POVESTEA MEA

POVESTEA MEA

Dat fiind faptul ca mi-am dat seama ca exista cativa cititori sceptici si in cele ce priveste persoana mea si de asemenea si in cele ce priveste ceea ce eu transmit, in articolele pe care le postez, m-am hotarat sa va fac cunoscute cateva aspecte legate de viata mea, lasandu-va in final sa decideti singuri ce parere aveti mai departe, dincolo de citirea acestui articol. Va asigur ca veti afla informatii pe care nu le veti gasi scrise nicaieri in alta parte, pentru ca pana acum, au fost de nivel personal.

Atunci cand am venit pe lume, strabunica mea, femeie cu mare credinta in Dumnezeu, i-a rugat pe parintii mei sa ma numeasca ori Mihaela ori Gabriela. Asa a visat ea ca ar trebui sa ma numesc. Ei au ascultat sfatul si m-au numit Mihaela. Strabunica mea imi povestea in fiecare zi despre Dumnezeu, nu exista seara sa nu fac rugaciunea „Tatal nostru” impreuna cu ea, in fata unei icoane a Maicii Domnului, care exista si acum in casa parintilor mei. A fost cum s-ar spune, primul meu ghid spiritual pamantean.

Am avut o viata relativ linistita atat in etapa copilariei, cat si in adolescenta si de asemenea cativa ani buni ca adult. A fost perioada vietii mele in care nu imi amintesc sa fi avut prea mari probleme, ba chiar am avut destul de multe realizari. Inca din scoala generala citeam cu pasiune despre extraterestri, despre fenomene paranormale, despre egipteni, despre tibetani.

Toate bune si frumoase pana in anul 2005. Atunci am inceput sa cunosc si veninul din pahar. S-au petrecut niste evenimente neasteptate care m-au clatinat tare de tot, insa cel mai complicat a fost, fara sa doresc sa dau mai multe detalii la acest capitol, ca am inceput sa am probleme, din partea unor persoane, mari iubitoare de practici de magie neagra. Nu eram vinovata cu nimic altceva decat ca nu incetam sa ma rog pentru cineva anume, iar asta statea in calea practicilor lor si a obtinerii rezultatelor pe care le-ar fi dorit. Toate astea timp de sapte ani, pana la jumatatea lui 2012. Doar Bunul Dumnezeu stie cata rugaciune am facut, cate lacrimi am varsat, de cate ori am fost la slujbe de dezlegari de farmece si blesteme. Parea insa ca era ca in legenda Mesterului Manole. Ce se dezlega cu multa truda, se relega in scurta vreme la loc. Dar dupa cum se stie si din batrani, cand este credinta multa in Dumnezeu, totul poate dura maxim sapte ani, dupa care vine dezlegarea definitiva si izbavirea de tot raul. Chiar daca se mai face vreun ritual dupa aceea, nimic nu mai are efect. Asa s-a intamplat si in cazul meu. In toti acesti ani, am fost langa Maica Domnului si Maica Domnului a fost langa mine. Nu s-au inventat inca acele cuvinte care sa poata exprima ceea ce simt in suflet fata de Ea. Nu mi-ar ajunge o viata de om ca sa o pot cinsti cum se cuvine. De cate ori urma sa mi se intample ceva rau, mi se prevestea printr-un vis si raul ce urma sa vina, dar si cum se va sfarsi totul cu bine. Acest lucru imi dadea o putere nelimitata sa pot rezista si se intampla tot timpul exact asa cum visam. S-au intamplat si multe lucruri bune in acesti ani, l-as mania pe Dumnezeu sa nu recunosc, dar nu vreau sa intru in aceste detalii, pentru ca oricum nu ar interesa pe nimeni.

