“CARTEA” - O EXPERIENTA DE EXCEPTIE

“CARTEA” -  O EXPERIENTA DE EXCEPTIE

Dragi prieteni,

            A venit in week-endul ce tocmai a trecut, momentul mult asteptat al intalnirii cu orasul Iasi. Asteptam cu nerabdare aceasta intalnire, mai ales ca asa cum am precizat in articolul anterior, Cuvioasa Parascheva ne pregatea multimi de daruri si eram curioasa realmente sa aflu despre ce este vorba. Ce s-a intamplat insa, pentru mine, a depasit orice asteptare.

          Inca de la inceputul saptamanii trecute, cand mi-a aparut in viziune Cuvioasa Parascheva, anuntandu-ma ca urmeaza ca participantii la cursul cu Ingeri de la Iasi, sa primeasca niste daruri spirituale deosebite, am avut in fiecare zi, de mai multe ori, imaginea unei persoane, imbracata in straie negre, precum un calugar, tinand in maini o carte alba deschisa, destul de groasa, dar de dimensiuni normale din punct de vedere al marimii copertilor. Vedeam pe aceasta persoana doar pana la nivelul gatului, fara zona capului.

            Locatia gasita pentru desfasurarea cursului purta numele de “Casa Cartii” - un prim semn ca ceva urma a se intampla, legat de o carte.

            La curs, am povestit unei doamne despre faptul ca este posibil ca la meditatia de final, in care cei 16 Ingeri isi daruiesc initierile, persoanelor participante, sa daruiasca si Cuvioasa Parascheva o initiere a Sa, precum si ceva legat de o carte. I-am povestit despre viziunile mele din ultimele zile. S-a intamplat exact asa cum am banuit. Cuvioasa a daruit o initiere a Sa, dar am vazut-o ulterior acestei actiuni, tinand in maini o carte deschisa, din care niste fluxuri luminoase au venit catre toate persoanele prezente in sala si despre care, nu stiu de ce, mi-a venit sa spun ca este ascunsa pe undeva prin pamanturile Iasului. A fost cu siguranta un transfer de cunoastere, din continutul acelei carti. Am crezut atunci ca aceea a fost experienta legata de cartea, ce mi-a tot fost aratata in viziuni, insa nu a fost deloc asa. S-a dovedit a doua zi, ca acela nu a fost decat inceputul.

           “Casa Cartii” este la distanta de aproximativ 300 m de catedrala in care stau asezate moastele Cuvioasei Parascheva. A fost o binecuvantare acest lucru. Inalta energie a Cuvioasei s-a simtit tot timpul intr-un mod foarte bland si placut. Eram parca invaluiti intr-o haina a iubirii si a puritatii. Dupa curs, am fost sa ne inchinam la moaste. Este greu de explicat in cuvinte trairea de acolo. Nu cred ca a scapat vreunul dintre noi fara o portie serioasa de plans.

            Seara, am povestit gazdei noastre despre experienta cu acea carte si nu mica ne-a fost mirarea sa aflam, ca se spune, ca la Manastirea Cetatuia, construita in Iasi, pe varful unuia din dealuri, se afla undeva, intr-un loc mai discret, o carte deosebita si ca accesul catre ea nu este atat de facil. Afland lucrul acesta, am luat cu totii aproape instantaneu hotararea, ca a doua zi, vom merge la manastire si vom vedea noi acolo daca vom putea ajunge la carte sau nu. Ne spuneam atunci ca daca Divinitatea va voi, nimic nu este imposibil.

        Duminica dimineata am mers prima oara la o alta manastire, langa Iasi, in localitatea Vladiceni, din nou un loc de foarte inalta vibratie. Acolo la Vladiceni, mi-a aparut din nou viziunea cu acea carte, dar de data aceea, am vazut si chipul calugarului ce o tinea in maini. M-am tot uitat la Manastirea Vladiceni, dar nu mi-a iesit in cale vreun calugar cu acea infatisare din viziune.

Am plecat apoi la Manastirea Cetatuia. Doar ce am pasit pe poarta manastirii si niste energii puternice au inceput sa isi spuna cuvantul prin corpurile noastre. Am mers pe aleile de acolo, am intrat apoi si ne-am inchinat in biserica, dupa care, in momentul in care am iesit din biserica, am vazut un parinte calugar, stand de vorba cu un grup de trei persoane. Ne-am indreptat catre parinte si Dan Gaucan l-a abordat, spunandu-i ca suntem un grup din Bucuresti si ca am vrea si noi sa vedem CARTEA. Parintele s-a intors cu fata catre noi, moment in care am inteles ca Sfintia Sa era cel din viziunile mele si cu ochii mari, mirati, ne-a spus: “Cartea? Pai noi avem un intreg muzeu de carti, nu doar una. Oricum, daca asta doriti sa faceti, ati nimerit cea mai potrivita persoana sa va ghideze in muzeu, pentru ca eu sunt cel ce ma ocup de lucrul acesta, in aceasta manastire.” Zis si facut. Am pornit cu totii catre muzeu, grupul nostru, grupul celor trei persoane si Parintele. A deschis usa, cu multe zavoare, am intrat pe un hol si ni s-a indicat sa mergem in sala din stanga. Acolo erau expuse o multime de carti si icoane vechi deosebit de frumoase. Parintele ne-a condus si intr-o incapere pe care dansul a numit-o secreta, in care ne-a atras atentia asupra unei  icoane a “Sfintei Treimi”, 3D, efect creat intr-o maniera foarte ingenioasa, facuta acum o suta si ceva de ani, pe care o puteti vedea in imaginile de mai jos.

