LUMINA CELOR 7 RASTIGNIRI

 

LUMINA CELOR 7 RASTIGNIRI

 

Dragii mei,

 

Stim cu totii ca a trecut mai mult timp ca niciodata de cand nu am mai scris nimic in blog. A fost o perioada extrem de dificila pentru mine, care pe langa altele, a presupus si mutarea oarecum fortata intr-o noua locuinta, vechiul proprietar avand anumite planuri. Din pacate pentru mine si familia mea, cu chirie am stat si cu chirie stam si mai departe. Nu avem o locuinta a noastra. Pe langa activitatile mele de munca de zi cu zi, am administrat si acest blog, iar la nivelul naturii mele superioare au fost intreprinse de-a lungul anilor ample si importante actiuni energetice, deseori cu rasfrangeri dure asupra planului fizic. Doar cei care ma cunosc mai bine stiu ca pentru aceste activitati am platit foarte scump, punand toata viata la bataie, cu agoniseala ei cu tot, caci nu intamplator este in prezent o situatie anume. In decembrie 2012 am postat un articol numit „Povestea mea”. Doamne, cate as mai avea de scris daca as concepe o poveste a mea numarul 2! Totusi, un astfel de lucru nu cred ca se va intampla, deoarece blogul acesta nu trebuie sa fie despre mine, ci trebuie sa fie pentru si despre noi, atat cat este scris sa existe el.

O prietena a emis parerea ca poate ar fi bine ca anumite postari sa le sterg, pentru un plus de siguranta. Eu vin si spun ca nu ma voi dezice niciodata de ceea ce deja am zis sau am intreprins si ca am un principiu dupa care m-am ghidat intreaga viata, respectiv acela ca acolo unde scuip eu nu ma mai intorc sa ling. Ce o fi, o fi! Traim niste vremuri in care toti cei care suntem cu iubirea, cu adevarul, cu dreptatea si cu credinta in Hristos, suntem prigoniti. Daca as scrie povestea mea numarul 2 ati putea vedea ca eu, una, am ajuns sa fiu calita la nedreptate si la prigoana. Ce ar fi trebuit sau ar trebui sa fac ca sa imi fie mai usor si mai bine? Sa ma dezic de Mantuitorul Lumii, Domnul nostru Iisus Hristos? Va dati seama ca nu voi face asta niciodata, oricat de greu mi-ar fi. Sa ne taie capetele, ca la Domnii Brancoveni! De va fi sa fie asa, nu imi va fi rusine sa dau ochii cu Cerul cand va veni vremea sa plec de pe acest Pamant.

Si totusi! Atat de negru sa fie scenariul? Pentru foarte multi care aud si vad, dar nu cunosc ceea ce eu voi scrie mai departe, asa este scenariul: negru. Pentru si mai multi care habar nu au de capul lor, care nu vad si nu aud, care nu intuiesc nimic si descopera pericolele doar cand s-ar intampla ceva pe pielea lor, scenariul acesta este in mod evident un alb vopsit peste negru. Partea de control isi rade in barba cand vede toata aceasta desfasurare, mai ales ca isi cunoaste bine toate actiunile ascunse, si trateaza totul la zeflemea si la bataie de joc. Ma intreb insa daca tot asa ar rade si dupa ce ar vedea ce se intampla in planuri mai inalte, mult peste capul ei.

Mi-am amintit ca pe vremea cand eram in liceu, stateam in banca a 4-a pe randul din mijloc. Aveam un coleg care statea cu doua banci mai in spate, pe randul de la fereastra, si nu o data lansa, oarecum in gluma, o intrebare: „Mihaelooo, comment t’appelle tu?” sau in traducere: „Mihaelooo, cum te numesti tu?”. Ma striga pe nume si ma intreba cum ma cheama. Eu, prinzand din zbor corect ideea (😊), ii raspundeam: „Oui, bien sûr!" sau in traducere: „Da, bineinteles!". La asa intrebare, asa raspuns.

De niste luni de zile incoace cam asa se desfasoara mai multi Fii ai Luminii: sunt la fatada cu „Oui, bien sûr!" pentru toata batjocura ce ne inconjoara si care pare ca nu mai are limite, dar in spatele scenei sunt cu „tac si fac", caci „vorba lunga e saracia omului" iar fierul trebuie batut cand e cald.