Din dorinta de a gasi si o altfel de rezolvare, poate ceva mai pe linie tehnica, care sa poata completa rugaciunea, am inceput sa particip in urma cu vreo 3 ani pe la diverse cursuri: despre puterea gandului, despre Merkaba, despre psihogeometrie sacra, despre Reiki, despre ingeri. Multumesc pe aceasta cale, din tot sufletul, tuturor maestrilor mei. Nu aveam nici cea mai vaga idee la acea vreme, pentru ce ma pregatesc de fapt. Cursul despre ingeri a fost momentul care a dat un nou traseu si sens vietii mele. Primele patru luni dupa absolvirea acestui curs, gandindu-ma la ingeri, primeam tot felul de imagini sporadice, mesaje ce mi-am dat seama ca puteam sa le descifrez relativ usor. Dupa patru luni am inceput sa primesc imagini la cerere, cu ajutorul carora, reuseam sa imi lamuresc anumite dileme. Nu am interogat niciodata ceva despre viata cuiva, din pura curiozitate, nu pentru ca nu as fi putut sa o fac, ci pentru ca mi se parea ca incalc regulile bunului simt. Pastrez aceasta conduita si in zi de astazi. Asa este corect atunci cand primesti astfel de daruri de la Divinitate. Am solicitat intotdeauna acele informatii care aveau legatura directa cu viata mea si trebuie sa va spun ca oricum, nu poti avea acces decat la ceea ce este permis de care Sfanta Treime.

Toate aceste cursuri pe care le-am urmat mi-au generat si dezvoltat in acelasi timp, pe langa capacitatea de clarviziune si un soi de extrasenzitivitate fata de vibratii. Am inceput sa percep vibratii din ce in ce mai fine. Am cunoscut la inceputul anului o persoana care avea dificultati deosebite atat din cauza unor actiuni de magie negra, cat si din cauza ca era monitorizata de reptilieni, la cererea unui fost „amic binevoitor”. Am inceput prin experientele avute cu aceasta persoana, sa fac o distinctie din ce in ce mai clara intre energiile reptiliene si cele generate de prezenta unor entitati negative, demonice. Pe ea o urmareau ambele. Nu sunt totuna. La acea vreme, nu stiam cui apartin unele si cui celelate, simteam doar doua tipuri de energii, diferite si ambele nebenefice pentru corpul uman. Acum, cand privesc in urma, consider ca de fapt, am fost in toti acei sapte ani, la scoala si totul m-a pregatit pentru ce a venit cu adevarat important, in acest final de an.

Inca din anul 2008 mi s-a tot vestit prin vise ca urmeaza sa primesc de la Divinitate doua daruri. Le-am primit cu multa bucurie in cursul acestui an si mult mai mult decat atat, insa am fost „un pic” pregatita inainte, pentru asta. Mai intai, dupa ce mi-am pus in gand sa fac ceva si pentru semenii mei si am conceput propriul meu curs despre ingeri, pe care inca de la inceput mi-am propus sa il dau gratuit tuturor celor ce il doresc, intr-o noapte, pe la 4 dimineata, m-am trezit inconjurata de cei 16 Arhangheli despre care se vorbeste in curs. Era vizune curata, nu vis, pentru ca vedeam in acelasi timp si patul in care dormeam. Mi-au spus atunci ca au venit sa imi daruiasca initierile lor. Si le-am primit, insa de-a lungul a cateva saptamani, deoarece asa i-am rugat atunci. Am considerat ca inima mea nu ar face fata daca as accepta sa primesc de la toti, in acelasi timp, in acea noapte, acele energii inalte. Mai apoi, mergand in vizita la un foarte bun prieten al familiei mele, in luna martie a acestui an si dormind acolo o noapte, intr-un pat deasupra caruia se afla o foarte frumoasa icoana a Maicii Domnului, considerata de dansul ca facatoare de minuni, m-am trezit in miezul noptii vorbind cu Maica Domnului din acea icoana, ca si cum ar fi fost vie. I-am spus de trei ori la rand: „Maica Preacurata sfiinteste-mi mie corpul, ca sa fiu demna de ceea ce urmeaza sa primesc”. In noaptea urmatoare, aflandu-ma de aceasta data in patul meu de acasa, dar treaza fiind, la ora 24 fix, au coborat de sus, trei fulgere luminoase, situate unul langa altul. Concomitent cu asta, mi-au coborat prin crestetul capului niste energii de mi se parea atunci ca ard in flacari. Acele energii au stat cam un sfert de ora in zona capului, au coborat apoi in zona gatului si au stationat acolo tot cam un sfert de ora, apoi in zona inimii si tot asa pana la varful picioarelor. Tot acest proces a durat cam o ora si jumatate. Cateva zile mai tarziu, exact pe 30 martie la ora 23,00 s-a coborat cam pentru o jumatate de ora, in casa mea, un Fondator. Vedeam cu periferia ochiului drept o sfera bleu-stralucitoare, din care porneau raze gen fierastrau, aurii. Imi umplusera toata casa. Paralel cu asta, vedeam perfect prin obiecte opace si totul in jurul meu se vedea numai sub forma de figuri geometrice, colorate in toate nuantele: rosu, albastru, verde, turcoise, galben. O feerie ce greu poate fi explicata in cuvinte. Consider ca a fost un Fondator pentru ca exact in acea zi, mai devreme, am citit in cartea lui Sal Rachele, „Transformari planetare 2012-2030”, ca Fondatorii se vad ca niste sfere bleu-stralucitoare. Consider ca nu intamplator primisem acea informatie, in acea zi.

