AM FOST AICI

AM FOST AICI

Dragii mei,

Sunt doua – trei saptamani de cand am avut un vis, care cel putin pentru mine, a reprezentat calea prin care am primit o invatatura importanta, pe care simt nevoia sa o impartasesc acum.

Am scris prin luna iunie un articol intitulat „Valoarea si umbra”, in care expuneam cate ceva dintre trairile si impresiile culese cu ocazia unei intalniri, la care am participat cu multa bucurie si la care a fost prezent si Lama Tanpai, un maestru tibetan.

Am visat ca participam la niste cursuri sustinute de Lama Tanpai. Maestrul ne-a chemat la un moment dat pe toti cei care eram in sala, in dreptul unei usi si ne-a pus intrebarea: „Ei bine, ce credeti despre aceasta usa? Este inchisa sau deschisa?” Noi am raspuns ca nu stim si ca trebuie sa verficam. Am impins usa si era inchisa, motiv pentru care i-am spus maestrului ca o consideram ca atare. Atunci maestrul ne-a replicat: „Serios? Ia sa vedem daca este asa sau nu.” S-a pus in fata usii la un metru distanta, a inchis ochii pentru cateva secunde, timp in care se vedea ca se concentreaza foarte tare, a deschis apoi ochii, s-a apropiat de usa si a impins-o pana la perete, folosind doar un deget, dupa care ne-a spus: „Vedeti cum sta treaba? Depinde doar de voi daca o usa este inchisa sau nu.”

Asa este oameni buni, depinde doar de noi, daca o usa este inchisa sau deschisa, atunci cand ne dorim sa urmam un drum anume.

Iar daca acea usa ar fi poarta catre o conditie mai buna pentru toti oamenii, cu parere de rau trebuie sa spun, ca ale mele concluzii, in calitate de observator a ceea ce ma inconjoara, sunt acelea ca sunt prea putini cei care isi doresc cu adevarat sa o deschida. Este valabil si pentru multi dintre cei ce spun ca s-au saturat pana in gat de aceasta viata, fara a constientiza insa, ca s-au obisnuit sa stea doar sa astepte, sa se intample ceva de Sus, fara ca ei sa faca vreo actiune care sa dea forma potrivita la acest ceva, fie ea si o rugaciune, nu doar pentru sine, ci si pentru tara, pentru popor, pentru Mama Pamant.

Oare dupa ce am parasi aceasta dimensiune, indiferent ca s-ar face prin salt sau prin ceea ce noi numim moarte, asa ar trebui sa ne amintim de experienta 3D pe aceasta planeta, ca in videoclipul lui Beyonce, atasat acestui articol?

      Ingerii Tronului Dumnezeiesc imi trimit din ce in ce mai des viziuni in care se deruleaza imagini ca in videoclip. Mi-as dori din inima sa nu fie asa, dar se pare ca omenirea, in majoritatea ei, nu este dispusa sa aleaga alta cale. Daca ar veni niste urgii pe aceasta planeta, cui ii mai folosesc toti banii si toate bunurile materiale? In loc de grija pentru suflet, mai mare grija este pentru avere. Mai tragic este ca multor oameni, banul le da impresia ca au putere, motiv pentru care privesc de pe un piedestal catre cei care nu se aliniaza cu ei. Nu se gandesc insa nici pentru o secunda, ca doar la un mic semn al lui Dumnezeu, marele lor piedestal se poate prabusi intr-o clipita. Stie tot omul ca este mult mai dureroasa cazatura de undeva de sus, decat de jos, mai aproape de sol.

        Iubiti-va oameni buni si ajutati-va unii pe altii! Nu priviti cu nepasare la durerea si nevoile unor semeni ai vostri, caci nu se stie niciodata cum se intoarce roata! Debarasati-va de lucrurile inutile de prin casa (la unele poate nu ati mai umblat de ani de zile) si daruiti-le unor orfelinate sau azile de batrani, unde chiar ar putea fi nevoie de ele. Faceti actiuni in numele iubirii caci doar asa se poate deschide usa. Nu lasati lucrurile sa curga astfel incat sa incheiati totul prin a spune: „Am fost aici (I was here), dar am fost degeaba!”