Dupa data de 15 septembrie a anului trecut, este necesar sa stim ca a existat un soi de asezare a unor evenimente intr-o forma cu totul speciala. In articolul urmator voi scrie mai in detaliu despre doua aspecte principale ce au marcat perioada ce a inceput atunci si s-a finalizat in parte spre sfarsitul lunii februarie. Cele doua aspecte sunt pe scurt: suferinta si trezirea patriotica si spirituala in masa. Din punct de vedere energetic, ambele elemente au avut cate un motiv generator, dar dupa cum spuneam, doresc sa fie aceasta tema urmatorului articol ce va fi publicat.

In cele ce priveste suferinta, care pentru multi dintre noi a marcat varfuri uneori poate experimentate pentru prima data in intreaga viata, am putut afla in data de 17 februarie ca a fost dusa intentionat si asumat, la alegerea Spiritelor noastre, avand in vizor un scop suprem, inimaginabil.

 Cand cineva trece printr-o perioada de suferinta, este agonisita o anumita cantitate de aur spiritual. Cantitatea de aur spiritual este cu atat mai mare cu cat suferinta este generata de preluare pe umeri a crucii lumii, deci nu este una dusa din considerente personale, ci este pentru spalarea karmei intregii lumi. Cam asa s-a intamplat in perioada specificata mai sus, iar prin urmare, am facut rost la nivel colectiv de foarte mult aur spiritual.

In 17 februarie am urmarit in planul astral o intalnire a unui grup de mesageri format din Spirite ale unora dintre noi, cu un Consiliu format din 9 vamesi. Era pentru prima data cand aflam de existenta unui astfel de consiliu. Am inteles ca cei 9 vamesi se ocupa de toate socotelile legate de schimburi energetice si materiale intre diferite parti. De exemplu, daca un suflet pleaca dintre noi, cei apropiati, ramasi in viata, obisnuiesc sa faca anumite daruri sau pomeni in numele persoanei plecate. Aceasta daruire se converteste intr-o anumita cantitate de aur spiritual cu care se pot face anumite plati, astfel incat sa se obtina pentru respectivul suflet cateva nivele cuantice. Ajuta la ascensiunea si la mersul sau in Lumina. Aur spiritual se obtine si prin faptele bune, mai ales prin cele facute in mod dezinteresat si fara asteptari. Cei 9 vamesi contablizeaza toate acestea si fac socotelile corespunzatoare.

Care a fost cererea catre cei 9 vamesi? Au fost rugati sa faca niste calcule legate de cantitatea de aur spiritual necesara ca sa se poata cumpara energetic 4 ani. Voiam sa cumparam la gramada nivelele cuantice pe care le-am fi obtinut in mod natural, in perioada cuprinsa intre anii 2025 si 2029, pentru tot Pamantul.

S-au facut calculele, s-a comunicat pretul, au existat „banii" necesari si s-a batut palma.

Imediat dupa aceea s-a deschis accesul pentru inlantuirea de aspecte ale creatorului intunecat care ar fi trebuit sa fie inlantuite in anul 2029 si nu in 2025. De asemeni, au intrat la dezlegare blesteme care ar fi trebuit sa se dezlege in anul 2029 si nu in anul 2025. Sa mai scriu ceva despre greul acestui intuneric? Nu cred ca are rost. Aproape ca ne-a pus pe butuci forta lui. Acesta este unul dintre motivele majore din a carui pricina eu nu mi-am mai gasit puterea sa mai scriu in blog, cum nu mi-am mai gasit puterea sa fac si altele pe care le mai faceam in mod obisnuit.

Intunericul acesta, caruia ii venea randul la blocare abia in 2029, ar fi generat multa suferinta pe Pamant in toti acesti 4 ani. Noi am ales sa o ducem intr-o forma condensata pe o perioada mai scurta de timp, astfel incat sa fie ocolite multe dintre cele ce s-ar fi putut intampla in cei 4 ani. Deoarece este inlantuit inca de acum acest intuneric si inca se deruleaza acest proces, in curand nu mai are cine sa sustina evenimentele aducatoare de suferinta mare pe perioada celor 4 ani. Dupa prinderea unei strasnice structuri a creatorului intunecat, in data de 6 martie a acestui an a avut loc o ascensiune - racheta a Pamantului, el trecand in aproximativ 2 ore prin toate nivelele cuantice aferente celor 4 ani, cumparate la negociere. Nu se poate emite pretentia sa fie ocolite toate cele rele caci exista evenimente neplacute si la nivelul anului 2029 si dincolo de acesta, insa in mod sigur s-a diminuat considerabil cantitatea de negativitate si suferinta pe toata aceasta perioada, mai ales ca anul 2029 este un an critic, cum nu o data am scris in blog. Este un an dincolo de care incepe era miilor de ani de aur. Se pare insa ca noi ne-am propus la nivelul manifestarilor noastre superioare sa se inceapa ceva mai devreme aceasta epoca.

