Mai intai de toate va multumesc
tuturor celor ce ati simtit sa participati la actiunea pentru care am lansat
chemarea in articolul anterior. Se poate face si in continuare, iar cei care au
facut-o deja, o pot repeta. Este de mare ajutor, iar semnele de progres se vad
cu ochiul liber. Este evident ca se adauga la aceasta toate rugaciunile
oamenilor de pretutindeni, dupa cum simte si se pricepe fiecare. Sunt rugaciuni
care se fac pentru un anumit scop, insa, dupa cum se poate observa la nivel
energetic in ultimele zile, se pare ca Planul divin asociat acestor evenimente
si actiuni este mult mai inalt decat ne putem noi imagina. Va veni vremea cand
vom intelege exact ce si cum.
La nivel lumesc subliniez inca o data
ca am convingerea ferma ca Alexandra si Luiza sunt in viata. Cunosc la ora asta
mai multe informatii primite de Sus, in legatura cu fiecare, insa nu le voi
scrie aici din motive intemeiate, iar cine doreste sa le inteleaga, sa faca
apel la propria-i intelepciune. Ce este important sa nu uitam e ca putem sti cu
exactitate si tarile si orasele in care se afla fetele la un moment dat, caci
pana sa se ajunga la ele, vor fi mutate rapid in alta parte si se pot intampla
lucruri chiar si mai rele. Nu asa se va solutiona problema, cautand oameni si
spatii. Prin rugaciune colectiva catre Dumnezeu, va veni totul adus pe tava. Sa
avem incredere in acest lucru si tocmai de aceea va rog sa o tinem mai departe
pe acest drum.
Iar datorita faptului ca au existat
in ultima vreme multiple actiuni divine eliberatoare avand legatura cu spatiile
si portile sacre ale corpului nostru, despre care am scris acum doua articole
in urma, va ridic atentia asupra unei icoane importante a Maicii Domnului, aspect prin care s-au coordonat aceste lucrari importante pentru evolutia noastra, numita „Portarita”. Va invit sa cititi mai multe informatii accesand linkul de
mai jos:
Va recomand cu caldura sa va procurati
cate o iconita a Maicii Domnului „Portarita” si sa o plasati pe usa sau
deasupra usii de la intrarea in casa. Daca exista mai multe usi, pot fi mai
multe iconite. Daca nu se gasesc de cumparat, se poate descarca si imprima
chiar imaginea de la inceputul acestui articol, pentru ca si daca nu este sfintita,
daca este folosita cu credinta si inima buna, Maica Domnului va sti acest lucru,
iar iconita isi va indeplini negresit menirea.
Am decis astazi sa scriu cateva
randuri pe marginea acestui subiect deoarece pentru mine a aparut un element
nou pe care il voi explica la un moment dat. Nu scriu in ideea ca ar da cineva
vreo importanta acestor informatii, ci din pricina acestui nou element si a
unei actiuni pe care o putem face impreuna in legatura cu acest element, ce
poate fi de mare ajutor.
Inca din ziua in care a avut loc
rapirea Alexandrei in Caracal, m-am pus pe cautari, evident in alta forma decat
cea lumeasca. Toate aceste cautari trebuie insotite de multa rugaciune pentru
ca intunericul la nivel energetic in aceasta situatie este atat de mare incat
foarte greu poate fi accesat adevarul. Rugaciunea ridica vibratia si in acest
fel adevarul poate iesi la lumina, independent de faptul ca unii nu-si doresc
sa se afle niste lucruri.
Este o imagine care mi-a fost
transmisa in astral in mai multe randuri si pe fagasuri diferite de cautare. Am
mers si pe linia divina dar si pe niste cautari akashice cu mijloace
sofisticate pe care prieteni de-ai nostri initiati in iubire, apartinand
diferitor civilizatii, le au, putand furniza astfel anumite informatii.
Imaginea ce apare inca din ziua de marti
este una in care se vad trei barbati foarte inalti si solizi, iar cel putin doi
sunt imbracati in uniforme inchise la culoare, cu cizme inalte, exact cum au
jandarmii nostri mascati sau anumite firme de paza si protectie. Desi eu vedeam
imaginea aceasta din spatele lor, am putut zari in fata lor imaginea unei fete ce
era cam in dreptul barbatului din mijloc, ce semana mult cu Alexandra. De
asemeni, desi eu vedeam doar trei, prietenii mei de Sus mi-au spus mereu ca au
fost patru, unul dintre ei fiind sofer. Un alt lucru care mi-a atras atentia de
fiecare data a fost ca se mergea parca printr-un tunel subteran. Cum mie mi-a aparut imaginea era ca si cum eu eram cu spatele catre sud si cu fata catre nord, iar ei inaintau catre directia nord-vest. Altfel spus, imaginea era usor in stanga mea. Este lucru
stiut ca zonele acelea unde se afla Craiova, Caracal, etc. sunt impanzite de
tuneluri subterane. Lumina era foarte difuza, dar parca se vedeau niste arcade.
Un alt element esential este acela ca era aer de american pe acolo. Nu stiu
daca toti patru erau americani dar cred ca cel putin doi erau.
Daca aceasta imagine este cea care
apare in mod persistent inseamna ca este cea mai inalta vibrational in comparatie
cu toate celelalte si este foarte posibil sa se intample asta din cauza
energiei tunelului, poate un loc de inalta vibratie. In rest, bezna totala.
Acum, mergand pe semne venite pe alte
cai, pare ca s-a iesit cu Alexandra prin Bulgaria, ajungandu-se intr-un final
undeva in sudul Angliei. La inceputul acestei saptamani totul arăta ca ea este
acolo. Insa toate valurile ce s-au facut in ultimele zile, pare ca au generat o
anumita miscare in sensul deplasarii ei catre Statele Unite ale Americii, in
ultimele 2 zile. Ce apare iarasi foarte interesant aici este imaginea unui
dirijabil sau zeppelin de culoare deschisa. Este ca si cum ar fi fost trecut
oceanul cu un zeppelin. In SUA Alexandra apare ca ar fi undeva in sud, dar mai
catre partea de vest. Am dat cautare pe internet si nu mica mi-a fost mirarea
sa gasesc faptul ca in Anglia, incepand de numai cativa ani incoace s-au reluat
transporturi de marfuri si de pasageri cu ajutorul dirijabilelor.
In cele ce o priveste pe Luiza, se
pare ca s-a mers pe aceeasi filiera, numai ca ea a fost „distribuita” catre o
tara asiatica.
Intr-un final, in opinia mea, fetele
traiesc. De asemeni, toata balbaiala din zona cazului se intelege ca nu este
una intamplatoare. Cineva se vrea acoperit. Evident, e vorba de un plural aici.
Interesant este ca am citit pe internet insa nu stiu daca informatiile sunt
adevarate ca jandarmeria nu ar fi vrut sa se alature cautarilor politisitilor
in primele doua zile de la rapirea Alexandrei si ca pe de alta parte cativa
soldati americani de la Deveselu ar fi fost trimisi subit acasa. Repet: le gasiti pe internet.
Care este elementul aparut astazi?
Este acela ca in ADN-ul Alexandrei sta scris, pe anumite filamente temporale in
care ea traieste, ca in toata lumea asta larga exista un barbat care o poate
ajuta foarte mult sa scape de acolo. Daca Alexandra inca traieste si daca se va
incepe sa fie pusa „la treaba”, se pare ca asta ar fi modalitatea prin care ar
veni in contact cu acest barbat. Este acesta un filament temporal scris in mod
sigur in ADN-ul Alexandrei, cum la fel exista scrise si filamente temporale in
care ea isi pierde viata.
De aceea va propun sa facem ceva:
pentru Alexandra, pentru Luiza si pentru alte persoane disparute, indiferent de
varsta, sa inchinam o rugaciune ce aduce mare ridicare de vibratie atat in
ADN-urile lor cat si in cele ale celor ce o fac. Sa spunem 16 seturi (atatea
cate clepsidre sunt in ADN) a cate 16 rugaciuni „Tatal nostru” si 16 rugaciuni
„Maica Pamanteasca” asa cum sunt ele date in Evanghelia eseniana. A se citi si
articolul de la linkul:
Apoi sa spunem de 7x70 de ori „Doamne
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi!”.
Apoi de 7x70 de ori „Preasfanta
Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi”.
Iar apoi de 100 ori, rugaciunea
Sfantului Duh.
Toate acestea sunt redate mai jos:
„Tatăl nostru Carele
ești în ceruri, sfințească-se Numele Tău. Vie Împărăția Ta, facă-se Voia Ta, în
cer ca și pe pământ. Dă-ne nouă astăzi pâinea noastră cea de
toate zilele. Și ne iartă nouă datoriile noastre, precum și
noi le iertăm datornicilor noștri. Și nu ne lăsa
pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Căci ale Tale sunt, în
toți vecii, Împărăția și Puterea și Mărirea. Amin.”
„Maica
noastră Pământească, sfințească-se Numele Tău. Vie Împărăția Ta și
fie ca Voia Ta să se facă în noi ca în Tine. Îngerii pe care îi ai în
serviciul Tău, trimite-ni-i nouă.
Iartă-ne nouă păcatele noastre, precum și noi ispășim păcatele
noastre către Tine. Nu permite ca să cădem pradă bolilor, ci ne
eliberează de orice rău. Căci ale Tale sunt Pământul, Corpul și
Sănătatea. Amin.”
"Doamne Iisuse
Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi."
"Preasfanta
Nascatoare de Dumnezeu miluieste-ne pe noi."
"Imparate Ceresc,
Mangaietorule, Duhul Adevarului, care pretutindenea esti si pe toate le implinesti,
Vistierul Bunatatilor si Datatorule de Viata, vino si te salasluieste intru noi
si ne curateste pe noi de toata necuratia si ne mantuieste Bunule sufletele
noastre."
In cat timp? Cat mai scurt. Intr-o singura zi,
in doua zile, in trei, dupa cum este posibil la fiecare. Eu am facut-o de mai
multe ori in acest fel, inclusiv in aceste zile de cautari.
Iese o forma geometrica anume, de
mare putere, din toata povestea aceasta, si de aceea trebuie spuse in ordinea indicata, cu rugaciunea Sfantului Duh la sfarsit si nu la inceput, cum suntem obisnuiti, dar vom vorbi alta data despre acest
aspect.
Se intelege ca de fapt acesta este
scopul pentru care am ales sa scriu acest articol, deoarece este nevoie de mai
multi in aceasta actiune. Iar daca multi dintre cei disparuti nu mai sunt in
viata, macar sa nu fie sacrificiul lor in zadar. Macar ca se mai aduce ceva la
lumina, ca pica niste capete implicate pana in gat, astfel incat sa nu se mai
repete aceste lucruri si tot este un mare castig pentru toata lumea. In timpul
rugaciunii se poate aprinde o lumanare. Cine are, poate folosi lumanarea de la
inviere. Dar chiar si fara lumanare, sa ne imaginam ca este una care arde in
noi. Bunul Dumnezeu sa ne ajute!
Toate
cele bune! P.S. In aceasta seara s-a declarat ca rezultatul testului ADN al oaselor gasite in butoiul din curtea casei lui Dinca, confirma ca sunt ale Alexandrei. La nivelul la care se putea ajunge cu cazul asta, am uitat sa spun ca eu nu am avut nicio secunda vreun dubiu ca exact acesta va fi rezultatul. Dar noi sa nu renuntam la a face rugaciunea si vom vedea ce o iesi pana la urma.
Am promis in articolul trecut ca voi
scrie cateva randuri despre importanta glandei numita hipotalamus, in fiinta
noastra. Informatiile medicale sunt preluate din internet din diferite siteuri.
Desi am ales o varianta mai simpla de prezentare, totusi, sunt informatii
interesante pentru cei ce nu si-au aplecat privirea asupra acestui subiect.