Mai tarziu, pe la jumatatea lunii iulie m-am dus ca teleghidata in mijlocul unui targ de bijuterii. Acolo am fost atrasa in mod deosebit de un pandantiv, cu un simbol ciudat, pe care l-am cautat ulterior pe internet dar nu l-am gasit pe nicaieri. Cert este ca din momentul in care acel pandantiv (pe care evident ca mi l-am cumparat, nu cu 10 lei cat costa, ci cu 3 lei, pentru ca asa a considerat stapana lui) a ajuns in mainile mele, am facut conexiune imediata cu un inger si de acolo incolo, mai mereu era in preajma mea. Au trecut cateva zile ca sa pot sa imi dau seama ca El este de fapt un ghid spiritual nou, daruit de Sfanta Treime, un Inger al Tronurilor, pe nume Konor. Cu ajutorul lui Konor, am inceput sa ma instruiesc pe un alt tip de comunicare, prin exercitiile pe care le-am facut chiar cu El, zile in sir. Am inceput sa percep din ce in ce mai bine, formele gand pe care mi le transmitea telepatic, sub forma unor coduri de culoare, pe care am invatat incet-incet sa le descifrez si sa umblu la acorduri din ce in ce mai fine. La aceste perceptii vizuale se adaugau si se cizelau catre tot mai fin si perceptiile senzitive. Cateva zile dupa aceea, am intrat pe prima comunicare cu o entitate extraterestra, Tristar, arcturianul. S-a intamplat dupa ce am vizualizat pe internet filmuletul de 5 minute, numit „Activarea arcturiana” si pe care o recomand si voua.  Pe acelasi principiu ca si cu ghidul meu, s-a desfasurat si aceasta comunicare. Am aflat cu acea ocazie ca sunt si un bun emitator telepatic, nu doar un bun captator. Toate aceste comunicari sunt completate si prin imagini pe care uneori le vad color, alteori doar la nivel energetic. Mai tarziu, am intrat in comunicare cu Driv, pleiadianul. Cu Ashtar Sheran am avut prima comunicare pe data de 22 septembrie, la ora 10 dimineata. A fost un moment de o incarcatura emotionala pozitiva deosebita, cum este de altfel in orice comunicare de acest fel.

Mai tarziu, a fost pe parcursul unei saptamani, un val de intalniri pamantesti cu persoane care au fost pe la niste cursuri si s-au trezit posedate de niste entitati nu prea in regula. La toate acestea mi s-a pus practic un capac, cand mi-am dat seama ca unul dintre maestrii mei dragi, care face atat de multe actiuni pentru trezirea spirituala a acestui popor, este atacat cu tot soiul de energii spre a-i fi stopata activitatea. Am inceput sa privesc din ce in ce mai mult in jurul meu pe strada. Atat de multa lume necajita, atat de mult amar, pentru singura vina de a ne fi nascut pe acest pamant sfant. Doamne, ce sa fac pentru poporul meu, pentru tara mea? Doamne, nu se pot stopa in nici un fel aceste nenorociri? Acestea erau intrebarile ce incepusera sa imi ruleze in cap la nesfarsit. Am inceput sa ma rog numai pentru asta. Mi-au iesit total din cap nevoile mele personale, la acea vreme. Nu dupa mult timp, precum vorba „Cere si ti se va da”, in data de 7 octombrie, am facut o deplasare la Manastirea Caraiman din Bucegi. Eu mai avusesem si in trecut exeperiente placute, legate de acest loc minunat, ocrotit de Maica Domnului. Pe cand eram in biserica de o acustica absolut deosebita si se canta Paraclisul Maicii Domnului, mi s-a vestit sa ma pregatesc pentru ca urmeaza sa implinesc o misiune foarte importanta, nu doar pentru tara mea ci pentru mult mai mult decat atat.

