JUCATOR SAU
SPECTATOR? CE ALEGERE VREI SA FACI?
Dragi prieteni,
In cele ce ma priveste, se implinesc cam doua
saptamani de cand simt, deocamdata la nivel destul de subtil, ca intrevad o
carare noua in traseul vietii mele. Asa cum spuneam in articolul cu balanta
cosmica, exista intrebari care m-au framantat niste zeci de ani si au ramas fara
raspuns, pana de curand...
In acelasi articol va povesteam ca am ajuns la o
prezentare a domnului Rune. Am fost si a doua oara la un seminar. S-a lasat din
nou cu revelatii. Mi-am pus intrebarea de ce am ajuns eu tocmai acum? Dansul
este cam de doi ani prin Romania daca nu si mai bine si desi am stiut asta, am
prieteni care au mers inca de pe la inceputul anului trecut la seminariile
dansului, eu am ajuns totusi abia acum. Nu ma mira. Pe mine Divinitatea m-a
trimis intotdeauna intr-un loc, in care sa accesez o anumita cunoastere, exact
atunci cand s-a considerat ca sunt suficient de pregatita ca sa pot asimila si
simti totul la nivel maxim.
Nu-i asa ca va intrebati multi:
Care este secretul
gasirii fericirii supreme?
Care este secretul gasirii
libertatii supreme?
Bine-zis secrete. Multi le cauta o viata si nu le
gasesc.
Stiti care este visul meu? Sa vina oamenii la mine, sa
imi povesteasca problemele si durerile sufletesti, iar eu sa le pot da un sfat,
unul singur, care sa le poata schimba radical viata in bine si pentru totdeauna.
Este un soi de psihologie, numai ca eu as dori sa pot face asta intr-o singura
intrevedere, in care sfatul in sine sa nu dureze mai mult de zece minute. Oare ar
putea fi posibil asa ceva? Eu cred cu tarie ca DA. Tocmai de aceea, ma voi
adanci in perioada urmatoare, in cautari in scrierile unor mari intelepti. Daca
nu s-o petrece alte evenimente intre timp. Ori de cate ori voi auzi sau voi gasi
ceva ce percep ca foarte valoros, voi expune pe blog. Cam in acest fel vor
arata articolele mele, cel putin o perioada de acum inainte. Nu intentionez sa va
imbacsesc mintea cu pagini intregi, sa va apuce cascatul, sa inceapa sa va
usture ochii, sa va pierdeti rabdarea, sa va spuneti intr-un final: „Daa...
stiu, stiu... am mai citit toate astea si totusi, au fost doar asa, ca o
informatie frumoasa, pe care nu am putut-o aplica in nici un fel in viata mea.
In consecinta, este cam egala cu zero pentru mine”. Imi doresc sa pot gasi acel
soi de intelepciune, care expusa, sa ocupe doar cateva randuri, dar care sa tinteasca
direct catre sufletul oricui vine in contact cu ea, sa reuseasca sa puna omul pe
ganduri zile in sir. Ceva foarte similar cu pildele lui Iisus, daca nu deseori,
chiar pildele Sale.
Rune a raspuns simplu la intrebarile de mai sus: Sa
fii constient ca esti CONSTIINTA!
Eu vin mai departe si zic: Foarte bine, este simplu, sunt
constient ca sunt constiinta. Dar cum sa fac asta in varful incercarilor mele,
atunci cand am cea mai mare stare de nervi, cand primesc vestea cea mai
proasta, cand cineva ma incita la cearta? Cand suntem linistiti putem face
multe, dar nu la fel este si cand nu este asa.
Am rugat atunci Divinitatea sa imi releve o tehnica
efectiva. Am primit raspuns rapid, aplic asta de cateva zile si constat ca
functioneaza fantastic de bine.
Paralel cu asta, am tot primit in viziuni doua
simboluri, in mod alternativ:
1.
Simbolul cu doua cercuri intrerupte ce se
intersecteaza;
2.
