sâmbătă, 29 decembrie 2012

APOCALIPSA – O ALTA VIZIUNE




APOCALIPSA – O ALTA VIZIUNE

Iubitii mei cititori,

Incep acest articol cu urari, chiar daca o fac cu intarziere si imi cer iertare pentru acest lucru, dedicate tuturor purtatorilor numelor Stefan, Stefania si derivatelor acestora, dorindu-le din toata inima multa sanatate, bucurie, armonie, lumina, pace in suflet, impliniri in toate planurile.

La Multi Ani!


Initiativa de a scrie un articol pe acest subiect, nu imi apartine mie ci ghizilor mei, avand in vedere ca de vreo trei zile ma tatoneaza cu imboldul de a mai citi inca o data (ultima oara am facut-o acum cativa ani), din Biblie, Apocalipsa Sfantului Ioan Teologul. Pe de alta parte, m-au incitat si cativa cititori, prin comentariile care se mai fac atasate la articole postate si le multumesc pentru asta, care ca un facut, tot despre Apocalipsa cataclismica imi amintesc in ultimele zile. Am facut lucrul ce mi s-a cerut ieri dimineata, dar ceva m-a indemnat sa privesc totul, in timp ce citesc, sub un alt unghi decat am facut-o pana acum. Am mers de la inceput pe premisa ca viziunile pe care le-a primit Sfantul Ioan, pot fi si niste imagini-simbol ale unor actiuni ce se petrec, fara a fi obligatoriu sa se intample aidoma in realitate. Este exact ca in vise sau viziuni, pe care le avem multi dintre noi. S-a intamplat multora sa viseze de exemplu un mare cutremur, aceasta putand simboliza si unul interior, la modul figurat, unul care darama ceva vechi generand construirea a ceva nou, strict pentru acea persoana, sau multi viseaza ca urca un munte sau o scara si acestia interpreteaza imediat ca este vorba despre evolutie in bine, spirituala sau materiala, negandind ca este obligatoriu sa ajunga la propriu sa urce acel munte sau acea scara. Vin si intreb: oare de ce nu am putea judeca similar si in cele ce priveste interpretarea Apocalipsei Sfantului Ioan?
In timpul citirii, de la inceput pana la sfarsit, va marturisesc ca am avut nu o revelatie ci mai multe. In continuare va fac cunoscute si voua cele ce am descoperit eu, unele dintre acestea constientizandu-le cumva si pana acum. Voi merge pas cu pas, exact in ordinea capitolelor expuse in Apocalipsa.
1.     Se vorbeste in primele 3 capitole despre cele sapte Biserici si despre cele ce transmite Dumnezeu ingerului fiecareia, ce vede bun si ce vede rau. Eu cred ca aceasta parte din Apocalipsa face de fapt referire la diferitele religii mai importante ale lumii. Se face cum s-ar spune o trecere in revista a cum si-a facut fiecare treaba, cu bune si cu rele.
2.     Se vorbeste apoi in capitolul 4 despre Tronul lui Dumnezeu, despre cei patru Ingeri Heruvimi cu ochi multi, care stau in jurul Tronului si despre cei 24 de Batrani ce stau pe 24 de scaune maiestuoase ce inconjoara Tronul. Personal, in toata perioada de primavara-vara a acestui an, am avut viziuni cu ceva ce semana cu o piramida vazuta de sus, aratand astfel ca un patrat cu diagonalele trasate, cu centru stralucitor, iar in colturile acestui patrat statea cate o entitate foarte luminoasa. De asemeni, pentru cine a citit articolul “Povestea mea” si cum am facut in luna iulie a acestui an, prima conexiune cu un nou ghid al meu spiritual, pe nume Konor, prin intermediul unui pandantiv, care contine un simbol despre care am scris acolo ca inca nu am reusit sa il gasesc pe undeva, ei bine, le marturisesc ca acum, am descoperit ce semnifica acest simbol. El este reprezentat de un patrat ale carui diagonale sunt trasate, in mijlocul patratului si in colturi fiind reliefate niste mici puncte, iar acest patrat este circumscris de un cerc, care are la randul sau in exterior, patru dreptunghiuri micute, corespunzatoare sa spunem celor 4 puncte cardinale. Mi-am dat seama ca practic, acesta reprezinta imaginea Tronului, a celor 4 Ingeri Heruvimi, a celor 24 de Batrani ce inconjoara Tronul si cele patru puncte cardinale despre care se tot pomeneste ulterior in Apocalipsa, tot ansamblul fiind vazut cumva de sus.
3.     Se pomeneste apoi in capitolul 5, despre o carte cu 7 peceti, ce se dovedeste ca nu poate fi deschisa decat de catre Domnul nostru Iisus Hristos. Si viziunea acestei carti imi este foarte familiara pe parcursul acestei veri si toamne, precum si a unei Entitati imbracate in alb, pe care nu o puteam vedea decat pana la nivelul inimii, cu alte cuvinte nu ii vedeam partea superioara, ce tinea pe palme aceasta carte.
4.     Incepand inca din luna august si a durat asa si in septembrie si in octombrie, primeam in mod frecvent imagini cu ingeri care sufla in trambite. Mi-am amintit atunci ca citisem in Apocalipsa despre aceste trambite si am inteles ca traim practic momentele expuse acolo, suntem deja in miezul lor. Consider ca toate aceste imagini imi erau date ca sa fiu informata asupra acestei stari de fapt si nu ca sa marcheze niste momente in care se petrec efectiv toate acestea. Cele vizualizate s-au petrecut poate si acum 30 de ani.
5.     Se pomeneste in capitolul 6 cum incep sa se desfaca pecetile cartii. La desfacerea primelor patru peceti au aparut corespunzator cu fiecare pecete in parte, imaginile unor cai: la prima pecete – albi, la a doua pecete – rosii, la a treia pecete – negri si la a patra pecete -  galbeni-vinetii. Dupa deschiderea primei peceti, care s-a intamplat dupa parerea mea, acum cateva zeci de ani in urma, s-au definit practic ostenii Luminii, s-au nascut toate spiritele inalte cu misiuni speciale. La deschiderea celei de-a doua peceti au aparut caii rosii ca focul, cei ce ia pacea si aduc razboiul pe Pamant. Si asta s-a deschis acum cateva zeci de ani in urma. Cand s-au pornit razmeritele in Egipt, intinzandu-se apoi catre alte popoare ale Orientului, mi-a spus un prieten al meu ca a vazut la o emisune TV, cum o camera de filmare a prins pentru cateva secunde, in aer, imaginea unui cal rosu imens, incalecat de o entitate. La a treia pecete au aparut caii negri – cei despre care se spune in Apocalipsa ca au cantarele, cei ce nu dau acces la vin si la ulei, decat atunci cand ei doresc. Reprezinta in opinia mea tensiunile sociale, indatorarea financiara a populatiei catre banci ai alte organizatii, saracirea ei, scoaterea fortata, prin somaj, din locurile de munca in care si-au desfasurat activitatea poate  zeci de ani, practic taierea accesului la vin si la ulei. A patra pecete este reprezentata de caii galbeni-vinetii, adica moartea. S-a pornit la nivel nevazut razboiul energetic, acele atacuri cu energii de moarte. Au venit o parte de la reptilienii ce au pornit intensiv acele emisii energetice negative. In luna octombrie, eu vedeam acele energii ca pe niste dragoni de foc sau ca pe niste miriapozi cu multe, multe picioare, care veneau catre Pamant. Au venit pe de alta parte multiple atacuri si ritualuri de magie neagra, indreptate catre oameni, la nivel general, menite sa genereze controlul mental, frica, furia, ura, agresivitatea si tot soiul de alte energii de joasa vibratie, ca se le mai coboare pe cele inalte, care oricum veneau din ce in ce mai intens de la Dumnezeu. Exista multi ce au avut sarcina de a fi pavaza in acest sens, pentru ceilalti semeni ai lor, un soi de linia I, care stiu despre ce vorbesc acum, dar nu vreau sa dezvolt acest subiect pentru ca nu e nimic frumos de povestit. Pot sa va spun ca in toata aceasta toamna am primit de nici nu mai stiu cate ori, imaginile unor cai negri si albi, cu arcasi incalecati pe ei, caii albi fiind tot timpul cu capul catre dreapta, iar cei negri cu capul catre stanga si de asemeni cai nici negri si nici albi, fara a putea defini in mod real culoarea, deoarece aceste viziuni pe care le aveam, erau la nivel energetic, in care totul se vede alb, negru, auriu si verde fosforescent, caii acestia fiind fie cu fata catre mine, fie cu spatele. Aceste viziuni cu cai mi-au disparut cam acum o saptamana.
6.     Tot in capitolul 6 se deschide a cincea pecete. Cand se intampla aceasta, as zice eu ca in 21.12, aceasta fiind o data oglinda, exact ca si palmele noastre cu cinci degete, inca un argument al deschiderii celei de-a cincea peceti, sufletele celor injunghiati (gandesc eu, raniti in inima, la modul figurat) ce poarta cuvantul lui Dumnezeu, au inceput sa strige: “Pana cand Stapane Sfinte si adevarate nu vei judeca si nu vei razbuna sangele nostru?” Este ceea ce vad ca se cam intampla in zilele acestea. Multi au fost cuprinsi de frustari si de dezamagire si am auzit acum, mai des ca niciodata: “Pana cand Doamne, cat mai trebuie sa asteptam?” Li s-a spus atunci sa stea in tihna, inca putina vreme, ca sa se implineasca numarul celor ce si-ar da viata in slujba lui Dumnezeu.
7.     In acelasi capitol 6 se deschide si a 6-a pecete. Atunci Soarele s-a facut negru si Pamantul a inceput sa se cutremure. Poate semnifica si aceasta imagine ca ceva ce s-ar petrece in mod real, sau ceva ce se intampla in interiorul fiecaruia dintre noi. Poate reprezenta acele stari de scuturare de tot raul, concomitent cu sentimentul de intunecare a sufletului, aceasta curatire producandu-se prin stari excesive de nervozitate si furie, menite sa arunce cu putere, totul, in afara.
8.     Acum vine partea interesanta. Nu se trece la deschiderea celei de-a saptea peceti inainte de a se face o actiune: pecetluirea celor 144.000 de suflete (reprezentate prin misionari aflati in slujba lui Dumnezeu) dar si a altor suflete care stateau la Poarta Raiului si care dadusera impreuna cu ceilalti, slava lui Dumnezeu. Acest aspect este prezentat in capitolul 7. Asa cum se scrie intr-un paragraf, aceasta pecetluire se face inainte de a se vatama Pamantul si marea si copacii, astfel incat acesti oameni sa nu poata fi atinsi de cele ce urmeaza sa vina. Vin si completez aici, cum oare ar putea sa nu fie atinse aceste spirite de cele ce vor urma? Unica posibilitate, fara prea mari batai de cap, ar fi sa fie mutate in niste dimensiuni paralele acestui 3D.
9.     Trecem la capitolul 8, la deschiderea celei de-a saptea peceti. Atunci apar sapte ingeri, cu cate o trambita fiecare, anuntand cate o actiune. In acest capitol se vorbeste despre primele patru trambite, despre distrugerea unei treimi din Terra, cu vegetatie, cu rauri, precum si pieirea unei treimi din populatie. Aceste scenarii s-ar aplica dupa o logica simpla, celor ramasi in dimensiunea a 3-a. Este primul “Vai”. Este denumit in Apocalipsa primul vai si nu val, asa cum multi sunt obisnuti din cartile lui Sal Rachele. Sal Rachele spune ca Fondatorii i-au transmis ca se considera, ca fac parte din 3D, aceia care nu stiu de Dumnezeu, care isi imagineaza ca daca au bani si case si masini si putere, toate acestea sunt rodul muncii si desteptaciunii lor. Eu consider ca ar putea fi salvat si un betiv, cazut in patima alcoolului, poate din cauza unor necazuri, ajuns sa nu mai poata controla si gestiona acest aspect din viata lui, care in putinele clipe de trezie, sta plangand in fata unei icoane si roaga Divinitatea sa il ajute sa iasa din acest vartej. Ar putea fi salvata si o femeie care a ajuns sa se prostitueze ca sa isi intretina mama si inca trei copii pe care ii are acasa, iar in drumurile ei mai da si un banut la un cersetor amarat. Ar putea fi salvat si bogatul care are o multime de bunuri si care constientizeaza in fiecare clipa ca nimic din toate acestea nu le-ar fi avut daca nu ar fi fost ingaduit de la Dumnezeu. Cei ce gandesc in acest fel, isi amintesc sa mai faca danii si celor saraci. Nu pot sa nu adaug ca exista si o latura de oameni ce se afla pe un drum spiritual, insa pe de alta parte, manifesta egoism, orgoliu iesit din comun, le lipseste compasiunea si iubirea, sunt individualisti, tot ce fac este doar pentru ei. Daca ii intrebi, sunt absolut siguri ca pasesc in 4D, ba chiar in 5D. Eu nu sunt asa convinsa.
10.In capitolul 9 se pomeneste despre trambitele a cincea si a sasea, precum si de al doilea “Vai” si de al treilea “Vai”. Eu cred insa sincer, ca omenirea inca din acest an, prin liberul ei arbitru, nu a mai ales prost, ca in cazul optarii pentru Rastignirea lui Iisus, acum 2000 de ani, ci a ales de aceasta data sa dezvolte calea iubirii. Cu pasi mici si greoi, dar acest drum a ales. De aceea au fost trimise toate aceste spirite inalte pe Pamant de catre Bunul Dumnezeu, ca sa ajute sa creasca samanta iubirii plantata de Iisus si sa ii invete si pe altii sa faca asta. E unica sansa de salvare. Daca s-ar merge in continuare pe aceasta cale, din ce in ce mai intens, daca cei ce ar ramane in continuare in 3D ar alege sa traiasca in iubire si compasiune, ar constientiza ca nimic nu se poate realiza fara Dumnezeu, multe dintre cele profetite s-ar putea schimba radical, deoarece energia iubirii slabeste forta diavolului. Se vede limpede ca Bunul Dumnezeu iubeste mult oamenii, le-a trimis ajutoare de nadejde prin spiritele inalte care s-au intrupat aici in ultimii zeci de ani, prin copiii foarte speciali, prin permiterea ajutorului extraterestru, chiar daca deocamdata, in mare parte, este la nivel nevazut si nestiut de nimeni. Simt ca doreste sa modifice cumva acest final cataclismic, Bunul nostru Tata Ceresc.
11.In capitolul 10 se pomeneste de trambita a saptea care vesteste incheierea acestei lucrari venite de la Dumnezeu.
12.In primele 10 capitole au fost reprezentati toti pasii prin care ar trece omenirea pana la punctul final. De la capitolul 11 mai departe, imi dau seama ca nu este o continuare a ceea ce s-a spus pana la finele capitolului 10, in care un Inger ii si cere Sfantului Ioan sa inghita carticica in care stateau cele povestite, la care se adauga si o bucata pe care nu a avut voie sa o povesteasca. 
13.Regasesc in aceasta a doua jumatate a Apocalipsei Sfantului Ioan, in capitolele de la 11 la 20, si multe lucruri pe care le putem recunoaste ca s-au intamplat, ca le-am trait deja. Trebuie citita aceasta parte cu intelepciunea pe care trebuie sa o manifestam si atunci cand citim pildele lui Iisus. Daca se spune despre o fiara ca stapaneste Pamantul, asa cum si Parintele Arsenie Boca o denumea hidra cu multe capete, ne dam seama ca este o reprezentare figurata a caracatitei ce si-a intins tentaculele prin toate sistemele economice si financiare ale lumii, pentru ca stapanind aceste sectoare, stapaneste practic tot si asta nu urmeaza sa se intample, este ceva ce se deruleaza deja de multi, multi ani. Se vorbeste de asemeni despre insemnul fiarei. Oare chiar credeti ca trebuie purtat la propriu acest insemn in frunte? Sunt multi care il poarta la nivel nevazut, in plan energetic, pentru ca au ales sa se inchine fiarei, din atasament pentru bani, putere, adica ceea ce multi dintre noi numesc “ciolan”. Toate acestea, uitand sa mai faca si pentru semenii lor cate ceva. Se vorbeste despre desfranare, reprezentata printr-o femeie ajunsa la rang de imparateasa. Vi se pare oare ca traim vremuri in care defilam cu decenta, cu bunul simt, virtuti care pentru multi sunt pierdute cu mult timp in urma? Se vorbeste despre femeia ce a dat nastere unui fiu si este urmarita de balaur. Si aceasta femeie ar putea exista la propriu, multi considerand ca ea cu fiul ei ce ar avea acum cam sase ani, traieste in Romania, dar ar putea fi si o reprezentare figurata. Vorbim cu totii in ultima vreme despre faptul ca iesim din perioada de influenta a energiei masculine, ca ne indreptam catre energia feminina, menita sa renasca spiritualitatea si sa trezeasca constiinta oamenilor. Iata femeia si iata fiul! Nu mai amintim actiunile balaurului cel mare, ca aceste lucruri sa nu se petreaca sau macar sa fie intarziate cat se poate de mult.
14. Nu as parasi aceste capitole fara sa mai fac o remarca. Se spune in capitolul 11 despre doi martori ai lui Iisus, avand putere foarte mare de la Dumnezeu, care au pastorit timp de 1260 de zile. Au fost prinsi, omorati de catre fiara, li s-au lasat trupurile sa zaca timp de 3 zile si jumatate pe drum, dupa care au fost reinviati, vazandu-se astfel puterea lui Dumnezeu. In capitolul 12 se spune despre femeia urmarita de balaur, ce a primit doua aripi de vultur, a zburat in munti si a stat ascunsa si a primit acolo hrana din cer, ghiciti cat timp, tot 1260 de zile. A iesit apoi fiara din adancuri, se spune in capitolul 13. Va redau acum exact paragraful din acest capitolul, care mie mi se pare cel mai interesant si anume paragraful 5: “Si i s-a dat ei gura sa graiasca semetii si hule si i s-a dat putere sa lucreze timp de patruzeci si doua de luni”. Daca facem niste calcule sumare, si 1260 de zile si patruzeci si doua de luni inseamna cu aproximatie cam trei ani si jumatate. Reamintesc unora si le fac cunoscut altora, in cartea lui Radu Cinamar, “Viitor cu cap de mort”, la intalnirea care a avut loc cu Parintele Arsenie Boca, in anul 1986, acesta a profetit urmatoarele: “peste aproximativ 20 de ani va avea loc pe teritoriul Romaniei o descoperire epocala (s-a intamplat un pic mai devreme, cand s-a facut descoperirea galeriilor din Muntii Bucegi si a tot ce se afla acolo, in anul 2004). Din cauza acestei descoperiri, la cativa ani mai tarziu, poporul roman va fi foarte oprimat, va avea o viata tare amara si va dura aceasta perioada, 3 ani si jumatate.” Mergand un pic inapoi in timp, as zice ca aceasta perioada a inceput cam pe la jumatatea anului 2009, cand criza economica a luat amploare si efectele ei au inceput sa se simta nu doar la noi, ci la multe alte popoare ale planetei. Provoc numerologii la o analiza a acestor numere, 1260 de zile, 3 ani si jumatate, 3 zile si jumatate si ii astept cu comentarii si idei suplimentare.
15.Vin la final cele mai frumoase capitole, 21 si 22, despre Cerul cel nou si Pamantul cel nou, despre Raul Vietii si Pomul Vietii. Multi au cunoscut deja cele scrise in aceste doua capitole. Raul Vietii coboara din Tronul lui Dumnezeu si al Mielului, este noua energie. Pomul Vietii este unul ce isi ia seva din acest rau, facand roade de 12 ori pe an, cate o data in fiecare luna. Nu cumva reprezinta acesta, cele 12 energii cristice venite prin portalurile deschise pe parcursul anului 2012, in fiecare luna, in 01.01, 02.02, 03.03 si asa mai departe pana la 12.12? Cele 12 initieri cu noua energie cristica le aveti expuse pe acest blog si pentru cine nu a facut-o pana acum, inca le mai poate cere, Domnului nostru Iisus Hristos. “Cere si ti se va da” spunea Mantuitorul intr-o pilda a Sa. Nu uitati de acest sfat niciodata, daca vreti sa primiti de la Divinitate. Ar putea exista de acum incolo alte 12 energii ce vin in anul 2013 si alte 12 energii ce vin in anul 2014 si asa mai departe. In ultimele 4 zile, vad in permanenta imaginea unui cub, la inceput imi aparea negru, acum, auriu stralucitor. Nu mica mi-a fost mirarea sa citesc in capitolul 21, cum unui inger, i s-a cerut sa masoare dimensiunile noii cetati, ale noului Ierusalim. Dupa masuratoare, s-a constatat ca cetatea are “lungimea si largimea si inaltimea, deopotriva”. Un cub. Aceasta viziune, acest cub, nu are legatura cu 3D, cum multi ar putea fi tentati sa creada, ci este doar o vestire, data prin intermediul unei imagini care se coreleaza perfect cu cele scrise in Apocalipsa, ca si reprezentare, pentru noua cetate. Multi dintre noi au inceput deja sa o vada, sa se apropie de ea. Cetatea aceasta are la temelie 12 pietre pretioase adica 12 cristale, din nou cifra 12. 

