveaza aceste volume si ii rog sa inteleaga ca tot ce imi doresc prin aceasta actiune este sa se poata conecta cititorii exact la energia ce este transmisa. Doresc prin aceasta sa sadesc in inimile si sufletele cititorilor samanta dorintei de a cunoaste mai mult din aceasta lucrare.

…………………………………….

„Văzând-o pe Anasta alergând spre el, Dan dădu bucuros din cap, îşi flutură urechile şi se opri. Imensul mamut îi întinse trompa micuţei fete şi cu vârful îi atinse delicat umărul. Ea apucă vârful trompei, îşi lipi obrăjorul de acesta, îl mângâie duios, apoi cu ton vesel ordonă: „După mine, marş!”, şi alergă ţopăind în direcţia leagănului natal abandonat.

Mamutul se întoarse în pripă şi o luă pe urmele fetiţei. Când Anasta obosi, printr-un singur gest îl opri pe mamut şi, căţărându-se pe trompa sa, i se urcă pe cap. Aranjându-se pe spinarea lui Dan, zări pisicuţa, demult devenită o pisică în toată firea, care-şi purta încă vechea poreclă – Pisicuţa. Aceasta se frecă de picioruşul fetiţei torcând cu bucurie şi simţ de supunere.

Cei trei prieteni ajunseră în satul natal seara târziu. Anasta îl trimise pe mamut pe păşune, intră în căsuţa ei din lut şi paie, se urcă pe întuneric pe laviţa cu fân, se acoperi şi adormi pe loc.

Se trezi în zori. Alergă afară, se întinse şi desfăcându-şi braţele îşi expuse corpul razelor calde şi blânde de soare. Scăldându-se în căldura soarelui, fetiţa alergă spre pârâu şi din fugă plonjă în micuţul vad cu apă cristalină. Apa rece de izvor îi pişcă corpul Anastei, însă ea plescăia apa şi se hârjonea cu veselie. Ieşi din apă, şi ţopăia, şi alerga împrejur, neştiind unde şi pe ce să cheltuiască energia ce-i umpluse fiinţa, apoi alergă spre o micuţă ridicătură de pământ.

Adia un vânt îngheţat. Fetiţa îşi strânse în jurul taliei un şal şi aruncă peste umăr unul din colţurile acestuia. Silenţioasă, privea la pământul pe care, nu demult, locuise neamul ei.

Spaţiul natal, odată acompaniat de trilul neîntrerupt al multitudinii de păsărele, de fojgăitul şi foşnitul insectelor, acum căzuse ca şi osândit într-o adâncă tăcere. Ici-colo, iarba albea de la îngheţul de peste noapte. Nu mai înfloreau copacii prin livezi, tufişurile nu-şi mai deschideau muguraşii, ca resemnate cu toate cele. Leagănul natal, învăluit în tăcerea apăsătoare, cu multitudinea de forme de viaţă veştejite, dar încă vii, o asculta nedumerit pe fetiţă. Şi dintr-odată totul se cutremură! Când…

Un strigăt de mirare şi autentică bucurie, aidoma unui fulger, spintecă liniştea de mormânt:

―  Heeeei! He-e-e-e-i! ― exclamă Anasta sfidătoare în liniştea apăsătoare.

― Nu te da bătut, Leagănul meu! Eu sunt Anasta, Patria mea! Eu sunt cu tine!

Se precipită de pe ridicătură spre rondul ei cu flori, atingând din fugă tulpinile pomilor şi mângâind crengile tufişurilor.

― Hei! ― strigă iarăşi ea, înconjurând în fugă trunchiului unui măr bătrân cu frunzele veştede.