In tot acest context, a aparut una dintre cele mai fabuloase informatii, pe care evident, in mod normal, ar fi trebuit sa o aflam in anul 2029.

Am scris in unele articole ca lucrarile energetice desfasurate de-a lungul anilor ne-au condus catre intelegerea ca omul a inceput sa existe pe Pamant in urma cu aproximativ 18 milioane de ani in urma. Primii oameni care s-au manifestat in acele timpuri stravechi au fost parte din civilizatia Omului de Aur. Nu se stie exact cum s-a putut intampla, dar intunericul si-a gasit nisa de intrare chiar si cu o astfel de manifestare a omului pe Pamant, iar incet-incet, aceasta civilizatie si-a inceput caderea. De atunci pana in prezent s-au perindat civilizatii peste civilizatii umane. Cand vorbim despre Hiperboreea, Lemuria, Atlantida etc. trebuie sa fim constienti ca acestea sunt doar o mica parte din toata aceasta desfasurare.

Informatia este ca Domnul nostru Iisus Hristos a venit pe Pamant de 7 ori si tot de 7 ori a fost rastignit. Locurile rastignirii Sale sunt in prezent toate la suprafata si niciunul nu se afla sub ape. Specific acest lucru deoarece in milioane de ani au existat multe modificari geologice. Luand in considerare teritoriile asa cum le stim noi in prezent, lista rastignirilor este urmatoarea:

1.    Coreea de Sud – 15,2 milioane de ani in urma

2.    Mongolia – 11,5 milioane de ani in urma

3.    Hong Kong – 8,3 milioane de ani in urma

4.    Romania, Bucuresti – 6, 3 milioane de ani in urma

5.    Polonia – 4,5 milioane de ani in urma

6. Rusia (in partea asiatica, in apropiere de partea europeana) – 1,9 milioane de ani in urma

7.    Israel – 2000 de ani in urma

Mai exista informatia ca Domnul nostru Iisus Hristos a avut astfel de manifestari pe Pamant de fiecare data cand in creatia aceasta mare, chiar in afara planetei noastre, uneori in alte universuri, s-au intamplat lucruri extrem de grave, care si-ar fi putut proiecta efectele pe Pamant, putand duce la disparitia genomului uman.

Si-acum - informatia de mare bucurie pentru partea de control: Luminile celor 7 rastigniri au fost aduse printr-un tunel al timpului special construit de Divinitate pentru un astfel de proces si au fost concentrate in acest prezent al nostru. Acestea sunt de fapt expresia Crucifixului alb-stralucitor, despre care am scris inca de la finalul anului trecut. Este evident ca era cu neputinta sa cunosc la vremea aceea adevarata interpretare a imaginii Crucifixului respectiv.

https://tristar77.blogspot.com/2024/11/cu-usile-de-pereti-4.html

Usile ce sunt un subiect important in articolul catre care conduce linkul de mai sus, se inchid si se deschid, incepand din data de 26 martie incoace (exact de ziua de nastere a domnului Calin Georgescu, caruia ii urez, din inima mea de roman simplu, sa-i fie purtati pasii pe drum drept si luminos, intru multi ani fericiti si impliniti, la fel cum urez tuturor romanilor adevarati de pretutindeni), lasand sa patrunda gradual din Lumina aceea de o forta colosala, in lumea noastra cuprinsa de atat de mult intuneric. Daca ar fi fost usile deschise total si permanent din prima, Lumina aceea atat de puternica ar fi putut praji efectiv lucruri intalnite in cale si se putea lasa cu multa moarte, caci multi nu ar fi putut sa o suporte. Timpul cat stau usile deschise creste de la o deschidere la alta. La un moment dat vor ramane deschise permanent. La fiecare deschidere se destructureaza constructii intunecate si de falsa lumina ca pe banda, eliberand mai mult decat orice inimile si mintile celor de pe Pamant.  