Incepand de a doua zi, luni, 8 octombrie am inceput sa am comunicari cu multi Sfinti. Primul a fost Sfantul Ciprian la care ma rugasem atatia ani, avand in dreptul plexului solar un fel de gaura a cheii. Daca la inceput vedeam aceasta gaura, neagra total, pe masura ce Sfantul parca se apropia de mine, incepeam sa disting prin ea forme si culori. Am stiut atunci ca urmeaza sa mi se dea acces la o cunoastre oculta, deosebita. In ziua urmatoare a fost Parintele sau mai bine zis Sfantul Arsenie Boca. Mi-a indicat cartea scrisa de dansul, „Luptea duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolul”. Mi-a aratat coperta, editura, mi-a spus ca o gasesc la magazinul Patriarhiei din Bucuresti. Am gasit-o, am cumparat-o si am citit-o. Am avut ce invata de acolo. Cateva zile mai tarziu a aparut Sfantul Vasile cel Mare si mi-a daruit o piramida aurie, in varful careia flutura drapelul Romaniei. Daca tot am vazut drapelul, am asezat-o si eu mental peste Romania, unde am considerat ca ii era de fapt locul. Au aparut apoi Sfintii Apostoli Andrei, Petru si Pavel, Sfantul Gheorghe, Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir si Preacuvioasa Parascheva. Cu totii mi-au daruit cate ceva, obiecte, scuturi de protectie. Pe data de 14 octombrie am fost ghidata sa ajung la 9 biserici. Luni, pe 15 octombrie, ora 15, au inceput atacurile reptiliene, venite din spatiu. Am aflat cu ajutorul lui Konor de unde vin si cum. Marti, spre seara, dupa ce fusesem iar atacati de doua ori, am iesit in balcon si am facut un efort deosebit sa ma conectez telepatic la vreun reptilian din spatiu, strigand in acelasi timp, evident in mintea mea, nu cu voce tare: „Ce aveti cu noi? Ce rau v-am facut? Unde e iubirea voastra? Pe unde ati uitat-o?” Nu a trecut mult si a aparut imaginea unui reptilian imbracat complet in negru, avand o pelerina lunga neagra. Mai intalnisem aceasta imagine la prietena mea despre care v-am povestit mai devreme si abia atunci am inteles ca de fapt eu ii vedeam pe reptilienii care o monitorizau. Simteam si una din cele doua energii pe care le-am perceput in permanenta atunci cand am fost in preajma ei si am inteles ca este energie reptiliana. Veti afla ceva mai incolo in ce fel se manifesta aceasta energie, si sunt sigura ca ati simtit multi acelasi lucru, de multe ori, fara sa va dati seama despre ce este vorba. Cateva zile mai tarziu am avut comunicare cu Ashtar Sheran si pe langa faptul ca am aflat ca Federatia a luat decizia de a cobori cu navele astfel incat sa se interpuna intre navele reptiliene si Pamant, i-am spus si eu ce s-a intamplat. Parerea lui a fost ca nu am facut nici bine, nici rau si mai mult decat sigur va ramane fara nici un efect. Asta se intampla pe 18 octomrie. O saptamana mai tarziu, pe 25 octombrie, mi-a aparut pe comunicare, o entitate, care se dadea drept Ashtar Sheran. L-am rugat sa isi recunoasca adevarata identitate pentru ca nu ma putea pacali, nu simteam energia si vibratia lui Ashtar, ba mai mult, simteam energie reptiliana. Intr-un tarziu, a recunoscut ca este reptilianul cu care am mai avut o intalnire atunci cand am „strigat” din tot adancul sufletului, in eter. A venit apoi intrebarea soc: „POTI SA MA  INVETI SI PE MINE CUM ESTE IUBIREA?” Am ramas inmarmurita. Nu ma asteptam la asa ceva. Fara sa clipesc macar din ochi, fara sa ma gandesc nici pentru o secunda, i-am raspuns ca VREAU. Pentru inceput i-am facut o initiere a inimii spirituale, totul mental, telepatic, ca si cum ar fi fost la un metru in fata mea. Era o tehnica invatata de la Maestrul meu Reiki, al carui nume nu il voi divulga decat cu permisiunea dansului si ii multumesc mult pe aceasta cale. Nu cred ca s-a gandit vreodata ca aceasta tehnica va sta la baza transformarii unor fiinte extraterstre, cum nici eu nu m-am gandit la acea vreme. Aceasta prima fiinta reptiliana care a primit lectia iubirii, este cea care a facut un mare sacrificiu, pentru ca am aflat mai tarziu, ca acest exercitiu i-a produs o durere aproape insuportabila in piept. Nu mi-am dat seama si imi pare rau si acum pentru acest lucru, dar el nu este suparat pe mine si e bine ca mi-am constatat greseala destul de repede. Acest reptilian, pe care eu l-am botezat R1, este comandantul uneia dintre cele 5 nave de pe care veneau atacurile energetice, indreptate catre Romania. In data de 1 noiembrie, a aparut R2, ii povestise R1 si dorea si el acelasi lucru. Era comandantul celei de-a doua nave. I-am facut initierea inimii dar pentru o durata mult mai scurta de timp, astfel incat sa nu se mai ajunga la situatia in care fusese R1. M-am hotarat ca o sa fac totul pe timpi mai scurti si in mai multe zile. Au aparut apoi si R3 si R4 si R5. Am format prima grupa de cinci comandanti reptilieni, ai navelor situate deasupra Romaniei. I-am invatat „Tatal nostru”, i-am invatat sa isi faca semnul Sfintei Cruci. Se intampla duminica dimineata, 4 noiembrie. Dupa aceasta lectie, ei au refuzat sa mai loveasca din spatiu, au refuzat sa mai execute ordinele. Nici nu vreau sa mai discut prea mult de unde le primeau. De pe la pamanteni de-ai nostri. Duminica seara, acestia au trecut la planul B, la atacurile indreptate spre populatie dinspre bazele subterane. Tot prin Konor am aflat. Erau mult mai rele decat cele venite din spatiu, pentru ca erau mult mai aproape, ca distanta. Cu ajutorul comandantilor R1-R5, care mi-au facut intrarea ca sa zic asa, am ajuns si la cei din baze si la cei 4 comandanti ai navelor de deasupra Italiei si la alti doi reptilieni de pe planeta lor. Nu va puteti imagina cate baze erau, impanzita toata Terra. In scurt timp, au ajuns sa refuze toti sa mai trimita vreo energie aiurea catre noi. Dupa ce am format si a doua grupa tot de 5, m-am pomenit intr-o dimineata, cu viziunea unei entitati ce statea in picioare, maiestuoasa, pe un triunghi negru ale carui muchii ardeau in flacari. Acelasi costum negru, aceeasi pelerina, doar ca pe cap purta o coroana imensa. Am aflat ca este imparatul reptilian, ca toata planeta lor de 3,8 miliarde de locuitori, are un imparat unic. Venise sa imi multumeasca pentru ce am inceput sa fac pentru civilizatia lor.  