Dupa ce am terminat de vizitat acea sala, in care am simtit de la inceput ca nu este si acea carte deosebita, am mers apoi si in sala din dreapta. Intre timp, Parintele ne explica despre istoria obiectelor expuse acolo, cu multa iubire si daruire. Ii povesteam si noi de-ale noastre, se crease o atmosfera foarte armonioasa. Am vazut si obiectele din sala din dreapta si dintr-o data ne-am trezit ca ne spune Parintele: “Vedeti acea arcada? Va rog sa intrati si veti da de o scara foarte ingusta ce va duce catre o camera, la un etaj inferior.” Am inteles atunci ca ne-a fost oferit accesul catre Carte. Nu aveam cuvinte sa ii multumim Bunului Dumnezeu. Am coborat in fuga pe acea scara, unul cate unul, pentru ca era asa de ingusta, incat mai mult de un om nu incapea pe ea. Cand am ajuns in acea camera, eu am avut un sentiment de genul: “In sfarsit, am gasit ce am cautat atata vreme.” A fost ca o revedere, ca o regasire si in plus, energia existenta in acel spatiu, m-a facut sa izbucnesc in plans. M-am dus catre vitrina in care era expusa Cartea, deschisa intr-un anumit loc. Puteti vedea aceasta in imaginea expusa la inceputul articolului.

Am inchis ochii. O holograma se ridica in sus din Carte. L-am vazut pe Tatal Ceresc (asa am simtit eu), imbracat in alb, intr-o aura complet aurie, stand pe un tron triunghiular, cu varful in fata, cu trei picioare, doua picioare in planul din spate si unul in fata. Picioarele Tatalui erau in stanga si dreapta piciorului din fata, central. In mainile Sale tinea o alta Carte. La un moment dat, s-a pornit un flux de lumina din acea Carte energetica din mainile Tatalui, catre chakra inimii mele. Eram deja cu lacrimile pe obraji, dar acea conexiune creata prin acel flux de lumina, mi-a amplificat de zece ori acea stare de emotie puternica. Eram pur si simplu amutita. Cautam cu privirea un loc unde sa ma asez, pentru ca aveam sentimentul ca nu ma mai pot tine pe picioare. Era energia mult prea puternica. Parintele a aparut si dansul si ne-a spus ca acea Carte a fost daruita manastirii in anul 1717 si ca se stie, ca are asociat un blestem, comunicat de cel ce a daruit-o, de genul ca daca cineva se duce cu ganduri necurate catre acea Carte, o agreseaza energetic, chiar si de la distanta, sau incearca sa o ia din acel loc, praful si pulberea se va alege de viata sa. De asemeni, Divinitatea blocheaza accesul catre Carte, celor ce nu vin la Ea cu inima curata. Am inteles atunci ca pe noi Bunul Dumnezeu ne-a considerat cu inima curata, de am putut sa ajungem la acea Carte, dar nu numai ca am putut sa ajungem, ci chiar ne-a fost pregatit de Divinitate tot terenul ca sa fim acolo, inca dinainte de a pleca din Bucuresti. Parintele ne-a spus ca in mod normal, la acea ora, trebuia sa fie in chilia sa, sa se odihneasca, pana la ora 16, cand incepea slujba de dupa-amiaza, dar parca ceva il tinea in loc sa nu se duca inca. A inteles ca de fapt, ne astepta pe noi.

L-am perceput pe acel om, ce emana cu toata fiinta sa numai bunatate si iubire, ca pe un gardian astral, ca pe un pazitor a ceva de mare pret.

Asa cum se vede in eticheta ce se afla langa Carte si pe care am fotografiat-o, aceasta este considerata o Sfanta Evanghelie. Este scrisa intr-o greaca veche si chiar daca este publicata in anul 1637, eu cred sincer ca a avut la baza tiparirii ei, multe informatii, chiar dinainte de Iisus. La ceea ce eu am vazut in viziune, am concluzionat ca este adevarat ca este o Carte a Descoperirii Divine, asa cum scrie tot pe eticheta, un fel de Biblie, care include si Geneza, dat fiind faptul ca nu cu mult timp in urma, un pic inainte de a scrie acest articol, din nou mi-a aparut in viziune Cartea si am vazut cum din Ea se ridica o holograma, infatisandu-l pe Tatal Ceresc, plamadind Pamantul. Il rotea si il modela ca pe o  minge in mainile Sale, dupa care mi-a aparut incadrat globul pamantesc in niste centuri aurii, una verticala si alta orizontala, asa cum de multe ori il vedem in icoane ale Sfintei Treimi sau in mainile lui Iisus, in bratele Maicii Sale.

De asemeni, va sugerez sa studiati imaginea la care statea deschisa cartea. Urmariti formele faldurilor fetei de masa si ale draperiei, urmariti cu atentie chipul Ingerului (intoarceti si imaginea), urmariti tabloul asezat “intamplator” pe perete, catre care Iisus, sau Tatal Ceresc, depinde pe cine percepem in aceasta imagine, indica, utilizand o pana de scris. Este un munte si o constructie ciudata sau o intrare in acel munte. Interesant, nu-i asa?

Am hotarat sa public toate acestea si trebuie sa recunosc ca am stat un pic pe ganduri initial, daca sa o fac sau nu. Imi doream din tot sufletul ca romanii nostri de buna credinta sa afle despre aceasta Carte, dar aveam o temere ca informatiile furnizate ar putea da idei la unele persoane nu asa bine intentionate. M-am linistit rapid in momentul in care mi-am reamintit ca Parintele ne-a dat acceptul sa punem fotografiile si explicatiile pe internet, pe de o parte si de acel blestem asociat Cartii, pe de alta parte. Cui ii place sa se joace cu focul nu are decat sa incerce, cine l-ar putea opri? Dupa aceea insa, sa nu spuna ca nu a stiut.

Lumina, Intelepciune si Cunoastere Divina!