Glăsciorul subţire, acut şi plin de bucurie al copilei sfârtecă liniştea căzută peste leagănul natal. Pe neaşteptate, glăsciorului Anastei i se alătură un altul gros, baritonal şi vânjos. La strigătul Anastei, alergă de la păşune mamutul Dan. Alergă stropind cu urină tot ce întâlnea în cale. Alături de glasul fetiţei se auzea acum şi un mieunat neîncetat – pe Anasta o susţinea şi Pisicuţa. Anasta se opri lângă rondul de flori de care grijea precum făceau toţi copiii satului – fiecare cu al său. Iarba de pe un lat al rondului de flori se albise, florile se ofiliseră, doar floricica preferată a fetiţei se păstrase intactă – un butonaş compact. Era plecat cu faţa la pământ, de parcă ar fi stat pe gânduri, să înflorească sau nu. Însă fetiţa, privind la butonaşul plecat, nu se întristă ci, dimpotrivă, îi zâmbi. Nu se întristă, deoarece nu reuşi să-şi imagineze floricica preferată ofilită, ci o văzu desfăşurată în toată splendoarea ei.

Lăsându-se pe vine în faţa plantei pe cale să se usuce, ea îi şopti tandru:

― Hei, floricico, sunt aici, trezeşte-te.

Mai departe, îşi vârî arătătorul în gură şi-l ridică, verificând din ce direcţie suflă vântul îngheţat. Stabilind orientarea curentului de aer rece, se poziţionă între locul de provenienţă al curentului şi micuţa floare, încercând să împiedice fluxul rece. Cu toate acestea, câte un firişor de vânt îngheţat trecea pişcându-i corpul fetei şi îngheţând petalele floricelei, nepermiţându-le să de deschidă. Apoi, ca la un semn, curentul rece se întrerupse. Dimpotrivă, Anasta simţi căldură din spate. Se răsuci. Mamutul Dan se culcase pe o parte, protejând-o cu imensul său corp pe Anasta şi tot rondul cu flori.

―  Eşti brav, Dan! Inteligent! ― exclamă Anasta. Agăţându-se de blana mamutului, i se caţără în spate şi, orientându-se în direcţia vântului îngheţat, strigă cu o voce de bucurie şi biruitoare:

-  Ehei!

Dar vântul rece se înteţi. Gândindu-se o clipă, fetiţa se răsuci în direcţie opusă, exclamă rugător şi îşi agită mânuţele, de parcă ar fi invitat pe cineva invizibil. Mamutul îşi ridică trompa în sus şi trâmbiţă şi el insistent. Pisicuţa miaună rugătoare şi ea.

Vântul îngheţat încetă şi abia la ceva vreme se porni din nou, însă acum dintr-o altă direcţie, revărsând căldură, mângâind şi stratul cu flori, şi pe mamut, pe fetiţă şi pe pisică.

Trilurile puţinelor păsărele întâmpinară fluxul de aer cald, aducător de viaţă. Câteva zile la rând se bătu Anasta cu vântul rece ce venea dinspre gheţar şi de fiecare dată când acesta reîncepea să sufle, ea alerga la rondul său de flori. Şi de fiecare dată, mamutul se lungea în faţa rondului de flori, oprind vântul îngheţat.

Dar sosi şi ziua în care floricica ofilită înflori. Anasta alergă la strat şi se lăsă în genunchi în faţa florii, sărutându-i petalele galben-roşii printr-o uşoară atingere a buzelor. Făcu apoi doi paşi lateral şi contemplă minunăţia, creaţia ei neasemuit de frumoasă – floricica.

Nemaiputând sta locului, stârnită de o energie interioară misterioasă, Anasta mai întâi ţopăi pe loc, după aceea ţopăiala ei se preschimbă într-un neobişnuit şi aprins dans improvizat. Până şi Dan, mamutul, se căznea să danseze legănându-se de pe un picior pe celălalt. Se învârtea în cerc, şi se tăvălea pe spate, şi sălta Pisicuţa. Iar micuţa floare îşi flutură în vântul căldişor petalele sale galben-roşii.

Brusc, Anasta se opri.

Zărise pe colină doi tineri…”

...........................................