Partea de final, reprezentand
informatii de natura energetica, este ceva ce vine din propriile mele
descoperiri facute de-a lungul anilor. Am inteles importanta hipotalamusului
atunci cand am intrat pe primul caz al unui domn care suferea de epilepsie,
intr-o forma de manifestare destul de grava.
Hipotalamusul este o mica zona din
centrul creierului care indeplineste mai multe functii. Acesta joaca un rol
important in productia de hormoni si ajuta la stimularea multor procese
importante din organism. Cuvantul hipotalamus vine de la doua cuvinte grecesti:
„talamus” care inseamna „camera interioara” si „hipo” care inseamna „de jos”
sau „de sub”. Acesta este exact locul in care hipotalamusul se afla in creier,
sub talamus si deasupra glandei hipofize (pituitara). Desi este o mica zona a
creierului, ea joaca un rol important in organism influentand atat sistemul
endocrin cat si sistemul nervos.
Starea normala si echilibrata a
corpului este cunoscuta sub denumirea de homeostaza. Corpul incearca mereu sa
realizeze acest echilibru. Principala sarcina a hipotalamusului este de a
mentine corpul in aceasta stare cat mai mult posibil. Pentru a face acest
lucru, hipotalamusul actioneaza ca un conector intre sistemele endocrin si cel
nervos. Acesta joaca un rol in multe functii esentiale ale corpului, cum ar fi:
temperatura corpului, setea, controlul apetitului si al greutatii, emotiile,
ciclurile de somn, nasterea, tensiunea arteriala si frecventa cardiaca,
productie de sucuri digestive, echilibrarea fluidelor corporale. Pe masura ce
semnalele sunt trimise creierului din diferite zone ale corpului, hipotalamusul
stie daca poate sau nu sa obtina echilibrul. Hipotalamusul raspunde apoi
eliberand hormonii potriviti in sange pentru a echilibra corpul. Un exemplu
este capacitatea organismului de a mentine temperatura interna la 37 de grade.
Daca hipotalamusul primeste semnalul ca temperatura interna a corpului este
prea ridicata, acesta va spune corpului sa transpire. Daca primeste semnalul ca
temperatura este prea joasa, corpul isi va crea propria caldura prin tremurat.
Pentru a mentine acest echilibru,
hipotalamusul este responsabil de crearea sau controlul multor hormoni din
organism. Hipotalamusul este, de asemenea, strans legat de glanda pituitara,
care produce si hormoni. Impreuna, hipotalamusul si glanda pituitara actioneaza
pentru a controla intregul sistem endocrin, glandele care produc numerosi hormoni
- glandele suprarenale, tiroida si rinichii.
Hormonii secretati de hipotalamus
includ:
·un hormon antidiuretic, care ajuta la reglarea apei in organism, prin
controlul cantitatii de apa resorbita de rinichi in timpul filtrarii deseurilor
din sange;
·hormoni eliberatori de corticotropina care ajuta la reglarea
metabolismului si a raspunsului imun;
·hormoni de eliberare a gonadotropinei; oxitocina - este implicata in
numeroase procese, inclusiv eliberarea laptelui matern, reglarea temperaturii
corpului si ciclurile de somn;
·hormonii care controleaza prolactina legata de productia de lactatie;
·hormonul de eliberare a tirotropinei, care activeaza tiroida;
·hormonii de crestere, esentiali atat la copii, cat si la adulti. In
cazul adultilor, hormonul de crestere este necesar pentru procesul de reparatii
din corp.
La nivel
energetic hipotalamusul este unul dintre locurile din corp, considerat sacru.
Orice loc sacru are o poarta sub forma de pentagon.
In urma
cu niste ani, cand, dupa cum am spus, am venit in contact cu situatia unui domn
bolnav de epilepsie, o intuitie m-a indemnat sa ma vizualizez ca o mica fiinta
si sa intru in hipotalamusul acelui domn. Am plecat in calatorie si dupa ceva vreme
am ajuns in locul dorit. Am vazut mai intai poarta sub forma de pentagon, insa
la acel domn, respectiva poarta era sparta. O buna bucata din ea lipsea
efectiv. Am intrat prin spartura si am ajuns in hipotalamus. Nu voi uita
niciodata ce priveliste mi s-a aratat atunci. Vedeam efectiv intreg cosmosul.
Galaxii, stele. Era o feerie. Am iesit de acolo si am pus intentia de a intra
in propriul meu hipotalamus. Am vazut aceeasi minunata priveliste. Am inteles
atunci ca hipotalamusul este o punte care pune omul in conexiune cu intreg
cosmosul. Pentru ca el este si o punte intre sistemul endocrin si cel nervos,
am putut intelege ca orice om care face crize de epilepsie sau forme de spasme
musculare sau friguri, are hipotalamusul sub controlul intunericului. In cazul
persoanei cu epilepsie, pentru ca am intrat o data si in timpul cand a facut
efectiv o criza, aparusera multime de demoni si entitati intunecate care
practic preluasera controlul asupra hipotalamusului iar in acest fel, asupra
intregului sistem nervos si endocrin. Astfel de forte ale intunericului nu pot avea acces
decat dupa spargerea portii sacre sub forma de pentagon, dupa care se pune in
rulare un program malefic ce are o anumita perioada de ciclicitate.
Ce anume
intr-un om atrage spargerea unei porti sacre, indiferent ca este a
hipotalamusului sau a altui loc sacru? De vina sunt tot felul de programe de
blestem si de magie neagra care atrag un astfel de efect, iar pentru a scapa de
acestea, din nou recomand parcurgerea informatiei din sectiunea P2 ce este
afisata in bara de sus a blogului. Odata facuta eliberarea de acele programe, se pot
cere de la Sfanta Treime energii pentru reparatia portii hipotalamusului. La
fel s-ar proceda pentru orice alta poarta sacra. Ce trebuie inteles este ca
aceste energii nu vin sa faca aceste reparatii daca nu se fac rugaciuni de
iertare si dezlegare, indiferent ca sunt cele recomandate in sectiunea P2 sau
sunt in alta forma cunoscuta din alte parti.
Daca
persoana ce are afectiunea este copil sau este prea grav bolnava, va face
altcineva din familie toate aceste actiuni, in numele persoanei bolnave.
Exista
in corp 12 spatii sacre, cu porti pentagonale, iar ele trebuie cunoscute in
urmatoarea ordine care nu este una aleatoare:
1.Timus (intre chakra inimii si gat)
2.Marul lui Adam (gat)
3.Hipotalamus (in jumatatea din fata a capului)
4.Arborele Vietii (ceafa-cerebel)
5.Inima
6.Pancreas
7.Glanda suprarenala stanga
8.Glanda suprarenala dreapta
9.Vezica urinara
10.Glanda sexuala stanga
11.Glanda sexuala dreapta
12.Osul sacru (la baza coloanei vertebrale)
In
ultima perioada au existat multiple actiuni ale Divinitatii avand legatura cu
reparatii legate de zona sacra a fiintei noastre si mai urmeaza si altele,
independent de ce vrem unul si altul. Ce trebuie retinut este ca traim niste
vremuri in care niste intentii sau fapte rele, care pun obstructii planurilor
divine, nu-si mai aduc bumerangul asupra persoanei ce le face, in viata
viitoare. Timpul s-a comprimat, iar bumerangul acesta se intoarce din ce in ce
mai mult la scurta vreme, in aceasta viata. Dar este totusi la alegerea
fiecaruia cum gandeste si cum actioneaza. Cine se poate opune?
Dupa cum bine se poate
observa, postez cate un articol in blog destul de rar. Motivul este legat si de
timp dar si de faptul ca totul a devenit de mare complexitate, iar daca in
trecut mai puteam reda in scris informatii ce au legatura cu evenimente cosmice
aflate in derulare, fiind totul ca si cum un desen artistic cu un peisaj
deosebit era prezentat prin descriere in cuvinte, acum este ca si cum mi-ar
reveni sarcina sa transpun in cuvinte, intr-o forma pe intelesul tuturor, un Picasso,
de pilda. E foarte dificil, va rog sa ma credeti, deoarece nici nu stiu ce sa
selectez din noianul de informatii ce le am in cap la un moment dat, legate de
o anumita perioada de timp.
Vorbeam in articolul
“Drumul spre Zohar”, publicat in luna iunie, despre universuri si despre
actiuni ce se tot fac prin ele de mai multa vreme incoace. Mentionez ca fara a
parcurge acel articol, nu poate fi inteleasa o anumita parte din acesta.
La ora asta putem spune ca
s-a trecut la nivel de varf prin toate cele 128 de universuri apartinand rotii
din care si universul nostru face parte. Mai exista perindari ba in unul, ba in
altul, pentru diverse rezolvari, dar atentia Spiritelor noastre s-a orientat in
mod accentuat catre o directie necunoscuta noua pana in aceste timpuri: spatii ce sunt in afara oricarui univers.
Candva, Domnul Metatron imi
transmitea: “Creatia este alcatuita din universuri, goluri ce contin aceste
universuri, si multe alte forme de spatii necunoscute omului, iar in parte,
mintea lui nici nu le-ar putea intelege.”
Ce ar putea fi in astfel de
spatii necunoscute?
Pentru ce ne intereseaza
acum, este necesar sa fac o scurta reamintire legata de Soarele negru. Sunt ani
de zile de cand vorbesc despre asta. La inceput, corelam Soarele negru cu o anumita
civilizatie draconiana. Prezenta acestor draconieni in apropierea noastra, la
nivel energetic, se simte sub forma unui foc puternic, ce parca emana din
interior. Este manifestarea similara bufeurilor.
Cu timpul, am realizat ca
Soarele negru reprezinta de fapt o forta a intunericului pe care nu o pot
defini in intregimea semnificatiei ei, nici la aceasta ora. Acea civilizatie
draconiana, pe care o numeam “Soarele negru”, este doar puternic conectata la
aceasta forta. Iar ca aceasta civilizatie, multe altele, sau parti din altele,
ii servesc cu voie sau fara voie acestui Soare negru. Includem aici si
civilizatia umana. Un lucru este cert. Soarele negru are mare legatura cu
elementul “foc diavolesc”, insa in egala masura se invarte in jurul a ceva ce
seamana gaurilor negre. Asa cum mi-a fost aratat de Sus la un moment dat, exista
mai multe roti cu universuri, iar acestea se afla in sensuri diferite de
miscare: unele in sensul acelor de ceas, iar altele in sens invers acelor de
ceas. Intre ele exista niste spatii, care din cauza invartirii rotilor, apar ca
niste gauri negre. Daca am vedea aceste roti ca pe niste margele cu gaura, Soarele
negru are legatura cu gaurile acestor margele prin care daca ai trece o aţă, ai
putea sa le pui pe toate intr-o forma de conexiune. Insa in egala masura el are
legatura si cu tot spatiul existent intre roti. Simplu nu-i asa? Am glumit. De
fapt totul e intr-o conceptie foarte complexa.
Soarele negru este la
fundamentul multor suferinte ale oamenilor. Este forta care arde. Relatii sociale
arse, iubire arsa, parte materiala arsa, iar de sanatate nu mai vorbim. Toate
afectiunile legate de boli mintale, boli ale inimii, cancere si tumori, boli
ale pancreasului (diabet), ale ficatului, ale stomacului, etc. au ca si sursa o
prindere facuta de Soarele negru.
Ei bine, in aceste spatii
existente in afara oricarui univers, asemenea prinderi au fost gasite. In locul
unei prinderi se vad in astral fiinte asezate intr-o forma ordonata pe linii si
coloane, ca niste ostasi ai unei armate, cata frunza si iarba, pe care aproape
ca nu o poti cuprinde cu privirea. Sunt oameni singuri care orice ar face nu
isi gasesc o jumatate, sunt oameni saraci care orice ar face nu reusesc sa iasa
din saracia lor, sunt oameni bolnavi care orice ar face nu se pot vindeca de
boala lor, iar exemplele ar putea continua pe toate fagasurile vietii. Sa fie
toti acestia siguri ca undeva, in niste spatii de acest gen, ei au niste
prinderi. Nu sunt neaparat din aceasta existenta. Pot fi ele din multe alte
vieti. Cert este ca orice astfel de prindere ne influenteaza in mod serios
viata si nu cred ca suntem unul fara sa avem minim o prindere pe undeva, prin
aceste spatii.