“Si cetatea nu are trebuinta de Soare, nici de Luna, ca sa o lumineze, caci Slava lui Dumnezeu a luminat-o si Faclia ei este Mielul.”

Inchei prin a aminti ca acest cuvant, “apocalipsa” vine de la grecescul “apocalypsis” care inseamna “descoperire, revelatie” si in nici un caz sfarsit.

Pace si Iubire!

58 de comentarii:

  1. Apocalipsa lui IOAN a fost scrisa in urma cu aproximativ 1900 de ani!Credeti ca oamenii de atunci aveau nivelul intelectual suficient de elevat pentru a o interpreta asa cum o face Ashtara?Eu unul,nu cred!
    P.S.
    In ultima vreme au aparut postari care sustin ca:
    1.Apocalipsa se va derula si altfel decat este afirmata de IOAN in NOUL TESTAMENT.
    2.Profetiile Sfantului Parinte Arsenie Boca si Sfantului Parinte Cleopa nu se adeveresc.
    3.Reincarnarea nu exista si este o "scorneala"a socialistilor germani de pe la 1900....
    Mai ramane sa aflam ca Domnul nostru IISUS HRISTOS a fost o "poveste" si ca trebuie sa practicam toti circumcizia si sa studiem Tora si Cabala.....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonim, pentru că observaţiile tale se referă şi la o postare de-a mea, trebuie să fac câteva precizări. În ortodoxie termenul „profeţie” se aplică anunţării unor evenimente viitoare conţinute în Sfânta Scriptură. În orice alt caz folosirea lui este abuzivă şi se foloseşte în mod corect termenul „prezicere”. Aşadar, dacă părintele Cleopa ori părintele Arsenie Boca au anunţat anumite evenimente din viitor, atunci avem de a face cu „preziceri”, şi nu cu „profeţii”. În spiritualitatea ortodoxă, expresia de „sfinţii părinţi” are un înţeles precis: se referă la acei sfinţi teologi care au contribuit la definitivarea doctrinei ortodoxe (ca „instrumente” ale Duhului Sfânt), în special în contextul marilor sinoade ecumenice, opera lor fiind parte a Sfintei Tradiţii (care împreună cu Sfânta Scriptură constituie revelaţia sau descoperirea dumnezeiască). Astfel, sunt teologii sfinţi care au fost ucenici ai sfinţilor apostoli (numiţi şi „părinţi apostolici”), precum Sf. Dionisie Areopagitul. Teologi sfinţi din primele 5 secole (inclusiv Sinodul 4 de la Calcedon), precum Sf. Ioan Gură de Aur. Teologi sfinţi de până în sec 8 (al marilor sinoade ecumenice), dar şi unii teologi din sec. 14, în special Sf. Grigorie Palama. În toată această perioadă sunt şi alţi teologi cunoscuţi care nu sunt consideraţi „sfinţi părinţi”, ci doar „scriitori bisericeşti”,precum Origen, Evagrie Ponticul. Părintele Arsenie Boca este cel care a tradus din greacă în română Filocaliile, adică o parte importantă a Sfintei Tradiţii şi a operei sfinţilor părinţi. Cu siguranţă el cunoştea şi respecta distincţia la care fac referire aici. Deci expresia „sfântul părinte” Arsenie Boca este nepotrivită. La fel şi expresia „sfântul” Arsenie Boca. Pentru că în ortodoxie nu credincioşii canonizează, ci, în cazul acesta, Biserica Ortodoxă, conform unor norme din dreptul bisericesc. În plus, a-l numi în aceste condiţii „sfânt” pe părintele Arsenie Boca ar presupune să nu înţelegem spiritul ortodoxiei, de care era animat profund părintele Arsenie, care este duhul smereniei şi al lepădării de sine. Cel mai bun exemplu este „Tomul Aghioritic”, semnat în sec. 14 de călugări isihaşti de la Sf. Munte Athos, care alături de numele lor adaugă şi semnul smereniei lor, adică al ortodoxiei lor: „Filotei, cel mai mic dintre ieromonahi”, „Gherontie Maruli, pacatosul”, „Moise, neinsemnatul batran, cel mai mic intre monahi” etc. Astfel, şi părintele Arsenie Boca (care a şi tradus Tomul Aghioritic), tot aşa ar fi spus despre el: păcătosul, cel mai mic dintre duhovnici. Pentru că acesta este spiritul ortodoxiei, cel adevărat. Referitor la „reincarnare”, ar fi normal să îţi susţii poziţia măcar cu un text din Sânta Tradiţie sau din Sfânta Scriptură sau din scriitorii bisericeşti sau din duhovnici, sau din scrierile părinţilor Cleopa şi Arsenie Boca din care să rezulte că tradiţia ortodoxă admite „teoria reîncarnării”. Iar dacă nu poţi (şi aşa va fi, pentru că nu există), atunci eşti obligat să te dezici de această „teorie”, dacă eşti creştin. Sec. 19 începe cu anul 1800, nu 1900. Referitor la nivelul intelectual al oamenilor din anul 100 dH, îi poţi lua în calcul pe „părinţii apostolici”, care au fost ucenici ai apostolilor, precum: Barnaba, Clement Romanul, Ignatie Teoforul Policarp al Smirnei, Herma, Papias. Dar mai ales pe Sf. Dionisie Areopagitul, de exemplu cu a sa „Despre teologia mistică”.

      Ștergere
    2. Imi cer iertare cu aceasta interventie. Sunt crestin-ortodoxa si iubesc religia mea, merg la biserica si particip cu drag la o Sfanta Liturghie, dar inca de mic copil am simtit ca are o mica-mare problema. E prea plina de reguli, de dogme, multe dintre ele ingradesc pur si simplu libertatea spiritului si deseori, au existat reale cazuri in care au fost pusi credinciosii pe fuga, i-a indepartat in loc sa ii apropie. Religia noastra ortodoxa ne invata deseori de frica fata de Dumnezeu, de mania lui Dumnezeu. Este de neconceput pentru mine sa imi imaginez pe Dumnezeu, Iubire Pura, ca fiind manios. N-am putut face asta in toata viata mea. Am citit candva o carte: "Din invataturile Parintelui Porfirie". Parintele Porfirie a trait o mare parte din viata sa la Muntele Athos. La un moment dat, prin prisma intamplarii cu un credincios, Parintele a avut o revelatie. Credinciosul a venit sa isi spovedesca pacatele. Erau cam multe si cam adanci. Parintele i-a dat o multime de canoane, spunandu-i ca neaparat trebuie sa le faca, altfel nu are nici o sansa sa intre in Imparatia lui Dumnezeu si chiar si asa, probabilitatea de a se intampla asta, ramane foarte mica. A incercat sa il sperie putin. A venit credinciosul anul urmator. L-a recunoscut Parintele si l-a intrebat daca a facut ce i s-a spus. Credinciosul a raspuns atunci ca a stat el si s-a gandit, ca daca tot nu are sanse sa paseasca in Imparatia lui Dumnezeu nici daca le face, nici daca nu le face, atunci nu le-a mai facut, de ce sa se mai trudeasca? Din toata aceasta intamplare Parintele Porfirie a tras o singura invatatura "Mai aproape de Dumnezeu nu se ajunge cu frica, ci cu iubirea" Din acel moment, nu a mai dat vreodata vreun canon, pana la sfarsitul vietii sale si a apropiat multi credinciosi, povestindu-le ca si daca au facut fapte rele, Dumnezeu este iubitor si iertator. Ulterior, credinciosilor li s-a deschis cu adevarat inima catre Dumnezeu si nici prin cap nu le-a mai trecut sa comita acele pacate, dar nu pentru ca ar fi putut fi pedepsiti, ci pentru ca asa le-a dictat lor constiinta. Acolo ar trebui sa ajunga tot omul. Cred sincer ca pe Bunul Dumnezeu chiar nu il intereseaza daca il numim pe Parintele Arsenie Boca, Sfantul Parinte Arsenie sau Sfantul Arsenie. Atat timp cat noi credinciosii il iubim cu toata inima si simtim ajutor de la Dansul, este tot ce trebuie. Sunt foarte multe de discutat si despre reincarnare si despre faptul ca nu suntem singuri in acest Univers, dar riscam sa intram in niste polemici si acesta este ultimul lucru pe care mi-l doresc sa il fac. Am simtit nevoia sa fac acest comentariu acum, asa cum discut si cu preotii de la Sfanta Biserica de care apartin, ca este necesara un pic mai putina ingradire si mai multa iubire fata de aproapele si intelegere fata de micile lui greseli. Ii multumesc lui Dumnezeu ca a venit un Paroh nou, care este pe aceeasi lungime de unda cu mine si chiar a inceput sa demareze un proiect pentru ajutorarea celor nevoiasi, ii mustra bland pe credinciosi, intr-un mod in care nimeni nu s-ar putea supara pe dansul, atunci cand ii vede ca se iau la cearta prin biserica si ii invita la ceva mai multa iubire intre ei. De cand a sosit dansul parca s-a schimbat aerul in biserica. Ce lucruri marete poate face iubirea! Aceasta este in cele din urma ceea ce conteaza, mai mult decat orice. Aceasta a dorit sa ne spuna Domnul nostru Iisus Hristos. Referitor la puterea de intelegere a celor din acele vremuri, aici dau dreptate. Au existat in toate timpurile spirite inalte, fapte marete si chiar cunoastere la care ne dorim noi multi in zilele noastre, sa putem avea acces. Toata Pacea si Iubirea!