Erau Blondul si Brunetul.

............................................

„― Voi cine sunteţi? ― întrebă curioasă Anasta. Din ce neam sunteţi? Nu v-am mai văzut.

― Se înţelege de la sine că nu ne-ai văzut. Nimeni nu ne-a văzut niciunde. Însă manifestarea noastră este în fiecare gest al oamenilor, răspunse dintr-o suflare tânărul întunecat. ― Întocmai! În fiecare. Manifestările mele, bineînţeles, sunt mai intense. Ele sunt grandioase. Aproape întreaga omenire trăieşte, între o catastrofă şi alta, sub oblăduirea energiei mele.

―  Încetează, fârtate talentat, întunecat, vorbi Blondul. Nici nu am apucat să ne prezentăm.

Si întorcându-se cu fata la fetiţă, continuă:

― Anastaci’ca, cearcă de-i înţelege cele ce voi spune eu. Eu şi fratele meu suntem două complexe de energie universală. Infinitul spaţiu universal este plin de tot felul de entităti energetice. Când Dumnezeu a zămislit omul, a luat de la fiecare entitate un volum egal de energie, pe toate le-a echilibrat în mod enigmatic în înăuntrul Său şi le-a dăruit omului, de El plăsmuit. Din tot ce a echilibrat în Sine l-a conceput pe om.

Când asta a avut loc, noi, cu toţii, am înţeles că cea mai puternică entitate în Univers trebuia să fie omul. Şi tocmai de aceea nu se cheamă el entitate, ci om. Însă în ce stă puterea lui, care sunt capacităţile şi de-o avea oarece limite, nu ştim. Iar când această energie se va manifesta în deplinătatea ei, nimănui din Univers nu i-a fost dat să ştie. Nici măcar nouă, batăr că energiile noastre distincte se află în toate. Veşnic invizibili, noi umplem întregul spaţiu: suntem în apă, sălăşluim în fiecare vietate, viermişor. Iar în oameni, în toţi, până la unul, se află energiile Universului.

―  Invizibili aţi spus? ― se miră Anasta. ― Dar eu vă văd!

―   Da, adevărat. Tu ne vezi întrucât am condensat aerul atât de tare încât s-au proiectat două corpuri, ca tu să ne recunoşti. Uite norii pe cer, de exemplu, şi ei sunt tot vapori condensaţi. Ciudate forme se pot obţine prin aceste condensări; ba de fiare, ba de corp sau chip uman. Însuşi corpul uman nu este altceva decât o stratificare a apei condensate la diferite nivele. Gândul şi raportul dintre nivelele de condensare ale corpului uman trebuie să-i fie cunoscute doar Creatorului. Corpurile noastre seamănă cu corpul uman doar la înfăţişare. Fratele meu, Brunetul, reprezintă totalitatea forţelor întunecate, eu pe cea a celor luminoase.

―   Şi de ce v-ati înfătişat în fata mea condensaţi sub formă de corpuri umane? ― întrebă Anasta.

―   Ca să nu te sperii auzindu-ne vocile, să nu-ţi iroseşti energiile gândurilor căznindu-te să ghiceşti de unde vin sunetele, răspunse Blondul.

―  Şi de ce vreţi să vorbiţi cu mine?

―   Tu te-ai împotrivit stihiilor, mai exact spus, te-ai opus catastrofei planetare. Singură, cu încredere, ai gândit că reuşeşti să o înfrunţi. Noi suntem convinşi că aşa ceva este imposibil. Programul Divin prevede catastrofa atunci când omenirea porneşte pe calea pieirii. Şi asta nu s-a întâmplat doar o dată. Poate nu am fi dat nicio atenţie eforturilor tale, însă au fremătat forţele Universului toate, când floricica de pe rondul tău a înflorit. Floarea a înflorit contrar programului potrivit căruia trebuia deja să fi pierit. Ea a înflorit…

― Floricica  a  înflorit  mulţumită  mamutului  care  a apărat-o de vântul geros.