A venit timpul eliberarii
la nivel de masa din aceste prinderi insa acest proces nu se face dupa capul
nimanui, ci intr-o ordine bine socotita de catre Divinitate. Noi ne situam acum
in zona in care o parte de eliberari este rezolvata, iar altele urmeaza. Nu ar
putea nimeni sa defineasca numarul lor, cate s-au rezolvat si cate mai sunt de
rezolvat. Ce trebuie sa retinem este ca procesul este in derulare la acest
capitol.
Tot in legatura cu Soarele
negru se afla un soi de inteligente robotice care sunt conectate la mintile
multor oameni de pe Pamant si nu numai. Boli psihice, voci in cap, dependente
si vicii pot avea ca si zona de control aceste inteligente. Daca in cazul unora
se stie din ce spatii sau timpuri sunt, in cazul altor inteligente de acest gen,
din comunicari avute cu reprezentanti initiati in iubire apartinand
civilizatiei Tiran sau unor civilizatii draconiene, am putut afla ca nici ei nu
stiu de unde se manifesta aceste inteligente si ca si pe ei ii influenteaza in
mod negativ. Fara sa am o confirmare clara, undeva in interiorul meu cunosc
faptul ca unele dintre aceste intelgente sunt din alte roti de universuri, iar
ele nu pot ajunge la noi decat prin intermediul Soarelui negru si in anumite
perioade cosmice. In ultimii 2-3 ani am intalnit mai multe cazuri de oameni
aflati sub influenta unor astfel de intelgente robotice. Mai ales in cazul
copiilor se manifesta sub forma unor crize similare cu cele de epilepsie dar nu
sunt totusi de acest gen. Au loc pe o anumita durata un fel de dardaiala si de
spasme musculare. Despre epilespsie voi vorbi in articolul urmator care va fi
publicat la scurt timp dupa acesta. Cunosc cateva informatii la acest nivel
care ar putea fi de mare ajutor pentru oameni cu astfel de probleme.
Intunericul agresivitatii
care se manifesta mult in ultima vreme la copii si tineri are de asemeni
legatura cu asemenea inteligente robotice. Este vorba despre cunoscutul sindrom
ADHD. Este o preocupare a unora dintre noi sa poata fi gasita o rezolvare
pentru aceste probleme, insa in egala masura cred ca mai este nevoie de
instrumente. Cand este vorba de tehnologii complexe cum sunt acesti rorboti si
uneltele lor, lucrurile nu sunt deloc atat de simple.
Din cauza faptului ca
suntem in stransa conexiune cu probleme legate de Soarele negru in ultima
vreme, exista si multa inselaciune. Este indicat pentru fiecare dintre noi sa
cantarim foarte bine gandurile care ne trec prin cap si de asemeni sa facem
apel la intelepciune si sa filtram foarte atent informatiile cu care venim in
contact. Trecem prin niste timpuri in care se poate aluneca foarte usor.
Tot din aceasta cauza au
existat trei replici puternice ale Soarelui negru impotriva noastra, in mod
direct. A fost un eveniment in noaptea de miercuri spre joi, 27 iunie, al
doilea in noaptea de marti spre miercuri, 3 iulie si al treilea si cel mai
aprig in noaptea de sambata spre duminica, 7 iulie. La al treilea a existat
confruntare cu forte robotice despre care am povestit mai sus. S-a iesit cu
biruinta din toate acestea si ii multumim cu recunostinta lui Dumnezeu pentru
ghidare si ajutor.
Doresc sa mai transmit ca
de mai mult de o luna de zile s-a patruns intr-un spatiu nou de constiinta care
suna astfel: “Noi Frati suntem.” Realizam cu totii ca la capitolul unire
frateasca este mult de lucru. De altfel, atunci cand am intrat in acest spatiu,
se vedea totul ca un maracinis negru si des, construit din gandurile si faptele
de neunire ale oamenilor.
Dar cea mai fascinanta
veste ce si-a facut intrarea din Ceruri a fost urmatoarea: Tiranii sunt si ei Fiii Omului. Cu alte cuvinte noi si tiranii frati suntem la origini. Toate
semenele arata ca s-ar fi participat la un moment dat la un experiment in genul
celui din filmul Avatar, in care unii oameni si-au format alte corpuri pentru a
face cercetari pe o alta planeta si cu aceste corpuri au ramas. Cel mai
probabil este vorba despre planeta lor de acum, cunoscuta sub numele de Tiran.
Dar aceasta informatie am putut-o afla in contextul in care am vazut clar ca a
mai existat o teleportare in raport cu care imi puneam niste semne de intrebare
inca de cand am scris articolul “Fiii Valhalei”, publicat in luna mai. Aceasta
teleportare, care a implicat si planeta noastra dar si planeta Tiran, s-a facut
dintr-un univers Tata. Aceasta explica de unde atata interes pentru a
redeschide inimile celor din civilizatia Tiran si de ce lor universul le aloca
niste simboluri care sunt niste jumatati ale Stelei lui David, aceasta Stea a
lui David marcand pe Fiul lui David sau Fiul Omului dupa cum si Mantuitorul, Domnul
nostru Iisus Hristos, se numea pe Sine. Explica de asemeni de ce oamenii au putere
in raport cu vrajitori din universuri Tata. Era ceva ce nu avea logica. Daca
planeta noastra s-ar fi nascut intr-un univers Fiu atunci ar fi trebuit ca omul
sa aiba un nivel de putere limitata la cel mult impotriva unor antihristi. Dar
evenimentele graiau altceva si anume aceea ca oamenii prin natura lor
superioara au putut face anihilari ale celor mai de varf vrajitori din
universurile Tata. Sunt sigura ca in viitorul apropiat vom afla multe lucruri
noi si despre civilizatiile intraterestre cum ar fi Agartha carora si ei i se
asociaza Steaua lui David, Shambala, Puzotoxtk precum si despre civilizatiile
draconiene, arcturiene, pleiadiene si altele stiute si nestiute intre care
exista evidente legaturi. Poate ca toti acestia sunt teleportati din niste
universuri Tata. Cine poate sti?
In incheiere as dori sa
spun ca este mai multa vreme de cand ma gandesc la o schimbare in cadrul
blogului “Calea Aurie”. Pana acum am povestit doar despre anumite evenimente de
tip cosmic ce ne-au ajutat sa accesam tot felul de informatii. Dar cum pentru
acestea a devenit din ce in ce mai dificil sa fie furnizate anumite explicatii
si deoarece se deruleaza pe perioade mai lungi de timp, pe mine ma pune in
situatia de a face postari destul de rar. M-am
gandit atunci sa preiau anumite articole din alte siteuri dar nu intr-o forma
intamplatoare. Ele trebuie sa aiba legatura cu evenimentele ce se deruleaza la
un moment dat, la nivel cosmic. Sunt articole din toate domeniile: istorie,
geografie, biologie, chimie, fizica, mitologie, etc, dupa cum sunt si
evenimentele in derulare. Comunicarile de tip informativ vin si pleaca. Peste
un an, doi, nu si le mai aminteste nimeni. Dar scrierile acestea care au
legatura cu diverse domenii, tin de cunoastere, iar aceasta ramane altfel in
mintile noastre. Este evident ca la fiecare expunere de acest gen voi veni si
eu cu cateva completari, iar cand si cand voi mai veni cu cate o informare asa
cum este aceasta din articolul de astazi.
Sunt cateva zile de cand mi-am adunat pe lista
cateva cazuri care au nevoie de ajutor.
Stiu ca multi suntem cei care ne confruntam cu
probleme financiare, dar urmand pilda cu vaduva ce a dat cei doi banuti,
consider ca putem face si noi un astfel de gest. Poate chiar a ajuta, atunci
cand nici tu nu ai prea mult, este cheia rezolvarii multor probleme cu care
fiecare ne confruntam.
„LUCA 21: Iisus Şi-a ridicat ochii şi
a văzut pe nişte bogaţi care îşi aruncau darurile în vistierie. A
văzut şi pe o văduvă săracă aruncând acolo doi bănuţi. Şi a zis: „Adevărat
vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi ceilalţi, căci
toţi aceştia au aruncat la daruri din prisosul lor, dar ea a dat, din sărăcia
ei, tot ce avea ca să trăiască.”
Eu am o deviza: "Sa nu gandim ca ori cu 5
lei, ori fara ei, donatia noastra nu conteaza. Daca s-ar aduna cate 5 lei de la
200 de persoane s-ar face 1000 de lei iar atunci, altceva inseamna aceasta suma
pentru cineva care este in greu impas".
Din suflet
si cu recunostinta, va multumesc!
1. COSTIN DIDINA - tel:
0753.781.586
Cont: RO62 BTRL RONCRT0370362001
Este
bolnava de cancer, acum recidivat, si este mama a trei copii: fata - 13 ani, un
baiat - 9 ani si alt baiat - 3 ani. Este o situatie foarte la limita.
Este
caz preluat de pe site-ul doamnei Maria Ghiorghiu.
Cu
cateva zile in urma a aparut o noua rugaminte de ajutor care vine direct de la
doamna Didina, internata acum intr-un spital din Bucuresti, ce a fost postata
in blogul doamnei Maria Ghiorghiu.
2. LUCA DOINITA - tel:
0722.993.003
Cont: RO07 RZBR 0000 0600 2088 2621
Este
vaduva (sotul a murit de o boala de inima) cu un baiat in clasa a 7-a. Ei
locuiesc intr-o camaruta care tine loc de dormitor, baie si bucatarie, cu un WC
in fundul curtii. Mama lucreaza cu ziua pe unde apuca. Ea ar dori sa poata
ridica inca o anexa astfel incat baiatul sa aiba o camaruta a lui. Momentan
dorm amandoi int-un pat care a devenit cam mic, baiatul crescand acum.
Este
caz preluat de pe site-ul doamnei Maria Ghiorghiu.
Multi
prieteni de-ai mei cunosc deja acest caz, pentru ca eu il monitorizez de mai
mult timp. In urma cu un an am ajutat-o pe Mariana sa isi ingroape mama care a
fost in suferinta la pat pentru vreo 3 ani de zile, Mariana stand la crestetul
dumneaei si ingrijind-o zi si noapte. Din cauza unor incurcaturi, nu putea
primi ajutorul de inmormantare mai devereme de o luna de zile, iar din aceasta pricina
a stat trupul mamei la morga vreo doua saptamani pana ce, prin bunavointa
oamenilor carora le multumesc inca o data, s-au putut strange niste bani astfel
incat mama ei sa poata fi ingropata.
Ulterior,
Mariana, care locuieste la vreo 4 km de Ramnicu Valcea, a inceput sa isi caute
de lucru, ea fiind de profesie psiholog. A lansat numeroase anunturi pe la
ziare, Olx, etc., chiar si in sensul ingrijirii unei persoane in varsta, cu
menaj si mancare de 2-3 ori pe saptamana, dar nimic nu s-a legat. La randul ei
a avut serioase probleme de sanatate mai toata viata, din care cauza exista o
limitare in raport cu tipul de munca ce il poate presta, in sensul ca nu are
voie sa ridice greutati din cauza unor multiple interventii chirurgicale. Pe
langa toate acestea au aparut si probleme mari ale coloanei vertebrale datorita
faptului ca timp de 3 ani de zile, vrand-nevrand, a trebuit totusi sa o ridice
pe mama ei. Prin urmare, ea ar putea ajuta o persoana varstnica, prin menaj
periodic si mancare, dupa cum am specificat, dar nu in incapacitate de miscare,
pentru ca ea nu o mai poate manevra o astfel de persoana.