      Ștergere
    3. Este adevărat, sunt multe dogme, canoane, reguli. Dar ele ţin de istoria dramatică a creştinismului, care a suferit la fel de multe şi de puternice atacuri încă din primele secole, atacuri ale ereziilor, şi a fost nevoit să îşi apere puritatea doctrinei exprimând-o în formulări dogmatice fixe, de necontestat, obligatorii, iar puritatea riturilor printr-un sistem de canoane şi reguli. A fost o reacţie de apărare în faţa atacurilor duşmanilor spiritualităţii creştine („duhul lui antihrist”, cum spune Sf. Ioan în Epistole). De exemplu, chiar în vremea lui Constantin (deci la începutul creştinismului ca religie, civilizaţie), un atac devastator a venit de la erezia „ariană”, care pretindea că Hristos nu este o Persoană din Treime, că nu este „de o fiinţă” cu Tatăl. Adică era atacată doctrina Sfintei Treimi, însăşi fundamentul creştinismului. Putea fi finalul creştinismului. Atunci, la primul sinod ecumenic (Niceea, 325 dH), „sfinţii părinţi” au elaborat o formulare dogmatică cu privire la Sfânta Treime, „Crezul”, care este dogma Sfintei Treimi. Fără această dogmă nu ar mai fi existat creştinism. Puţin mai târziu a venit atacul ereziei „monofizismului”, care a fost învinsă în Sinodul de la Calcedon din 451, care a formulat dogma celor două firi (umană şi dumnezeiască) unite în persoana lui Hristos, „Dumnezeu adevărat şi om adevărat”. De aceea aceste dogme sunt numite „sfintele dogme”, pentru că ele exprimă doctrina, spiritualitatea creştină în puritatea ei originară, nealterată de erezii. Ele sunt considerate opera Duhului Sfânt, care a acţionat prin sfinţii părinţi în cadrul sinoadelor, şi de aceea fac parte din Sfânta Tradiţie, operă dumnezeiască la fel ca Sfânta Scriptură. S-a format un curent de opinie potrivnic dogmelor, adoptat până şi de unii creştini practicanţi, care nu mai cunosc faptul că acestea sunt parte a Sfintei Tradiţii şi că denigrarea lor este un păcat contra Duhului Sfânt, de la care emană. În plus, pentru ortodocşi sunt cu atât mai preţioase pt. că ele au menţinut puritatea doctrinară în raport cu catolicismul. Astfel, doctrina cu privire la Sfânta Treime este alterată în catolicism prin concepţia, străină de spiritualitatea creştină originară, conform căreia Duhul Sfânt purcede şi din Fiul. La fel, catolicismul a pierdut doctrina „energiilor necreate, dumnezeieşti”, care izvorăsc din Fiinţa dumnezeiască şi prin care Dumnezeu se face cunoscut oamenilor şi îi mântuieşte, doctrină care e esenţa isihasmului şi a vieţii monastice şi care a fost apărată prin Sinodul de la Constantinopol de la 1341, în frunte cu Sf. Grigorie Palama şi a primit o formulare dogmatică. Frumoase povestea părintelui Profirie şi ideea că iubirea apropie mai mult decât frica de Dumnezeu iar că îndreptarea trebuie să pornească din conştiinţa credinciosului şi nu din teamă, constrângere. Dar în orice religie, chiar dacă în mod normal predomină aspectul de „milă”, de „iubire” al lui Dumnezeu, inevitabil trebuie să existe şi aspectul de „rigoare”, de „dreptate”, de pedeapsă. Pentru că natura umană include şi posibilităţi de o extremă inferioritate (darul libertăţii implică şi posibilitatea de a-L respinge pe Dumnezeu, negarea Lui, a lumii şi a noastră înşine). Un om care deliberat alege calea negaţiei în mod necesar se va confrunta cu aspectul de „rigoare”, adică cu „dreptatea” lui Dumnezeu, şi nu cu „mila” Lui. Dar în măsura în care se pocăieşte, va cunoaşte şi aspectul de „mizericordie divină”. Aş mai adăuga că atitudinea de negare a „sfintelor dogme” (doctrina, spiritualitatea), adică îmbrăţişarea ereziilor, constituie cel mai grav păcat (contra Duhului Sfânt). În iconografia ortodoxă demonii care pun stăpânire pe eretici sunt pictaţi în roşu (culoarea „fiarei”) şi sunt mai mari (restul, sunt negri). Ce frumos îl descrii pe noul preot! denis (comentariul anterior îmi aparţine).

      Ștergere
    4. Asa este Denis, eu nu spun ca toate dogmele sunt sau au fost rele, spun doar ca exista si multe fara rost. Pace si Iubire!

      Ștergere
  2. Aş vrea să atrag atenţia asupra câtorva elemente, în ordinea în care apar în text. La „a şaptea pecete”, când „a trâmbiţat al şaselea înger” se arată că oamenii „nu s-au pocăit … ca să nu se mai închine demonilor…Şi nu s-au pocăit nici de fermecătoriile lor” (cap. 8, 20, 21). Apoi se spune că „neamurile vor călca în picioare cetatea sfântă” (cap. 11, 2), că „vor privi la trupurile” celor doi prooroci trimişi de Hristos „şi nu vor îngădui ca ele să fie puse în mormânt”, „iar locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor” (cap. 11, 3, 9, 10). Apoi se spune că „tot pământul s-a minunat mergând după fiară…Şi s-au închinat balaurului…şi s-au închinat fiarei zicând: Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?” (cap. 13, 3, 4). Se mai arată că „fiarei i s-a dat stăpânire peste toată seminţia poporul şi limba şi neamul…şi i se vor închina ei toţi cei ce locuiesc pe pământ, ale cărora nume nu sunt scrise în cartea vieţii…” (cap. 13, 7, 8). Se mai arată că cea de a doua „fiară” „face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dintâi…şi face semne mari, încât şi foc face să se pogoare din cer, pe pământ, înaintea oamenilor…şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pământ prin semne...şi ea îi sileşte pe toţi…ca să îşi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte…adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” (cap. 13, 12-17). Iar un înger spune: „Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei…va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu…şi se va chinui în foc…” (cap. 14, 9, 10). Apoi se arată că „oamenii au hulit numele lui Dumnezeu…şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă” (cap. 16, 9). Apoi se arată că „duhuri diavoleşti, făcătoare de semne…se duc la împăraţii lumii întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu…Şi i-au strâns la locul ce se cheamă evreieşte Harmaghedon” (cap. 16, 14). Şi se vorbeşte despre 10 împăraţi care „au un singur cuget şi puterea şi stăpânirea lor o dau fiarei” şi care „vor porni război împotriva mielului” (cap. 17, 12.14). Apoi se spune: „Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului, şi oştirile lor adunate, ca să facă război cu Cel ce şade pe cal şi cu oştirea Lui” (19, 18). Din toate aceste elemente ce concluzie se desprinde cu evidenţă? Că va veni o perioadă când lumea noastră va fi invadată de forţele demonice, care, printr-o „lucrare de amăgire”, de „înşelare”, îi vor determina pe oameni să li se „închine”, pentru că, amăgiţi fiind, vor crede că au de a face cu „puteri dumnezeieşti” (vor zice: „Cine este asemenea fiarei şi cine poate să se lupte cu ea?”): Influenţele demonice vor face „semne” prin care să imite „puterea dumnezeiască”, prin care să imite acţiunea forţelor spirituale, dar vor fi semne mincinoase, iar spiritualitatea aceasta va fi o „spiritualitate pe dos”. Mai exact, forţele demonice vor crea aparenţa unei reveniri la „tradiţie”, aparenţa unei „reînnoiri spirituale”. Pentru aceasta vor folosi simboluri şi semne, imitând modul de viaţă tradiţional, dar vor fi în realitate „simboluri inversate”, satanice. În cele din urmă, majoritatea oamenilor vor crede în această religie inversată, ce va fi în realitate „satanism” şi conduşi de forţele demonice vor „porni război” împotriva adevăratelor forţe spirituale. Va fi deci o totală confuzie şi „subversiune”, în care „răul” se va substitui „binelui” (când urâciunea pustiirii va sta în locul cel sfânt”) şi îi va angaja pe oameni într-o luptă împotriva „binelui” („Harmaghedonul”). Aşa se justifică „urgiile” trimise de Dumnezeu: sunt trimise împotriva unei omeniri demonizate şi nu împotriva celor care au nu s-au lăsat amăgiţi şi au recunoscut adevărata putere a lui Dumnezeu. denis

    RăspundețiȘtergere
  3. Denis, este alegerea spiritului tau sa vada totul in acest fel sumbru. Constat ca agreezi sa accentuezi si sa scoti in evidenta tot ce este mai urat si mai intunecat. Insa atentie, ce permiti mentalului tau sa atraga si pe ideile pe care tatonezi cel mai tare, de aceea vei avea parte, cum s-ar spune, de ce iti este frica de aia nu scapi. Eu vin inca o data si spun, sa nu uitam de puterea infinita a gandurilor noastre, sa incercam sa ne formam o viziune pozitiva, sa facem cel putin haz de necaz daca mai mult nu se poate momentan si sa luam in calcul 2 posibilitati:
    1. profetiile nu se vor indeplini in totalitate, pentru ca omenirea va alege alt stil de a fi si poate fi iertata de multe dintre acestea.
    2. ceea ce este prezentat acolo, asa cum am scris si in articol, ar putea avea alte semnificatii decat putem avea noi tendinta sa interpretam la o prima vedere.
    Cred ca daca toti oamenii am gandi asa de negativ, chiar nu am avea nici o sansa sa modificam ceva.
    Din cunostintele mele, nu exista un singur viitor, am mai scris asta prin diverse comentarii. Liberul nostru arbitru il poate modifica semnificativ. Daca fiecare om de pe Pamant ar privi viitorul cu incredere, cu lumina, cu iubire, s-ar putea crea ceva ce nu ar permite sa se implineasca nici macar un cuvant din cele scrise mai sus. Din pacate doar unii fac aceasta si pentru ca nu stim cat sunt de multi, nu putem sti nici ce procent se va implini din aceste profetii.
    Tot ce ne ramane de facut, zic eu, este sa ne propunem sa vedem totul un pic mai roz. De pilda, eu consider ca nu voi ajunge niciodata in viata mea sa traiesc ceea ce tu punctezi, pentru ca sunt posibile doua lucruri: ma pecetluieste Dumnezeu, sau daca nu sunt demna de aceasta pecete, provoc o situatie care sa imi aduca moartea fizica. In oricare din cazuri, parasesc acest plan. Asa ca nu imi fac nici cea mai mica grija. Iar pana atunci nimic pe acest Pamant nu ma poate opri sa visez la o lume mai buna, la o lume in lumina si in spiritualitate! Pace si Iubire!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ashtara, aspectul este într-adevăr sumbru, dar rezultă aşa din chiar textul profetic, eu doar l-am semnalat. Însă este parţial sumbru, sau relativ sumbru. Din 2 motive. Pe de o parte, profeţia arată că pe durata „domniei lui antihrist” vor exista şi oameni care nu se vor lăsa înşelaţi de „lucrarea de amăgire” (II Tes, 2, 11), şi care se vor bucura de „mila” lui Dumnezeu. Vor suporta „rigoarea” şi „dreptatea” lui Dumnezeu („urgiile”) numai cei care vor crede în „lucrarea de amăgire”, adică „fiii pierzării” (cum îi numeşte Sf. Pavel - II Tes, 2, 10). Pe de altă parte, triumful „domniei lui antihrist” va fi aparent şi trecător, pentru că acestei „domnii” îi va pune capăt intervenţia directă a adevăratelor forţe spirituale (cap. 19 „Hristos biruieşte fiara”), având loc „redresarea”, cu care se va ajunge la momentul ultim al ciclului („Iar îngerul pe care l-am văzut stând pe mare şi pe pământ…s-a jurat pe Cel ce este viu…că timp nu va mai fi…atunci va fi săvârşită taina lui Dumnezeu” – cap. 10, 5-7). Deci imediat după „biruirea fiarei”, după „redresare”, „timp nu va mai fi” şi kali-yuga va fi încheiată (şi întregul manvantara). Aşadar, finalul kali-yuga va include şi distrugerea „domniei lui antihrist”, adică aspectul „benefic” va triumfa în finalul ciclului asupra celui „malefic”. După finalul benefic al acestui ciclu (al 7-lea manvantara) şi înainte de ciclul următor (al 8-lea manvantara), va avea loc „judecata de apoi” („discriminarea” rezultatelor ciclului), care va avea şi ea un aspect benefic şi unul malefic, în sensul că „aleşii” vor cunoaşte „mila” lui Dumnezeu (în „dreapta” lui Dumnezeu, în „Ierusalimul ceresc”), iar „fiii pierzării” vor cunoaşte „dreptatea” lui Dumnezeu (în „stânga” lui Dumnezeu, în „iezerul cel de foc”, „tenebrele exterioare” – adică domeniul subtil inferior). Dar iarăşi aspectul benefic va triumfa, în sensul că „Ierusalimul ceresc” va deveni „paradisul”, „vârsta de aur”, sattya-yuga a ciclului următor (al 8-lea manvantara), care îşi va începe cursul („Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut” – Cap. 21, 1). În concluzie, triumful aspectului malefic e vremelnic, iar aspectul benefic va triumfa asupra aspectului malefic, care piere în întregime. În hinduism, „redresarea” de la finalul ciclului („ziua Domnului” în Evanghelie sau „parusia”) este opera celui de-al 10-lea avatara a lui Vishnu. Referitor la „domnia lui antihrist”, ea reprezintă o posibilitate a acestui ciclu; chiar dacă e inferioară în cel mai mare grad şi cea mai de temut şi ultima, ea este inclusă în posibilităţile ciclului şi nu are cum să nu se manifeste (dacă nu s-ar manifesta ciclul nu s-ar putea încheia). Caracterul ei necesar e exprimat în Evanghelie în forma: „Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala” (Matei, 18, 7). Şi e exprimat şi de Sf. Pavel care arată că Dumnezeu însuşi le „trimite fiilor pierzării, fiindcă ei nu au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască, o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (II Tes, 2, 11). Această posibilitate inferioară este implicată în liberul arbitru; el conţine inclusiv posibilitatea de a-L nega pe Dumnezeu, iar aspectul extrem al acestei negaţii este tocmai „domnia lui antihrist”, adică perioada în care oamenii se vor „închina demonilor” (cap. 8, 20), iar demonii vor sta în „locul cel sfânt” (printr-o operă de subversiune). Aceasta este aspectul „negativ” al liberului arbitru (extrem negativ) şi nu poate să nu se manifeste. Adică chiar vor exista oameni care se vor lăsa înşelaţi de „lucrarea de amăgire”, iar în acea perioadă vor fi majoritari. Important este ca noi să nu fim printre ei, să nu ne lăsăm amăgiţi, pentru că trăim timpurile în care se pregăteşte „domnia lui antihrist” („pentru taina fărădelegii se şi lucrează”, cum spune Sf. Pavel). denis