―  Mamutul este doar un inel din lanţul evenimentelor de tine declanşate.

―  Eu nu am făcut nimic.

―  Gândul tău, Anastaci’ca, a făcut.

―  Deci şi în mine sunt frânturi din voi? ― întrebă cu un ton meditativ Anasta. ― Doar că eu nicicum nu le simt.

―  Omul nu ne simte, mai ales când reuşeşte să echilibreze înăuntrul său particulele noastre. Când toate aceste particule se află în echilibru, ia naştere o a treia energie. Şi aceasta este caracteristică doar unei singure entităţi universale – Omului! Ia fiinţă când energiile noastre sunt în perfect echilibru. Această nouă energie este atotputernică. Capabilă lumi noi să plăsmuiască. Nu există taine pentru ea în Univers. Un om cu o astfel de energie devine suveranul Universului – Creatorul – şi-ale sale creaţii nimeni nu şi le poate măcar imagina: sunt maiestoase şi de nepătruns.

―   Probabil în mine particulele voastre nu sunt tocmai în echilibru, dat fiind că nu reuşesc să opresc glaciaţia, răbufni Anasta. ― Floricica a înflorit, însă restul dimprejurul nostru se ofileşte, moare.

―   Calea ta, Anastaci’ca, într-un singur punct duce. Îl vei putea atinge în clipa următoare sau peste mii de milenii. Iată de ce energiile Universului se străduiesc să te sprijine, ca măreaţa taină a omului să afli şi destinul ce-ţi stă în cale.

―   Foarte interesant aţi vorbit despre puterea neasemuită, tăinuită în uniunea celor două poluri opuse. Dar dacă ştiţi de această forţă inedită, de ce nu vă puneţi voi doi de acord asupra uniunii?

Cei doi fârtaţi se priviră, îşi aruncară privirile peste leagănul natal al Anastei, apoi îşi îndreptară privirile în direcţii opuse. Întârziară cu răspunsul, ca şi cum, tocmai ei, ar fi căutat în acele clipe cuvinte de explicaţie.

Fetiţa aştepta răbdătoare.”

.....................................

„― Tu, Anastaci’ca, ai creat un rond frumos de flori, iar experienţa asta te-a ajutat să înţelegi cum se face. Anul viitor vei face eforturi să-ţi îmbunătăţeşti creaţia. Şi o vei face folosindu-te de sentimentele şi de experienţa anterioară. Reiese că tu, creând prima oară, ai asimilat experienţă, cunoştinţe şi senzaţii care te vor sprijini să creezi şi mai desăvârşit. În concluzie, însuşi creaţia ta te învaţă. Creaţia din natura vie a lui Dumnezeu, desăvârşeşte omul-creator. Iar această creaţie nu are limite: este infinită!

―  Eu îmi doresc nespus de mult să trăiesc într-o lume atât de minunată, în care totul este desăvârşit la infinit, unde creatorul desăvârşeşte creaţia, iar creaţia îl desăvârşeşte pe creator. Vreau ca în această lume să trăiască mama, tata, fraţii mei şi bunicul Vud, răspunse zâmbitoare Anasta şi ochii i se învăpăiară. ― Trebuie oprit gheţarul. Cum să fac asta? Cum?

―  Gândul uman este cea mai puternică energie din Univers, posibilităţile ei nu au limite. Se cere folosirea sa corectă. Dar cum, cu ajutorul a ce se poate realiza asta, nu se ştie. Doar omul este unicul în măsură să descopere asta.

―  Probabil, gândul meu este încă prea mic şi nu are putere, oftă tristă Anasta. ― Eu doresc ca gheţarul să se oprească, însă continuă să se apropie şi, cu fiece zi ce trece, se face tot mai rece. Asta vrea să spună că gândul meu este mic. De-ar şti mamutul Dan să se gândească la gheţar… El are capul mare, va să zică şi gândul lui poate fi mai mare şi mai puternic.”