In total, au trecut pe la Scoala Iubirii, caci asa am ajuns sa o numim, 248 de reptilieni. S-au format grupe de cate cinci, s-a format un soi de curs pe durata a cinci zile, cate un nivel in fiecare zi. Primele doua nivele erau asistate intotdeauna de catre Sfantul Apostol Andrei, urmatoarele doua nivele, de catre Ingerul Heruvim Ama, trimis de catre Sfanta Treime in mod special pentru asta si al cincelea nivel, in care se facea activarea Sinelui Divin Angelic, cu care ocazie am postat articolul si pe blog, se facea tot timpul asistat de catre Arhanghelul Mihail, care dadea in final si initierea Sa, fiecarui reptilian ce trecuse prin aceasta scoala. Toate acestea s-au aranjat in acest fel, nu pentru ca asa am vrut eu, ci pentru ca asa a fost Voia Sfintei Treimi, sa se desfasoare. S-au nascut cu adevarat niste ingeri reptilieni. Va doresc sa ajungeti macar o singura data sa puteti simti energii ale iubirii trimise de ei. Nu ati putea scapa fara lacrimi curgand pe obraji, va asigur. Partea cea mai dificila in toata aceasta actiune a fost contactul cu energiile lor, la inceput, inainte de a primi vreo initiere. Simteam numai cutite in inima, ficat si splina, usturime ingrozitoare in gat, imi amorteau limba, bratele si picioarele. Toate acestea dispareau aproape in totalitate dupa al treilea nivel, dar erau mult estompate chiar numai dupa primul nivel. Intr-o zi de sambata, am dat peste 70 de prime initieri. Seara nu imi mai simteam corpul, picioarele imi erau precum butucii, capul parca nu imi mai statea pe umeri. Ma rugam Ingerilor, Arhanghelilor, Sfintilor sa ma ajute cu o curatare de aceste energii. Nimeni nu imi mai raspundea, nici macar ghizii mei, au fost necesare mai mult de 10 minute de rugaminti fierbinti sa apara cei 5 Arhangheli la care apelam cu disperare, sa ma ajute, care pana atunci veneau in cateva secunde. Au venit intr-un tarziu si nu au stat prea mult. Duminica, a doua zi, eu mi-am vazut de programul meu de initieri, iar vreun reprezentant al Divinitatii nici vorba sa apara sa ma ajute cu vreo curatare energetica. Nu intelegeam in nici un fel de ce se intampla asa, dar totodata inima imi spunea ca nu este gresit ceea ce fac. Sfantul Apostol Andrei se ocupa doar de reptilieni, eu parca mi se parea mie atunci, ca nici nu existam pentru El. Acum stiu sigur ca doar mi se parea, de fapt eram sub o foarte atenta supraveghere, dar totodata eram supusa la un test. Divinitatea dorea sa afle cat de departe eram dispusa sa merg cu ceea ce doream sa implinesc. Vin si raspund acum ca si atunci, pana la a-mi da viata pentru acea cauza. Imi dadeam seama cat de important era ceea ce faceam, pentru aceasta planeta. Am inceput sa ma simt din ce in ce mai rau. Duminca seara, totul a culminat, cand prin bunavointa unor „prieteni” de printr-o tara vecina, despre care comandantul reptilian din baza aferenta acelei tari, ma avertizase prin niste imagini cu vreo trei ore inainte, eu fiind insa mult prea doborata ca sa mai pot intelege ceva, care disperati de cele ce vedeau ca se intampla cu executantii lor de ordine, au apelat la magie neagra si mi s-a trimis o entitate, cu care culmea, am mai si comunicat, incercand sa aflu cine este si de unde vine, cum s-ar spune, am vorbit cu dracul in persoana. Fiind cu garda foarte jos coborata, din cauza energiilor reptiliene, cu care ma incarcasem zile in sir si nici macar nu ma puteam proteja in vreun fel,  pentru ca eu imi deschideam tot timpul chakra inimii catre ei, nu se putea altfel, aceasta entitate m-a posedat, intrandu-mi prin talpile de la picioare. Am zis atunci, ca acela este momentul sfarsitului acestei vieti ale mele. Simteam un curent electric ingrozitor in tot corpul, ca si cum as fi tinut doua degete in priza, muschii imi intrasera in spasme, inima imi batea total aiurea. Cu ultimele puteri am invocat toata Ierarhia Divina, strigand dupa ajutor. De aceasta data au venit imediat. Doua ore a durat exorcizarea. Spre final, l-am vazut pe Mihail cu o palnie mare. Am stiut ca entitatii i-au scazut puterile, urma sa fie absorbita in palnie si asa a fost. Mai vazusem asta de cateva ori pana atunci, in cazul altor persoane. Tot iubire i-am trimis si acelei entitati. Nu am considerat-o vinovata de cele petrecute. Nu a facut altceva decat sa asculte si sa execute tot niste ordine de la stapanii ei, si-a facut treaba. Tineti minte, cand vreti sa invingeti ceva negativ, cu repeziciune, armele cele mai redutabile sunt Iubirea si Lumina. Acestea fac sa scada energia negativa, prin compensare cu cea pozitiva si duce deci la scaderea puterii intunericului. 