      Ștergere
  4. Frumos articol. Te sarut si te imbratisez.Anda

    RăspundețiȘtergere
  5. Insasi notiunea de DUMNEZEU EXCLUDE crima,inselatoria,minciuna,distrugerea,boala,raul insusi....Nu putem noi,amaratii de pamanteni,harshaiti in rele,criminali si mincinosi sa "profetim" ce si cum va fi si mai ales cand....Mai cititi inca odata cele spuse de DOMNUL nostru IISUS HRISTOS in NOUL TESTAMENT si lasati "profetiile"iudeo-masonilor...Lumea asa cum o cunoastem noi astazi se va transforma din temelii,se va schimba total in sensul general al UNIVERSULUI creat de DUMNEZEU,adica al EVOLUTIEI!!! Ati vazut vreunul dintre voi EVOLUTIE in "rau"?IUBIRE si CUNOASTERE....IUBESTE-TI APROAPELE ca pe tine insuti,spunea DOMNUL nostru IISUS HRISTOS! Asa sa faceti....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Perfect de acord! Pace si Iubire!

      Ștergere
    2. Eu stiu un singur lucru la toate cursurile esoterice pe care le-am facut la sfirsitul lui am depus un juramint in care ne luam angajamentul ca indiferent de cunostiintele acumulate si de puterea pe care o primeam nu vom face rau nimanui indiferent daca are suflet sau nu.....apoi stiu un lucru Dumnezeu este in toate si in tot ca sunt plante ,animale ,oameni,in absolut orice.....daca il ai pe Dumnezeu in tine iubesti creatia sa ,daca nu, atunci aduci degeaba argumente din Biblie.
      Eu spun SLAVA LUI DUMNEZEU petru toate si mai ales ca pamintul ascensioneaza fara cele trei zile de intuneric noi numai ne-am adus contributia....bucurie si iubire multa o meritam din plin,Raisa

      Ștergere
    3. Ai perfecta dreptate. Slava Bunului Dumnezeu! Pace si Iubire!

      Ștergere
  6. "Iar dacă nu poţi (şi aşa va fi, pentru că nu există), atunci eşti obligat să te dezici de această „teorie”, dacă eşti creştin." Eu sunt crestin ortodox in teorie dar in practica prefer sa ma identific ca fiind simplu spiritual, adica constient de latura spirituala a realitatii. Daca crestinismul ma obliga sa-mi inchid ochii sau sa o fac pe-a prostul, atunci ma simt obligat sa ma dezic de religia crestina.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta inseamna trezire dragul meu Paul, ai perfecta dreptate. Iti sunt datoare cu ceva. Vreau sa stii doar ca nu mi-am uitat promisiunea. O sa iti scriu pe e-mail. Pace si Iubire!

      Ștergere
    2. Paul, înţeleg că, aşa cum am anticipat, ai ajuns la concluzia că teoria „reîncarnării” este ceva complet străin tradiţiei creştine. În plus, de la apariţia şi răspândirea ei, teologi şi duhovnici ortodocşi (inclusiv părintele Cleopa şi părintele Arsenie Boca) au încercat să îi demonstreze falsitatea şi neconcordanţa cu spiritualitatea creştină. Aş vrea să adaug că această „teorie” nu se regăseşte în nicio altă formă tradiţională (iudaism, islam, hinduism, tradiţia chineză etc), în nicio doctrină tradiţională. Ea a fost răspândită în lumea hindusă prin „Societatea Teosofică”. Teosofiştii şi orientaliştii au crezut că descoperă această concepţie în textele sacre hinduse. Dar ei nu au înţeles simbolismul tradiţional hindus, care nu se referă la presupusa „reincarnare”, ci la doctrina metafizică a stărilor multiple ale fiinţei. Neînţelegând această doctrină, au văzut acolo „reincarnare”. Dar nu este vorba despre aşa ceva în realitate. De altfel, doctrina hindusă afirmă concret că o fiinţă nu poate să parcurgă de două ori aceeaşi stare de existenţă (cum ar fi starea umană), să revină la o existenţă individuală în aceeaşi lume (cum ar fi lumea noastră). Aşadar, „reîncarnarea” este pur şi simplu o imposibilitate, din punct de vedere tradiţional în mod unanim. Este o concepţie falsă, incompatibilă cu spiritualitatea tradiţională. Cine cunoaşte doctrinele tradiţionale, spiritualitatea tradiţională, poate cu uşurinţă să demonteze această falsă „teorie”. Dificultatea rezidă în faptul că teoria „reîncarnării” a fost răspândită ca o adevărată „dogmă”, cu intenţia de a se substitui adevărurilor tradiţionale, de a le înlocui. Este unul dintre elementele pe care se sprijină încercările de a forma o „nouă religie”. Sub masca „reînnoirii spirituale”, a „revenirii la tradiţie” sunt promovate ca veritabile „dogme” idei care nu au nimic tradiţional, dar care tind să contureze o falsă tradiţie. E o dovadă că profeţiile tradiţionale se împlinesc, căci cu toate vorbesc despre o perioadă când se va constitui o falsă religie, o tradiţie „pe dos”, o „spiritualitate răsturnată”, în raport cu vechile forme tradiţionale. Ai toată libertatea să te dezici de religia creştină (nici nu e greu pt. că e evident că nu ai aprofundat-o), dar ar fi logic să te întrebi cu ce o înlocuieşti, de ce natură este „spiritualitatea” cu care o înlocuieşti. Pentru că vechile tradiţii ne avertizează că va veni un moment când se va răspândi în întreaga lume o falsă spiritualitate, care va fi chiar inversul adevăratei spiritualităţi. Şi că mulţi vor adera la această contra-spiritualitate. Sf. Pavel spune că în vremurile din urmă „Dumnezeu trimite o lucrare de amăgire” pentru ca oamenii care „n-au primit iubirea adevărului…să creadă minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (2 Tes, 2, 10-12). Deci să nu credem minciuni, ci să credem adevărul, ca să nu cădem în capcana acestei „lucrări de amăgire”. denis

      Ștergere
    3. Ashtara, Paul spune că se dezice de „religia creştină” deoarece aceasta îl „obligă să îşi închidă ochii sau să facă pe prostul” referitor la problema „reîncarnării”. Tu îi răspunzi că are perfectă dreptate. Deci tu crezi că e corect să renunţăm la ataşamentul nostru faţă de creştinism dacă autorităţile religioase nu vor fi de acord cu teoria „reîncarnării”. Eu consider că niciodată catolicismul şi bisericile de răsărit nu vor fi de acord cu „reîncarnarea”. Pentru că e ceva absolut inexistent în 2000 de ani de istorie doctrinară şi liturgică. Dacă ar fi de acord cu ea, ar renunţa la tot ce este creştinismul. Ar fi „reîncarnare” dar nu ar mai fi creştinism…Atunci, după logica ta, în condiţiile în care „religia creştină” nu va admite „reîncarnarea” (ceea ce e indiscutabil), va veni un moment în care oamenii care cred în „reincarnare”, şi care vor fi majoritari, se vor dezice, precum Paul azi, de „religia creştină”. Pentru „reincarnare” se vor dezice de religia creştină. Vezi deci cât de probabile sunt evenimentele pe care le anunţă textul Apocalipsei? Acele momente când oamenii vor renunţa la creştinism pentru o „nouă religie” (iar „reîncarnarea” este una din „dogmele” ei). Este încă un „semn” că timpurile sunt aproape şi că textul pe care l-ai comentat pe blog este actual… denis

      Ștergere
    4. Denis, atentie, Paul spune ca se dezice de aceasta teorie, ca nu exista reincarnare si NU de religia crestina. Ti-am mai scris despre treaba aceasta si despre ceea ce eu cred. Da, cred in reincarnare, am crezut dintotdeauna. Pot merge la biserica si o mie de ani de acum incolo si tot cred in reincarnare. Noi nu suntem niste corpuri fizce. Acest corp fizic este o masina pentru aceasta viata. Suntem niste spirite aflate in evolutie. Iar daca cineva poate considera ca o farama de viata de om este suficienta pentru a castiga mantuirea, intr-o Eternitate, cand pentru asta sunt necesari milioane, miliarde de ani chiar, de evolutie a unui spirit, este ceva ce eu nu pot sa concep. Nu mai stau aici sa imi expun experientele personale si in ce fel am fost condusa de-a lungul vietii de catre Divinitate, caci oricum consideri ca vin de la diavol. Iti fac acum aceasta urare, in prag de 2013: sa dea Dumnezeu sa iti deschida calea, sa poti avea comunicari si simtiri cu spirite foarte inalte de Ingeri si Sfinti, sa vezi cum este si asta cat mai grabnic! Sa te trezesti pur si simplu intr-o dimineata ca poti face aceste lucruri. Iti garantez ca dupa aceea nu iti vei mai putea sustine teoriile in acest fel, nici macar pentru o secunda. Vei afla ca o fericire ce vine din comunicarea cu un spirit inalt nu poate veni de la diavol. Este fericirea divina, este fericirea suprema care te face in acele momente sa iubesti fiecare fiinta, fiecare lucru din acest Univers. Pieptul ti se despica in doua de iubirea pe care o simti atunci. Poti fi pacalit de diavol in orice chip, cu fericirea ca ai castigat la loto, cu fericirea ca ai facut nu stiu ce realizare care ti-a adus o multime de bunuri. Poti fi pacalit in orice chip, dar nu cu fericirea de a simti iubirea in adevaratul ei sens, dintr-un motiv foarte simplu, diavolul nu stie sa imite iubirea divina, pentru ca nu are acces la asta. Iti doresc de asemeni sa iti scoata Dumnezeu in cale, intr-o seara cand nici nu o sa te astepti, asa cum mi s-a intamplat si mie, cea mai mare si mai frumoasa nava pe care ai vazut-o vreodata in viata ta. Poate ai studii teologice la baza, insa sa stii ca personal cunosc destui teologi care stiu clar ca multe din cele ce se spune acum la nivel de religie crestina nu sunt chiar adevarate, dar acestea sunt lucruri marturisite la nivel personal, nu indrazneste nici unul sa declare public pentru ca asta ar putea insemna caterisire. Dintre acesti teologi multi au cunoscut nume foarte mari ale religiei noastre crestin-ortodoxe, care la nivel particular sustineau acelasi lucru. Dar numai la nivel particular. Suntem cu totii atat de mici, atat de marunti, incat mi se pare ca picam adanc in pacatul mandriei, sustinand ca ceea ce stim noi si doar ce stim noi este adevarat. Adevarata intelepciune consta in aceea de ne pune permanent intrebarea: "si daca o fi asa cum sustine omul acesta? Daca nu este corect ceea ce cred eu?" Trebuie sa adunam informatii cat de multe sa le trecem prin sita noastra, dar nu trebuie sa rasturnam Pamantul daca sita altora nu este la fel ca si a noastra. Asta este ceea ce eu simt si cred ca trebuie facut ca sa fim niste buni crestini. Pace, iubire si Lumina si La Multi Ani, cu toate acestea la un loc!