Simbolul zodiei pestilor;
M-am tot intrebat care sa fie semnificatia? Abia azi
mi-am dat seama ca este aceeasi cu tehnica ce mi s-a conturat in gand si veti
intelege dupa explicatiile de mai jos.
Haideti sa vedem despre ce este vorba. Sa spunem ca un
om primeste o veste foarte proasta. Ce face el in mod obisnuit? Incepe sa fie
framantat de ganduri. Despre trecut, despre viitor. In general ganduri
generatoare de emotii de teama. Este acolo o voce in cap care il cicaleste mai
tare decat cineva din afara. Stiti ce spunea Rune? La un moment X din viata
unui om, imaginea acestuia este un cumul
al tuturor amintirilor sale de pana la acel moment. Cred ca este cat se
poate de adevarat. Totul in viata unui om se raporteaza la cunoasterea si la
intamplarile cu care el a avut ocazia sa vina in contact. Dar oare numai astea
exista ca si cunoastere sau ca experienta in tot acest Univers? De ce oare
proiecteaza omul viitorul numai pe baza cunoasterii si experientei sale de
viata limitate, ignorand ca acestea sunt doar o farama din posibilitatile pe
care le are Universul la dispozitie? Cum sa scape el de acest obicei, care ii
aduce de cele mai multe ori numai belele?
Iata metoda care mi s-a relevat mie, aceasta fiind
doar o varianta ce poate fi adaptata in fel si chip, in functie de natura
problemei:
1.
Primesc vestea proasta.
2. Ma asez pe un scaun.
3. Fac cateva respiratii constiente, adica respiratii
asupra carora imi indrept efectiv atentia. In acest fel traiesc ACUM. Fara
trecut, fara viitor.
4. Ma dedublez. Imi imaginez ca eu, constiinta, ma extrag
din corpul fizic, ma duc undeva in tavan si imi observ corpul ce sta acolo pe
scaun. Exact la fel cum isi urmareste un parinte copilul atunci cand se joaca
sau cand e pe punctul sa faca o boacana. Ii trimit corpului meu iubire,
compasiune, ii trimit gandul ca totul este spre binele sau, doar ca el inca nu
poate sa isi dea seama de lucrul acesta in acel moment.
Mi-a venit in gand exemplul cu jocul de fotbal sau
orice alt sport similar. Cand se vad cel mai bine solutiile, in postura de
jucator sau de spectator? Pai, de cand lumea si pamantul se stie ca cel ce este
pe margine vede mai bine decat cel din teren, pentru ca spectatorul are
viziunea de ansamblu. Aici este secretul. Punand constiinta in calitate de
observator, se petrec mai multe lucruri: se acceseaza o buna imagine de
ansamblu, de asemeni constiinta iese in afara bombardamentului de ganduri ce
vin catre corpul fizic si intra intr-un spatiu in care ramane libera sa
primeasca adevarata calauzire divina, iar mai departe ea sopteste aceste idei
corpului fizic si totul se linisteste.
Ce am constatat ca se petrece in timp, practicand
atunci cand este nevoie aceasta tehnica? Se raresc problemele si gandurile
negative. Este ca si cum ele ar spune: „Il vedeti pe acest om? Ar fi cazul sa
nu ne irosim energia cu el, pentru ca are acum cunoasterea cum sa scape de noi.
Hai sa mergem la altul care este suficient de agitat ca sa ne primesca cum se
cuvine”.
Uite asa se asterne in suflet pacea, echilibrul si se construieste
adevarata comuniune cu Dumnezeu. Normal
este ca aceasta comuniune sa devina o stare permanenta. Rune chiar facea o
gluma pe seama modului de perceptie a acestei stari, de catre multi oameni: acum
sunt in comuniune cu Dumnezeu... acum nu sunt... acum sunt... acum nu sunt...
Asa ceva nu este posibil, ne dam prea bine seama. Am
avut si eu un articol candva, dar este si motto-ul acestui blog: „A fi sau a nu
fi? Aceasta este intrebarea.” Cam asa este, ori esti, ori nu esti cu Dumnezeu,
nu merge calea de mijloc.