Inchid acest articol spunand unei anumite categorii de persoane urmatoarele: “Baieti, aveti mare grija! Daca refuzati sa primiti Lumina aceasta Sfanta, veti continua sa faceti nefacute si sa functionati pe legea voastra sau pe lipsa ei!”  Probabil ca nu e intamplator ca tot aud sunand in cap de vreo doua zile incoace cunoscuta expresie rostita chiar de Domnul nostru Iisus Hristos: “Adevarat va spun voua, isi vor lua plata lor!”

 

Toate cele bune!

 

FLAMINGEORGISTII

 

FLAMINGEORGISTII

PROFETIE

 

PROFETIE

 

Dragii mei,

 

O prietena apropiata mi-a facut cunoscut in urma cu ceva vreme un fragment dintr-o carte si ii multumesc din suflet pe aceasta cale. Despre ce carte este vorba, despre anul publicarii si despre continutul fragmentului vorbesc foarte clar si simplu imaginile de mai jos. Eu nu mai am ce sa adaug la acestea, pentru ca ar fi de prisos.

 

Doresc doar sa specific faptul ca in articolul de inceput de an, in care am expus cateva dintre lucrurile vazute in Noaptea Anului Nou, am precizat ca s-a aratat ca vom avea un presedinte ales abia in luna mai. Acum, daca s-a hotarat in sedinta de pseudo-Guvern ca cele doua tururi de alegeri prezidentiale se vor desfasura in luna mai, as zice ca e simpla coincidenta. Eu am precizat luna aceasta inainte de a ne comunica tovarasii noile date. Chestiunea este insa ca eu nu am spus ceva foarte important si anume faptul ca inca de anul trecut, de cand mereu intreb despre ce si cum va fi, raspunsul de Sus este mereu acelasi: VA FI DOAR AL 2-LEA TUR si totul se va relua exact de acolo de unde a ramas.

Coreland aceasta informatie cu imaginea aceea a multor suluri albe cu parti lipsa din ele, despre care tot in articolul de inceput de an am povestit si care pentru mine, de mai multe luni de zile incoace, se constituie in imagine-simbol pentru ideea de a iesi la suprafata secrete, uneori naucitoare, as zice ca decizia reluarii celui de-al 2-lea tur va fi una fortata de un anumit context, iar acest nou context se va construi prin mai multe mijloace care vor merge cumva in paralel.

In luna noiembrie a anului trecut am publicat articolul numit „Cu usile de pereti”. Am povestit acolo despre o viziune si marturisesc sincer ca la inceput am crezut ca este vorba doar despre o pereche de usi. La cateva zile dupa aceea am vazut deschizandu-se usile. Nu a aparut insa si un crucifix alb ca in viziune. Nu dupa foarte multa vreme s-au deschis alte usi, iar peste alta vreme, o alta pereche de usi. Am inteles atunci ca sunt mai multe perechi de usi care trebuie sa se deschida, iar mie mi-a aratat de fapt Divinitatea doar ultima pereche din tot sirul. Pana sa se deschida acea pereche, mare intuneric era in acea viziune si este exact ceea ce vedem si simtim multi, mai ales de la inceputul lui decembrie incoace. De atunci pana in prezent s-au tot deschis perechi de usi, iar pentru o vreme, la fel va fi si mai departe. Numai la mitingul din data de 12 ianuarie 2025, la care nu aveam cum sa nu fiu prezenta, s-au deschis 7 perechi de usi.