      Ștergere
    5. La mulţi ani! Nu, Ashtara, Paul spune că se simte obligat să se dezică de „religia creştină” dacă creştinismul îl „obligă să-şi închidă ochii” într-o problemă cum e „reîncarnarea”. Nu e loc aici să discut despre „reincarnare”, pe fondul problemei. M-am limitat să subliniez că este o concepţie nouă, care nu se regăseşte în spiritualitatea tradiţională, şi că reprezentanţii autentici ai tradiţiei i-au demonstrat falsitatea. Ţin să subliniez lucrul acesta pentru că s-a răspândit minciuna că „reîncarnarea” e o concepţie tradiţională (că apare în hinduism, budism sau că ar exista implicit în creştinism dar „biserica” a ascuns-o…). Toate acestea sunt minciuni, dar care, împreună cu alte minciuni (precum spiritismul, karma etc), fac parte dintr-un plan mai larg: falsificarea spiritualităţii tradiţionale şi răspândirea unor idei false care să fie prezentate în locul şi sub numele acestei spiritualităţii, astfel încât această falsă spiritualitate să se substituie spiritualităţii tradiţionale. Astfel, cei care simt nevoia să reacţioneze contra „materialismului” modern vor fi deturnaţi astfel încât să nu mai găsească adevărurile tradiţionale, ci numai aceste idei false prezentate sub numele tradiţiei. Cu aceasta suntem exact în „logica” textului Apocalipsei, pentru că „domnia lui antihrist” nu va fi altceva decât domnia unei false spiritualităţi, răspândite peste tot, prin acea „lucrarea de amăgire” cu privire la care ne avertizează Sf. Pavel. Deja elementele acestei false religii au autoritatea unor dogme. Un bun exemplu este Paul, care pentru „dogma reîncarnării” este gata să renunţe la „religia creştină”. Tot el spune că „în practică se identifică ca fiind simplu spiritual”, în vreme ce „creştin ortodox este în teorie”, adică cu numele, formal. Acest „spiritualism” de care vorbeşte el este „noua spiritualitate”, care deja s-a substituit pt. mulţi spiritualităţii tradiţionale. El deja face o distincţie între această „spiritualitate” şi creştinism şi pune problema renunţării la acest creştinism dacă îl va obliga să ignore această „spiritualitate”. Asta arată că „planul” dă rezultate şi că lucrurile au ajuns destul de departe: s-a conturat destul de clar această „nouă spiritualitate” şi ea se substituie treptat spiritualităţii tradiţionale. Repet şi acum cuvintele Sf. Pavel referitoare la „domnia lui antihrist” ce urmează: „Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni” (2 Tes. 2, 11). Le trimite celor care „n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască”, celor care „n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea”, pe care îi numeşte „fiii pierzării”. Iar aceste „minciuni” sunt ideile false pe care se bazează noua „religie”. Şi care vor fi din ce în ce mai grave. Spre exemplu, un mod de a prezenta idei false sub numele tradiţiei spirituale, ca să pară tradiţionale, este această adevărată obsesie de a lega astfel de idei de numele unor reprezentanţi ai spiritualităţii tradiţionale, care, culmea, chiar au combătut aceste idei. Mă refer aici în special la părintele Cleopa şi la părintele Arsenie Boca. Să susţii că crezi în „reincarnare” şi în acelaşi timp să recunoşti autoritatea celor doi, ba şi să le exalţi personalitatea (cu expresii pompoase gen „sfântul părinte ArsenieBoca), e una din cele mai stranii contradicţii, în condiţiile în care cei doi au combătut expres eroarea „reîncarnării”. Faptul că astfel de confuzii flagrante nu sunt observate e un simptom evident al confuziei intelectuale care îi domină în realitate pe adepţii „neospiritualismului”. Aceeaşi confuzie face să nu se observe contradicţia între a crede în „reincarnare” şi a fi creştin; pentru că a fi creştin nu înseamnă numai „a merge la biserică”, ci şi a adera la doctrina spirituală a creştinismului şi a încerca asimilarea ei, după posibilităţile intelectuale ale fiecăruia, care sunt foarte diferite; dar cât de mici ar fi, ele exclud contradicţia cu doctrina (heterodoxia), care înseamnă a nu mai fi creştin. Dă-mi voie să termin această ultimă idee în următorul comentariu (nu îmi permite mai mult spaţiul limitat).

      Ștergere
    6. Spuneam că tradiţia creştină nu constă numai în partea liturgică (slujbele), ci şi în doctrină, în doctrina spirituală, acea „hrană tare” despre care vorbeşte Sf. Pavel (Evrei, 5, 11-14). De această cunoaştere pur intelectuală depinde tot restul. Şi despre asimilarea ei vorbeşte Sf. Pavel: „Fraţilor nu fiţi copii la minte; ci la răutate fiţi copii, iar la minte fiţi oameni mari” (I Cor. 14, 20). Să ne amintim că părintele Arsenie Boca a tradus Filocaliile şi era un bun cunoscător al lor (în special Sf. Maxim Mărturisitorul). Această cunoaştere e indispensabilă pentru a deosebi adevărata spiritualitate de falsa doctrină, de contrafaceri, de falsa spiritualitate. Acest discernământ este „deosebirea duhurilor”. De ce e nevoie de ea? O spune chiar „autorul” Apocalipsei: „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” Şi mai spune de „duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume” (1 Ioan, cap 4, 1-2).). Iar Sf. Pavel spune: „lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6, 12). Trebuie deci, în ceea ce priveşte spiritualitatea, să deosebim duhurile, pentru că în acest domeniu acţionează şi un duh al minciunii, al neadevărului, al subversiunii, „duhul lui antihrist”, „duhul proorocilor mincinoşi”. De ce este periculos acest „duh”? Pentru că el nu doar că neagă sau ignoră adevărata spiritualitate (cum s-a întâmplat în perioada materialistă), ci şi i se substituie, se pretinde spiritualitate, o înlocuieşte, o contraface. Se pune în locul spiritualităţii. În acest sens avertizează Sf. Pavel spunând că „însuşi satana se preface în înger al luminii” (2 Cor, 11, 14) şi este perceput ca atare de cei care nu au „deosebirea duhurilor”. Aici este cheia: influenţele subtile inferioare iau aparenţa de „îngeri”. Tocmai de aceea oamenii înşelaţi ajung să li se „închine”, cum spune Apocalipsa, să le dedice un „cult”. De aceea, „demonismul” de care vorbeşte Apocalipsa va avea toate aparenţele unul „cult”, ale unei noi „religii”. De aceea Evanghelia spune că în acea perioadă „urâciunea pustiirii” (adică forţele subtile inferioare) se va aşeza „în locul cel sfânt”, adică va înlocui religia, spiritualitatea tradiţională. Sunt lucruri bine cunoscute în practica isihastă, a călugărilor contemplativi, şi găsim mărturii în „Vieţile sfinţilor”. De pildă, un călugăr sihastru, după un post de negru de 40 de zile, a primit astfel de „încercări”: i s-a arătat un „arhanghel” îmbrăcat în lumină, cu un „car de foc”, pretinzând că l-a trimis Dumnezeu. Dar călugărul i-a spus că nu merită el, păcătosul, o asemenea răsplată, să fie dus de îngeri la Dumnezeu. Şi atunci „vedenia” a dispărut. Dar părintele Cleopa are o carte întreagă despre astfel de „vedenii” cu „îngeri” şi „arhangheli”. Şi spune acolo, citându-l pe Sf. Isaac Sirul: „Mai de folos iţi este, omule, sa-ti vezi păcatele tale, de mii de ori, decât sa vezi îngeri”. Şi se referă părintele nu numai la înşelătorii cu „îngeri”, ci şi cu „nave” şi „extratereştrii”: „o maşină de alamă cu multe roti”, din care a coborât „un om înalt, cu ochii mari, pe jumătate albi si pe jumătate negri”. Iar părintele a zis: ”Doamne Iisuse, nu mă lăsa!” şi alte rugăciuni („să vezi tu atunci rugăciune când este dracul la uşă!”). Şi „duhul necurat” s-a dat înapoi şi a căzut. Oare să se fi înşelat părintele Cleopa şi să fi confundat un „extraterestru” cu un „duh necurat”? Poate fi bănuit părintele Cleopa de astfel de confuzii? Desigur că simţim o fericire fără precedent când ni se arată un „înger”, „sfânt”, dacă pentru noi acest „contact” înseamnă o mare realizare, şi nu câştigul la loto etc. Unor călugări li s-a arătat chiar Hristos. Şi numai când au spus că sunt prea păcătoşi „vedenia” a dispărut. „Diavolul” se foloseşte de tot ceea ce ne dorim. Influenţa lui dispare numai când are loc „lepădarea de sine”. denis

      Ștergere
    7. La Multi Ani, cu sanatate, bucurie, pace si lumina, Denis! Dupa cele ce am citit, iti spun ca voi continua sa public comentariile tale, la fel ca pe ale tuturor cititorilor, exceptand pe cele ce ar putea contine expresii indecente, motiv pentru care ele nu sunt postate decat dupa ce eu le citesc prima, dar multumesc din inima Bunului Dumnezeu si Pazitorilor Divini ai acestui blog, caci pana in prezent, nu a existat vreunul de acest gen. Sunt multe de invatat din aceste comentarii pe care le faci, insa pe de alta parte eu am decis ca nu o sa mai raspund la ele. Poate o vor face alti cititori. Citindu-le, trebuie sa trag intr-un mod indirect concluzia ca am luat-o razana, ca dupa ani si ani de facut si de mers la rugaciune, cu lacrimi fierbinti la Maica Domnului, dupa ce Maica Domnului mi-a vorbit dintr-o icoana intr-o noapte trezindu-ma din somn, ca urmeaza sa primesc de la Dumnezeu un dar divin maret pe care chiar consider ca l-am primit, dupa ce tot Maica Sfanta, in Biserica Sfintei Manastiri Caraiman, pe cand se canta Primul Paraclis al Maicii Domnului, mi-a vestit ca urmeaza sa implinesc o misiune universala, ca voi fi pregatita pentru asta timp de o luna de zile, ce s-a dovedit a fi apoi intoarcerea reptilienilor la Lumina si Iubirea lui Cristos, eliberandu-se in acest fel tot Pamantul macar de unul din factorii ce conlucrau la aceasta lucrare negativa, dupa toate acestea, eu sa cred ca am fost impinsa in ghearele diavolului si in cele mai mari capcane din viata mea. Am ajuns prin toate acestea, in acest an, sa simt o iubire pentru Domnul nostru Iisus Hristos, pentru toti Sfintii, pentru toti Arhanghelii si Ingerii, cum nu a reusit sa mi-o imprime Biserica in zeci de ani, de cand m-am nascut. Toata aceasta noua cunoastere la care am primit acces nu m-a indepartat de Biserica, ba din contra m-a apropiat intr-un mod pe care nu l-am cunoascut pana in prezent si ma bucur din inima ca lucrurile stau asa. Daca in timpul acelei luni de pregatire, am avut o viziune cu Parintele Arsenie Boca, ce mi-a aratat exact coperta unei carti scrisa de dansul, "Lupta duhovniceasca cu lumea, trupul si diavolulul" mi-a indicat editura, mi-a indicat ca o gasesc la Magazinul de obiecte sfinte al Patriarhiei, ca are un pret de 8 lei si dupa aceea am gasit-o exact in acest fel indicat, asta nu a fost decat o pura coincidenta. Parintele mi-a spus si ca o sa imi dea un semn unde este in carte informatia ce imi trebuie mie. O colega a mea a mers, a cumparat cartea si cand iesea din librarie, cu cartea deschisa la o anumita pagina, un fulg alb a cazut pe carte. Ea a inchis apoi cartea cu fulgul in ea si exact acolo am gasit scris ce imi trebuia pentru misiunea ce urma sa o implinesc. Tot o coinicdenta si tot de la diavol a venit si intamplarea asta. Ca sa mai povestesc acum faptul ca ma vad deseori intr-o viata anterioara conducand o nava triunghiulara si ca aveam o fata umanoida cu piele albastra exact cum aratau cei din filmul "Avatar", deja depasesc orice limita. Am decis sa nu mai raspund la aceste comentarii pentru ca toata lumina pe care o am in suflet si bucuria vietii, o simt cum imi este stirbita si nu imi doresc acest lucru. Religia crestina este cea care ar trebui sa aduca aceasta lumina si pace sufleteasca, nu sa le anihileze. Toata pacea si Iubirea!

      Ștergere
    8. Ashtara, îţi mulţumesc că permiţi comentariile mele. Te asigur că nu am alt gând decât stabilirea adevărului. Ştiu că şi acum punctul meu de vedere te va dezamăgi, dar intenţiile mele sunt bune. Din ce cunosc eu, nu există un singur loc în Sfânta Scriptură şi în Sfânta Tradiţie care să cuprindă ceva legat de „reptilieni”, de „extratereştrii” în general. Dimpotrivă, tradiţia creştină afirmă numai despre om că este creatură „deiformă”, că este creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, adică cu posibilitatea „îndumnezeirii”, cu posibilitatea de a se uni cu Dumnezeu prin harul dumnezeiesc, ridicându-se astfel deasupra creaţiei, naturii, putând fi prin har ceea ce Dumnezeu este prin Fiinţă. Pentru această calitate, omul, potrivit tradiţiei creştine, este „centrul” lumii noastre (al cosmosului în sensul de lume corporală), iar pământul este centrul lumii corporale (de aceea în simbolismul creştin pământul este central iar restul planetelor gravitează în jurul lui). Astfel, este exclusă existenţa în lumea noastră corporală a unor alte fiinţe de asemenea „centrale”, „deiforme”, după cum este exclusă existenţa unei alte planete asemănătoare pământului. Iar acest punct de vedere nu a fost contrazis până în prezent de „descoperirile ştiinţifice”. În plus, împotriva tezei „extratereştrilor” au luat poziţie recent duhovnici importanţi, precum părintele Cleopa, care numeşte „viziunile” cu ei „năluciri”, provocate de influenţe obscure. Iar doctrina cu privire la „deiformitatea” omului se regăseşte şi celelalte două tradiţii de formă religioasă (iudaismul şi islamul) şi în tradiţiile de formă metafizică (hinduismul, taoismul, budismul). Toate, cu excluderea existenţei „extratereştrilor”. Este deci o unanimitate tradiţională. Cunoscând lucrurile ăstea, eu nu am cum să cred că Dumnezeu ar acorda cuiva ca „misiune universală”, tocmai „întoarcerea reptilienilor la Lumina şi Iubirea lui Cristos”. De vreme ce aceştia nu există în niciuna din revelaţiile dumnezeieşti (creştinism, iudaism, islam, hinduism, taoisom, budism), şi nici alţi „extratereştrii”, iar aceste revelaţii exclud existenţa unor astfel de „fiinţe” în mediul cosmic (lumea corporală). Cred că ţi s-au întâmplat lucrurile ăstea, dar nu cred că sura lor este Dumnezeu. Şi prin asta rămân în acord cu tradiţia creştină, dar şi cu celelalte forme tradiţionale. Dumnezeu nu îţi poate da „misiuni” în raport cu „făpturi” care nu există, despre care El spune că nu există, în toate modurile în care El a vorbit. Dacă aş crede că lucrurile care ţi s-au întâmplat sunt de la Dumnezeu, atunci aş fi în dezacord cu toate aceste forme tradiţionale, revelate, deci cu Dumnezeu Însuşi, căci sunt revelaţiile Sale. Vreau să subliniez că poziţia mea nu este rău-voitoare, ci este logică, creştină, tradiţională. În ortodoxie nu „viziunile” cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinţi, nu „întâmplările miraculoase” sunt dovada că omul care le trăieşte le are de la Dumnezeu, ci sfinţenia vieţii şi a gândirii lui. Pentru că se ştie că toate acestea pot fi „simulate” de forţele inferioare („însuşi satana se preface în înger al luminii” - 2 Cor, 11, 14). Aici se pune problema gândirii, iar ea este una contrară tradiţiei spirituale, căci „teoria extratereştrilor” este anti-tradiţională. O astfel de gândire este incompatibilă cu spiritualitatea, este heterodoxă, neadevărată şi, ca atare, nu Dumnezeu este sursa ei, nu Dumnezeu dă „viziuni” în legătură cu astfel de lucruri false. Aceste „forţe inferioare” îi atribuie lui Dumnezeu lucrurile lor mincinoase pentru ca acela care are „viziunile” să le creadă şi să le răspândească tot ca fiind de la Dumnezeu; în acest mod neadevăruri (precum reîncarnarea, spiritismul, extratereştrii) devin treptat elementele unei noi „religii”. Tocmai de aceea în practica monastică aceste „viziuni”, „trăiri” nu sunt răspândite, ci sunt spuse imediat duhovnicului, care le analizează din punctul de vedere al „deosebirii duhurilor”, conform învăţăturii apostolice („nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu” - 1 Ioan, cap 4, 1). denis

      Ștergere
    9. Multumesc Ashtara Tristar!
      As fi avut mai multe de spus in legatura cu comentariile lui denis dar ai spus-o tu (chiar daca mult prea bland).