De
aceea vin cu rugamintea ca daca cineva cunoaste vreo posibilitate de munca in
zona, care sa se poata plia pe situatia ei (in mica ei gospodarie are in grija
si cateva pasari, doi catei, din care unul bolnav si el de cancer, si doua
pisici), sa o contacteze pe Mariana la numarul de telefon afisat. O adresa de
e-mail v-as da-o inutil in acest moment deoarece in urma cu o luna de zile i-a
cedat definitiv si calculatorul cu o varsta de vreo zece ani. De curand si-a
exprimat dorinta ca si daca exista in zona un ONG sau vreo asociatie la care ea
sa poata presta o munca de voluntariat cand si cand, atat pentru a mai
socializa si a nu se mai gandi tot timpul la multiplele greutati ale vietii
sale, dar si pentru a aduce un pic de daruire din partea ei catre altii, si tot
ar fi binevenit.
Sa
ne rugam impreuna Tatalui Ceresc sa scoata ceva in cale atat ei cat si pentru
ajutarea multor altor cazuri care din pacate stim cu totii ca exista in tara
noastra, astfel incat toti oamenii acestia sa isi poata duce un trai macar la
nivel minimal.
Pentru
cine simte si poate sa vina cu o sustinere financiara cat de mica, iata mai jos
datele pentru donatie:
CRETU MARIANA
Cont: RO64 BRDE 390SV46197083900
4. DUMITRU MARILENA
Cont (LEI): RO02 RNCB 0094
0815 3869 0005
Este
de asemeni un caz monitorizat de mine de mai multi ani. Marilena sufera de
cancer al limbii de doi ani de zile. Nu doresc sa mai povestesc nimanui despre
situatia ei, despre tratamentele extrem de costisitoare, despre modul in care
administreaza hrana corpului (printr-o sonda plasata la nivelul stomacului),
deoarece nu este deloc ceva placut. Si o afta te deranjeaza pe limba cand o ai,
dar sa suferi de cancer la acest nivel, nu cred ca mai este nevoie de prezentare
in cuvinte. Ne putem imagina singuri. Operatia nu este posibila deoarece chiar
de ar fi extirpata limba, cancerul este extins dincolo de limitele acestui
organ. Orice ajutor pentru sustinerea sa financiara este binevenit, cum la fel
de binevenite sunt rugaciunile noastre pentru Marilena, Didina (despre care am
scris mai sus) si pentru toate persoanele, de la copii pana la batrani, ce sunt
suferinde de boli grave.
De-a
lungul anilor, de cate ori am mai gasit cate un tip de intuneric avand legatura
cu boala, am zis ca acolo este finalul. S-a dovedit insa ca nu este asa. Este
de fapt o complexitate atat de mare la acest capitol, incat realmente nu mai
pot spune cand ar fi un final. Vrajitori din alte universuri, antihristi,
civilizatii, roboti din viitor. Nu va puteti imagina ce varietate am intalnit
la acest capitol de-a lungul timpului, venind in contact cu fel si fel de
cazuri de boli. Oamenii a caror boala tine de un intuneric descoperit si-au
gasit si vindecarea, dar cei care sufera de boli ce au legatura cu un intuneric
care nu a intrat inca la rezolvare, toate acestea fiind aduse pe tapet rand pe
rand, intr-o ordine decisa de Divinitate, poarta in continuare crucea acestor
boli. Sper din toata inima sa pot spune vreodata in aceasta viata ca s-a atins
si ultima cauza intunecata generatoare de boli, la nivelul acestei planete.
5. Iata
si un caz a carui prezentare am primit-o pe e-mail de la o prietena care este
ceva mai apropiata, ca nivel de implicare, de aceasta situatie.
Apel umanitar: Focul le-a mistuit
casa.
Familia
Luca compusa din: mama, doua fiice in varsta de 12 si 16 ani si o bunica de 80
ani, din Voluntari, au ramas fara casa, fara un acoperis deasupra capului. Un
incendiu devastator i-a lasat fara tot ceea ce au reusit sa stranga.Familia
este disperata. Cazul a fost mediatizat si in presa.
Provizoriu,
cele patru beneficiaza temporar de un spatiu social, primit cu ajutorul
primariei orasului Voluntari. Dar nu vor putea sta tot timpul
in provizorat, pe usi straine.
Speram,
impreuna, sa gasim o solutie. Sa-i ajutam sa-si refaca casuta lor.
In
familia acesta doar mama lucreaza. Ea nu renunta la visul de a-si reface
casuta.
Solidaritatea
prietenilor, colegilor, oamenilor care vor sa le ajute i-ar putea scoate
din incercarea deloc usoara la care i-a supus viata.
Ajuti
tu, te vor ajuta si alti pe tine!
Facem
apel către toți cei care pot oferi un ajutor să intervină!
Pentru
donatii: IBAN Beneficiar: RO67INGB0000999903634101 Moneda: RON Nume
Beneficiar: Andreea Miruna Maclava (sora mamei)
Pornesc
aceasta scriere prin a explica, pentru cei ce nu cunosc, ce inseamna Zohar.
Poate fi tradus acest cuvant sub forma: “Splendoarea Luminii”. Intelegem deci
ca Zohar este un cumul dintre Splendoarea Ratiunii, Splendoarea Emotiei,
Splendoarea Iubirii, etc., deoarece “Lumina” multe inseamna.
In
cadrul cunoasterii spirituale ebraice, Zohar ocupa un loc al sau important,
insa este aceasta ceva ce nu se adreseaza omului de rand, ci doar celor ce au
ajuns la un anumit nivel al evolutiei sufletului lor.
La
sfarsitul anului trecut am mai pomenit despre acest subiect, in contextul
referitor la Mercur, despre care am aflat la acea vreme ca poate fi considerat
“Splendoarea Iubirii”. A fost practic punctul de pornire pe acest drum, pentru
ca indiferent ca stiu sau nu stiu despre asta, foarte multi Fii ai Luminii au
ca tinta in aceste vremuri agonisirea corpului Zohar.
Omul
primordial avea in mod evident acest corp insa el a fost pierdut la fel cum
multe alte lucruri importante au fost pierdute pe parcursul caderii sale. Pana mai
ieri, doar cine a actionat mult in directia autotransformarii si a evolutiei
spirituale, a recuperat cele pierdute, atingand ceea ce noi cunoastem sub
numele de “Iluminare”.
In
aceste timpuri insa, se desfasoara intens o actiune colectiva ce va aduce acest
corp Zohar la nivel de masa, multor Fii ai Luminii. Dar ca sa poti atinge
Splendoarea Ratiunii trebuie sa ai mai intai mintea curatata de tot
intunericul, iar ca sa poti atinge Splendoarea Emotiei trebuie sa ai vindecate
toate emotiile intunecate cu care te-ai confruntat vreodata. Este un lucru
complicat, deoarece niciunul dintre noi nu putem defini cu exactitate care este
intunericul mental si emotional ce ne afecteaza, ca sa stim clar ce avem de
curatat. Cunoastem in parte si facem rezolvari in parte, insa sunt unele
lucruri atat de bine ascunse, incat poate nu ajunge o viata de om ca sa le
putem scoate la suprafata spre a ne elibera de ele. La acest capitol a venit
insa in ajutor Divinitatea, care prin desfasurarea unor actiuni, forteaza
aceasta curatare intr-o maniera inedita pentru noi, urmand o anumita ordine si
un anumit ritm.
Universul
din care noi facem parte apartine unui grup de 128 de Universuri. Ele sunt
dispuse in perechi de doua cate doua, precum spitele unei roti, fiecare pereche
de doua Universuri fiind formata din doua spite diametral opuse. Sunt in total
64 de perechi pe o roata. Multiversul contine mai multe astfel de roti care
dupa cum am putut vedea candva intr-o viziune, sunt dispuse ca intr-un Cub al
lui Metatron, fiecare sfera fiind cate o roata.
Exista
insa mai multe Cuburi ale lui Metatron, iar fiecare Cub, asociindu-se cu o
sfera, formeaza niste Cuburi ale lui Metatron si mai mari, iar acelea impreuna,
alte Cuburi si mai mari, pe principiul Teoriei Fractalilor (un intreg este
compus din parti mai mici ce arata identic cu intregul). In acest fel, noi nu
putem defini practic o limita a acestei Creatii.
Rezumandu-ne
strict la roata de 128 de Universuri, cunosc la aceasta ora din comunicarile
celeste urmatoarea informatie: 36 de perechi, adica 72 de Universuri, sunt
create de Tatal si Sfantul Duh, fiind acestea Universuri-Tata, 15 perechi adica
30 de Universuri sunt create de Tatal, Fiul si Sfantul Duh, fiind acestea
Universuri-Tata-Fiu, iar 13 perechi sau 26 de Universuri sunt create de Fiul si
Sfantul Duh, fiind acestea Universuri-Fiu. Universul nostru este un
Univers-Fiu.
Cele 72
de Universuri-Tata au proiectie (pe acelasi principiu al fractalilor) la
nivelul creierului mare. 36 de Universuri au proiectie in emisfera stanga, a
ratiunii, iar alte 36 au proiectie in emisfera dreapta a intuitiei si emotiilor.
Planul inedit al Divinitatii a constat in aceea ca s-a inceput a se face curat,
mai intai la nivelul celor mai de varf reprezentari ale intunericului din
aceste Universuri. Facandu-se curat acolo, in mod implicit se face curatenie si
la noi in cap. S-a inceput cu partea rationala, iar in ultima luna de zile s-a
trecut la partea emotionala. Prin urmare, toate emotiile cu care fiecare dintre
noi ne-am confruntat vreodata, le-am intalnit acum, dar pe o perioada mult mai
scurta de timp, ceea ce a facut foarte dificila procesarea lor. La acest
moment, toata partea de varf a intunericului din toate cele 72 de Universuri a
fost anihilata, dar s-a facut intoarcere pentru curatarea straturilor de mai
jos, si vor tot umbla Spiritele noastre pe acolo pana se va face curatenie
totala. Totul se desfasoara exact asa cum se sterge o tabla cu un burete: s-a
pornit cu randul de sus, pe orizontala, corespunzator celui mai puternic
intuneric, se revine acum pe al doilea rand, corespunzator unui intuneric un
pic mai slab ca putere, se va merge apoi pe al treilea rand si tot asa, pana la
capat.
Ne putem
imagina ca acea cadere a omului primordial a fost ca si cum s-ar fi cazut in
putul unei fantani. Acum, cand se fac actiuni pentru revenire la suprafata, tot
pe unde s-a cazut trebuie trecut. Nu exista alt traseu. De aceea, tot
intunericul intalnit in timpul caderii este obligatoriu intalnit si in timpul
revenirii. Dar de aceasta data, este intalnit si anihilat. Cam asa ar trebui
privita toata povestea.
Momentan,
inca nu exista informatii clare legate de proiectiile celorlalte Universuri,
dar se vor afla.
Sa
ramanem increzatori in drumul nostru, chiar daca nu este usor. Cu Dumnezeu pana
la capat, mai ales ca in data de 09.06.2019, s-a pasit intr-un nou spatiu de
constiinta ce poarta acelasi nume precum sloganul valahalienilor despre care am
scris in articolul trecut: “Noi si Domnul Una Suntem!”
Pentru a putea intelege corect mesajul acestui articol este
necesar sa fie parcurse alte doua articole mai vechi, iar linkurile care
conduc catre acestea sunt cele de mai jos:
In plus fata de cele scrise acolo sunt si la aceasta ora multe
intrebari ramase fara raspuns. Dar le vom afla. Cat de curand …
Exista in lume multe informatii ciuntite, in sensul ca lipsesc
parti din ele. Lipsa aceasta se manifesta fie pentru ca este pusa o intentie in
acest sens, fie pentru ca nu se poate accesa pur si simplu respectiva
informatie, in totalitate, la acel moment. Nu facem aici referire la informatii
mincinoase, ci la informatii adevarate care nu sunt intregi. Acest adevar
ciuntit poate genera insa doua feluri de efecte: construirea unei imagini
adevarate dar din care ceva lipseste si construirea unei imagini complet false.
