duminică, 3 august 2025

OGLINDA LUMII

 


 

OGLINDA LUMII

 

Orice om din astă lume are o înfăţişare,
Iar tiparul se găseşte în pachetul din dotare.
 
Poate fi el scund, inalt, cu păr drept sau ondulat,
De culoare negru, blond, castaniu sau chiar roşcat.
 
Poate fi bărbat, femeie, cu ochi verzi, negri, căprui,
Sau albaştri precum cerul, “furând” inima oricui.
 
Poate avea pielea maro, neagră ca un miez de noapte,
Sau gălbuie poate fi, dar şi albă, ca din lapte.
 
Iar prin setul de amprente, primeşte unicitate
Şi sunt şi-alte elemente, despre-nfăţişare toate.
 
O oglindă dacă-i pui, el se vede-aşa cum este,
Poate fi mai urâţel sau frumos ca din poveste.
 
Dar contează doar în parte cum este pe dinafară,
Căci e bine să se ştie şi faţa interioară.
 
Din păcate, pentru asta, oglindă nu se găseşte,
Doar prin gând, cuvânt şi faptă, el în alţii se priveşte.

 

Mihaela Tristar

01.08.2025

 

Dragii mei,

 

Trece poporul nostru prin grele incercari, dar nu-i asa ca cel mai pretios ajutor pe care cineva il poate oferi unui semen de-al sau este acela care este dat exact atunci cand este cea mai mare nevoie de el? Ne vor multi in genunchi si de ce nu, chiar pe burta daca se poate. Uniti, insa, putem transforma in iubire toata aceasta suferinta si vom ramane in picioare, asa cum suntem de milenii. In cele din urma, cu toate oprelistile interpuse, ne vom bucura in mod sigur si de biruinta.

Teoria matrixului o stiu multi insa trebuie sa spun ca atat cat mie mi-a fost revelat in ultima perioada, povestea este mult mai complexa decat am crezut si cunoscut vreodata. Asa cum am promis si in articolul trecut, voi dedica o scriere speciala acestui subiect. Momentan, doresc sa expun un singur lucru foarte important pentru aceste timpuri in care traim.

Sa consideram ca vasul intregii creatii, cu bune si rele, este ca un calculator. Toate programele care sunt instalate in calculator formeaza ceea ce se numeste Creatie. Folosim C mare atunci cand ne referim la Creatia Luminii, dar sa nu uitam ca o are si intunericul pe a lui, iar aceasta nu poate fi ignorata. Cand vad persoane, chiar in lumea spirituala, spunand ca intunericul nu exista, ca este doar o plamadire a mintii noastre, ca noi, fiinte facute dupa Chipul si Asemanarea lui Dumnezeu am putea fi adevaratii generatori de ganduri negative (poveste ce se afla in totala contradictie cu ideea de Chip si Asemanare a lui Dumnezeu), fara absolut nicio influenta externa, imi vine sa zic ca astfel de persoane sunt cele mai de varf reprezentante ale matrixului. Eu, de-a lungul anilor, am prezentat cat de mult am putut afla din zona a ceea ce noi numim intuneric si nu am cautat sa il ignor, sa il alung sau sa il neg. In opinia mea, nu poate fi negat, oricat de mult ar incerca unii si altii sa sustina opusul. M-am trudit doar sa ii inteleg mecanismele de functionare, caci doar in acest fel iti poti plamadi cel mai bine constructiile de aparare si de actiune.

Cand fortele intunecate vor sa obtina un rezultat pe un fagas anume in acest matrix, pornesc prin inseararea in calculator a unui element constituit de un prim program ce genereaza emotia fricii. Dar un program este un program. Ca si in calculator, el pur si simplu nu ruleaza daca nu are energia necesara care sa il sustina. Unele programe aflate in rulare ne incalzesc binisor calculatoarele. Energia aceasta este generata de noi exact prin frica pe care programul o produce asupra noastra. Mai apoi, dupa ce totul se asaza bine, vine un nou program si mai strasnic decat primul. Va fi indusa si mai multa frica, iar pentru functionarea celor doua programe este nevoie de si mai multa energie. Poate ca nu am ajuns la o cunoastere si putere suficienta ca sa blocam intrarea unor astfel de programe in matrix, desi cu multe dintre ele chiar se intampla acest lucru. Poate ca nu ne putem opune nici la emanatia acelei frici care oricum este stimulata prin tot felul de mijloace tehnice sau de alta natura. Ceva putem face, totusi. Putem veni pe langa frica aceea cu o alta emanatie puternica a unui gand paralel si anume acela ca orice constructie ar face intunericul, Lumina va cauta si va gasi o solutie de fiecare data. In acest fel, gandul luminos va anula gandul insotit de frica, energia rezultata din frica va tinde catre zero, iar respectivul program va muri de la sine.