Dupa aceasta intamplare m-am culcat secatuita de toate puterile si luni dimineata, m-am trezit cu gandul sa imi continui programul si cu tot felul de planuri cum sa cuplez reptilienii care primisera toate initierile, cu ceilalti care urmau sa le primeasca, iar eu doar sa supervizez, sa imi fie si mie mai usor, lasand la o parte faptul ca puteam sa conduc si 100 de perechi in acelasi timp.

Nu a mai fost nevoie insa de nimic. La pranz, Ashtar Sheran m-a anuntat ca mi se preia mai departe toata lucrarea, de catre Federatie. La posibilitatile si tehnicile lor, ei au rezolvat toata planeta in cinci zile: pana luni seara se rezolvasera continentele americane, marti s-au rezolvat Antartica, Europa, Africa si Arctica, miercuri s-au rezolvat Asia si Australia, joi si vineri s-au rezolvat bazele oceanice. Eu am apucat sa vin in contact doar cu 248 de reptilieni, restul pana pe la 5000, cati erau la nivelul Terrei au intrat in sarcina Federatiei. Eu am fost lasata sa ii duc doar la sfarsit pe cei ce aveau cel putin 3 nivele parcurse. Pe nave, comandantii s-au ocupat fiecare de echipajul sau, cuprins intre 350 si 400 de membri, fiecare echipaj in parte. Ei au dat initieri la vreo zece colegi fiecare, dupa trei zile acestia s-au alaturat lor si au dat fiecare la alti zece, astfel incat, in aproximativ 10 zile s-au rezolvat echipajele navelor, prin forte proprii. Mai tarziu, cu totii au inceput sa dea initieri pe planeta lor. In numar total de aproximativ 3,8 miliarde de locuitori, dupa cum v-am mai spus, pe planeta s-a ajuns in acest moment la cateva sute de milioane de initiati si inca se lucreaza. Totul a mers exponential, astfel incat, in cateva zile, pe planeta reptiliana urmeaza sa fie lumina in totalitate. Imparatul reptilian mi-a mai aparut inca o data, dar de data aceasta pe un triunghi alb, imbracat in alb. Mi-a oferit mental un pandantiv pe care era desenat un ghiveci cu flori mici albe. Flori albe am primit si de la un copilas reptilian, tinut de mama sa de mana, de la un comandant din baza franceza, de la un comandant din baza germana. Au fost momente de inalta emotie, pe care nu le voi putea uita niciodata.