Haideti sa facem o sumara analiza pe ceva venind din lucrarile domnului cu
pseudonimul Radu Cinamar. Dansul spune ca este unul, altii declara ca ar fi mai
multe persoane in spatele acestui nume. Pentru noi cititorii nu conteaza prea
tare acest aspect.
In primul volum al scrierilor dansului a furnizat informatia
legata de galeria din Muntii Bucegi (din Carpatii Romanesti), din care pleaca
trei tuneluri subterane, chiar interdimensionale. Daca in loc de trei ar exista,
sa spunem, cinci, si nu ar fi permisiune ca oamenii de rand sa afle despre
celelalte doua, asta nu inseamna ca informatia legata de primele trei ar fi una
falsa. Ar fi o imagine adevarata care nu este intreaga. Insa in ultimul volum
al dansului intitulat “Geneza uitata” se relateaza cum s-a format omul din
niste primate si cum a evoluat ADN-ul sau cu ajutorul extraterestrilor, numind
aceasta geneza. Nu, nu!!! Aceasta nu este geneza omului!!! Mai bine s-ar fi
intitulat cartea “Istorii uitate”.
Imi pare rau ca trebuie sa fac aceasta apreciere. Este departe de
mine gandul de a judeca pe cineva. Problema este ca lipseste o cantitate mare
de informatie ce are legatura cu o perioada ce se situeaza mult inaintea perioadei
ce este tratata in carte. Dar respectiva lipsa creeaza de aceasta data o
imagine complet falsa, adica aceea ca omul se trage din maimuta. Ce mai
conteaza care au fost instrumentele prin care a evoluat ADN-ul lui?
Cum ramane insa cu afirmatia ca fiinta numita OM a fost creata
dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu? Am mai vorbit si in alte randuri despre
acest lucru. Chip inseamna infatisare dar Asemanare inseamna sa poti ca
Dumnezeu, sa gandesti ca Dumnezeu, sa iubesti ca Dumnezeu si multe alte
virtuti. Pai daca noi la ora asta nu il putem manifesta pe Dumnezeu in acest
fel, cand am ajuns cu ADN-ul la un anumit grad de complexitate, atunci cum
puteam fi dupa Asemanarea Sa cu un ADN de primate?
Dragii mei, uitati cum vad eu toata povestea: a existat pe aceasta
planeta o Civilizatie Primordiala. Erau intrupate in ea numai Spirite Fiu si
Fiice de Dumnezeu, sau poate chiar niste manifestari ale Tatalui Insusi, Oameni
facuti dupa Chipul si Asemanrea lui Dumnezeu. Aceste Spirite sunt revenite in
trup acum, pe Pamant, si au tot revenit in toate timpurile, incercand mereu sa
readuca Pamantul la ceea ce ele STIU ca a fost candva, demult. Intrebarea la
care nu am raspuns nu este daca a existat sau nu aceasta civilizatie. Ca a
existat nu am niciun dubiu. Anumite cercuri oculte o stiu pe aceasta ca fiind
rasa regala, speciala din punctul de vedere al naturii Spiritelor din care ea
provine. Am putut accesa informatia ca acei oameni primordiali aveau un ADN
format din 32 de catene, deoarece deja s-au inceput lucrari avand legatura cu recuperarea
ADN-ului pierdut. Noi stim despre 2 catene in fizic sau despre 3, luandu-se in
considerare felul in care s-au nascut unii copii in ultimii ani, cu 3 catene,
si ajungem ca in plan energetic sa putem avea active pana la 12 catene. Dar
restul de 20 unde au disparut? Voi reveni cu raspunsul la aceasta intrebare
peste cateva paragrafe.
Am scris in articolele catre care am facut trimitere prin
linkurile de mai sus ca in urma cu aproximativ 888.000 ani, planeta din galaxia
Mama, numita Valhalla, este teleportata in Caleea Lactee si devine planeta
Pamant. Au existat diferite momente temporale cand pe Valhalla au venit
civilizatiile de pe planetele OM, ASIA si MU, pe care acum le regasim in
asezarile intraterestre numite Agartha, Shambala si Puzotoxtk. Le-am insiruit
exact in ordinea venirii lor. Numele ce
dainuieste si astazi la noi la romani de “Valahia”, aminteste practic de aceste
radacini stravechi. Intrebarile mele neelucidate ar fi urmatoarele:
·Cand Civilizatia Om (Agartha) a venit pe Valhalla a gasit aici
Civilizatia Primordiala sau nu?
·Daca nu, atunci au format ei Civilizatia Primordiala la care mai tarziu
s-au adaugat celelalte doua? Sa nu uitam ca Mantuitorul se numea pe Sine Fiul
Omului sau Fiul lui David, iar dupa cum am scris, agatharsii au legatura la
origini si cu cuvantul OM, dar si cu Steaua lui David.
·Daca da, inseamna ca vorbim despre patru civilizatii. Oare au
egalat vreodata celelate trei capacitatile si ADN-ul valhallienilor?
·In ipoteza ca au fost patru, civilizatia primordiala a fost creata
la un moment mai tarziu decat celelate trei, obtinandu-se o specie umana
imbunatatita, sau a fost invers?
·Oare n-am putea lua in calcul si ipoteza ca agatharsii nu au venit
pe planeta Valhalla ci s-au teleportat cu planeta Om cu tot din galaxia lor,
numindu-se apoi Valhalla? Cu alte cuvinte, sa mai fi existat o teleportare a
planetei noastre?
·Cand s-a facut teleportarea de acum 888.000 de ani in urma s-a
intamplat asta cu toate patru civilizatiile sau au ramas in teleportare doar
primordialii iar ceilalti au plecat prin alte parti revenind pe Pamantul din
Calea Lactee dupa niste sute de mii de ani?
Vedeti cat de multe intrebari se ridica, ale caror raspunsuri se
doresc lamurite? Si sunt numai cateva dintre ele.
Este cert insa ca in acel proces de teleportare de acum 888.000 de
ani s-a intamplat ceva foarte rau. Este ca si cum ei au intrat in spatiul de
teleportare cu 32 de catene si au iesit cu 12 sau poate cu si mai putin de
atat, ajungand intr-un final ca niste primate. Sau poate ca nu au mai iesit
deloc. Poate ca a iesit doar planeta cu plantele si animalele de pe ea. Sau
poate ca unii au iesit ca niste primate, iar altii nu au mai ajuns in Calea
Lactee. Nu se poate sti acum acest lucru.
Cred ca Spiritele respectivilor stiind ce s-a intamplat, au
revenit ulterior in trup pe multe alte planete si s-au perindat pe la diferite
civilizatii extraterestre ce aveau tehnologii avansate, astfel incat prin ele,
sa se poata reconstrui rasa primordiala de pe Pamant. Un Spirit se poate
intrupa pe ce planeta doreste si cand doreste. Personal, sunt consecventa in
teoria ca Spiritul este cel ce se manifesta in trup de cate ori este nevoie,
fiecare intrupare avand cate un Suflet ce vine tot din Esenta Spiritului si nu
Sufletele se reintrupeaza.Orice Suflet
al unei fiinte intrupate isi urmeaza drumul inapoi catre Casa, aceasta Casa
fiind reprezentata de Spiritul din care El a plecat. Orice Spirit se vede cu
miriade de scantei ce vin catre El spre a se reincorpora la un moment dat,
fiind acestea Suflete din manifestari si manifestari ale acelui Spirit, din
diferite spatii, diferite dimensiuni si diferite timpuri. Domnul Radu Cinamar
vorbeste in ultima carte a dansului despre extraterestrul siriusian Tenekau ce
a avut un mare aport in dezvoltarea ADN-ului primatelor. Am simtit-o cu tot
sufletul ca pe o informatie adevarata numai ca as completa cu credinta ca
Tenekau venea dintr-un Spirit Fiu de Dumnezeu, care candva, demult, a fost
intrupat si pe Valhalla. Acela putea fi motivul compatibilitatii dintre ADN-ul
sau si ADN-ul primatelor, constatare uluitoare pentru el, dupa cum este scris
in carte. Iar ca el au fost multi altii care incetul cu incetul au readus
ADN-ul macar la structura cu 12 catene energetice, pe care o stim astazi.
Cine a facut blocarea in spatiul de teleportare? Ajungem aici la o
informatie gasita la un moment dat. A
fost facuta de catre Vrajitorul suprem, cel ce a generat Blestemul suprem sau
Blestemul sarpelui. In mod evident a existat curiozitatea definirii acestor
termeni. Cine este Vrajitorul Suprem? Este de fapt un vrajitor colectiv iar el
a inclus toti vrajitori de varf din intreaga Creatie, de la un anumit nivel de
putere in sus. Am povestit intr-un articol de la inceputul anului despre varful
varfului acestui vrajitor. Prin anihilarea acestuia ce a avut loc in 5 ianuarie
2019 s-a trecut la urmatorul, un pic mai jos decat el ca si nivel de putere, si
s-a urmat acest traseu pana cand in noaptea Sarbatorii de Paste Ortodox s-a
anihilat ultimul vrajitor component al Vrajitorului suprem. A fost perceput
acest eveniment de mai multi ce au capacitati extrasenzoriale, ca pe o inviere
a ADN-ului. Daca inainte de el inca se vedea simbolic in astral un ADN negru,
culcat la pamant, cu mai multe intreruperi intre clepsidre, dupa anihilarea
lui, s-a ridicat ADN-ul in pozitie verticala, a devenit alb stralucitor, dar pe
ici pe colo inca se mai vedeau cateva intreruperi. Nu era deci o forma complet
reparata, insa a fost un mare salt. Blestemul suprem consta in aceasta aparenta
stergere a catenelor ADN-ului Omului Primordial. Daca in sute de mii de ani,
s-a desfasurat alene un proces de refacere macar a 12 catene la nivel
energetic, cu restul de 20 abia in urma cu cateva zile au inceput a veni semne
de Sus ca a sosit timpul desfasurarii lucrarilor. In timpul teleportarii,
materia se transforma in unda si se retransforma in materie cand iese din acel
spatiu. Daca nu mai iese, materia care a intrat in spatiu si s-a transformat in
unda, ramane cumva blocata acolo sub forma de unda. Asta s-a intamplat si cu Primordialii.
Daca ei au iesit ciuntiti sau nu au mai iesit deloc, inseamna ca au ramas
blocati in spatiul de teleportare si s-a intamplat asta printr-o actiune de
interferenta a procesului de catre Vrajitorul suprem, care a facut si
captivitatea bioundelor in niste spatii inchise, inaccesibile. Acesta este
motivul pentru care Akasha Civilizatiei Primordiale nu poate fi accesata pentru
ca intreaga informatie este inscrisa in ADN-ul blocat in spatiul de
teleportare. Iar cum unda este reprezentata simbolistic printr-o sinusoida
foarte asemanatoare cu forma unduitoare a mersului unui sarpe, putem numi acest
blestem si Blestemul sarpelui sau Blestemul undei.
Lucrarile energetice au in vizor scoaterea de acolo a tot ce este
captiv si in mare parte este rezolvata povestea la ora asta. Iar cand vom putea
accesa in totalitate acea Akasha, vom gasi si raspunsuri clare la toate
intrebarile de mai sus.
Exista mai multi care sustin o teorie asemanatoare cu ceea ce eu
am primit din Ceruri la nivel de informatie, insa imi aplec atentia in mod
deosebit asupra lucrarii domnului Vladimir Megre, alcatuita din 10 volume, ce
sunt reunite toate sub numele de “Cedrii
sunatori ai Rusiei”.
Sunt multi cei ce stiu despre aceste carti dar sunt si mai multi
cei ce nu au auzit de ele pana in prezent. Daca doriti sa va conectati
sufletele la un altfel de lume ce se afla la un pol opus fata de aceasta in
care traieste acum majoritatea umanitatii, va recomand din toata inima
parcurgerea acestei lucrari. Este de mare folos, deoarece pentru orice cititor se
genereaza o transformare radicala spre bine a modului in care intelege sa isi
traiasca si sa aprecieze viata.