Va dau cateva exemple: la noi in tara au anulat plafonarea preturilor la energie electrica si la gazul metan incepand cu 1 august. Acesta este programul inducator de frica. Pentru cine se va lasa purtat de el, va aparea gandul corelat cu groaza, legat de ce o sa faca, din ce va plati si cum o sa se descurce. Pentru cine nu, va exista emanatia cu putere a gandului ca Fortele Luminii vor veni cu ajutorul lor, prin care vor fi stimulate incredibil de repede si in mod exponential tot mai multe minti sa inventeze si sa produca dispozitive care mai de care mai variate, pentru free energy. Se va ajunge sa nu mai ai nevoie sa platesti nici macar ce plateai inainte. Credeti-ma, se intampla in planul nevazut lucruri care deschid acces din ce in ce mai mare la cunoastere superioara, caci Dumnezeu nu sta cu mainile in san, privind la noi cat de frumos ne pierdem si ne ducem la vale. Se scumpesc ingrozitor de mult medicamentele? Sa iei tone de medicamente pentru orice fel de afectiuni chiar ca este o problema legata de matrix. Te poti teme ca nu ai bani sa le mai iei si vei muri cu siguranta in scurt timp daca nu vei face asta, sau te poti gandi ca in acest fel vom reveni vrand-nevrand la ceaiuri care sunt mult mai ieftine sau la culesul plantelor medicinale si la remediile batranesti care sunt chiar gratis si de care multi au uitat cu desavarsire. In mod sigur, sanatatea s-ar imbunatati considerabil si nu ar mai fi atatea efecte adverse, stiut fiind faptul ca te tratezi prin medicamente de ceva anume si deschizi totodata portile catre alte forme de boli. Ma mai uit cand si cand la TV la diferite persoane varsnice carora li se iau interviuri. Vad cu amaraciune ca ele pun pe primul loc medicamentele, cand vine vorba despre cheltuieli, apoi facturile de utilitati, iar mai la urma mancarea, daca o mai ramane vreun ban pentru ea. Oameni buni, oricat de grav am fi bolnavi, este cu mult mai grav ca am ajuns sa gandim in acest fel! Bunicii nostri din vremurile trecute nu calcau pragurile spitalelor cu anii. Cu precadere cei de la tara procedeaza cam la fel si in prezent si sunt cu mult mai bine si mai sanatosi decat altii care stau numai pe la usile cabinetelor medicale si lasa bani grei prin farmacii. Stiu, unii pot spune ca pe timpuri se traia si se manca mult mai sanatos, iar atunci nu existau nici atatea boli. Eu vin si spun ca prin toate lucrarile Luminii facute in toti anii acestia, corpul nostru este transformat prin asezarea intr-un mod diferit a chimiei lui, a Luminii din el, astfel incat el rezista la diferite forme de agresiune, altfel decat in trecut. Daca noi am fi acum cu functii ale corpului asa cum eram cu zece ani in urma, de pilda, am fi morti de multa vreme. Suntem totusi in viata, din cauza modificarilor pozitive si ireversibile pe care corpurile noastre fizice le-au avut, le au si le vor avea tot mai mult si mai mult in viitor. Omul nu a fost construit sa cunoasca moartea, ci nemurirea. Pe masura ce inaintam in timp, oricat de mult s-ar opune fortele intunecate, aceste transformari luminoase vor continua sa se produca oricum, sa nu uitam asta.