      Ștergere
    10. Denis RENUNTA nu abuza de bunatatea gazdei, multumim ca ne deschizi calea dar mergi pe drumul tau. Nu stiu daca e doar parerea mea dar pe mine ma oboseste crestinu'.Sorin

      Ștergere
    11. Anonim, aş fi bucuros să aflu ce vrei să spui legat de comentariile mele. Chiar dacă vor fi cuvinte aspre. Important e să aduci şi argumente. denis

      Ștergere
    12. Sorin, am recunoscut că Ashtara face un lucru deosebit că permite publicarea comentariilor mele, în condiţiile în care în esenţă contrazic afirmaţiile ei. Dar aş vrea să subliniez că poziţia mea nu este o poziţie personală, o gândire personală, ci e o expresie a punctului de vedere tradiţional, cuprinzând date aparţinând spiritualităţii tradiţionale. Am insistat pe datele furnizate de doctrina creştină pentru că discutăm aici pe baza unui text din Noul Testament. Dar la un alt articol am prezentat aspecte din tradiţia hindusă. Ce te face să crezi că Ashtara ar vrea să cenzureze publicarea unor date care aparţin spiritualităţii creştine sau tradiţionale în general? De ce nu ar îngădui un punct de vedere ce aparţine învăţăturii creştine, în condiţiile în care este creştin-ortodoxă şi apropiată de biserică? De ce ţi se pare că avem "drumuri" diferite? Cum adică te "oboseşte creştinu"? Crei să spui că nu agreezi învăţătura creştină? denis

      Ștergere
    13. Sorin, Paul, Denis, dragii mei, va invit la iubire si buna intelegere. Un lucru ar trebui sa fie clar oricarei Fiinte de Lumina, indiferent ca este crestina, hindusa, budhista, taoisata sau alte religii, pana la urma toate lasate de Dumnezeu pe Pamant, de mii de ani. Avem fiecare cunoasterea si simtirile noastre, cu care rezonam, care ne aduc bucurie si lumina in suflet. Nu parasiti calea care simtiti ca va aduce toate acestea, care va ajuta sa radiati, sa straluciti, sa fiti mai puternici. Urmati-va intuitia proprie. Denis, tu nu rezonezi cu informatiile care se vehiculeaza in acest blog si sincer nu imi dau seama de ce il vizitezi? Uite ce se genereaza! Discordie, contradictie, in orice caz emotii negative. Ai putea sa imi raspunzi ca faci asta pentru a incerca sa ma convingi pe mine sau pe alti cititori, ca adevarul tau este ADEVARUL DIVIN. Pentru ca asa ai citit in carti si in Sfanta Scriptura. Problema este ca nimeni nu poate veni sa garanteze 100% ca toate cele ce sunt scrise acolo nu au nici o influenta exterioara negativa. Azi s-a scos un paragraf, maine s-a inlocuit o propozitie, poti tu sa imi demonstrezi in vreun fel ca acest lucru nu s-a intamplat niciodata? Nimeni nu poate demonstra, decat Dumnezeu, daca va fi cazul, eu nu stiu. Asta chiar pot sustine in orice moment cu tarie: EU NU STIU CARE ESTE ADEVARUL DIVIN. Mi-as dori sa ajung in punctul in care sa pot declara ca il stiu. Paul, Sorin, daca Denis nu simte pe aceeasi lungime de unda, trebuie lasate lucrurile asa cum sunt. Denis nu poate fi convins, cum nici altii nu pot fi convinsi de catre Denis. Fiecare mergem pe drumul nostru, pe cararea care simtim ca ni se potriveste, iar dupa parerea mea nici una, cat timp se bazeaza pe credinta in Dumnezeu, nu ne va arunca in iad. Pace si Iubire!

      Ștergere
  7. Buna dragi mei,stim cu toti ca biblia a fost modificata de sute de ori si foarte multe din pepirele scrise in vremurile alea nici macar nu au fost introduse sa asdcuns totul depilda despre Maria Magdalena care era inpreuna cu ucenici lui Isus si era chiar f apropiata de el,asta nu sa spus niciodata din contra au facuto in fel si chip,nu asta e adevarul,au lasat ,si scris in biblie numa ce vroiau ei sa stim si stim foarte bine cine a facut toate astea cei care ne conduc de mii de ani si ne conduc inca si acuma ,tot ei au facut si inchizitia si au omarat mii de oameni in numele lui Dumnezeu,tot ei au bagat in biblie si frica de Dumnezeu ca o sa ardem in iadul vesnic daca pacatuim si ca santem pacatosi.Totul sant doar minciuni si manipulare prin biserica si mai nou prin politica si cu bani astia cu care ne-au subjugat.Daca Dumnezeu spune ca el este ALFA si OMEGA deci nimica nu exista in afara lui inseamna ca si noi toti facem parte din el si asta ce inseamna ca Dumnezeu o sa se pedepseasca pe el insusi sau pe copii lui la focul vesnic?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asa este draga Viki! Pace si Iubire!

      Ștergere
    2. Oare chiar aşa este? Ai şi alte „argumente” în afară de romanul „Codul lui Da Vinci”, de Dan Brown? Eu cred că orice susţinere trebuie argumentată, altfel dialogul, schimbul de idei nu este posibil. Mă întreb ce va fi când se va generaliza o astfel de mentalitate, ca a lui Viki. Desigur, atunci oamenii cu mentalitatea asta, o majoritate, vor renunţa la creştinism pentru altceva. Dar acesta este tocmai momentul la care se referă Sf. Ioan în Apocalipsa pe care o discutăm aici. O astfel de mentalitate este cea care face posibile şi chiar probabile evenimentele anunţate de Sf. Ioan. Altfel spus, cei care scriu pe acest blog şi dovedesc o astfel de mentalitate scriu istoria…pentru că această mentalitate va dicta evenimentele viitoare. Viki, deşi tinzi să negi aceste evenimente, tocmai o mentalitate ca a ta le poate face posibile…Viki, omul are voinţă liberă, are liber arbitru. Adică are inclusiv libertatea de a-l nega pe Dumnezeu, de a se ridica împotriva Lui, de a-i nega pe ceilalţi oameni, de a-i distruge, de a se nega pe sine şi de a se auto-distruge. Dreptatea lui Dumnezeu (rigoarea, mânia, pedeapsa) este îndreptată către cei care au acest spirit de negaţie. Iar mila lui Dumnezeu vine către cei care sunt în conformitate cu El, cu ceilalţi oameni şi cu ei înşişi. Arată undeva doctrina creştină că Dumnezeu îi pedepseşte pe cei „buni”? Dacă Dumnezeu şi-ar revărsa mila Sa asupra celui care îl neagă, nu ar însemna că i-ar îngrădi libertatea de alegere? Nu ar însemna că îl ia cu forţa la El pe cel care vrea să se despartă de el? Dar Dumnezeu respectă libertatea voinţei noastre şi îi va da fiecăruia după voinţa lui. Dumnezeu nu îi impune unui om „iadul”, ci îi dă ceea ce acel om a ales, ceea ce este în conformitate cu natura lui. Aceasta este dreptatea lui Dumnezeu. Şi este drept să fie aşa. denis

      Ștergere
  8. Draga Ashtara,
    E singura modalitate prin care pot lua legatura cu tine. In primul rand iti multumesc pentru lucrarea si dedicarea ta. Dupa ce am citit povestea ta am fost impresionata de sinceritatea si simplitatea cu care ai expus anumite episoade din viata ta. Rezonez la randul meu cu ce ai scris si iti sciu ca sa ti cer ajutorul. De multe ori am vrut sa merg la cursuri de comunicare cu ingerii dar fiind din provincie nu am reusit. Simt ajutorul ghizilor mei si as vrea sa pot comunica cu acestia de aceea m am gandit sa te rog sa ma acordezi la distanta pentru a intra in legatura cu ei. Sper din tot sufletul sa nu ti se para o rugaminte exagerata sau neppotrivita Andreea

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Andreea, mai exista o posibilitate de comunicare, sa imi scrii un e-mail pe federatia.galactica@gmail.com. In momentul in care voi primi e-mail de la tine iti voi returna cursul cu ingeri. Pe viitor ne mai putem scrie e-mailuri, nimeni nu ne opreste, ok? Pace si Iubire!

      Ștergere
  9. Buna Seara tuturor,
    Incercam sa dau un sens la tot ce se intampla, am gasit in cautarile mele raspunsuri la cei de langa mine, Ingerii si Divinitatea mi-au transmis mesaje, pe care unele le-am inteles, altele nu, apoi Dumnezeu a fost bun si m-a ajutat sa cunosc oameni, care si ei la randul lor stiu alte lucruri, in acest fel dragilor am ajuns cu totii aici, in acest loc unde discutam, invatam IMPREUNA!
    Da! Aici invatam impreuna cu ajutorul dragei noastre Ashtara, stiu ca in viitorul apropiat multi ca noi vor ajunge aici, si vom invata in continuare, vom EVOLUA!
    Din toate astea invatam si faptul ca viata este foarte simpla, si nu complicata cum o facem noi, ceea ce daruim este ceea ce primim inapoi, puterea universala nu ne judeca si nu ne critica, ea ne accepta doar la propria noastra valoare, apoi reflecta crezurile noastre in viata, toate evenimentele pe care le-am trait au fost creeate de gandurile si credintele noastre din trecut, GANDITI VA!
    Acesta este trecutul, a fost si s-a terminat !
    Ceea ce este important in acest moment este sa alegem si sa credem ce spunem, pentru ca gandurile si cuvintele noastre de azi vor creea viitorul nostru de maine!
    Sa credem in Lumina si Iubire numai asa se va forma noua lume asa cum o dorim cu totii, pentru ca tot ceea ce primim in plan subtil ne AJUTA! Sa-l simtim cu inima pe Dumnezeu!
    Inchei prin al cita pe Sfantul Parinte Arsenie Boca:
    „Iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos, este mai mare decat iubirea celui mai mare Sfant fata de Dumnezeu” Citat din Cuvinte VII

    Doamne Ajuta !
    Pace si Iubire!
    Lucian R.

    RăspundețiȘtergere
  10. La Mulți Ani, Mihaela Ashtara Tristar!
    Să ai parte de Sărbători în Lumină, Iubire și Pace!
    Eu îi sunt recunoscător Lui Dumnezeu, care fără să apuc să-i solicit, m-a făcut membru al echipajului în nava ta de suflet în care ai revenit la Comandă.
    Neașteptată și fericită experiență, care m-a schimbat profund și irevocabil, și în care ajuns, sunt convins că Ascensiunea personală, a navei noastre și a Pământului, este de NEOPRIT!
    La mulți Ani Căpitane!
    Să te mănânce Raiul!
    Condor

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. La Multi Ani si voua dragii mei. Sa va daruiasca Bunul Dumnezeu bucuria vietii, lumina si pace in suflete, sa fiti sanatosi sa va puteti implini menirile, sa fiti inconjurati numai de prieteni adevarati, sa aveti armonie si bunaintelegere in vietile voastre! Doamne ajuta!