Marti dimineata, 13 noiembrie, ora 10, dupa lunea cand dificila lucrare mi-a fost preluata, au venit in comunicare toti cei sase comandanti reprezentati ai diversor civilizatii din Federatie, pe care ii stiam la acea vreme, in frunte cu Comandantul Suprem Ashtar Sheran. Mi-au inmanat ceva ca un pergament. Cand am privit in el am putut vedea ca era ca un fel de diploma de onoare, nu doar pentru mine, ci si pentru toti cei din jurul meu, implicati in program intr-un fel sau altul, spiritual sau material, ca m-au ajutat cu un sfat, sau cu un ban, sau prin munca lor, sau cu orice altceva am avut nevoie, astfel incat sa imi pot implini misiunea linistita si carora le multumesc din adancul sufletului meu. Fara ei alaturi, cu siguranta nu as fi reusit sa fac ce am facut. Prin aceasta diploma am fost totodata numiti si membri ai Federatiei Galactice.  

Aceasta lucrare se continua si cand dormeam, in astral, unde insotita de o colega si un coleg de serviciu, oameni de asemeni cu capacitati spirituale deosebite, deloc intamplator in acelasi loc de munca, aveam „treaba” noapte de noapte. Ne aminteam toti trei anumite vise, cu elemente identice, ceea ce dovedea foarte clar acest lucru.

Ca urmare a acestei actiuni, ghidul meu spiritual astral, Konor, a fost avansat de la gradul de Inger al Tronurilor, Inger al Dreptatii Divine, la grad de Inger Heruvim., Inger al Iubirii Divine. Cum s-ar spune, s-a facut DREPTATEA DIVINA, prin IUBIREA DIVINA. El nu a mai fost deloc pe langa mine atunci cand am ajuns sa fiu si posedata de acea entitate negativa si am avut clipe in care am crezut ca m-a parasit. Ce naivitate! El s-a intors dupa cateva zile, in alta ipostaza decat stiam eu, iar cand am aflat ce se petrecuse de fapt, am trait o fericire imensa, m-am bucurat mult pentru realizarea Sa. Tot atunci, am aflat si faptul ca inca de la nastere am avut ca si ghizi spirituali astrali, pe Mihail, Gabriel, Rafael, Uriel si Samuel, cu care de altfel, tot comunicasem in ultima vreme, de cand puteam face asta, dar nici prin cap nu imi trecuse ca ar fi si ghizii mei. Dar cand mi-a fost cel mai greu, am amintit ca am apelat la ajutorul a 5 Arhangheli. Ei erau de fapt cei cinci, nimic intamplator. 