.......................................

„Anasta rămase singură-singurică. Se plimba agale pe iarba veştejită, unde nu demult trăise familia ei şi, în liniştea absolută revărsată, medita la cum să-şi ghideze gândurile. „De vreme ce gândul este energia cea mai puternică, ce altceva ar putea s-o mai ghideze?” – reflectă fetiţa. „Şi dacă această energie o am şi eu, atunci ce altceva mai puternic aş putea avea? Şi de ce vârstnicii înţelepţi ne-au predat de toate la lecţii, însă despre cum să ghidăm gândurile nu au pomenit? Posibil ca nici ei să nu fi ştiut nimic de asta? Şi uite că cea mai măreaţă energie rămâne aşa, neghidabilă. Oamenii merg ba într-o parte, ba într-alta. Iar de e să o am şi eu, atunci nu este a mea, atâta timp cât nu o pot nicicum ghida. E posibil ca altcineva s-o atragă printr-un gest şi să se joace cu ea. Şi de vreme ce ea e în mine, reiese că şi cu mine ar putea juca vreun joc de care eu habar să nu am.”

Anasta se concentră pe meditaţia asupra forţei gândului până la amurg. Şi chiar şi după ce se întinse să doarmă îşi concentra gândurile pe asta. Trezindu-se în zorii zilei, nu dădu cu ochii de mamutul Dan prin preajma căsuţei, aşa cum era obişnuită. De fiecare dată, el se apropia numai ce ea se trezea. Însă acum, nu era. Şi nu apăru nici după ce Anasta se scăldă în pârâiaş. Aşa că se apucă să-l cheme, strigând primprejur: „Dan! Dan!”. Însă animalul nu se arătă. Ba chiar şi Pisicuţa dispăruse. Nu-i rămase alături în acea noapte şi nici dimineaţa nu era.

Plecaseră – înţelese Anasta. Mamutul are nevoie de multe furaje ca să se hrănească, iar aici rămăseseră puţine. Înseamnă că Dan fugise ca să nu moară de moartea absurdă a foamei. Şi-mpreună cu el plecă şi Pisicuţa. „Da’, eu n-o să plec de aici”, gândi ea, aruncă pe umeri şalul împletit din fibre de plante şi porni hotărâtă spre muntele de după care gheţarul ameninţa omenirea. Urcând pe potecă spre vârful muntelui, Anasta continuă să se gândească la cum funcţionează cea mai mare energie – gândul uman. Cum să facă ea ca asta să împiedice înaintarea gheţarului.

Ajunsă pe creastă, rămase acolo şi se strânse de vânt în şalul ei. Curenţii de aer reci şi tăioşi îi făceau părul să fluture, ba descoperindu-i aluniţa asemănătoare unei stele, de pe obrăjor, ba acoperindu-i-o. Însă fetiţa nu se sinchisi de curenţii îngheţaţi, ci rămase privind la poalele muntelui, spre partea care deja nu mai avea niciun fir verde. La orizont, cât cuprindea privirea, se vedea doar gheaţă.

Masivii de gheaţă începură să se extindă în sus, pe munte. Erau deja enormi şi nici măcar nu erau ai gheţarului principal, ci ai altora, mult mai mici.

„Înseamnă că muntele nu le va ţine piept acestor mormane”, gândi Anasta.

„Un versant a îngheţat deja, nu mai creşte nimic pe el, va îngheţa şi celălalt”.

Şi, ca o confirmare a cuvintelor ei, se auzi o trosnitură de gheaţă, venită de sub unul din masivi, şi un şuvoi de apă amestecată cu gheaţă sfărâmată şi noroi purtat de masivii de gheaţă, se apropie şi mai mult de munte, strivind totul în cale şi purtând pământ şi copaci în mişcarea sa.