Intorcandu-ne la simboluri, daca un cerc este imaginea
corpului fizic cu tot exteriorul lui, iar celalalt cerc este constiinta, si nu
intamplator ele nu sunt inchise, pentru ca ambele asimilari sunt practic infinite,
nelimitate, gasim doua reprezentari:
1. simbolul cand cele doua sunt unite – este
reprezentarea pentru starea generala cand eu, constiinta, sunt unit cu eu,
corpul fizic;
2. simbolul zodiei pestilor, cand cele doua cercuri
deschise se departeaza unul de altul, ramanand totusi legate printr-un cordon –
este echivalenta practic cu dedublarea despe care vorbeam;
Dar gandindu-ne la simbolul pestilor, multi ne ducem
cu gandul la Iisus pentru ca El este Cel ce era numit Pescarul de suflete.
Pestele era simbolul prin care se recunosteau crestinii in timpuri stravechi.
Inchei cu indemnul sa incercati, voi, constiinte, sa parasiti
terenul de fotbal, sa va urcati in tribuna si sa priviti meciul de acolo.
Fiti constienti ca sunteti constiinta si nu doar un
corp fizic.
Aceasta nu inseamna sa nu va mai implicati in nimic, in
nici o lucrare, in nici o actiune, sa stati cu mainile in san si sa priviti la
altii. Aceasta iesire din teren se refera strict la constiinta voastra, iar fara
corpul vostru ca si jucator, nu exista nici o motivatie pentru constiinta sa
priveasca meciul.
Toate cele bune!
Buna ziua Mihaela Ashtara Tristar,imi place foarte mult postarea ta si tocmai de asta m-am hotarat sa comentez,dupa o pauza lunga,timp in care cautam si eu raspunsuri la multe intrebari si conectarea mai directa cu Sinele meu.Din 25 august am reusit sa realizez aceasta conectare,iar ce a venit odata cu ea a fost o adevarata explozie de emotii care m-a ajutat sa ma transform din cel ce eram in cel ce Eu sunt.
RăspundețiȘtergereTehnica pe care o folosesc eu de atunci e foarte simpla si is convins ca multi isi vor re-aminti de ea.E chiar conectarea constienta si permanenta cu Sursa Creatorului,acel Izvor de Apa Vie, de unde curge Iubirea si Lumina in toata Creatia Divina.Dupa cum vedeti nu zic nimic nou sau in plus de ce-a zis Mihaela in postare sau referitor la cuvintele lui Rune.Va asigur ca oricine va reusi aceasta conectare contienta si permanenta prin simpla intentie si prin repetare cu multiplu de 7 de vreo 3 ori pe zi.Cand veti auzi un tiuit in urechi si apoi un sasait ca si cum cautati o frecventa la radio,veti sti ca s-a facut conectarea.Veti mai simti energii putenice in interior si s-ar putea sa nu mai dormiti efectiv in noaptea respectiva si a 2-a zi sa nu vreti sa mai mancati,cum am facut eu,ca sa nu cumva sa consumati mai repede energiile din interior.Asta e dovada clara ca odata conectati constient si permanent cu Sursa Creatorului orice lipsuri si nevoi dispar.
Nimic nu e intamplator si Mihaela poate sa va confirme ca doar de 2 zile am vazut contul ei de google si i-am cerut s-o adaug la cunostinte.Asa ca eram pregatit sa revin sa comentez din nou pe acest blog cu noul meu cont de google,inainte eram doar anonim Cosmin,daca doriti sa verificati arhiva blogului.Ohoo a trecut ceva vreme de atunci ca am email-uri din decembrie anul trecut,dar am citit si citesc tot ce apare si pe acest blog.
RăspundețiȘtergereMultumesc Cosmin pentru gandurile frumoase si pentru confirmari. Doamne ajuta!
ȘtergereSUBSCRIU!!!! CU LITERE MARI! SITE IUBESC MIHAELA!
RăspundețiȘtergereSi eu draga mea. Multumesc!