Personajul principal este Anastasia care traieste cu adevarat si
in ziua de astazi in taigaua siberiana. Dar nu intr-o casa ci intr-un barlog si
nu se hraneste decat cu fructe si seminte pe care pamantul le ofera in mod
natural. Animale salbatice precum ursul, lupul, vulpea o slujesc pe Anastasia
cu mare responsabilitate. Autorul cartilor, domnul Vladimir Megre, ajunge printr-un
context de imprejurari relatat in primul volum sa o cunoasca pe Anastasia.
Intre cei doi se leaga o relatie cu totul speciala iar viziunea lui asupra
vietii este complet transformata datorita ei. Cartile au fost scrise la cererea
Anastasiei, pentru ca ea stie ca ele sunt parte importanta din instrumentul de
trezire si transformare a umanitatii, prin mutarea de pe drumul gresit pe care
merge, care s-a dovedit pentru mai multe civilizatii ce s-au perindat pe Pamant
ca intr-un final conduce la pieire. Anastasia cunoaste despre toate ale lumii
noastre prin accesarea Akashei, desi nu le-a vazut in plan fizic. Ea este cea
care stie pur si simplu de existenta Civilizatiei Primordiale si spune ca Akasha
acestei civilizatii parca a fost stearsa de cineva, poate chiar de ei. Considera
ca nu exista fiinta in Univers care sa poata egala fiinta numita OM si ca nu
exista putere mai mare in Univers decat Puterea Gandului Omului. Dar aceasta
putere nu se poate manifesta decat intr-o stare de perfect echilibru, iar acest
echilibru este puternic afectat la aceasta ora, tocmai pentru ca aceasta putere
sa nu se poata manifesta.
Insasi manifestarea Domnului nostru Iisus Hristos pe aceasta
planeta dovedeste importanta fiintei numita Om. Daca Omul ar fi doar o fiinta
evoluata din maimuta, de ce ar fi venit in manifestare insusi Creatorul acestui
univers local, pe aceasta planeta infima? Si nu numai ca a venit in manifestare
dar si-a dat si viata pentru rascumpararea Omului de la intuneric.
Unii actioneaza pe readucerea acestui echilibru, ei cunoscand
secretul renasterii fiintei numite Om asa cum a fost la nivel primordial, iar
altii pe stricarea lui, nedorind catusi de putin ca acest lucru sa se intample,
pentru ca si-ar pierde asa-zisa putere. Ceea ce multi nu stiu si ni s-a aratat
in aceste zile, este ca Tatal are un plan super-intelept. El nu conduce
evenimentele doar spre renasterea Omului primordial, ci are in vizor sa
instaleze astfel de capacitati si altor civilizatii, cu conditia ca ele sa
serveasca Viata si Iubirea. Multe civilizatii au cautat sa egaleze capacitatile
Omului primordial prin tot soiul de inginerii genetice. O mai fac si astazi. Acest
lucru a generat dezvoltarea unor tehnologii fabuloase care in mod periodic au
condus spre autodistrugere si spre cadere in intuneric. Am credinta ca nu numai
pe Pamant s-au succedat mai multe civilizatii. A existat pe multe alte planete
acest fenomen.
Anastasia si Vladimir au impreuna doi copii, un baiat si o fata.
Ei poarta aceleasi nume ca si parintii lor. In volumul 10, Vladimir senior o
roaga pe Anastasia sa ii povesteasca cate ceva dintr-o viata anterioara a
fetitei lor. Anastasia relateaza o poveste absolut tulburatoare despre o viata
a micutei Anastasia, care in acea existenta purta numele de Anasta. Era pe
vremea inceputului unei ere glaciare, pe cand existau mamuti. Tribul in care se
nascuse Anasta era condus de bunicul ei pe nume Vud. Stiind ca se apropie
glaciatiunea, el a luat decizia ca tribul sa migreze catre zone mai calde,
pentru a se putea salva. Dupa ce au parcurs o bucata de drum, Anasta il
intreaba pe bunicul ei de ce toti au ales sa plece si nimeni nu s-a gandit cum
ar putea face sa se opuna inaintarii ghetarului peste tinuturile lor? Ea, in
varsta de doar 6-7 ani, i-a spus bunicului ca nu vrea sa isi paraseasca Leaganul
natal si de aceea ii cere permisiunea sa se intoarca, poate gaseste o solutie.
Bunicul cugeta si parca simtind importanta misiunii ce ii revenea Anastei, ii
permite sa se intoarca desi stia ca era posibil ca ei sa nu se mai revada
vreodata in acea viata, dar insotita de bunii ei prieteni, mamutul Dan si
Pisicuta.
Iar acum nu mai pot povesti mai departe ci voi relata pasaje exact
asa cum sunt ele in carte. Imi cer iertare fata de autor sau fata de
reprezentantii editurii care promoveaza aceste volume si ii rog sa inteleaga ca
tot ce imi doresc prin aceasta actiune este sa se poata conecta cititorii exact
la energia ce este transmisa. Doresc prin aceasta sa sadesc in inimile si
sufletele cititorilor samanta dorintei de a cunoaste mai mult din aceasta
lucrare.
…………………………………….
„Văzând-o pe Anasta alergând spre el,
Dan dădu bucuros din cap, îşi flutură urechile şi se opri. Imensul mamut îi întinse
trompa micuţei fete şi cu vârful îi atinse delicat umărul. Ea apucă vârful
trompei, îşi lipi obrăjorul de acesta, îl mângâie duios, apoi cu ton vesel
ordonă: „După mine, marş!”, şi alergă ţopăind în direcţia leagănului natal
abandonat.
Mamutul se întoarse în pripă şi o luă
pe urmele fetiţei. Când Anasta obosi, printr-un singur gest îl opri pe mamut
şi, căţărându-se pe trompa sa, i se urcă pe cap. Aranjându-se pe spinarea lui
Dan, zări pisicuţa, demult devenită o pisică în toată firea, care-şi purta încă
vechea poreclă – Pisicuţa. Aceasta se frecă de picioruşul fetiţei
torcând cu bucurie şi simţ de supunere.
Cei trei prieteni ajunseră în satul
natal seara târziu. Anasta îl trimise pe mamut pe păşune, intră în căsuţa ei
din lut şi paie, se urcă pe întuneric pe laviţa cu fân, se acoperi şi adormi pe
loc.
Se
trezi în zori. Alergă afară, se întinse şi desfăcându-şi braţele îşi expuse
corpul razelor calde şi blânde de soare. Scăldându-se în căldura soarelui,
fetiţa alergă spre pârâu şi din fugă plonjă în micuţul vad cu apă cristalină.
Apa rece de izvor îi pişcă corpul Anastei, însă ea plescăia apa şi se hârjonea
cu veselie. Ieşi din apă, şi ţopăia, şi alerga împrejur, neştiind unde şi pe ce
să cheltuiască energia ce-i umpluse fiinţa, apoi alergă spre o micuţă
ridicătură de pământ.
Adia
un vânt îngheţat. Fetiţa îşi strânse în jurul taliei un şal şi aruncă peste
umăr unul din colţurile acestuia. Silenţioasă, privea la pământul pe care, nu
demult, locuise neamul ei.
Spaţiul
natal, odată acompaniat de trilul neîntrerupt al multitudinii de păsărele, de
fojgăitul şi foşnitul insectelor, acum căzuse ca şi osândit într-o adâncă
tăcere. Ici-colo, iarba albea de la îngheţul de peste noapte. Nu mai înfloreau
copacii prin livezi, tufişurile nu-şi mai deschideau muguraşii, ca resemnate cu
toate cele. Leagănul natal, învăluit în tăcerea apăsătoare, cu multitudinea de
forme de viaţă veştejite, dar încă vii, o asculta nedumerit pe fetiţă. Şi
dintr-odată totul se cutremură! Când…
Un strigăt de mirare şi autentică
bucurie, aidoma unui fulger, spintecă liniştea de mormânt:
―Heeeei!
He-e-e-e-i! ― exclamă Anasta sfidătoare în liniştea apăsătoare.
―
Nu te da bătut, Leagănul meu! Eu sunt Anasta, Patria mea! Eu sunt cu tine!
Se precipită de pe ridicătură spre
rondul ei cu flori, atingând din fugă tulpinile pomilor şi mângâind crengile
tufişurilor.
― Hei! ― strigă iarăşi ea,
înconjurând în fugă trunchiului unui măr bătrân cu frunzele veştede.
Glăsciorul
subţire, acut şi plin de bucurie al copilei sfârtecă liniştea căzută peste
leagănul natal. Pe neaşteptate, glăsciorului Anastei i se alătură un altul
gros, baritonal şi vânjos. La strigătul Anastei, alergă de la păşune mamutul
Dan. Alergă stropind cu urină tot ce întâlnea în cale. Alături de glasul
fetiţei se auzea acum şi un mieunat neîncetat – pe Anasta o susţinea şi Pisicuţa.
Anasta se opri lângă rondul de flori de care grijea precum făceau toţi copiii
satului – fiecare cu al său. Iarba de pe un lat al rondului de flori se albise,
florile se ofiliseră, doar floricica preferată a fetiţei se păstrase intactă –
un butonaş compact. Era plecat cu faţa la pământ, de parcă ar fi stat pe
gânduri, să înflorească sau nu. Însă fetiţa, privind la butonaşul plecat, nu se
întristă ci, dimpotrivă, îi zâmbi. Nu se întristă, deoarece nu reuşi să-şi
imagineze floricica preferată ofilită, ci o văzu desfăşurată în toată
splendoarea ei.
Lăsându-se pe vine în faţa plantei pe
cale să se usuce, ea îi şopti tandru:
―
Hei, floricico, sunt aici, trezeşte-te.
Mai
departe, îşi vârî arătătorul în gură şi-l ridică, verificând din ce direcţie
suflă vântul îngheţat. Stabilind orientarea curentului de aer rece, se
poziţionă între locul de provenienţă al curentului şi micuţa floare, încercând
să împiedice fluxul rece. Cu toate acestea, câte un firişor de vânt îngheţat
trecea pişcându-i corpul fetei şi îngheţând petalele floricelei,
nepermiţându-le să de deschidă. Apoi, ca la un semn, curentul rece se întrerupse.
Dimpotrivă, Anasta simţi căldură din spate. Se răsuci. Mamutul Dan se culcase
pe o parte, protejând-o cu imensul său corp pe Anasta şi tot rondul cu flori.
―Eşti brav, Dan! Inteligent! ― exclamă Anasta.
Agăţându-se de blana mamutului, i se caţără în spate şi, orientându-se în
direcţia vântului îngheţat, strigă cu o voce de bucurie şi biruitoare:
-
Ehei!
Dar
vântul rece se înteţi. Gândindu-se o clipă, fetiţa se răsuci în direcţie opusă,
exclamă rugător şi îşi agită mânuţele, de parcă ar fi invitat pe cineva
invizibil. Mamutul îşi ridică trompa în sus şi trâmbiţă şi el insistent. Pisicuţa
miaună rugătoare şi ea.
Vântul îngheţat încetă şi abia la
ceva vreme se porni din nou, însă acum dintr-o altă direcţie, revărsând
căldură, mângâind şi stratul cu flori, şi pe mamut, pe fetiţă şi pe pisică.
Trilurile puţinelor păsărele
întâmpinară fluxul de aer cald, aducător de viaţă. Câteva zile la rând se bătu
Anasta cu vântul rece ce venea dinspre gheţar şi de fiecare dată când acesta
reîncepea să sufle, ea alerga la rondul său de flori. Şi de fiecare dată,
mamutul se lungea în faţa rondului de flori, oprind vântul îngheţat.
Dar sosi şi ziua în care floricica
ofilită înflori. Anasta alergă la strat şi se lăsă în genunchi în faţa florii,
sărutându-i petalele galben-roşii printr-o uşoară atingere a buzelor. Făcu apoi
doi paşi lateral şi contemplă minunăţia, creaţia ei neasemuit de frumoasă –
floricica.
