GANDURI
DE MOS NICOLAE
Dragii
mei,
Suntem
in 6 decembrie si este aceasta o zi in care, dupa cum ne amintim si din basmele
si povestile ce le ascultam cu bucurie cand eram mici, iubirea si caldura ar
trebui sa domneasca in fiecare casa, pentru ca Mos Nicolae, cel bun si
milostiv, are grija sa aduca in dar toate acestea.
Dar
inaintea acestei zile sau dupa ce ea trece, ce ramane? Multi traiesc basmul
fetitei cu chibrituri.
Aseara
in jur de ora 21, a inceput sa ma cuprinda un sentiment de tristete si de compasiune
profunda pentru starea acestor oameni. Timpul trecea si aceasta traire se
adancea din ce in ce mai mult. M-am trezit plangand si rugandu-ma pentru toti
semenii nostri aflati in suferinta, indiferent de cauza si de varsta. Era ceva
coplesitor ce nu poate fi exprimat in cuvinte. Eram categoric intr-o alta stare
de constiinta. Simteam multa durere in suflet, ca si cum as fi fost conectata
la toti acei oameni, dar in acelasi timp aveam sentimentul ca toti Ingerii si
Sfintii stau in genunchi si se roaga Sfintei Treimi in acel moment. A durat
totul aproape 3 ore.
Recunosc
ca la sfarsitul acestei saptamani am avut cateva experiente ce au ajutat la
crearea acestei stari de sambata seara.
Vineri
am fost pentru a oferi o consultanta tehnica si pentru a finaliza anumite
lucrari, intr-un santier. Pentru o megaconstructie este santierul asta, daca ne
gandim comparativ cu altele existente in Romania. Nu este o fabrica din pacate.
Astea sunt rare pe la noi. Cladiri de birouri si apartamente, malluri si
supermarketuri, asta este marea noastra lauda “nationala” la nivel de
constructii. Desi am fost de mai multe ori acolo, in vinerea aceasta, probabil
si din cauza faptului ca se apropie constructia de final si totul incepe sa
prinda contur, m-am trezit rotindu-ma in jurul axei proprii si privind cu
atentie la tot ce ma inconjura. In cap imi rula necontenit o intrebare: oare
cati bani s-au bagat in toate acelea? Cate zeci de milioane de Euro? Am simtit
cum ma ia un sentiment de greata de la stomac, gandindu-ma la cati oameni
traiesc intr-un bordei amarat, la cati copii parcurg kilometri intregi pana la
scoala si inapoi, indiferent de vremea de afara. Este adevarat ca astfel de
santiere aduc o paine multor firme si angajatilor lor, asa cum mi-au adus si
mie. Sa stiti insa ca este una nu prea mare, castigata cu multa truda, nervi,
stres, deseori bataie de joc si raspundere cat casa. Mai mult decat atat, conform
legii tipic romanesti, in care mai intai asfaltam strada si mai apoi o spargem
ca sa facem lucrari de apa, gaze si electricitate, cam asa se intampla si pe
aceste santiere. Dezorganizare, haos, lucruri gandite cu fundul nu cu capul si
implicit multa munca prestata in zadar. Dar tot scopul este sa fii tinut cat
mai ocupat. Atat de ocupat incat sa nu mai ai timp sa mananci, sa te rogi, sa
iesi undeva sa iti relaxezi mintea. Doar sa muncesti si sa dormi (nu prea mult),
asa a devenit viata multora dintre noi. Sa nu uitam insa ca in acest fel cam traiesc
animalele. O sa vina acum cineva sa spuna ca “poti alege” sa schimbi directia.
Ei bine, nu prea este asa. Ce ne-am face daca tot omul care munceste intr-un
domeniu hard s-ar orienta catre latura soft? Totul s-ar bloca pentru ca cineva
trebuie sa faca si munca cea grea. Altfel, societatea nu ar putea functiona.
Ulterior, cand am ajuns acasa, vineri seara, a fost prezentat la PRO TV cazul
unei fetite de 12 ani, premianta la scoala, care locuieste alaturi de tatal ei
exact intr-un … bordei. Este unul facut din chirpici, cu o singura camera, fara
electricitate si fara caldura pentru ca nu au fost bani pentru lemne. Tatal
munceste cu ziua sau vinde fier vechi adunat de peste tot, pentru intretinerea
fetei si a lui. Mi-a atras atentia faptul ca fata era ingrijit imbracata si mai
ales declaratia ei ca si-ar da viata pentru tatal ei, atat de mult il iubeste
pentru grija ce i-o poarta. M-a impresionat si dorinta ei de cadou de Mos
Nicolae sau de Mos Craciun: o umbrela si nimic mai mult. Va imaginati de cate
ori a fost ea la scoala prin ploaie si prin vant fara umbrela, 4 km dus si 4 km
intors? Acest reportaj a fost ceva ce s-a potrivit manusa cu ce traisem si
gandisem exact cu cateva ore mai inainte.
