IISUS SI CAILE AURII

IISUS SI CAILE AURII

Dragi prieteni,

Am ajuns acasa in aceasta seara, cu o dorinta ardenta de a mai scrie un articol pentru cititorii mei dragi. Dar despre ce oare sa scriu? Am stat asa si m-am gandit, m-am foit prin casa, presupunand ca o sa-mi atraga atentia o imagine, un obiect, ceva care sa imi sugereze o idee. Cum multe ganduri vin de Sus, nici acestea nu au fost intamplatoare, am descoperit relativ repede ce am de facut. Va voi povesti o intamplare, una de cotitura in viata mea.

Acum doi ani in urma, pe la jumatatea verii, eram intr-o tabara initiatica, undeva in Muntii Apuseni. Urma sa stau acolo aproximativ o saptamana. Am ajuns in tabara intr-o sambata si ar fi trebuit sa ma intorc vinerea ce urma. Un pic inainte de plecare, mi-am citit inca o data e-mailurile la care nu as mai fi avut acces o vreme si am vazut unul in care, se facea o invitatie foarte interesanta, la o conferinta organizata de catre o editura, cu invitati foarte speciali, in ziua de joi, exact in intervalul in care as fi fost in tabara. Pe unul dintre ei chiar imi doream in mod deosebit sa il vad “pe viu” cum s-ar spune, nu doar la televizor. Mare dilema! Ce sa fac, cum sa ma impart? Tabara o platisem deja, dar si la conferinta doream sa fiu. Am decis in cele din urma ca voi renunta la doua zile din tabara, astfel incat sa pot fi prezenta si la conferinta. Zis si facut. Asa am procedat. Joi, la ora 17, eram acolo, la mult asteptata intalnire. Ce-i drept, s-au discutat subiecte foarte interesante, doar ca la final, am ajuns la concluzia ca nu am facut o alegere tocmai buna sa parasesc tabara mai devreme. Si totusi ceva m-a atras acolo ca un magnet.

Conferinta a avut loc intr-un amfiteatru si am stat atunci undeva, in primele randuri, astfel incat am fost printre ultimele persoane care ieseau din sala. Am urcat incet treptele si cand sa ajung aproape de usa, dintr-o data, un domn a venit in fata mea si mi-a spus: “As vrea sa va inmanez notitele mele de o viata. Vi le dau cu toata inima, sunt in original. Le primiti?” Le-am luat atunci, m-am uitat prin ele, erau multe, multe biletele, decupaturi din reviste, rugaciuni, unele patate cu cafea, insa toate cele scrise acolo erau tehnici si invataturi foarte valoroase. I-am raspuns ca le iau cu mare drag. Mi-a cerut insistent sa am mare grija de ele si asa cum el mi le-a daruit, tot asa si eu sa fac copii si sa dau mai departe, cui doresc, cui simt ca ii pot fi de ajutor. O sa fac intr-o zi o selectie si voi expune si pentru voi, ceea ce mi se pare mai important in aceasta mica avere spirituala, ce mi-a fost parca lasata ca mostenire. Imediat dupa aceea, mi-am aruncat privirea pe masa situata pe randul, in dreptul caruia ne oprisem pe trepte. Acolo era ceva ca un dosar, continand cateva pagini, avand coperta din fata transparenta, toate fiind prinse cu spirala pe margini. Prima foaie a dosarului, ce se vedea sub coperta transparenta, era imaginea de pe giulgiu a Domnului nostru Iisus Hristos, aceeasi cu cea expusa la inceputul acestui articol (o fotografie a celei din dosar). Era mare cat toata coperta si era in format alb-negru, nu color, asa cum se vede. Am aratat cu degetul spre dosar si am intrebat: “Dar acest dosar, este si el de dat?” In acel moment, fata omului s-a luminat precum soarele si mi-a raspuns: 

“IL VRETI? PE EL NIMENI NU IL VREA!”

Am raspuns ca il vreau din toata inima si l-am primit imediat. Timp de 2-3 secunde, impresia a fost ca se gandea la dosar cand mi-a raspuns in acel fel. Doar timp de 2-3 secunde, pentru ca dupa aceea mi-a rasunat iarasi intrebarea in cap:

“IL VRETI? PE EL NIMENI NU IL VREA!”

Doamne! Nu se referea la dosar, se referea la IISUS.

Se referea la faptul ca din ce in ce mai multi au uitat de El. Se referea la ura, la rautate, la manie, la minciuna, la hotie si la toate celelalte "inalte virtuti" ce au ajuns sa caracterizeze, in general, umanitatea in zilele noastre. Ma bucur ca asta era acum aproape doi ani, pentru ca acum este evident ca lucrurile se schimba in sens pozitiv, e adevarat cu pasi foarte greoi, dar se schimba.

Mi-am intors privirea sa ii multumesc inca o data dar nu l-am mai vazut pe acel om, nici atunci si nici la multe alte conferinte la care am mai participat dupa aceea. Stau si azi si ma intreb daca acela a fost un om sau un inger transformat pentru cateva minute, intr-un om.