Stim cu totii ca sunt multi oameni care n-au auzit in viata lor de un dipozitiv pentru free energy sau de faptul ca au un corp mult mai rezistent decat in trecut, dar vor afla. In tot contextul asta asternut de intuneric, va face Dumnezeu de asa natura incat vor afla foarte repede tot mai multi aceste informatii. Dupa cum vom vedea, vom primi de la Creatorul Luminii din ce in ce mai multa Lumina pentru hrana corpului, astfel incat vom simti sa mancam alimente in cantitati tot mai mici, iar la unele vom simti nevoia sa renuntam de tot. Cu toate scumpirile, s-ar putea sa ajungem sa cheltuim in scurt timp mult mai putin pe mancare decat cheltuiam inainte.

Ce sa mai vorbesc despre frica de razboi? Pot spune atat: in urma cu niste ani, cand eram cu cateva zeci de mii de blesteme si magii negre nedezlegate, gramezi de parti spirituale neeliberate, gramezi de suflete captive, zeci de mii de masini si dispozitive malefice care actionau asupra noastra, manifestari libere si inimaginabile ale creatorului intunecat, as zice ca ne-am tinut tari pe pozitie si n-am intrat in razboiul lor. Pai acum, cand multe dintre toate astea sunt rezolvate, cu atat mai mult nu ar trebui sa intram in vreun razboi, nu-i asa? Daca la asta s-ar adauga inca niste informatii suplimentare pe care unii oameni le cunosc, atunci si mai tare s-ar intari ideea neutralitatii fata de orice conflict. Dar este adevarat, se cere pentru asta sa contracaram gandul si emotia fricii de razboi cu care suntem realmente bombardati pe multe carari ale matrixului, printr-un gand paralel. Gandul acesta tine de un mic exercitiu de inteligenta, iar el chiar ar putea stinge frica aceasta cu totul. De ce ar mai exista interesul acesta sa ne cumpere toti pamanturile, resursele, companiile care mai sunt de privatizat, padurile, sa ne gestioneze apele, daca am ajunge sa fim bombardati de cineva? Noi am putea fi bombardati la initiativa „asa-zisului” dusman, sau ne trimitem trupele ca sa ajutam pe cineva anume, lucru care ar avea ca replica ulterioara tot bombardarea teritoriului tarii noastre de catre „asa-zisul”. Deci oricum am lua-o, sfarsim prin a fi bombardati. Pai in aceste conditii, cine ar investi vreodata intr-un teritoriu supus la asemenea riscuri?! Dar deoarece totusi o fac, atunci inseamna ca ei nu se tem ca noi vom fi bombardati, iar daca ei nu se tem, atunci noi putem fi de-a dreptul siguri ca nu vom fi bombardati. Asta inseamna ca nici nu va veni cineva cu razboi peste noi si nici nu ne vom duce noi sa ajutam pe altcineva. Doamne, ce combinatii!

Vedeti? Chiar exista multe lucruri la care ne putem gandi cu putere ca sa contracaram frica indusa de toate aceste programe la care pana la urma o sa le venim noi de hac intr-un fel sau altul.

Pe scurt, ca sa nu ma mai lungesc foarte tare, putem spune ca ce am propus mai sus este un fel de tehnica de „hais si cea”. Daca ei ne trag la stanga, facem si noi ceva sa tragem spre dreapta, sau daca ei trag la dreapta, noi vom trage la stanga. Daca ei vor inainte in vreun fel anume care nu ne este noua pe plac, vom proiecta sa mergem inapoi, iar daca vor inapoi, atunci noi tragem inainte. Toate acestea vor fi nu cu forta, ci cu puterea inimaginabila a gandului, a credintei si a increderii intr-o idee, intr-un tel de la care nu ne abatem orice ar fi. In felul acesta vom scapa intr-un final de toate programele nocive (unele, chiar softuri pline de erori) si nu doar de cele exemplificate mai sus.

Revenind la inceputul articolului, este stiut ca in mod sigur fiecare dintre noi avem propriile „oglinzi” in care ne putem privi sufletele, dar daca cineva mai are nevoie de una, eu m-am gandit sa o prezint aici, acum.

Ma refer concret la ajutorul ce poate fi oferit oamenilor aflati la mare necaz din cauza viiturilor ce le-au spulberat intr-o clipita toata munca de o viata, din nordul tarii noastre. Gandul pozitiv transmis cu dedicatie pentru ei toti si pentru altii aflati in situatii similare ar putea fi fredonarea unui cantec al copilariei multora dintre noi:

I.        Podul de piatra s-a daramat,
          A venit apa si l-a luat.
          Vom face altul pe rau in jos,
          Altul mai trainic si mai frumos.
 