Anasta îşi îndreptă privirea spre cel mai înalt masiv de gheaţă şi trepidă de uimire. Din dosul enormei mase de gheaţă se zărea mamutul Dan, care împingea cu capul. Alături de grămada de gheaţă, mamutul deja nu mai părea chiar aşa de mare.

Anasta, într-o clipă îşi aminti cât de atent o asculta mamutul atunci când vorbea despre puterea gândului capabil să creeze atâtea. Îşi aminti cum îi spuse că în capul lui mare, probabil ar fi trebuit să se afle şi gânduri mai mari. Şi el înţelesese totul în felul lui. Gândi că dacă va împinge cu capul său mare, cu gânduri mari, avea să oprească mişcarea masivului de gheaţă.

Anasta se smulse de la locul ei, o luă la fugă pe potecă în jos, spre poalele muntelui, acolo unde se afla mamutul Dan.

Vântul însoţit de fulgi de nea îngheţaţi îi smulse şalul de pe umeri, dar fetiţa îl prinse din zbor. Sări pe o stâncă, se împiedică şi începu să se rostogolească la vale.

Se ridică din nou şi continuă să alerge.

Ajungând la picioarele lui Dan, văzu… în masivul de gheaţă, deasupra capului mamutului, se formase o mică cavitate. Gheaţa se topea lent, iar pe trompa mamutului se scurgea un firişor subţirel de apă. Mamutul tremura de frig. Undeva mai jos, la picioarele lui, tremura Pisicuţa. Şi ea, ca şi Dan, se împingea cu capul în gheaţă, căznindu-se să frâneze mişcarea gheţarului.

―  Ehei! ― exclamă Anasta.

―  Ehei!

Însă nici mamutul şi nici pisica nu reacţionară la strigătul fetiţei. Anasta apucă pisica zgribulită de ger şi, strângând-o la piept, o fricţionă pe tot corpul. Numai ce-o simţi că se încălzi puţin, fetiţa o împinse să se caţere pe spinarea mamutului. Pisicuţa făcu eforturi să se urce, dar căzu. Abia la a doua tentativă reuşi.

Anasta se urcă pe o stâncă pentru a ajunge cât mai aproape de urechea mamutului şi îi şopti:

―  Dan! Prietenul meu bun, Dan. Tu eşti foarte deştept şi supus. Tu eşti bun. Eşti capabil să gândeşti, poate nu tocmai corect, dar asta se poate corecta. Gândul nu este doar în cap, este peste tot. Dan, tu trebuie să mergi pe versantul celălalt al muntelui.

Mamutul stătea nemişcat, doar din când în când corpul îi era străbătut de câte un spasm. Şi Anasta îi şopti iarăşi:

―  Eu sunt Anasta! Tu mă auzi, Dan? Nu plec de aici fără tine. Întoarce-te la mine, Dan!

Mamutul Dan îşi dezlipi anevoie capul de masivul de gheaţă şi-l întoarse către fetiţă. Blana deasă de pe frunte îi era udă, iar el îşi ridică cu greu pleoapele. Însă îşi înălţă imediat trompa şi cu vârful o atinse pe fetiţă pe umăr. Trompa îi era îngheţată.

Anasta îl apucă cu mânuţele şi începu să-i maseze blana şi să-i sufle de ca şi cum ar fi vrut, în acest fel, să încălzească imensul corp al mamutului. Poate cu căldura respiraţiei ei nu reuşi, însă minunat de bine îl încălzi cu altceva mult mai fierbinte şi mai înseninat. Iar mamutul rămase docil, urmărind-o pe Anasta, care-l conducea de trompă, ca de mână. Abia ţinându-se pe picioare, Dan reuşi să se urce pe culmea muntelui. Ajunsă sleită de puteri sus, în vârf, fetiţa se aşeză pe trunchiul unui pom doborât la pământ şi, indicând cu mânuţa în direcţia versantului încă verde, îl îndemnă pe mamut să coboare.