Nemaiputând
sta locului, stârnită de o energie interioară misterioasă, Anasta mai întâi
ţopăi pe loc, după aceea ţopăiala ei se preschimbă într-un neobişnuit şi aprins
dans improvizat. Până şi Dan, mamutul, se căznea să danseze legănându-se de pe
un picior pe celălalt. Se învârtea în cerc, şi se tăvălea pe spate, şi sălta Pisicuţa.
Iar micuţa floare îşi flutură în vântul căldişor petalele sale galben-roşii.
Brusc,
Anasta se opri.
Zărise
pe colină doi tineri…”
...........................................
Erau Blondul si
Brunetul.
............................................
„― Voi cine sunteţi? ― întrebă
curioasă Anasta. Din ce neam sunteţi? Nu v-am mai văzut.
― Se înţelege de la sine că nu ne-ai
văzut. Nimeni nu ne-a văzut niciunde. Însă manifestarea noastră este în fiecare
gest al oamenilor, răspunse dintr-o suflare tânărul întunecat. ― Întocmai! În
fiecare. Manifestările mele, bineînţeles, sunt mai intense. Ele sunt
grandioase. Aproape întreaga omenire trăieşte, între o catastrofă şi alta, sub
oblăduirea energiei mele.
―Încetează,
fârtate talentat, întunecat, vorbi Blondul. Nici nu am apucat să ne
prezentăm.
Si întorcându-se cu fata la fetiţă,
continuă:
― Anastaci’ca, cearcă de-i înţelege
cele ce voi spune eu. Eu şi fratele meu suntem două complexe de energie
universală. Infinitul spaţiu universal este plin de tot felul de entităti
energetice. Când Dumnezeu a zămislit omul, a luat de la fiecare entitate un
volum egal de energie, pe toate le-a echilibrat în mod enigmatic în înăuntrul
Său şi le-a dăruit omului, de El plăsmuit. Din tot ce a echilibrat în Sine l-a
conceput pe om.
Când asta a avut loc, noi, cu toţii,
am înţeles că cea mai puternică entitate în Univers trebuia să fie omul. Şi
tocmai de aceea nu se cheamă el entitate, ci om. Însă în ce stă puterea lui,
care sunt capacităţile şi de-o avea oarece limite, nu ştim. Iar când această
energie se va manifesta în deplinătatea ei, nimănui din Univers nu i-a fost dat
să ştie. Nici măcar nouă, batăr că energiile noastre distincte se află în
toate. Veşnic invizibili, noi umplem întregul spaţiu: suntem în apă, sălăşluim
în fiecare vietate, viermişor. Iar în oameni, în toţi, până la unul, se află
energiile Universului.
―Invizibili aţi spus? ― se miră Anasta. ― Dar
eu vă văd!
―Da, adevărat. Tu ne vezi întrucât am condensat
aerul atât de tare încât s-au proiectat două corpuri, ca tu să ne recunoşti.
Uite norii pe cer, de exemplu, şi ei sunt tot vapori condensaţi. Ciudate forme
se pot obţine prin aceste condensări; ba de fiare, ba de corp sau chip uman.
Însuşi corpul uman nu este altceva decât o stratificare a apei condensate la
diferite nivele. Gândul şi raportul dintre nivelele de condensare ale corpului
uman trebuie să-i fie cunoscute doar Creatorului. Corpurile noastre seamănă cu
corpul uman doar la înfăţişare. Fratele meu, Brunetul, reprezintă
totalitatea forţelor întunecate, eu pe cea a celor luminoase.
―Şi de ce v-ati înfătişat în fata mea
condensaţi sub formă de corpuri umane? ― întrebă Anasta.
―Ca să nu te sperii auzindu-ne vocile, să nu-ţi
iroseşti energiile gândurilor căznindu-te să ghiceşti de unde vin sunetele,
răspunse Blondul.
―Şi de ce vreţi să vorbiţi cu mine?
―Tu te-ai împotrivit stihiilor, mai exact spus,
te-ai opus catastrofei planetare. Singură, cu încredere, ai gândit că reuşeşti
să o înfrunţi. Noi suntem convinşi că aşa ceva este imposibil. Programul Divin
prevede catastrofa atunci când omenirea porneşte pe calea pieirii. Şi asta nu
s-a întâmplat doar o dată. Poate nu am fi dat nicio atenţie eforturilor tale, însă
au fremătat forţele Universului toate, când floricica de pe rondul tău a
înflorit. Floarea a înflorit contrar programului potrivit căruia trebuia deja
să fi pierit. Ea a înflorit…
―
Floricicaaînfloritmulţumitămamutuluicarea
apărat-o de vântul geros.
―Mamutul este doar un inel din lanţul
evenimentelor de tine declanşate.
―Eu nu am făcut nimic.
―Gândul tău, Anastaci’ca, a făcut.
―Deci şi în mine sunt frânturi din voi? ―
întrebă cu un ton meditativ Anasta. ― Doar că eu nicicum nu le simt.
―Omul nu ne simte, mai ales când reuşeşte să
echilibreze înăuntrul său particulele noastre. Când toate aceste particule se
află în echilibru, ia naştere o a treia energie. Şi aceasta este caracteristică
doar unei singure entităţi universale – Omului! Ia fiinţă când energiile
noastre sunt în perfect echilibru. Această nouă energie este atotputernică.
Capabilă lumi noi să plăsmuiască. Nu există taine pentru ea în Univers. Un om
cu o astfel de energie devine suveranul Universului – Creatorul – şi-ale sale
creaţii nimeni nu şi le poate măcar imagina: sunt maiestoase şi de nepătruns.
―Probabil în mine particulele voastre nu sunt
tocmai în echilibru, dat fiind că nu reuşesc să opresc glaciaţia, răbufni
Anasta. ― Floricica a înflorit, însă restul dimprejurul nostru se ofileşte,
moare.
―Calea ta, Anastaci’ca, într-un singur punct
duce. Îl vei putea atinge în clipa următoare sau peste mii de milenii. Iată de
ce energiile Universului se străduiesc să te sprijine, ca măreaţa taină a
omului să afli şi destinul ce-ţi stă în cale.
―Foarte interesant aţi vorbit despre puterea
neasemuită, tăinuită în uniunea celor două poluri opuse. Dar dacă ştiţi de
această forţă inedită, de ce nu vă puneţi voi doi de acord asupra uniunii?
Cei doi fârtaţi se priviră, îşi
aruncară privirile peste leagănul natal al Anastei, apoi îşi îndreptară
privirile în direcţii opuse. Întârziară cu răspunsul, ca şi cum, tocmai ei, ar
fi căutat în acele clipe cuvinte de explicaţie.
Fetiţa
aştepta răbdătoare.”
.....................................
„―
Tu, Anastaci’ca, ai creat un rond frumos de flori, iar experienţa asta te-a
ajutat să înţelegi cum se face. Anul viitor vei face eforturi să-ţi
îmbunătăţeşti creaţia. Şi o vei face folosindu-te de sentimentele şi de
experienţa anterioară. Reiese că tu, creând prima oară, ai asimilat experienţă,
cunoştinţe şi senzaţii care te vor sprijini să creezi şi mai desăvârşit. În
concluzie, însuşi creaţia ta te învaţă. Creaţia din natura vie a lui Dumnezeu,
desăvârşeşte omul-creator. Iar această creaţie nu are limite: este infinită!
―Eu
îmi doresc nespus de mult să trăiesc într-o lume atât de minunată, în care
totul este desăvârşit la infinit, unde creatorul desăvârşeşte creaţia, iar
creaţia îl desăvârşeşte pe creator. Vreau ca în această lume să trăiască mama,
tata, fraţii mei şi bunicul Vud, răspunse zâmbitoare Anasta şi ochii i se
învăpăiară. ― Trebuie oprit gheţarul. Cum să fac asta? Cum?
―Gândul
uman este cea mai puternică energie din Univers, posibilităţile ei nu au
limite. Se cere folosirea sa corectă. Dar cum, cu ajutorul a ce se poate
realiza asta, nu se ştie. Doar omul este unicul în măsură să descopere asta.
―Probabil,
gândul meu este încă prea mic şi nu are putere, oftă tristă Anasta. ― Eu doresc
ca gheţarul să se oprească, însă continuă să se apropie şi, cu fiece zi ce
trece, se face tot mai rece. Asta vrea să spună că gândul meu este mic. De-ar
şti mamutul Dan să se gândească la gheţar… El are capul mare, va să zică şi
gândul lui poate fi mai mare şi mai puternic.”
.......................................
„Anasta
rămase singură-singurică. Se plimba agale pe iarba veştejită, unde nu demult
trăise familia ei şi, în liniştea absolută revărsată, medita la cum să-şi
ghideze gândurile. „De vreme ce gândul este energia cea mai puternică, ce
altceva ar putea s-o mai ghideze?” – reflectă fetiţa. „Şi dacă această energie
o am şi eu, atunci ce altceva mai puternic aş putea avea? Şi de ce vârstnicii
înţelepţi ne-au predat de toate la lecţii, însă despre cum să ghidăm gândurile
nu au pomenit? Posibil ca nici ei să nu fi ştiut nimic de asta? Şi uite că cea
mai măreaţă energie rămâne aşa, neghidabilă. Oamenii merg ba într-o parte, ba
într-alta. Iar de e să o am şi eu, atunci nu este a mea, atâta timp cât nu o
pot nicicum ghida. E posibil ca altcineva s-o atragă printr-un gest şi să se
joace cu ea. Şi de vreme ce ea e în mine, reiese că şi cu mine ar putea juca
vreun joc de care eu habar să nu am.”
Anasta se concentră pe meditaţia
asupra forţei gândului până la amurg. Şi chiar şi după ce se întinse să doarmă
îşi concentra gândurile pe asta. Trezindu-se în zorii zilei, nu dădu cu ochii
de mamutul Dan prin preajma căsuţei, aşa cum era obişnuită. De fiecare dată, el
se apropia numai ce ea se trezea. Însă acum, nu era. Şi nu apăru nici după ce
Anasta se scăldă în pârâiaş. Aşa că se apucă să-l cheme, strigând primprejur:
„Dan! Dan!”. Însă animalul nu se arătă. Ba chiar şi Pisicuţa dispăruse.
Nu-i rămase alături în acea noapte şi nici dimineaţa nu era.
Plecaseră – înţelese Anasta. Mamutul
are nevoie de multe furaje ca să se hrănească, iar aici rămăseseră puţine.
Înseamnă că Dan fugise ca să nu moară de moartea absurdă a foamei. Şi-mpreună
cu el plecă şi Pisicuţa. „Da’, eu n-o să plec de aici”, gândi ea, aruncă
pe umeri şalul împletit din fibre de plante şi porni hotărâtă spre muntele de
după care gheţarul ameninţa omenirea. Urcând pe potecă spre vârful muntelui,
Anasta continuă să se gândească la cum funcţionează cea mai mare energie –
gândul uman. Cum să facă ea ca asta să împiedice înaintarea gheţarului.
Ajunsă pe creastă, rămase acolo şi se
strânse de vânt în şalul ei. Curenţii de aer reci şi tăioşi îi făceau părul să fluture,
ba descoperindu-i aluniţa asemănătoare unei stele, de pe obrăjor, ba
acoperindu-i-o. Însă fetiţa nu se sinchisi de curenţii îngheţaţi, ci rămase
privind la poalele muntelui, spre partea care deja nu mai avea niciun fir
verde. La orizont, cât cuprindea privirea, se vedea doar gheaţă.
Masivii de gheaţă începură să se
extindă în sus, pe munte. Erau deja enormi şi nici măcar nu erau ai gheţarului
principal, ci ai altora, mult mai mici.
„Înseamnă că muntele nu le va ţine
piept acestor mormane”, gândi Anasta.
„Un versant a îngheţat deja, nu mai
creşte nimic pe el, va îngheţa şi celălalt”.