II.      Haideti cu totii sa pregatim,
          Piatra cu piatra sa construim,
          Un pod mai mare pe rau in jos,
          Altul mai mare si mai frumos.
 
III.     Podul de piatra l-am ridicat,
          Munca in echipa ne-a ajutat.
          Am facut altul pe rau in jos,
          Altul mai trainic si mai frumos.


Am cautat pe internet si am gasit 3 conturi in care s-ar putea vira bani de catre cine ar avea posibilitatea. Nu este nimic obligatoriu. Este doar un act de suflet. Multi poate au facut-o deja, altii poate au ajutat la munca fizica necesara acolo. Multi poate si-ar dori sa ajunga in zona si sa ofere o mana de ajutor la acea munca fizica, insa din cauza anumitor situatii existente in vietile lor, o astfel de varianta le este aproape imposibila. Daca doar o rugaciune este cu putinta din partea cuiva, este mare nevoie si de ea. Nu conteaza cum poate contribui fiecare in a ajuta pe acei oameni sa depaseasca cu bine acest necaz. Important este sa o faca si ne rugam Bunului Dumnezeu sa intoarca inmiit aceste daruri in formele cele mai potrivite cu putinta pentru fiecare. Din suflet, va multumesc!

 

Conturi IBAN pentru donații financiare:

Orașul Broșteni

CUI: 5927254

Cont IBAN: RO90TREZ59721370201XXXXX

(Trezoreria Vatra Dornei – donații și sponsorizări)

 

Comuna Stulpicani

Cont IBAN: RO24TREZ59421370201XXXX

(Trezoreria Gura Humorului – donații și sponsorizări)

 

Comuna Ostra

CUI: 4441417

Cont IBAN: RO24TREZ59421370201XXXXX

(Trezoreria Gura Humorului – donații și sponsorizări)

 

Toate cele bune!


8 comentarii:

  1. Frica este o energie puternică – și, tocmai de aceea, e des folosită abuziv de mass-media, guverne sau corporații pentru a controla comportamente. Ni se induc temeri: de criză, de eșec, de excludere. Scopul? Să reacționăm compulsiv, nu conștient. Dar frica nu trebuie să ne blocheze. O putem reprograma. În loc să fugim de ea, putem pune în paralel o „frică pozitivă” – o emoție care ne împinge spre evoluție. Nu ne mai temem că vom eșua, ci că nu vom da tot ce putem. Nu că pierdem ceva, ci că nu valorificăm tot ce avem. Frica este vasul credintei si frica de Dumnezeu il face pe Dumnezeu insusi sa vina si sa intre in tine. Nu va fie frica de diavoli, ci sa fim convinci ca la diavol ii este frica de noi. Mi frica ca toti diavolii fug de mine cand ma vad.

    💡 Exemple de "frici pozitive" (formulate afirmativ):

    * „Mi-e frică de sanatos ce sunt încât medicamentele sunt inutile.”
    * „Mi-e frică că sunt atat de sănătos încât medicul a ramas fără sfaturi.”
    * „Mi-e frică că am atâția bani încât să nu știu cum să-i investesc.”
    * „Mi-e frică să fiu atât de iubit încât traiesc viața mea ca o poveste.”
    * „Mi-e frică că inspir atât de mulți oameni încât devin un exemplu.”

    👉 Frica nu e dușmanul. E busola. Folosește-o conștient și te va duce exact acolo unde refuzai să mergi, dar unde e cel mai mare potențial al tău.
    Mie mi frica ca Calin Georgescu este deja presedintele Romaniei si cred ca (mi frica ca) toti securistii si parazitii europeni de pe tara noastra mor de frica ca Georgescu este si se manifesta deja ca presedintele tarii noastre. Efectiv rad de frica lor ca in ciuda mituirii judecatorilor care au transformat tara noastra intr-o mafie Georgescu se manifesta ca Presedinte al Romaniei si mi frica ca ei tremura de frica ca nu pot controla fenomenul.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. CG este presedintele de drept,ales,al Romaniei.Numai ca jidanii l-au pus pe NicuSoros presedinte...