― Mergi, Dan. Coboară. Mergi la păşunea ta, odihneşte-te şi refă-ţi forţele. Acolo încă mai este de mâncare pentru tine, şi adaugă apăsat: —Coboară, Dan!

Mamutul ascultă docil şi începu încetişor să coboare pe cărare, spre locul încă verde. Făcând vreo zece paşi, se răsuci în direcţia Anastei, îşi ridică trompa şi trâmbită cu un ton chemător, ca al fetiţei atunci când alerga pe imaş şi-i cerea Leagănului ei natal să nu se dea bătut în faţa gheţarului, exclamând Hei, străpungând liniştea.

Şi ca atunci când, adunându-şi puterile, strigă Ehei, Anasta îi făcu din mână lui Dan, indicându-i să coboare la poale. Iar mamutul Dan coborî încetişor de pe munte, îndeplinind porunca stăpânei. Iar ea…

Odihnindu-se un pic, Anasta se ridică pe o stâncă, îşi roti din nou privirea peste masivele de gheaţă ce umpleau spaţiul din faţa ei şi rosti încet, dar încrezătoare:

―  Eu sunt om! Gândul meu este puternic! Eu îmi îndrept gândul împotriva ta, gheţarule! Tu trebuie să te opreşti şi să te retragi. Gândul meu aşa îţi ordonă!

     În vale se auzi iarăşi o trosnitură şi gheaţa, încă o idee, se ridică pe munte. Suflul rece al vântului o lovea pe fată în piept, de parcă ar fi intenţionat să o doboare de pe picioare. ― Înapoi! Eu îţi ordon, gheţarule! înapoi!

Şi iarăşi o trosnitura, şi iarăşi gheaţa înaintă apropiindu-de fetiţă.

Un timp, Anasta tăcu privind la gheţarul ce înainta, apoi, ca la un semn, surâse.

― Am înţeles. Tu te hrăneşti cu gândul meu gheţarule. Am înţeles. Uite acuşi cum dispari.

Anasta îi întoarse spatele gheţarului, se aşeză la loc pe tulpina copacului doborât şi începu să privească spre valea ei încă verde.

Dar nu văzu florile şi iarba veştejite de frig, ci mintal îşi imagină ce frumos şi abundent îi înfloresc straturile, cum apar flori albe imaculate şi roze pe coroanele copacilor, cum cântă păsările şi cum foşnesc prin iarbă cosaşii. Pe bunicul Vud cum se întoarce la vale, şi împreună cu el întreaga familie. Şi Anasta cum aleargă în întâmpinarea lor, desculţă prin iarbă. Tot mai repede, tot mai repede…

Gândurile Anastei se accelerau simţitor. Şi reuşi! Într-o clipă doar, mângâie cu paşii ei miliarde de firişoare de iarbă. Şi reuşi să-şi imagineze pe fiecare din aceste firişoare în parte: de la rădăcină la vârf. Şi să orienteze spre fiecare din ele razele soarelui. Cu stropi de rouă să le stropească şi cu picuşori de ploaie, şi cu adierea lină a vântului să le alinte. Anasta adormi pe o piatră lângă trunchiul copacului căzut. Vântul îngheţat îi sufla în spate. Însă chiar şi adormită, fata îşi acceleră tot mai tare gândurile. De la gânduri, fulgere se răspândiră şi atinseră tot ce exista în spaţiu. Ce era mai important se petrecu. Şi în spaţiu se născu ceva nou. De ca şi cum de la somnul Anastei renăscu întregul Leagăn. Iar gândurile continuară să se desfăşoare şi atunci când micuţa fetiţă Anasta căzu în somnul milenar.

Gândurile ei – măreaţa energie umană – plutiră deasupra văii, alintând gâzele, iarba, pe Pisicuţa şi pe mamutul Dan.