La toate astea voi mai relata un vis pe care l-am avut in ziua de Boboteaza, pe 6 ianuarie. „Eram intr-o incapere ce arata ca o hala mare industriala, impreuna cu o buna prietena. Pe un perete erau pozitionate numai piese de mobila construite dintr-un lemn care imita betonul. Erau dulapuri care stateau pe podea, dulapuri suspendate, polite, birouri etc. Toate erau din acel lemn beton (o combinatie de gri mai inchis, cu gri deschis, uneori cu un pic de argintiu, precum norii pe cer). Eu cu prietena mea eram in picioare cu fata catre acel perete, la 6-7 metri distanta de el si priveam catre toate acele piese de mobilier. Intre noi si perete, pe la jumatatea distantei, statea facand acelasi lucru, cu fata catre perete si spatele catre noi, domnul Calin Georgescu. Dar dansul privea foarte tare catre partea superioara a dulapurilor, sau catre dulapurile suspendate pe perete. Eu i-am spus atunci prietenei mele urmatoarele cuvinte, gandind totodata in mintea mea din acel vis ca suntem in data de 7 ianuarie seara (nu 6 ianuarie dimineata, cand se desfasura efectiv visul): „Incepand din aceasta noapte incolo, domnul Calin Georgescu va juca numai pe cai mari.” Acolo visul s-a terminat.”

Noi, românii, folosim cuvantul „beton” nu doar la propriu ci si la figurat. Atunci cand il uzitam la figurat, noi dorim sa exprimam ideea de varful varfului. Spunem expresii de genul: „Femeia aceasta arata beton”, intelegandu-se ca este vorba despre o femeie extrem de frumoasa si bine facuta, sau „Baiatul acesta este pregatit beton pentru examen”, intelegand din asta ca el a invatat tot ce se putea invata pentru acel examen, nemaifiind loc pentru inca ceva in plus. Este un fel de superlativ acest „beton” folosit la figurat. Prin urmare, consider ca nu intamplator era toata acea mobila din vis facuta din lemn de culoarea betonului.

Nu putem sa nu avem in vedere si visul cu troaca, pe care nu l-am povestit o singura data in blog, deoarece ce se intampla acum este in mod subtil exact catalizatorul menit sa declanseze procesul de curatare a troacei de viermii care s-au format in ea.

Intr-un final, fac cunoscut acum ca atunci cand am compus poezia publicata in 1 decembrie, cu arca, aveam in interior o intuitie. Ea insa s-a confirmat clar abia in data de 18 decembrie, cand anumite blocari interpuse pe linia de comunicare cu Cerul au fost inlaturate. Prin urmare, o spun apasat ca domnul Calin Georgescu, in intruparea acestei vieti, vine din acelasi Spirit din care a venit si intruparea lui Noe, din Vechiul Testament, salvatorul omenirii de dupa potop. Deci, pe langa intruparea de arab, despre care am scris in articolul „Cu usile de pereti”, mai stim acum si despre aceasta intrupare importanta. Multi astrologi si numerologi recunosc ca domnul Georgescu are ceva de salvator in profilul sau analizat prin mai multe variante. La ce s-a declansat pe tot mapamondul in urma intamplarilor de pe la noi, as zice ca asa este. Acum dansul va lua cu siguranta pe arca pe marea sa familie, Poporul, va mai lua si o pereche de porumbei si alte vietuitoare, dar stim bine ca va trebui sa ia si „boi” si „porci” si „serpi” si chiar „viermi”. Sper ca cei cu ghilimele sa mai apuce sa urce pe arca, sa nu-i inghita apele, insa intr-un final, fie dupa Voia Cerului!

 

Toate cele bune!

 

DE SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

 

DE SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL

 

Dragii mei,

 

Am mai scris şi în alte rânduri că de mai multă vreme încoace am ales ca atunci când este să fac urâri, o voi face cu ocazia sărbătorilor de Paşte, de Crăciun, de An Nou sau de Ziua Naţională. Respect zilele de sărbătoare ale Sfinţilor, însă făcând urări doar celor care poartă nume de Sfinţi sărbătoriţi în calendarul creştin-ortodox, mi se pare un pic nedrept faţă de semenii noştri care nu poartă astfel de nume.

De aceea, azi, de ziua Sfântului Ioan Botezătorul, oarecum Simbol al numelor noastre de botez, oricare ar fi acelea, doresc să urez mulţi ani cu libertate, demnitate, bucurie, sănătate şi tolbă plină de la Bunul Dumnezeu cu toate cele de trebuinţă, tuturor purtătorilor numelui Sfântului Ioan Botezătorul, dar şi nouâ, celorlalţi, fiecare cu numele său destinat să fie purtat în această viaţă!

 

La Multi Ani Binecuvântaţi!

 

 

 

2025, TRANSMUTATORUL

 

2025, TRANSMUTATORUL

 

Dragii mei,

Am primit azi o urare care suna cam asa:

„La Multi Ani 2026, caci 2025 a fost anulat de C-C-R, chiar dupa ce incepuse Noaptea Noului An!”.