      Ștergere
    2. Așa arată o slugă, cu umbrela ținută pentru stăpânii străini vs un lider român adevărat ajutând România https://x.com/AndradaAda11/status/1951577239776321932

      Ștergere
    3. sunt atât de disperați si înfricoșați, chiar îngroziți încât dau mesaje sa acționeze pentru desființarea ajutorului dat de Georgescu si Simion

      https://x.com/Alex41pr/status/1951762892589858854

      Ștergere
  2. Ion Cristoiu: Că acțiunea lui Călin Georgescu a fost o lovitură cumplită dată Regimului Nicușor Dan s-a văzut din reacția isterică a Propagandei Regimulului.


    https://www.mediafax.ro/pastila-lui-cristoiu/ion-cristoiu-ca-actiunea-lui-calin-georgescu-a-fost-o-lovitura-cumplita-data-regimului-nicusor-dan-s-a-vazut-din-reactia-isterica-a-propagandei-regimulului-23589877

    RăspundețiȘtergere
  3. La noi în țară s-a anulat plafonarea prețurilor la energie electrică și la gazul metan începând cu 1 august. Este o mișcare care, indiferent de justificările economice sau politice, are un impact emoțional profund. Pentru mulți, aceasta poate deveni o verigă dintr-un program subtil, inducător de frică. În mintea celor care se lasă prinși de acest val, apare inevitabil gândul corelat cu groaza: „Ce o să fac? Din ce o să plătesc? Cum o să mă descurc?”

    Dar pentru cei care nu se lasă purtați de această energie, există și o altă posibilitate: gândul că totul este susținut de Forțele Luminii, că există ajutor dincolo de înțelegerea noastră imediată, și că putem alege să rămânem ancorați în iubire. Dacă tot ceea ce există este iubire – în iubire, prin iubire, din iubire – atunci aceste frici sunt doar iluzii. Nu înseamnă că negăm existența forțelor întunecate. Le recunoaștem prezența, dar știm că ele nu au putere asupra noastră decât dacă le-o oferim noi prin vibrația noastră coborâtă.

    Adevărata luptă nu e între bine și rău, ci între amintirea a cine suntem și uitarea profundă în care ne afundăm atunci când ne identificăm doar cu trupul, cu problemele, cu lipsurile. Noi suntem maeștri ai propriei iluzii. Ne ascundem de noi, ne mințim, ne înșelăm, și uneori proiectăm asupra noastră cele mai grele gânduri. Dar chiar și atunci, suntem înconjurați de iubire. Existența noastră este iubire, iar ceea ce este în afara iubirii – frica, deznădejdea, ura, pizmuirea, înșelarea, descumpănirea – sunt doar umbre trecătoare.

    Și totuși, apare întrebarea: dacă nu vreau să reacționez negativ și să contribui cu energie joasă în viața mea și a celor din jur, ce pot să spun în fața unor facturi scumpe, în fața incertitudinii economice? Cum să răspund fără să-mi abandonez principiile?

    Poate că răspunsul nu este în tăcere, dar nici în revoltă furioasă. Poate că este în asumare conștientă: „Da, este o provocare. Nu o neg. Dar aleg să nu-mi hrănesc frica. Aleg să caut soluții. Aleg să cred că există o cale.” Sau: „Nu sunt doar un trup care trebuie să supraviețuiască, sunt o ființă care poate crea, adapta, transforma.”

    Unii frați de-ai noștri nu ne recunosc. Nu știu că suntem una. Se cred separați prin trup, prin identitate, prin luptă. Dar și ei sunt noi. Și noi suntem ei. Ce facem cu această realitate? Suportăm în tăcere? Ne retragem? Ne revoltăm? Poate că răspunsul este să protestăm cu iubire. Nu cu ură, nu cu furie, ci cu claritate, cu fermitate, cu unitate. Să nu ne fie frică să spunem „nu” unor nedreptăți, dar să o facem dintr-un spațiu al inimii, nu al fricii.