Şi, ca o confirmare a cuvintelor ei,
se auzi o trosnitură de gheaţă, venită de sub unul din masivi, şi un şuvoi de
apă amestecată cu gheaţă sfărâmată şi noroi purtat de masivii de gheaţă, se
apropie şi mai mult de munte, strivind totul în cale şi purtând pământ şi
copaci în mişcarea sa.
Anasta îşi îndreptă privirea spre cel
mai înalt masiv de gheaţă şi trepidă de uimire. Din dosul enormei mase de
gheaţă se zărea mamutul Dan, care împingea cu capul. Alături de grămada de
gheaţă, mamutul deja nu mai părea chiar aşa de mare.
Anasta, într-o clipă îşi aminti cât
de atent o asculta mamutul atunci când vorbea despre puterea gândului capabil
să creeze atâtea. Îşi aminti cum îi spuse că în capul lui mare, probabil ar fi
trebuit să se afle şi gânduri mai mari. Şi el înţelesese totul în felul lui.
Gândi că dacă va împinge cu capul său mare, cu gânduri mari, avea să oprească
mişcarea masivului de gheaţă.
Anasta
se smulse de la locul ei, o luă la fugă pe potecă în jos, spre poalele
muntelui, acolo unde se afla mamutul Dan.
Vântul însoţit de fulgi de nea
îngheţaţi îi smulse şalul de pe umeri, dar fetiţa îl prinse din zbor. Sări pe o
stâncă, se împiedică şi începu să se rostogolească la vale.
Se ridică din nou
şi continuă să alerge.
Ajungând
la picioarele lui Dan, văzu… în masivul de gheaţă, deasupra capului mamutului,
se formase o mică cavitate. Gheaţa se topea lent, iar pe trompa mamutului se
scurgea un firişor subţirel de apă. Mamutul tremura de frig. Undeva mai jos, la
picioarele lui, tremura Pisicuţa. Şi ea, ca şi Dan, se împingea cu capul
în gheaţă, căznindu-se să frâneze mişcarea gheţarului.
―Ehei! ― exclamă Anasta.
―Ehei!
Însă
nici mamutul şi nici pisica nu reacţionară la strigătul fetiţei. Anasta apucă
pisica zgribulită de ger şi, strângând-o la piept, o fricţionă pe tot corpul.
Numai ce-o simţi că se încălzi puţin, fetiţa o împinse să se caţere pe spinarea
mamutului. Pisicuţa făcu eforturi să se urce, dar căzu. Abia la a doua
tentativă reuşi.
Anasta se urcă pe o stâncă pentru a
ajunge cât mai aproape de urechea mamutului şi îi şopti:
―Dan!
Prietenul meu bun, Dan. Tu eşti foarte deştept şi supus. Tu eşti bun. Eşti
capabil să gândeşti, poate nu tocmai corect, dar asta se poate corecta. Gândul
nu este doar în cap, este peste tot. Dan, tu trebuie să mergi pe versantul
celălalt al muntelui.
Mamutul stătea nemişcat, doar din
când în când corpul îi era străbătut de câte un spasm. Şi Anasta îi şopti
iarăşi:
―Eu
sunt Anasta! Tu mă auzi, Dan? Nu plec de aici fără tine. Întoarce-te la mine,
Dan!
Mamutul
Dan îşi dezlipi anevoie capul de masivul de gheaţă şi-l întoarse către fetiţă.
Blana deasă de pe frunte îi era udă, iar el îşi ridică cu greu pleoapele. Însă
îşi înălţă imediat trompa şi cu vârful o atinse pe fetiţă pe umăr. Trompa îi
era îngheţată.
Anasta
îl apucă cu mânuţele şi începu să-i maseze blana şi să-i sufle de ca şi cum ar
fi vrut, în acest fel, să încălzească imensul corp al mamutului. Poate cu
căldura respiraţiei ei nu reuşi, însă minunat de bine îl încălzi cu altceva
mult mai fierbinte şi mai înseninat. Iar mamutul rămase docil, urmărind-o pe
Anasta, care-l conducea de trompă, ca de mână. Abia ţinându-se pe picioare, Dan
reuşi să se urce pe culmea muntelui. Ajunsă sleită de puteri sus, în vârf,
fetiţa se aşeză pe trunchiul unui pom doborât la pământ şi, indicând cu mânuţa
în direcţia versantului încă verde, îl îndemnă pe mamut să coboare.
―
Mergi, Dan. Coboară. Mergi la păşunea ta, odihneşte-te şi refă-ţi forţele.
Acolo încă mai este de mâncare pentru tine, şi adaugă apăsat: —Coboară, Dan!
Mamutul
ascultă docil şi începu încetişor să coboare pe cărare, spre locul încă verde.
Făcând vreo zece paşi, se răsuci în direcţia Anastei, îşi ridică trompa şi
trâmbită cu un ton chemător, ca al fetiţei atunci când alerga pe imaş şi-i
cerea Leagănului ei natal să nu se dea bătut în faţa gheţarului, exclamând Hei,
străpungând liniştea.
Şi ca atunci când, adunându-şi puterile,
strigă Ehei, Anasta îi făcu din mână lui Dan, indicându-i să coboare la
poale. Iar mamutul Dan coborî încetişor de pe munte, îndeplinind porunca
stăpânei. Iar ea…
Odihnindu-se un pic, Anasta se ridică
pe o stâncă, îşi roti din nou privirea peste masivele de gheaţă ce umpleau
spaţiul din faţa ei şi rosti încet, dar încrezătoare:
―Eu
sunt om! Gândul meu este puternic! Eu îmi îndrept gândul împotriva ta,
gheţarule! Tu trebuie să te opreşti şi să te retragi. Gândul meu aşa îţi
ordonă!
În
vale se auzi iarăşi o trosnitură şi gheaţa, încă o idee, se ridică pe munte.
Suflul rece al vântului o lovea pe fată în piept, de parcă ar fi intenţionat să
o doboare de pe picioare. ― Înapoi! Eu îţi ordon, gheţarule! înapoi!
Şi
iarăşi o trosnitura, şi iarăşi gheaţa înaintă apropiindu-de fetiţă.
Un timp, Anasta tăcu privind la
gheţarul ce înainta, apoi, ca la un semn, surâse.
―Am înţeles. Tu te hrăneşti cu gândul
meu gheţarule. Am înţeles. Uite acuşi cum dispari.
Anasta îi întoarse spatele
gheţarului, se aşeză la loc pe tulpina copacului doborât şi începu să privească
spre valea ei încă verde.
Dar nu văzu florile şi iarba
veştejite de frig, ci mintal îşi imagină ce frumos şi abundent îi înfloresc
straturile, cum apar flori albe imaculate şi roze pe coroanele copacilor, cum
cântă păsările şi cum foşnesc prin iarbă cosaşii. Pe bunicul Vud cum se
întoarce la vale, şi împreună cu el întreaga familie. Şi Anasta cum aleargă în
întâmpinarea lor, desculţă prin iarbă. Tot mai repede, tot mai repede…
Gândurile
Anastei se accelerau simţitor. Şi reuşi! Într-o clipă doar, mângâie cu paşii ei
miliarde de firişoare de iarbă. Şi reuşi să-şi imagineze pe fiecare din aceste
firişoare în parte: de la rădăcină la vârf. Şi să orienteze spre fiecare din
ele razele soarelui. Cu stropi de rouă să le stropească şi cu picuşori de
ploaie, şi cu adierea lină a vântului să le alinte. Anasta adormi pe o piatră
lângă trunchiul copacului căzut. Vântul îngheţat îi sufla în spate. Însă chiar
şi adormită, fata îşi acceleră tot mai tare gândurile. De la gânduri, fulgere
se răspândiră şi atinseră tot ce exista în spaţiu. Ce era mai important se
petrecu. Şi în spaţiu se născu ceva nou. De ca şi cum de la somnul Anastei
renăscu întregul Leagăn. Iar gândurile continuară să se desfăşoare şi atunci
când micuţa fetiţă Anasta căzu în somnul milenar.
Gândurile ei – măreaţa energie umană
– plutiră deasupra văii, alintând gâzele, iarba, pe Pisicuţa şi pe
mamutul Dan.
Masivele
de gheaţă au trepidat, au trosnit, dar nu au mai reuşit să înainteze nici cu un
milimetru. S-au topit. Torentele de apă glaciară au ocolit valea şi s-au
revărsat în râuri şi în lac.
Gheţarul
s-a topit, negăsind forţa să se bată cu gândul uman – cea mai puternică energie
din Univers!”
Vedem dragi prieteni ca nu opunandu-ne la ceea ce
ne deranjeaza se schimba lucrurile, ci se schimba facand creatia, in prima faza
prin imaginatie, a ceea ce ne dorim.
Cu mana asezata pe inima as dori sa ma credeti ca
nu am nicio legatura sau vreun interes in raport cu editura care a publicat
cartile recomandate sau cu domnul Vladimir Megre, autorul lor. Spun aceasta ca
sa nu apara comentarii rautacioase in acest sens, la fel cum s-a mai intamplat
si in alte dati cand am promovat cate o carte. Am impartasit tot timpul experiente
de-ale mele legate de lucruri pe care le-am simtit de mare valoare, care ajuta
mult la cresterea spirituala a omului, fie acestea si niste carti. Am deci in
vedere folosul pentru sufletul omului si nu altceva.
Consider ca eu chiar fac parte din latura care
lupta pentru renasterea Omului primordial dar nu numai. Am vazut de-a lungul
timpului ca rulez si pe programul care presupune activarea unor astfel de
daruri si altor civilizatii, chiar daca acum se desfasoara pe zona de
controlori, retrezindu-le in prima faza capacitatea de iubire.
Am mai spus-o si altora: daca m-ar baga cineva la
inchisoare, as avea mai mult timp sa imi folosesc puterea gandului spre
atingerea acestor scopuri. Daca m-ar tortura sau m-ar droga as intra in stari
de constiinta expandata iar puterea gandului mi-ar fi si mai mare. Iar daca
m-ar omori as face si mai multe pentru ca as scapa de inchistarile corpului
fizic. Prin urmare, nu ma voi da inapoi niciodata din implinirea acestui plan.
Personal am aceeasi hotarare ca si Anasta.
In cele ce
priveste cartile, desi circula si in format pdf, va spun de acum ca nu este
acelasi lucru ca atunci cand doresti sa rasplatesti munca acestor oameni
achizitionandu-le in format fizic. Eu mi le-am cumparat cu mare bucurie pe
toate zece, iar Anastasia stie ca am facut asta pentru ca atunci cand am tinut
pentru prima data cartile in brate, am avut o traire absolut de neuitat prin
conexiunea ce s-a creat cu ea, neputand sa imi stavilesc plansul pentru zeci de
minute in sir. Iar cum mi s-a intamplat mie, s-a intamplat si altora. Cartile
pot fi achizitonate in Romania accesand linkul de mai jos:
Ele sunt distribuite si prin alte edituri
intermediare.
De asemeni, autorul cartilor, domnul Vladimir
Megre, spune ca au aparut o multime de site-uri ce sunt create de parca ar
apartine lui. El declara insa in volumul 10 ca singurul site valid este cel al
carui link il vedeti mai jos:
Sunt absolut convinsa ca gandul meu, cu scopul ce se doreste a fi
atins prin publicarea acestui articol, se va materializa, mai devreme sau mai
tarziu.
Va invit pe toti ca prin strigatul unui “Eheeei” in tot Universul,
pe fondul melodiei de mai jos, cu ochii inchisi sau deschisi, sa puneti pe roate cea mai frumoasa creatie din
viata de pana acum, de care este capabila mintea si inima voastra, ce are in
vizor propria fiinta, dar cel putin si intreaga planeta care ne sustine pe toti.
Mai devreme sau mai tarziu se va materializa cu siguranta aceasta actiune
colectiva. Trebuie sa credem asta. Sa nu dam energie ghetarului …