Masivele de gheaţă au trepidat, au trosnit, dar nu au mai reuşit să înainteze nici cu un milimetru. S-au topit. Torentele de apă glaciară au ocolit valea şi s-au revărsat în râuri şi în lac.

Gheţarul s-a topit, negăsind forţa să se bată cu gândul uman – cea mai puternică energie din Univers!”

Vedem dragi prieteni ca nu opunandu-ne la ceea ce ne deranjeaza se schimba lucrurile, ci se schimba facand creatia, in prima faza prin imaginatie, a ceea ce ne dorim.

Cu mana asezata pe inima as dori sa ma credeti ca nu am nicio legatura sau vreun interes in raport cu editura care a publicat cartile recomandate sau cu domnul Vladimir Megre, autorul lor. Spun aceasta ca sa nu apara comentarii rautacioase in acest sens, la fel cum s-a mai intamplat si in alte dati cand am promovat cate o carte. Am impartasit tot timpul experiente de-ale mele legate de lucruri pe care le-am simtit de mare valoare, care ajuta mult la cresterea spirituala a omului, fie acestea si niste carti. Am deci in vedere folosul pentru sufletul omului si nu altceva.

Consider ca eu chiar fac parte din latura care lupta pentru renasterea Omului primordial dar nu numai. Am vazut de-a lungul timpului ca rulez si pe programul care presupune activarea unor astfel de daruri si altor civilizatii, chiar daca acum se desfasoara pe zona de controlori, retrezindu-le in prima faza capacitatea de iubire.

Am mai spus-o si altora: daca m-ar baga cineva la inchisoare, as avea mai mult timp sa imi folosesc puterea gandului spre atingerea acestor scopuri. Daca m-ar tortura sau m-ar droga as intra in stari de constiinta expandata iar puterea gandului mi-ar fi si mai mare. Iar daca m-ar omori as face si mai multe pentru ca as scapa de inchistarile corpului fizic. Prin urmare, nu ma voi da inapoi niciodata din implinirea acestui plan. Personal am aceeasi hotarare ca si Anasta.

 In cele ce priveste cartile, desi circula si in format pdf, va spun de acum ca nu este acelasi lucru ca atunci cand doresti sa rasplatesti munca acestor oameni achizitionandu-le in format fizic. Eu mi le-am cumparat cu mare bucurie pe toate zece, iar Anastasia stie ca am facut asta pentru ca atunci cand am tinut pentru prima data cartile in brate, am avut o traire absolut de neuitat prin conexiunea ce s-a creat cu ea, neputand sa imi stavilesc plansul pentru zeci de minute in sir. Iar cum mi s-a intamplat mie, s-a intamplat si altora. Cartile pot fi achizitonate in Romania accesand linkul de mai jos:

http://www.editura-dianusa.ro/

Ele sunt distribuite si prin alte edituri intermediare.

De asemeni, autorul cartilor, domnul Vladimir Megre, spune ca au aparut o multime de site-uri ce sunt create de parca ar apartine lui. El declara insa in volumul 10 ca singurul site valid este cel al carui link il vedeti mai jos:

https://vmegre.com/

Sunt absolut convinsa ca gandul meu, cu scopul ce se doreste a fi atins prin publicarea acestui articol, se va materializa, mai devreme sau mai tarziu.

Va invit pe toti ca prin strigatul unui “Eheeei” in tot Universul, pe fondul melodiei de mai jos, cu ochii inchisi sau deschisi, sa puneti pe roate cea mai frumoasa creatie din viata de pana acum, de care este capabila mintea si inima voastra, ce are in vizor propria fiinta, dar cel putin si intreaga planeta care ne sustine pe toti. Mai devreme sau mai tarziu se va materializa cu siguranta aceasta actiune colectiva. Trebuie sa credem asta. Sa nu dam energie ghetarului …

 Toate cele bune! 

sau

https://www.youtube.com/watch?v=NuOYz407ASI&feature=player_embedded