    Nu e nevoie să ne pierdem în cuvinte mari. Uneori e suficient să spunem: „Este greu, dar nu imposibil.” Sau: „Sunt aici, cu tine, nu ești singur.” Sau: „Nu banii ne definesc, ci felul în care alegem să răspundem la viață.” Acestea nu sunt doar vorbe, ci vibrații care pot schimba câmpul energetic al unei conversații, al unei zile, poate chiar al unei comunități.

    Fricile vor mai veni. Situațiile externe vor mai fluctua. Dar esența rămâne: iubirea este începutul, mijlocul și sfârșitul. A ne reaminti asta, zi de zi, gând după gând, e poate cea mai importantă lucrare pe care o avem de făcut.

    RăspundețiȘtergere
  4. Suntem una. Nu e o metaforă frumoasă, ci o realitate pe care doar iluzia ne-a făcut s-o uităm. În esență, dincolo de trup, de nume, de istorie, nu există „eu” și „tu”, „ai mei” și „ai tăi”, ci doar o singură conștiință care se joacă pe sine prin mii de forme, chipuri, națiuni, religii, tradiții.
    Dar separarea a devenit o parte adânc înrădăcinată din jocul vieții. Ne-am lăsat furați de poveștile identitare: eu sunt român, tu ești străin. Eu sunt creștin, tu ești musulman. Eu sunt de la oraș, tu ești de la țară. Eu sunt „elevat”, tu ești „prost informat”. Eu sunt dintr-o „familie bună”, tu ești „din altă ligă”.
    Toate aceste prejudecăți sunt cortine trase între inimi. Ziduri de gând. Și uneori, cel mai dureros e că zidurile nu ne sunt puse de alții, ci ni le ridicăm singuri, ca niște maeștri ai propriei decepții. Am învățat să ne reducem unii pe alții la fragmente, uitând că fiecare fragment poartă, de fapt, întregul.
    Unii frați sunt atât de adânc identificați cu un singur aspect din ceea ce sunt – națiunea, culoarea pielii, partidul, contul bancar, rangul social, religia – încât și-au construit o identitate falsă, închisă, separată. Și pentru că se simt amenințați de tot ce e diferit, proiectează frică, ură, dispreț. Iar acea energie ajunge și la noi, ne învăluie, ne testează.
    Așa apar în noi tentații subtile: să reacționăm, să judecăm la rândul nostru, să ne închidem inima, să ne separăm de cei care ne separă. Dar exact acolo e proba.
    Misiunea noastră nu e să-i respingem pe cei pierduți în iluzie, ci să-i chemăm înapoi în iubire. Să-i reamintim că sunt mai mult decât un rol social sau o mască politică. Să-i ajutăm, prin exemplul propriu, să-și amintească că identitatea lor nu e într-un club elitist sau într-un cerc select de „aleși”, ci e pretutindeni, pentru că este conștiință pură, vie, iubitoare.
    Suntem chemați să vedem dincolo de formă, chiar și când forma ne rănește. Să simțim esența celuilalt chiar și când cuvintele lui ne atacă. Să recunoaștem în cel mai „pierdut” frate o scânteie a Divinului, care doar a uitat de ea.
    Pentru că, în fond, nimeni nu e mai presus și nimeni nu e în afară. Nimeni nu a greșit atât de tare încât să fie exclus din iubire, și nimeni nu este atât de „spiritual” încât să o merite mai mult.
    Iubirea nu este o medalie. Este substanța din care suntem făcuți. Este pânza comună care ne ține împreună, chiar și atunci când mintea spune „suntem diferiți”.
    Când un suflet își amintește cine este cu adevărat, nu mai simte nevoia să se ridice deasupra altora. Ci devine punte, devine lumină, devine acasă.
    Așadar, chiar dacă lumea pare divizată, chiar dacă fiecare zi aduce noi motive de separare, alegerea noastră rămâne vie: să nu cedăm din puterea iubirii. Să nu ne lăsăm fragmentați. Să nu devenim ce nu suntem.
    Pentru că doar atunci când ne recunoaștem unii pe alții în întregime, fără etichete, fără frică, fără superioritate, începe adevărata vindecare. Nu doar personală, ci și colectivă.
    Și poate că aceasta este cea mai mare lucrare a acestor vremuri: să reîntregim lumea prin prezența noastră iubitoare.

    RăspundețiȘtergere