ȘtergereIoan Florin
RăspundețiȘtergereDa intr-adevar aceasta este o tehnica buna, deoarece se constientizeaza ca mintea, corpul si emotiile sunt iluzorii(nepermanente, ireale) deci si situatiile in care sunt angrenate.
Aceasta este non-dualitatea privirea din Sine spre Lume, nu trebuie sa iesi neaparat din corp (poate este un element ajutator) Dar interpretarea simbolurilor nu cred ca este corecta, scuze ca ma pronunt asa, mai degraba cele doua cercuri sunt corpul si lumea (evenimentul) (ambele iluzorii) dar care exista datorita Sinelui Divin (invizibil din perspectiva materiala dar totusi singura Realitate) Astfel ca Sinele in primul simbol este spatiul dintre cercuri iar la al doilea simbol liniuta mica. Sinele Divin este cel care tine totul la un loc. Deaorece nu exista eu ca si corp si eu ca si Sine. Unul este fals si celalalt real. deci nu pot sa aiba aceasi grafica. Este o parere. Incao data scuze.
Asa este, cu dedublarea este ceva ajutator, nu este absolut necesar sa se faca asa. Iti dau dreptate si cu aceasta interpretare pentru simboluri, dar daca vrei sa iti spun parerea mea reala, cred ca exista o infinitate de variante de interpretare si ea depinde exact de realitatea asta iluzorie de fapt, pe care ne-o construim fiecare dintre noi. Multumesc frumos!
RăspundețiȘtergereIntr-adevar simbolurile se pot interpreta in mai multe moduri,dar ideea de baza ramane sa constientizam conectarea permanenta cu Sursa Creatorului prin Sinele nostru Divin si faptul ca devnim apoi Unul cu Sinele si cu Sursa, asa cum si Iisus a spus ca nu vine singur ci de Tatal trimis,dar ca El impreuna cu Tatal Unul Sunt.Nu intamplator dupa 21 septembrie se face contopirea cu Monada.Am gasit acel articol pe blogul lui Daniel Gaucan.Iubire si lumina !
RăspundețiȘtergereMiha,
RăspundețiȘtergereVreau sa iti povestesc despre propriile revelatii si experiente din aceeasi categorie.
Cum pot fi gasite fericirea si libertatea suprema?! La nivel mental lucrurile par abstracte si greu de aplicat. Insa prin mental am inteles ca aceste lucruri pe care le cautam se afla in mine. Si nu trebuie cautate, ci trebuie accesate. Hmm, accesate e un cuvant cam tehnic, dar e cel mai potrivit din cele pe care le am la indemana acum.
Ceea ce ne dorim suntem deja. Doar ca nu am accesat inca un anumit nivel de constiinta, de evolutie, de detasare pentru a simti, pentru a intra in contact cu ceea ce suntem deja. Iar asta se intampla pentru ca rulam foarte mult la nivel mental (majoritar mental) si pentru ca de cele mai multe ori stam foarte bine la capitolul ego.
Pe mine m-au ajutat foarte mult OSHO (cartile lui) si Eckhart Tolle (audiobook-urile). Am invatat sa ma detasez, sa inteleg altfel iubirea si fericirea si sa traiesc in acest acum continuu. Mi-am deschis mintea, am flexibilizat perspectiva si am incercat sa aplic ceea ce citeam. Am lucrat continuu la felul in care percepeam mental lucrurile pentru a implementa o gandire mai detasata, mai inteleapta. Intelepciunea nu vine peste noapte (de cele mai multe ori), ci se construieste pas cu pas, zi de zi.
Ceea ce m-a ajutat cel mai mult sa ma detasez a fost meditatia. Este si ramane cea mai facila metoda pentru mine de a ma calma, de a accesa starea de pace, seninatate, fericire. Evident ca mai am momente cand orice as face trebuie sa trec prin anumite stari si experiente mai putin placute, dar atunci in cele mai intunecate momente ma ajuta increderea in divin.