Acea intrebare s-a repetat in mintea mea, suna ca un ecou, patru ore dupa acea conferinta si inca patru ore, vineri dimineata. In tot acest timp, am plans incontinuu, cu lacrimi in ochi am adormit, cu lacrimi in ochi m-am trezit si lacrimi imi curg pe obraji, acum cand va scriu aceste randuri.

ACELA A FOST PENTRU MINE MOMENTUL CAND L-AM CUNOSCUT CU ADEVARAT PE IISUS.

Am intampinat multe greutati in viata mea, mai ales in ultimii ani si toate rugaciunile mele se indreptau catre Tatal Ceresc si catre Maica Domnului. Dar Iisus, unde era Iisus? Unde erau Sfintii? Unde erau Ingerii? De ce nu ma simteam la fel de apropiata sufleteste de toti? De ce nu imi venea sa ma rog si la Ei? Era un mare gol in sufletul meu, era ca un sentiment de culpa. Am inceput sa ma rog Bunului Dumnezeu si Maicii Domnului sa imi dea deschidere si catre Fiul Lor si catre intreaga Ierarhie Divina, doar asa imi puteam simti golul acela umplut.

Si iata ca s-a intamplat. L-am cunoscut cu adevarat pe Iisus si apoi s-a asternut CALEA AURIE. Doar cateva zile mai tarziu am ajuns la cursul de terapie cu ingeri coordonat de Charles Virtue si imediat dupa aceea, s-au deschis portile catre o evolutie spirituala intr-un ritm absolut galopant. Nici mie nu imi venea sa cred ce se intampla. Asa a fost sa fie calea mea aurie. Doar Bunul Dumnezeu stie ce se va mai asterne pe ea. 

Aceasta infatisare de pe giulgiu a lui Iisus a produs revelatii multor persoane. Pentru mine, este felul in care eu percep ca arata Iisus, chiar daca imaginea este prelucrata pe calculator, pe baza unor amprente ale fetei, existente pe giulgiu. Asa il vad si nu altfel.

Va recomand sa o descarcati de pe internet cei ce nu o aveti, sau daca rezonati, sa o salvati chiar pe cea expusa la acest articol, sa o imprimati  in format mai mare. Sa o priviti cat puteti de des. Va va conduce pe CAILE VOASTRE AURII. Se vor deschide aceste drumuri celor ce doresc aceasta si se va dezvolta totul intr-un mod minunat, pentru cei ce sunt deja pe ele. Daca va uitati la ea cu atentie, fara sa clipiti, s-ar putea sa percepeti niste coduri, niste litere, sa primiti multe informatii personale. In partea dreapta a fetei lui Iisus, respectiv in stanga noastra, pe frunte, se vede ceva ca o linie oblica, de delimitare. Privind acea zona, mie mi s-a parut ca vad deasupra acelei linii, multi oameni care urca spre centrul capului lui Iisus, acolo unde conduce linia ce este ca o balustrada de care ei se tin. Este in opinia mea imaginea Ascensiunii. Privita intens, imaginea se transforma din figura lui Iisus in figura unui lup alb. Multe lucruri interesante puteti sa descoperiti.

Va doresc sa va aduca cel putin ceea ce mi-a adus mie in viata.

Sunt multi care spun sa nu te inchini la chip cioplit sau la icoane. Parerea mea este ca totusi s-a dat o interpretare gresita acestei expresii. Corect era sa se spuna sa nu confunzi pe cel ce te rogi, cu chipul cioplit sau cu icoana. Acestea ajuta totusi omul sa construiasca o infatisare, in limbajul mintii sale, a celui la care se inchina. Omul are nevoie de imagini. Daca nu ar fi existat icoane pe Pamant, nici cei ce cred ca nu trebuie sa te inchini lor, nu ar fi putut face asta cu usurinta. Si mintea lor are construita o imagine, bineinteles, cu ajutorul altor imagini pe care le-au prins din zbor, pe ici, pe colo. Icoanele sunt acumulatorii anumitor energii, de aceea exista atatea icoane considerate ca facatoare de minuni.

Nu priviti o icoana superficial. Va invat cand va rugati, sa intrati in interiorul icoanelor pe care le priviti, sa va imaginati ca sunteti acolo, in decor si ca priviti catre tot ceea ce este in fata icoanei, tot asa cum priveste si Fiinta de Lumina pe care o infatiseaza acea icoana, ca stati la picioarele lui Iisus sau Maicii Domnului, ca va tine o mana pe umar, ca va mangaie pe cap. In acest fel, sunteti una cu icoana, va aliniati la aceeasi vibratie. Atunci veti simti trairi inalte, atunci veti simti ca ati fost ascultati, atunci veti simti cu adevarat alinarea sufletului.

Pace si Iubire in Lumina lui Iisus!

Si cum nimic nu este intamplator, luand in considerare cele scrise in articolul “Sub semnul lui 5”, iata ca mi-am dat seama, cand am previzualizat aceasta postare, inaintea afisarii definitive, ca este cea cu numarul 55. Pura coincidenta nu-i asa?