FIECARE CU REALITATEA SI CREDINTA LUI

FIECARE CU REALITATEA SI CREDINTA LUI

Dragii mei,

        

Cica traia odata, peste noua mari si noua ape curgatoare, peste noua tari si noua munti, peste noua dealuri si noua campii, Verde Imparat. El locuia intr-un maiestuos palat. Intr-o dimineata se trezeste si iese in balconul dormitorului regal, privind lung in zare. La un moment dat el spune: “Mamaaa … ce departe stau!”

Cam asa este dragi prieteni si cu noi. De cele mai multe ori, povestea ne face pe noi si nu noi facem povestea. Doar pentru ca asa este obisnuinta.

Am vazut foarte multe critici legate de zona new-age, dar si multe critici legate de zona stramoseasca. Din punctul meu de vedere, calea corecta este sa ramai pe cat posibil la mijloc. Nu putem ramane la nesfarsit ancorati in niste credinte vechi, fara sa ne deschidem deloc catre nou, pentru ca asta este un pas batut pe loc, dar nu putem nici sa aruncam la gunoi tot ce am stiut pana acum si sa ne ducem ca bezmeticii catre tot noul acesta, pentru ca nici in el nu se stie cat adevar este, cum nu se stie nici fata de cele vechi. Tot acest drum trebuie facut cu mult discernamant.

Exista un curent periculos in care se tinde a se implementa ideea ca totul este doar un matrix si un control si ca suntem condamnati la o anumita poveste, indiferent ce am face. Lucrurile nu stau chiar asa. Pentru orice fiinta, plecand de la un microb din corpul nostru pana la un individ al unei supercivilizatii, exista un macrocosmos din care el face parte. In aceste conditii, tot timpul va exista cineva superior care sa il observe.

Tot vorbim despre controlori. Sa ne fie foarte clar tuturor, atat noua cat si lor, ca si ei au controlorii lor. Voi atasa un filmulet in care spre final, puteti vizualiza teoria cercului. Este simplu de concluzionat, ca intr-un fel sau altul, si cel mai mare controlor al Pamantului, tot un cerc este. El nu are cum sa cunoasca toate legile cosmice. Pur si simplu nu are cum.

Ne putem pune intrebarea: cum putem sti ca suntem pe o cale dreapta si ca nu o luam prea tare pe aratura? De unde stim ce sa luam de bun si din ce este vechi si din ce este nou? Este simplu. Raspunsul se numeste: IUBIREA. Manifestarea iubirii este singura care ne da garantia ca nu ne putem abate prea mult de la cale. Chiar daca putem crede pentru o vreme o prostie si nu suntem in adevar, cat timp manifestam iubirea, va veni cumva o forta care ne observa, mai sus decat cel mai aprig controlor extraterestru si ne va aduce in cale niste experiente care ne vor arata ca nu suntem pe drumul cel bun. Cu alte cuvinte, cand iubim fara conditie, chiar daca ne mai abatem cate un pic pe ici pe colo, va veni tot timpul ceva sau cineva care ne va aduce inapoi pe drumul drept, nelasandu-ne sa alunecam prea tare pe terenuri periculoase.   

Toate cele bune!