Aoleu! Si cu banii nostri cheltuiti pe artificii cum ramane?

Mai in gluma, mai in serios, nu ar fi rau sa sarim peste acest an din anumite puncte de vedere. S-a aratat ca va fi unul dificil, cel putin in prima jumatate, din care cauza as dori sa va expun si urarea mea:

„La Mulţi Ani, dar buni!

Domnul să ne dea cununi,

Cu-mpletiri de bucurie,

Nu doar de mucenicie!”

 

In acest an comunicarea din Ceruri a fost diferita fata de alte dati, deoarece nu au mai fost transmise elemente clare care sa se aseze pe parcursul intregii perioade. Atunci cand se fac lucrari astrale, ele se desfasoara la diferite niveluri dimensionale. Pe acestea care sunt de nivel mai jos le cunosc deseori si chiar le coordoneaza diferite civilizatii, indiferent ca sunt in afara planetei, pe planeta sau in interiorul ei. Pe cele de la nivelul de varf nu le cunoaste nimeni in afara de Creatorul Luminii. Se poate afla cate ceva dintre toate acestea abia dincolo de desfasurare. De aceea, nu am prea putut vedea pentru acest an elemente distincte, deoarece mi s-a explicat ca vor fi in derulare lucrari ale Cerului de foarte inalt nivel.

Totusi, as putea spune ca pentru atat cat s-a aratat, sirul de viziuni a inceput cu un porumbel alb aflat in zbor. Evident, era un Simbol al Sfantului Duh. Pe masura ce inainta, lăsa sa cada diferite imagini, tot la fel cum ai lansa catre sol, dintr-un avion, anumite lucruri.

In primul rand, s-au derulat imagini pe care le-am vazut si in legatura cu Edictul despre care am vorbit intr-un articol publicat in luna august, anul trecut. Edictul este un pachet de legi transmis din Ceruri in luna mai din anul 2024, care este ca un fel de plan divin cu lucruri de atins. In prima faza nu am putut vedea un progres prea mare, dar pe masura ce timpul trece, ne vom alinia din ce in ce mai mult la esenta acestor legi. Corelat cu aceste imagini aratate in noaptea acestui Nou An, am si auzit foarte clar: „2025 – Transmutatorul”.

https://tristar77.blogspot.com/2024/08/edictul.html

Am vazut apoi pentru prima parte a anului, cu precadere pentru primele doua luni, foarte multe simboluri intunecate care sugereaza manipulare, minciuna, falsa lumina si lupta intensa pentru a permite Adevarului divin sa iasa la suprafata. Din martie incolo pare ca se mai lumineaza un pic terenul. A fost printre simboluri si un contur negru al Romaniei, dar asa cum arata ea acum, fara parti lipsa, dupa care conturul s-a facut alb, stralucitor. Aviz amatorilor de teritorii extinse, care imprastie de ceva vreme prin lume atlase geografice care nu au nicio treaba cu realitatea si nici nu vor avea.  

Am vazut de asemeni coborandu-se multimi de suluri albe cu bucati lipsa din ele, aceasta fiind o imagine-simbol pentru revelarea unor parti din Akasha ce a fost cu accesul blocat. Continua deci si dezvaluirile incepute in 2024.

In cele ce ne priveste pe noi, romanii, se pare ca vom astepta pana in luna mai ca sa avem un presedinte ales. De noi si de Dumnezeu. Acela va fi pana la urma, iar de acolo mai departe incep sa se aseze treburile diferit. Foarte multi, care acum sunt ostili, atunci vor vedea lucrurile cu alti ochi. Este vorba despre transmutare in acest an, iar motivul din a carui pricina este considerat greu, cel putin in prima jumatate, sta in faptul ca deseori transformarea aceasta vine pe fond de necaz si incercari mai rapid si mai sigur decat pe fond de fericire. Este lucru stiut ca atunci cand este suparat, omul se uita un pic mai atent catre sine, analizand mai profund credintele, gandurile si faptele sale. Principiile acestea functioneaza pana la un anumit nivel de constiinta caci dincolo de acel nivel, aceasta forma de auto-analiza se petrece permanent, in orice conjunctura, de bucurie sau suparare.