      Ștergere
  11. Sf. Pavel spune că în vremurile din urmă „Dumnezeu trimite o lucrare de amăgire” pentru ca oamenii care „n-au primit iubirea adevărului…să creadă minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea”

    Unde e iubirea divina???
    Dupa ce-am fost manipulati si batjocoriti de mii de ani ca soarecii de laborator de niste creaturi mult mai avansate si mai inteligente acuma mai primim bonus o experienta de amagire? Ce fel de psihopat e Dumnezeul asta crestin? Oamenii au nevoie de iubire, de intelegere, de sustinere si nu de pedepse! Crestinismul pentru mine e compromis mai ales pentru ca nu stiu in ce masura a fost denaturat de la forma lui initiala astfel incat prefer sa nu ma ating de el prea mult, desi sunt multe elemente cu care rezonez. Spiritualitatea mea e un terci dar e bazata pe simturile mele, pe modul in care sinele meu inalt rezoneaza, pe experientele spirituale impreuna cu informatia acumulata din diverse surse. Tu ai studiat mult e clar dar nu emani o energie prea iubitoare, iti place sa corectezi si sa contrazici, cred ca ai o satisfactie mare dar sper sa nu faci asta din egocentrism. Iti place sa te bazezi pe argumente dar in acelasi timp presupui cam multe despre mine fara sa ma cunosti. Defapt tu ce urmaresti?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Paul, impresia ta că există „creaturi mult mai avansate” şi că ele „ne-au manipulat mii de ani” este efectul unor sugestii care fac parte tocmai din această „lucrare de amăgire”. Această poveste cu „extratereştrii” este pur şi simplu o fabulaţie, unul din elementele „neospiritualismului”, curent care pregăteşte ceea ce creştinismul numeşte „domnia lui antihrist”, adică „domnia” acelei „false religii”, pe care o vestesc toate formele tradiţionale ca urmând să se instaureze la finalul actualului ciclu. Cu o astfel de impresie, precum şi cu altele gen „reincarnare”, eşti deja prins în această „lucrare de amăgire”. Astfel de sugestii sunt de natură să imprime în cei care le cad victime o direcţie anti-tradiţională. Acesta e motivul pt. care nu te regăseşti într-o doctrină tradiţională, nu aprofundezi creştinismul şi ai tendinţa de a-l condamna. La asta se şi referă Sf. Pavel: „a nu primi iubirea adevărului” înseamnă a te situa în afara unei forme tradiţionale în general (forma creştină în particular), pentru că acestea sunt „revelaţii dumnezeieşti”, cuprinzând adevărurile despre Dumnezeu, om şi lume pe care Dumnezeu ni le face cunoscute; în afara lor nu poate fi decât eroarea; de aceea cei care nu le „primesc”, inevitabil vor „crede minciuni”. O doctrină tradiţională, conţinând adevărurile revelate de Dumnezeu, este singura care ne poate proteja n faţa erorilor, minciunilor, manipulărilor, pentru că datorită ei putem „deosebi duhurile” („nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu” – 1 Ioan, 4, 1). Acesta este şi scopul „Apocalipsei Sf. Ioan”, discutată aici, de a ne proteja, apăra, în faţa „duhului minciunii”; ea ne previne cu privire la această „lucrare de amăgire” de la finele „veacului”. Faptul că tu (şi mulţi alţii) alegi „să nu te atingi prea mult” de creştinism şi să te axezi pe o „spiritualitate bazată pe simţurile tale” înseamnă, din punctul meu de vedere, că „lucrarea de amăgire”, de care vorbeşte Sf. Pavel, îşi produce efectele, adică ea corespunde unor posibilităţi reale: aşa cum există oameni care „primesc iubirea adevărului”, există şi oameni care nu o primesc, pentru că la asta îi predispune, şi pe unii şi pe alţii, natura lor reală. Respingerea adevărului, fiind o posibilitate reală, nu are cum să nu se manifeste; dar fiind o posibilitate inferioară, ea se va manifesta la finalul ciclului, pentru că întâi se manifestă posibilităţile superioare. Dumnezeu permite această „lucrare de amăgire” pentru că există oameni care au în ei posibilităţi ce nu se pot manifesta decât în aceste condiţii. Avânt liber arbitru, libertate de alegere, ei fac această alegere, de respingere a adevărului, alegere care corespunde naturii lor. Iar Dumnezeu permite „lucrarea de amăgire” pentru a respecta libertatea omului, liberul arbitru. Nu El îi înşeală pe aceşti oameni, ci le dă posibilitatea de a-şi manifesta propria lor natură, de a fi aşa cum aleg să fie. Deci Dumnezeu este nu numai bun şi iubitor, ci este şi drept şi respectă libertatea omului. Mai ales că prin revelaţiile Lui i-a avertizat pe cei care iubesc minciuna care sunt consecinţele alegerii lor. Dacă pe un om care, conform naturii lui, nu iubeşte adevărul ci minciuna, Dumnezeu l-ar îmbrăţişa, nu ar însemna că l-ar lua la El cu forţa, că i-ar încălca libertatea de alegere? Dumnezeu nu îi obligă pe cei care aleg să se despartă de El. Dumnezeu îl susţine pe om prin revelaţiile sale, prin formele tradiţionale, printre care şi creştinismul, prin tradiţia spirituală. Dacă unii oameni aleg o altă „spiritualitate” decât cea revelată de Dumnezeu, o fac pt. că aşa îi predispune propria lor natură, şi Dumnezeu nu le îngrădeşte alegerea. Dar îi anunţă cu privire la consecinţe, anunţă „pedepsele”. Care nu sunt impuse de El, ci sunt ceea ce acel om a ales, sunt conforme cu natura lui. Iar tu îl consideri „psihopat” pe Cel care ne-a dat tot adevărul prin revelaţiile Sale, care ne-a arătat care sunt consecinţele îndepărtării de acest adevăr şi care respectă libertatea noastră. Tu dai dovadă de nedreptate şi nu „Dumnezeul acesta creştin”. denis

      Ștergere
    2. "Această poveste cu „extratereştrii” este pur şi simplu o fabulaţie, unul din elementele „neospiritualismului”, curent care pregăteşte ceea ce creştinismul numeşte „domnia lui antihrist”, adică „domnia” acelei „false religii”, pe care o vestesc toate formele tradiţionale ca urmând să se instaureze la finalul actualului ciclu."

      Cum adica e o fabulatie, poti sa detaliezi ce-ai vrut sa spui cu asta? Daca ai sa-mi spui ca extraterestrii nu exista eu am sa inchei orice fel de discutii cu tine. De ce ai impresia ca adevarul divin a fost lasat doar in religia crestina traditionala? Pe ce baza doctrina traditionala este 100% adevar? Te-ai gandit vreodata ca poate tu esti prins la randul tau intr-o lucrare de amagire bazandu-te strict pe doctrina traditionala si respingand orice altceva? Dumnezeu are iubire infinita pentru toata creatia sa de aia nici nu inghit texte antice in care se mentioneaza ideea de pedeapsa. Eu personal cred ca toate bibliile au fost modificate de la forma lor initala si ca religia este un mod de control in masa, in special prin frica. Daca nu faci asa, esti pedepsit, ai grija, nu calca stramb. Nu rezonez cu genul asta de invatatura de aia ma feresc de el. Prefer sa invat prin greseli decat sa fiu amenintat de urmari in caz de fac greseli. Daca eu am cazut victima, nu inseamna ca iubesc minciuna, sunt victima! Si consider ca intr-o astfel de situatie trebuie sa fiu ajutat si in nici un caz pedepsit. Cu fiecare comentariu pe care-l postezi mi-aduci aminte de ce m-am indepartat de religia asta. Triburile din America de Sud care nici n-au auzit de crestinism traiesc in deplina armonie cu natura si comunica cu spiritele de mii si mii de ani, tot la capitolul lucrare de amagire intra? Cred ca ti-ar prinde bine sa-ti largesti putin orizonturile si sa nu mai etichetezi ca fiind religie falsa sau minciuna orice este in afara doctrinei traditionale. Fix din cauza acestui mod inflexibil de abordare s-au nascut atatea conflicte intre religii si a avut loc atata varsare de sange.

      Ștergere
    3. Paul, eu am prezentat aici date tradiţionale, date care aparţin mai multor forme tradiţionale, forme ale revelaţiei dumnezeieşti, care sunt în deplin acord, fiind vorba despre o unitate doctrinară tradiţională, despre un unic spirit tradiţional, căreia i se opune spiritul modern anti-tradiţional, contrar tuturor formelor tradiţiei, şi care încearcă să o falsifice, să i se substituie, să o contrafacă. Dumnezeu S-a revelat în mai multe forme, corespunzător diversităţii receptacolului uman în spaţiu şi timp; a înveşmântat Adevărul unic în forme, expresii diferite, care să îl facă accesibil diverselor „umanităţi”, pe măsura nivelului lor diferit. O formă tradiţională este o adaptare a Adevărului unic la o anumită colectivitate umană, care are caracteristici particulare şi nevoi particulare. De exemplu, revelaţia creştină s-a adresat unei anumite colectivităţi umane, care avea nevoie de această formă, nu şi acelora care aveau deja o formă vie a revelaţiei (precum lumea hindusă sau chineză): „Că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe cei păcătoşi la pocăinţă” (Mat. 9, 12-13). Cea mai veche formă tradiţională vie este hinduismul, iar cea mai nouă şi ultima este revelaţia islamică. Ce trebuie să facă un om iubitor de adevăr este tindă spre fondul esenţial identic al tuturor doctrinelor tradiţionale, spre adevărul unic ascuns sub diversitatea formelor exterioare, şi să înţeleagă acea ortodoxie tradiţională, acea tradiţie primordială din care decurg toate formele particulare. Inversul acestui demers este de a considera tradiţionale, spirituale, aberaţiile spiritului modern (gen reincarnare, spiritism, extratereştrii), ignorând faptul că acestea nu se regăsesc în nicio doctrină tradiţională, în nicio formă tradiţională revelată. Ele sunt etape în constituirea unei false tradiţii, care să ia locul adevăratei tradiţii, printr-o operă de subversiune, prin care inferiorul (urâciunea pustiirii) se va substitui superiorului (va sta în locul cel sfânt). Expresia lucrare de amăgire îi aparţine Sf. Pavel, deci tradiţiei creştine. Ea se regăseşte şi în islam, unde antihristul este numit „dajjal”, adică „impostorul”, cel care instaurează o falsă religie. Şi în hinduism, legat de finalul kali-yuga, când va predomina ultima castă, cea inferioară, care nu participă la tradiţia spirituală şi astfel va putea fi amăgită de o falsă tradiţie. Cel care cunoaşte aceste date tradiţionale este ceva mai ferit de lucrarea de amăgire, pt. că poate într-o anumită măsură să deosebească duhurile. Este în pericol cel care nu le cunoaşte, dar mai ales cel care le neagă, care se ridică împotriva adevăratei tradiţii. A considera tradiţionale minciuni şi erori este un mod de a ataca tradiţia, pentru că falsificarea ei e drumul direct către formarea acelei apocaliptice spiritualităţi pe dos, care nu ar avea putere dacă nu ar fi confundată cu adevărata spiritualitate. Aceşti falsificatori sunt cei care vin îmbrăcaţi „în haine de ori, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Matei, 7, 5). În haine de oi adică pretind că au „misiuni divine”, „revelaţii”, „comunicări”, că sunt „aleşi”, dar mesajul lor e în contradicţie cu datele tradiţionale, cu datele revelaţiei şi de natură să dea unor minciuni un caracter tradiţional. Sunt „lupi răpitori” pt. că sunt dominaţi (de cele mai multe ori fără să ştie) de „duhul lui antihrist”. Asta arată cât s-a uitat spiritualitatea tradiţională, unde fundamental este „duhul smereniei”, care te învaţă să nu faci reclamă propriilor virtuţi, care îndepărtează mândria şi închipuirea de sine. Aşa îi vedem pe călugării isihaşti de la Muntele Athos care au semnat „Tomul Aghioritic”. Au spus ei că au dobândit „isihia”, vederea „slavei” lui Dumnezeu, a energiilor necreate? Nu. Au spus că sunt cei mai mici şi mai păcătoşi dintre călugări. În acelaşi spirit citează şi părintele Cleopa din Filocalii spunând că mai folositor îi e omului să îşi vadă păcatele decât să vadă îngeri. Dar „marca” acestor „lupi” este contradicţia cu doctrina tradiţională, spirituală, pentru că „diavolul” nu are acces la domeniul spiritual („cerurile” i-au fost închise). denis

      Ștergere
    4. Inteleg ce spui dar, cu iertare, cred ca si tu traiesti (partial) intr-o lucrare de amagire. Nu tot ce-i modern e rau si nici tot ce-i vechi e bun (adevarat). Extraterestrii sunt o realitate demonstrata, e aproape de bun simt sa accepti existenta lor. In fine, iti doresc numai de bine. Ce va fi, va fi.

      Ștergere
  12. Reincarnarea nu exista doar in forma de concept religios, ea este realmente dovedita
    http://www.reincarnationexperiment.org/home/dalailamaplid.html

    Cartea Tibetana a Mortilor despre ce vorbeste daca nu despre reincarnare?

    Toti psihiatrii care isi duc prin hiponza pacientii in vietile anterioare, ce se intampla cu ei? Bat campii cu voie impreuna?

    Sau cum se explica suferinta extrema a unor copii sau tineri daca nu prin datorii karmice din vietile anterioare? Cum ar trebui sa intelegem sau sa invatam totul intr-o sigura viata?

    Psihiatrul American Michael Harner a scris o carte absolute senzationala intitulata Calatoria Sufletelor, unde prezinta mai multe cazuri de oameni dusi nu doar in vietile anterioare dar si in perioada petrecuta in realitatea dintre vieti. Sa vedeti acolo marturii extraordinare ... Cum s-ar putea explica? Am rezonat 100% cu informatiile de acolo. Pentru mine asta e adevar. Cand am acel fior interior care apoi radiaza scurt exterior. Ala e senzorul meu de adevar. Stiu ca e real pentru ca e aceeasi senzatie pe care o am cand vad un peisaj extraordinar sau ceva ce-mi atinge inima. Sunt in rezonanta cu un adevar cosmic, universal, non-etichetabil!

    Pentru mine a impinge cu asa energie ideea ca nu exista reincarnare ma face sa simt o intentie de cenzura in planul subtil. Insasi felul in care a fost exprimat de domnul de mai sus, emanand asa o energie caustica aproape. De ce sa nu existe? Daca defapt, exista tot ce se poate inchipui ca exista. Daca defapt poate exista chiar un intreg univers guvernat de un dumnezeu in care reincarnarea exista? Sau daca defapt exista doar pentru cei care cred in asta, poate mentalul lor colectiv a determinat aparitia acestui univers! De unde sa stiu eu?

    Dar sa presupunem ca nu exista. Ca e asa cum zici tu. Ce se intampla defapt cu un spirit? Se incarneaza o singura data si trebuie sa dovedeasca complet totul intr-o singura incarnare? Si apoi marea judecata? Si apoi ce?

    Eu nu vreau sa cred ce-mi dai tu scris pe tava, eu vreau sa experimentez, sa simt, sa inteleg, sa rezonez, sa provoc, sa gresesc, sa accept, sa schimb, sa fac orice vreau eu sa experimentez intelegand ca-mi asum orice consecinta a actiunilor mele, ce e rau in asta? De ce trebuie sa fiu catalogat ca nu stiu ce val de spiritualitate eronata? Pentru ca nu respect dogma scrisa de cine?

    Eu interactionez zilnic cu copacii, cu pasarile, cu Universul, cu Dumnezeu, cu ingerii mei, cu matricea divina, cu Gaia, spiritul planetei Pamant, in nenumarate feluri si sincronicitatile din viata imi confirma faptul ca sunt pe o vibratie buna. Nu am nevoie sa-mi spui tu ca sunt crestin sau non crestin ca sa simt lucrurile astea.


    Cu cata incredere te increzi in scrisuri vechi de mii de anI ce au trecut prin cine stie cate maini de oameni puternici cu cine stie ce intentii, toti veniti pana la urma pe lumea asta sa invete niste lectii. Care e diferenta? Ce conteaza la ce scoala invat lectiile? Ce conteaza din ce religie inteleg ca e ok sa faci ceva din inima si ca nu e ok sa te ambitionezi din mandrie? Ce conteaza daca am invatat de la Iisus Hristos sau de la Eckhart Tolle? Si in final, oricum nu poti exprima “inexprimabilul” intr-un sistem de comunicare asa ca ce rost are te mai agati de vreunul sau altul? Pentru mine reincarnarea este o realitate la fel de normala ca exista lui Dumnezeu.