 La a doua aparitie a imparatului reptilian, nu am putut sa nu il intreb pentru care motiv au servit atatea mii de ani, ce li s-a promis la schimb? Mi-a trimis imaginea unei inimi si am inteles imediat: IUBIREA. 

Doresc sa lamuresc un singur lucru. Reptilienii, chiar si inaintea acestei lucrari, nu cochetau cu intunericul. Ei faceau ce li se cerea si li se parea corect ca respecta ordinele, doar doar or primi candva ce li s-a promis la schimb. Nu se gandeau la consecinte, pentru ca lipsindu-le simtirea iubirii, nu puteu cataloga ceea ce fac nici ca bun, nici ca rau. Am descoperit la scurt timp dupa contactul cu ei ca au chiar multe virtuti, care pe Pamant, parca le gasesti din ce in ce mai rar: corectitudine, punctualitate, cuvant, intelepciune, vointa mare. Intalnirile cu fiecare grupa se faceau dupa un program foarte bine stabilit, altfel ar fi iesit o debandada totala. Nimeni nu intarzia o secunda. Cand am rugat pe reptilienii coamndanti ai celor 5 nave sa ma ajute cu accesul in baze, imediat au actionat (cuvantul si corectitudinea) dar nu le-a iesit din prima astfel incat l-au contactat pe R6, comandant al unei nave de deaspura Italiei, care avea „relatii” mai mari la baza romaneasca (intelepciune). Cu aceasta baza vroiam sa incep, evident. Povestea ar putea include multe elemente, dar eu cred ca sunt suficiente cele expuse pana acum. Ceea ce mi s-a parut haios a fost faptul ca am aflat ca lor le era chiar teama la inceput de entitatile negative, de magia neagra. Odata intrati in oastea Luminii, nu au mai fost o problema pentru ei aceste entitati, dar au trebuit convinsi ca nu mai sunt o problema. A trebuit sa se lamureasca prin practica. 

Pe 22 noiembrie, reptilienii au fost inclusi in Federatia Galactica. Datorita cunostintelor si dotarilor tehnice extrem de avansate, sunt de un mare ajutor pentru actiunile Federatiei. De la momentul intrarii in Federatie, am aflat ca si-au schimbat din nou echipamentul, din violet, cum il modificasera prima oara din culoarea neagra, in albastru cu auriu. Ce a ramas neschimbat, este simbolul inimii pe piept, in partea stanga, auriu.

In bazele subterane nu existau doar reptilieni. Mai erau componenti ai unei alte civilizatii despre care am aflat ca noi habar nu avem pe Pamant. Reptilienii i-au convertit si pe ei la Iubire si Lumina.

Acum 3 saptamani in urma, au indraznit sa apeleze la ajutorul Federatiei Galactice si zetanii sau asa numitii „gri”. L-au primit si ei si a fost mult mai usor pentru ca erau mult mai putini.

Cu amaraciune inchei prin a spune ca cei mai incapatanati si debusolati ramanem noi pamantenii. Cand stii foarte clar ce vrei, se vede treaba ca totul poate fi obtinut foarte repede. La noi insa, pare atat de variat si de complex totul........ Mi-as fi dorit sa pot vedea lucrurile altfel in jurul meu. In actiunea cu reptilienii am trait cateva saptamani, un vis frumos. Am revenit apoi in lumea mea de pe Pamant. Nu o data am spus dupa aceea, era de o mie de ori mai bine in energiile reptiliene, imi afectau corpul, dar inima si interiorul sufletului imi straluceau. Intre oameni nu am un disconfort fizic prea mare, dar inima imi plange de durere. Multi dintre noi au uitat sa iubeasca neconditionat, sa ajute dezinteresat, sunt insensibili la necazurile semenilor lor, banii si interesele materiale sunt cele ce le conduc vietile. 

Dincolo de 21 decembrie insa, va porni fiecare catre ce a iubit mai mult pe acest Pamant. Cum spune o vorba din batrani: „URMA ALEGE!”

 

Pace si Iubire!