Din vara incolo am vazut un clopot mare, de o frumusete care nu poate fi exprimata in cuvinte, cu multe flori multicolore incrustate. El avea o miscare lina de pendul, scotand un sunet foarte special. Nu e prima data cand am vazut acest clopot. In urma cu niste ani, cand si-a facut aparitia, el era in faza unei ruginituri intepenite, care cu greu a putut fi urnit din loc. Imi aduc aminte ca la vremea aceea, nu avea acel element interior cu ajutorul caruia se obtine sunetul, prin lovirea efectiva a peretelui clopotului. Acest element s-a adaugat in timp. El este un fel de clopot al Lumii, avand legatura cu o suita de sunete care tot ale Lumii sunt. Oricum, este ceva de bine. De multe ori, am mai vazut un clopot asemanator atunci cand in astral au aparut in actiune semeni de-ai nostri din Tibet.

 

Toate cele bune!

CRĂCIUN BINECUVÂNTAT!

 

CRĂCIUN BINECUVÂNTAT!

 

Crăciun binecuvântat,

Chiar de lupul ne-a mâncat,

Ca pe-o Roşie Scufiţă,

Colo-n poieniţă!

 

Pentru că-s multe suspine,

Vânătorul vine,

Iar necazul ia sfârşit,

Rămânând doar ce-i menit!

DILEMA

 

DILEMA

Am şi eu o întrebare,

Vă rog, nu vă supăraţi:

Poate creşte grâul oare,

Fără pleavă, în Carpaţi?!

 

Cum se face bobul mare?

De mic în aer plutind,

Cu cămaşa ce n-o are

Şi cu tulpina lipsind?!

 

Pare pleava inutilă,

Menirea-i nu se înţelege.

Bobul orb şi fără milă

Sare dincolo de lege.

 

La străini este vândut,

Urâţit precum o iască,

Dar frumoasă s-a făcut

Sfânta pleavă românească.

  

21.12.2024,

O pleavă a societăţii, Mihaela Tristar

 

 

Dragii mei,

 

Dedic aceasta poezie tuturor boabelor infumurate, precum cele din silozul antena 3 (nu este o greseala ca nu am pus A in fata), care i-au catalogat ca pleava a societatii pe toti cei care l-au votat pe domnul Calin Georgescu, sa fie presedintele Romaniei. Fiti atenti cum graiesc boabele care stau in saci inchisi la gura, pizmuind pleava care circula in libertate, insotindu-se cu prietenul ei, vantul! Nu mai socotesc ca daca mediul de depozitare al bobelor nu este unul propice, recolta se mucegaieste si mai apoi putrezeste, de nu mai este buna nici de mancare pentru porci. Saracii, porcii nostri, chiar au ajuns sa moara de foame!

In acelasi timp, vedem cum baieti noi se indreapta catre troaca. Eu am ajuns la concluzia ca in unele cazuri este nevoie pur si simplu de medicamente psihiatrice. Unii realmente nu mai au simtul masurii. Abia reusesc sa lege doua vorbe, sau improsca numai venin si ura, dar ei se si vad cocotati regi pe divan, privind de sus la tot ce le iese in cale.

Sa le spun o gluma tuturor acestora:

„Intr-o zi, s-a suit unul pe acoperisul unei case ca sa vada mai bine privelistea de sus. Partea buna este ca a vazut-o. Partea proasta este ca in scurt timp a inceput a aluneca la vale pe acoperis. Partea buna este ca acoperisul avea o streasina de care tovarasul s-a apucat in cadere. Partea proasta este ca streasina s-a rupt. Partea buna este ca jos era o capita de fan. Partea proasta este ca in capita era infipta o furca. Partea buna este ca tovarasul nu a cazut pe furca. Partea proasta este ca nu a cazut nici pe capita.”

Cam acolo se ajunge. Pentru toate aceste capete „luminate”, Dumnezeu este in afara acestor desfasurari. Se bazeaza ei pe niste planuri care il exclud complet pe Creatorul Luminii Adevarate din ecuatie. Ii asigura unii din umbra despre asta. Mai vorbim noi despre cum merge cu asigurarea dincolo de 1-2 zile. Sa nu interpretati ca ma gandesc la faptul ca poimaine este prima zi a Sarbatorilor de Craciun, caci nu are legatura cu acest lucru.

 

Toate cele bune!