Ieri,
ziua cumparaturilor prin supermarketuri. De ce acolo se face grosul
cumparaturilor? Pentru ca este mai ieftin. Oricum este o iluzie pentru ca se
dovedeste de fiecare data ca ai cumparat cu pret mai bun lucrurile pe care ti
le-ai dorit, dar pe langa ele s-a mai adaugat inca pe atat din lucruri ce
“ti-au facut cu ochiul”, care daca nu ai fi ajuns in supermarket nu le-ai fi
cumparat. Nu pentru toata lumea este asa, dar din pacate, cei ce vin cu liste
si din ceea ce este scris acolo nu ies orice ar fi, sunt putini. De cozile de
la case nu mai vorbim. Am fost si eu in unul sa cumpar cateva jucarii pentru
obligatiile mele de Mos Nicolae. Atat si nimic mai mult. Daca ar fi procedat
toata lumea asa ar fi fost grozav si in nici un caz nu s-ar fi creat acele
cozi. Dar nu … nici pomeneala. Cosuri umplute peste masura cu beteala, cu
globuri, cu tot felul de lucruri ce puteau fi cumparate si maine si poimaine si
in oricare alta zi pana in apropierea Craciunului. Iarasi au inceput sa ma
rascoleasca gandurile. Mi se parea ca nu vad o multime de oameni ci una de
roboti teleghidati, unii care si-au umplut cosurile cu tot felul
de lucruri, care daca le au sau nu, oricum cred ca nu se observa vreo mare
modificare in vietile lor. Daca ar fi donat insa o zecime din suma cheltuita, ar
fi adus cu siguranta multa bucurie de Sarbatori in sanul unor familii in care
copiii se joaca cu dopurile de la sticle, pentru ca altceva nu au. De mancare
si de imbracaminte nu mai vorbim.
Stiti
de ce cred ca mi-a fost dat sa traiesc in Ajun de Mos Nicolae toate cele
povestite mai sus? Pentru ca am posibilitatea prin intermediul acestui blog sa
trag un semnal de alarma si nu numai atat. Divinitatea ne cere sa ne trezim
sentimentul compasiunii, sa ne gandim catusi de putin nu doar la necesitatile
noastre ci si la cei nevoiasi si aflati in suferinta, sa incercam sa traim si
sa simtim inca dinainte bucuria creata de darurile pe care noi le-am putea
oferi acestora.
De
aceea dragii mei, simtind nevoia sa fac si eu ceva mai mult in aceasta
directie, in perioada ce mai este pana la Craciun, intentionez sa organizez
cateva seri cu scop umanitar, in care voi vedea eu ce idei de activitati si
coordonare imi vor veni. Toti banii adunati din aceste intalniri vor fi donati
pana la ultimul leu, ca sa facem macar sarbatorile mai fericite unor familii
sarmane. Se pot aduce si haine, dulciuri, mancare, jucarii, dupa posibilitatile
fiecaruia.
Voi
reveni in curand cu anuntul pentru prima intalnire. Ma voi gandi la ceva care
sa faca posibila participarea si a persoanelor din provincie la aceasta actiune
umanitara.
Inchei
prin a ura din tot sufletul purtatorilor numelor derivate de la Sfantul
Nicolae, multa sanatate, bucurie, ochi luminosi, implinire si tot ceea ce de
Sus se cunoaste ca este necesar pentru fiecare! Aceeasi urare o fac si pentru
purtatorii numelui Sfantului Andrei ce a fost in urma cu cateva zile si pana la
urma romanilor de pretutindeni, in aceasta deosebita zi a lui Mos Nicolae!
La
Multi Ani!
Toate
cele bune!
http://forumduster.ro/topic/2099-actiune-umanitare-craciun-2015-11-13-decembrie-2015/
RăspundețiȘtergereLa campina o sa fie vreo seara, cam la ce ora or sa inceapa si termine ?
RăspundețiȘtergereDin pacate este complicat sa facem si deplasari, la frecventa cu care urmeaza sa se desfasoare activitatile acestea.
ȘtergereEU UNUL,CE SA VA SPUN DECAT CA AM 51 DE ANI,NICI UN VENIT,CU SARME IN GENUNCHIUL DREPT,CU TENDOANE LA MANA DREAPTA CUSUTE,INCAT DE ABIA POT SCRIE,,CU O FATA DE 16 ANI LA SCOALA SI UN BAIAT DE 19 ANI CU NICI 10 CLASE,DIVORTAT DIN 2002,DE LA MAMA LOR NICI UN BAN,LUCRU CU ZIUA ,PAUZA ACUM SI TOTUSI AI MULTUMESC DOMNULUI IISUS HRISTOSUL PENTRU GRIJA LUI DE A NU MA LASA FARA MINTE.MULTUMESC.
RăspundețiȘtergereVa felicit. Ar fi bine daca tot omul ar avea asa o intelegere.
ȘtergereDaca va pot ajuta cu ceva va rog sa imi scrieti pe federatia.galactica@gmail.com