In definitiv am inteles ca tot ceea ce se intampla e spre binele meu cel mai inalt, conform planului divin. Si chiar daca eu gresesc, divinitatea face un fel de reconfigurare a traseului ca sa aduca lucrurile asa cum trebuie sa fie. Faptul ca am incredere in divinitate, in intelepciunea infinita si iubirea Tatalui Divin imi da forta. Nu trebuie sa fiu puternica singura, ci sunt puternica in Dumnezeu. Iar asta mi se pare fantastic!
Totul se rezuma la Iubire, la relatia cu Divinitatea. Doua limbaje pentru aceeasi existenta. Creatorul Divin este infinita iubire, iar atunci cand suntem iubire, suntem conectati in cel mai intim si mai pur mod cu divinul, cu Viata, cu tot ce exista, a existat si va exista in toate timpurile.
Paranteza: Am tot incercat sa postez cu contul de wordpress, dar nu reusesc, nu stiu de ce. Sorry! Asa ca o postez anonima, dar ma semnez. :))
Anca
Cosmin, ai descoperit singur o tehnica din Vijnana Bhairava Tantra ce face parte din vechile Vede scrise de maretii Rishi. Chestia frumoasa e ca nu trebuie sa te opresti la asta ci sa meditezi pe sunetul sunetele alea pe care le auzi din ce in ce mai mult si o sa descoperi noi lucruri si mai frumoase! Doamne Ajuta! :P
RăspundețiȘtergereBuna Mihaela
RăspundețiȘtergereO metoda foarte buna pentru a trezi constiinta este somnul iepureste, vigilent. Cei care dorm pe strazi stiu asta si poate fi o explicatie a puterii lor extrem de mari de a intelege lucrurile...vietile dificile ofera astfel de sanse traitorilor lor.
Altceva interesant de spus e legat de dorinta ta de a sintetiza in cateva cuvinte adevaruri profunde. Pentru asta trebuie mai intai simtite acele adevaruri. Eu stiu ca vom ajunge cu totiii sa simtit si sa vorbim doar asa...si din ce in ce mai rar pana la deloc. Totusi pana atunci am invatat o tehnica; sa ascult pe cel cu care vorbesc si sa il las pe el sa isi dea seama de adevarul profund....poate ajuta si oferi o incredere persoanei respective si o prietenie deosebita... asta pentru ca are avantajul de a oferi puterea celui care a uitat unde a lasat-o...si nu luam nici noi rolul de multe ori uzat al salvatorului.
In final am sa iti povestesc un vis care e legat intr-un mod special de tine si de un schimb de pareri pe care l-am avut impreuna.
Se facea ca eram in constiinta mea intr o atmosfera albastra, parea intuneric dar nu era, din cauza particulelor de lumina albastre. Si afara si cladirile, totul era compus din aceleasi particule prin urmare nu era diferenta intre afara si inauntru. Eram intr-o sala mare unde apa ajungea pana la glezne. O fiinta imbracata intr-un costum alb era cu bratele ridicate ca si cand incerca sa faca ceva....nu se stie ce pt ca nimic nu s-a petrecut.
In final fiinta a plecat intrebamdu-ma "de ce m-ai adus aici?". In timp ce pleca si ma intreba se curata pe haine ca si cand ar fi fost murdar. Am simtit orgoliul ranit. Fiinta asta venise acolo ca fiind de lumina, asta pretindea a fi.
Eu in tot timpul asta ma uitam doar.
Este un adevar f profund in visul asta referitor la cine suntem...
Tu esti om ca si mine si asta e o legatura care depaseste orice....
Imi place ce postezi si iti multumesc :)
Dana
Fiinta respectiva era de mare puritate si bunatate, cu cele mai bune intentii. O fiinta a carei amintire o pastrez cu tot respectul si intelegerea. "Orgoliul" e un cuvant pe care l-am ales si se refera la mirarea cu care a plecat, ca un fel de neputinta in fata a ceva ce nici nu intelegea de fapt.
RăspundețiȘtergereAm simtit sa precizez asta ca sa nu pricinuiesc o nereptate fata de fiinta respectiva.
Ceea ce conteaza in poveste este altceva...