    Recomand tuturor un film deosebit
    http://www.spiritus.ro/video/filme-video/filme_spirituale.htm#Ostrov

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Paul, lucrurile stau aşa, foarte pe scurt. Concepţia „reîncarnării” a apărut în prima jumătate a sec. 18 la filosofii socialişti. A fost preluată şi dezvoltată de „spiritism”, „ocultism” şi „teosofism”, cale 3 mari curente „neospiritualiste”. Spiritismul a popularizat-o. Ocultismul a pretins că se regăseşte în antichitate în concepţia „metempsihozei” pitagoreice. Teosofismul a pretins că se regăseşte în hinduism şi buddhism. Toate neadevăruri. Doctrina hindusă a stărilor multiple ale fiinţei arată că o fiinţă comportă o multiplicitate indefinită de stări de existenţă posibile, realizabile fiecare pe câte o treaptă determinată a existenţei, trepte ce constituie tot atâtea „lumi” diferite. Se face distincţia între stările de existenţă individuale sau formale (în care fiinţele sunt limitate de o formă) şi stările supra-individuale sau informale (stările „angelice”). Starea umană, cu „lumea” care îi corespunde, aparţine existenţei individuale/formale, fiind una într-o multiplicitate indefinită de alte stări posibile. Caracteristica ei este modalitatea corporală, pe lângă modalitatea subtilă, adică fiinţele, pe lângă forma subtilă (suksma-sarîra) sunt condiţionate şi de forma corporală (sthula-sarîra). Toate celelalte stări/lumi din domeniul existenţei formale aparţin numai stării subtile, adică fiinţele sunt condiţionate numai de forma subtilă. În clipa morţii corporale, omul trece în modalitatea sa subtilă, adică „spiritul” (jivatma) rămâne unit cu forma subtilă. Dar după un interval este posibil să survină şi „moartea psihică”, adică această legătură se rupe şi se produce disoluţia formei subtile. În acel moment fiinţa (spiritul, jivatma) încetează să mai fie om şi să mai aparţină lumii noastre şi trece obligatoriu la o altă stare de existenţă, aparţinând unei alte trepte, unei alte lumi din ansamblul existenţei individuale/formale, îmbrăcând o nouă formă individuală, care va fi o formă subtilă (numai lumea noastră comportă o modalitate corporală). Acesta este cazul fiinţelor care în starea umană nu au obţinut „salvarea”, „mântuirea”; numai în acest caz o fiinţă, care a fost om, trece la o altă stare individuală, la un alt ciclu de existenţă individuală/formală, într-o altă formă individuală. În cazul lor, intervine „moartea psihică”, adică disoluţia formei subtile („pierderea sufletului” din Evanghelie – „Cel ce îşi iubeşte sufletul îl va pierde” - Ioan 12, 25). Obţin „mântuirea” fiinţele care rămân unite cu forma lor subtilă până la finalul ciclului de care aparţin („pralaya”); se menţin astfel în starea umană, în lumea noastră, în modalitatea ei subtilă („păstrarea sufletului” din Evanghelie – „cel ce îşi urăşte sufletul în lumea aceasta îl va păstra pentru viaţa veşnică”). Prin aceasta nu vor mai trece niciodată la o altă stare individuală/formală. Au depăşit domeniul existenţei formale („samsara”), au ieşit din curentul „transmigraţiei”. Vor putea trece la stările superioare, supra-individuale, informale („angelice”). Teosofiştii au luat această serie indefinită de schimbări ale stărilor unei fiinţe (cazul celor care nu obţin „salvarea” în starea lor actuală şi sunt nevoite să treacă la o altă stare individuală) drept vieţi umane, terestre succesive, neînţelegând simbolismul tradiţional. Aşa au crezut eronat că e vorba de „reîncarnări”. În realitate, în doctrina hindusă este vorba despre trecerea unor fiinţe (cele „nemântuite”) din starea umană şi din această lume în alte stări decât starea umană, care aparţin unor alte lumi decât lumea noastră, lumi care se raportează toate la existenţa subtilă. Ei au ignorat poziţia clară a hinduismului în sensul că pentru o fiinţă un ciclu de existenţă (cum este cel uman) nu poate fi parcurs decât o singură dată, întrucât nu există repetiţie în existenţa universală, care este indefinită. Se afirmă expres că o fiinţă nu poate trece de două ori prin aceeaşi stare. Astfel, „reîncarnarea” nu e decât o caricatură ineptă a teoriei metafizice a stărilor multiple, contrară adevărului şi antitradiţională. denis

      Ștergere
    2. Era interesant daca, in loc sa vorbesti din carti si sa dai citate, comentai (cu parerea ta) punctual pe fiecare subiect ridicat de mine in parte, dar din pacate ai scris aproape ca un politician...

      Ștergere
    3. Paul, adevărul nu este niciodată inutil, dar trebuie să îl asimilăm şi să dezvoltăm ceea ce este conţinut sintetic într-o expresie a lui. Iată ce poate fi dezvoltat din cele spuse anterior. Noi, ca fiinţe ce ne-am născut oameni, suntem în „transmigraţie”, adică aşa cum am intrat în starea umană dintr-o altă stare, există riscul ca după moarte să părăsim starea umană şi să trecem la o nouă stare, ceea ce înseamnă că rămânem prizonierii transmigraţiei, ai curentului formelor („lumea sublunară” la greci), ai şirului indefinit de cicluri de existenţă individuală („samsara”, „apa sâmbetei”). Iar dintr-o stare precum starea umană putem pune capăt „transmigraţiei”, ceea ce religiile numesc mântuire sau salvare, putem ieşi odată pentru totdeauna din domeniul formal, individual, cu indefinitatea sa de stări individuale posibile. În lumea noastră numai starea umană dă această posibilitate, un acces direct la salvare; iar nu şi celelalte stări, corespunzătoare regnului animal, vegetal, mineral şi existenţei extra-terestre. De aceea, ea este numită „centrală”, iar celelalte „periferice”. Religiile exprimă asta spunând că numai omul este fiinţă „deiformă”, creată „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” (îl reprezintă pe Dumnezeu în această lume). Şi aşa stau lucrurile în fiecare din lumile aparţinând existenţei formale/individuale: în fiecare există o stare centrală, analogă stării umane, prin care se poate ieşi din transmigraţie, şi stări periferice, analoge regnurilor animal, vegetal etc, din care nu se poate ieşi din transmigraţie. Când o fiinţă care a fost om nu obţine salvarea şi trece prin urmare într-o altă lume formală/individuală, există o mare probabilitate ca ea să nu se mai nască în starea centrală a noii lumi (cum a fost starea umană în lumea anterioară), ci într-o stare periferică a noii lumi (cum au fost starea animală, vegetală etc în lumea anterioară), adică într-o stare care nu îi va mai permite direct salvarea. Deci odată cu starea umană (care permite salvarea) acea fiinţă va pierde şi posibilitatea salvării (în următorul său ciclu de existenţă individuală). Din acest motiv religiile prezintă opusul mântuirii ca pe o perspectivă sumbră, „malefică”, iar mântuirea ca pe ceva esenţial, vital. De aceea tradiţia hindusă spune: „condiţia umană este greu de dobândit”. Se referă la condiţia centrală în general, prin opoziţie cu condiţia periferică. Adică pentru o fiinţă în transmigraţie şansele de a se naşte într-o stare centrală (cum e starea umană în această lume) sunt mult mai mici decât şansele de a se naşte într-o stare periferică (cum sunt regnul animal etc în lumea noastră). De aceea nu trebuie să irosim şansa că ne-am născut oameni, adică centrali în această lume, ci trebuie să căutăm salvarea, pt. că e foarte probabil ca, dacă o irosim şi ieşim din această lume, să ne naştem în următoarea lume într-o stare periferică, care nu mai dă acces la salvare, şi nu în starea centrală a acelei lumi. Aşadar mântuirea/salvarea este perspectiva benefică, pozitivă, iar continuarea transmigraţiei este perspectiva negativă. Teoriile „reîncarnării” (în special din spiritism), pe lângă faptul că situează transmigraţia în lumea noastră (eroare ce vine din ignoranţa promotorilor acestor teorii), au ajuns să îi dea un sens pozitiv, numind transmigraţia „evoluţie”, drum necesar spre „spiritualitate”. Este exact o inversare a adevărului, adică o subversiune, prin care inferiorul e prezentat ca superior; iar subversiunea este „marca” inconfundabilă a influenţelor inferioare, care depun eforturi pentru a-i face pe oameni să ignore adevărul tradiţional al mântuirii şi pentru a-l substitui cu „dogmele” spiritiste şi reîncarnaţioniste, în vederea constituirii acelei „noi religii” de la final, ce va fi în realitate „domnia lui antihrist”. denis

      Ștergere
  13. Imi cer scuze am facut o eroare, ma gandeam eu la Michael Harner dar defapt vroiam sa scriu Michael Newton, el a scris Calatoria Sufletelor si Destinul Sufletelor, cine e interesat sa citeasca are link mai jos

    http://www.scribd.com/doc/38202835/Michael-Newton-1-Calatoria-Sufletelor

    RăspundețiȘtergere
  14. Imi place foarte mult ce a expus Paul, iar mie personal Michael Newton mi-a deschis orizonturi de intelegere nebanuite in continua mea cautare de adevar.
    Ce usor pot fi recunoscuti oamenii cu spirit liber care au pastrat in memoria lor celulara informatii acumulate anterior sau poate informatii din viitor,deschisi ,dornici sa experimenteze sa simta, sa constientizeze ca trebuie sa-si hraneasca corpurile subtile,eu asa cred ca ne vom dezvolta capacitatile latente pentru a fiinta din ce in ce mai mult in 4D.
    Poate intr-o zi,asa cum ti-ai exprimat dorinta vei reusi sa te intalnesti Mihaela cu cititorii tai,eu am mers adesea la intalnirile doamnei Melfior Ra pe care o cunosti eu sunt fascinata de calatoriile ei astrale de misiunile pe care le are de indeplinit in aceasta viata si in acelsi timp de simplitatea afisata ca fiinta incarnata asa cum sunt fascinata de misiunea ta.

    Cu multa iubire,
    Roxana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Michael Newton,ca si Sal Rachele si multi altii ca ei,"lucreaza"in slujba OCULTEI condusa de Reptilieni cu interpusii lor pe Terra,iudeo-masonii!!!De unde stiu?Simpla cautare pe google va informeaza ca M.Newton (ca si ceilalti)sustin "conferinte" despre New-Age(adica CFR-ul,Bilderberg....)si sunt sustinuti puternic nu numai financiar de catre OCULTA....Totul,dar absolut TOTUL se face pentru instaurarea NOII ORDINI MONDIALE(NWO sau NOM)!!! Cum puteti sa-i recunoasteti?Simplu :toti cei care minimalizeaza,ocolesc sau defaimeaza pe DOMNUL nostru IISUS HRISTOS (unii mai subtil,altii mai putin subtil),TOTI apartin si "lucreaza"pentru FORTELE INTUNERICULUI!!!!Este mult de explicat si spatiul nu ajunge-nici timpul de altfel-,dar important pentru noi romanii este sa credem cu tarie in DOMNUL nostru IISUS HRISTOS indiferent de marile greutati,nenorociri si probleme uriase(sau cu atat mai mult)ce se vor abate in curand peste stravechea DA.KIA-pamantul sfant-unde PLEIADEENII au creat RAMANII,PELASGII,DACII si de unde a venit DOMNUL IISUS HRISTOS-FIUL DA.KIEI....DUMNEZEU ADEVARAT,NASCUT,NU FACUT....AJUTA-NE DOAMNE IISUSE!!!

      Ștergere
    2. Un articol gen "denis". Se vorbeste aici de DACI, oare erau crestini...
      In orice caz astept cu nerabdare un comentariu din partea gazdei.
      Multumesc!
      -sorin-

      Ștergere
    3. "Sorin", discutăm aici pe baza unui articol despre un text din Noul Testament, aparţinând deci tradiţiei creştine. Logic, am utilizat, pentru interpretarea lui, elemente aparţinând doctrinei creştine. Într-un alt context am prezentat date aparţinând tradiţiei hinduse. Tot astfel, am făcut referiri la iudaism, islam etc. Adică la formele tradiţionale vii, la forme ale revelaţiei dumnezeieşti; creştinismul fiind una dintre ele. Nu îmi dau seama de unde dificultatea ta în a înţelege logica acestui demers. Dacă aversiunea împotriva creştinismului îţi stârneşte asemenea asocieri neîntemeiate, soluţia ar fi să te eliberezi de "povară" şi să îţi prezinţi punctul de vedere cu privire la creştinism, argumentat. Chiar sunt curios dacă poţi exprima coerent "idei", impresii. Eu nu am postat aici articole, ci comentarii. denis

      Ștergere
    4. Ai dreptate denis recunosc mea culpa...era un comentariu nu un articol.
      In rest toate cele bune si ma opresc aici neputand sa mai gasesc nimic coeerent de exprimat.
      Cu drag sorin!

      Ștergere
    5. Sorin, asa cum am dat un raspuns ceva mai sus, eu am renuntat sa mai intervin in aceste comentarii care vin de la Denis sau de la alti cititori, ca si raspuns la teoriile expuse. Am hotarat sa fac asta din cauza ca mi-am dat seama ca intrasem intr-un lant de polemici si contradictii, fara cap si fara coada, un fel de invarteala in cerc inchis. Eu nu vreau sa se simta nimeni nedreptatit si de aceea postez toate comentariile, exceptand, in cazul in care ar exista, pe cele ce ar contine cuvinte sau expresii indecente. Mai departe, daca cineva dintre cititori simte sa vina cu un contracomentariu, ramane la liberul sau arbitru. Al meu arbitru a decis sa nu mai intervin in aceste situatii. Pace si Iubire!

      Ștergere
    6. Denis, ai incurcat borcanele. Biblia este cea care a fost de fapt falsificata in secolul 18. Si in secolul 19 si in vreo 20 de secole de cand exista. Reincarnarea nu este o inventie a teosofiei. Teoria reincarnarii exista de milenii bune. Ar fi existat si in biblie daca nu o falsificau dogmaticii. Pentru ca de aceste lucruri vorbea si Isus. De fapt fara invataturile lui Buddha si ale altora care l-au ajutat pe Christos in calea spre iluminare, crestinismul asa cum il stii tu posibil sa nu mai fi existat.

      Citeste daca esti curios cartile lui Yogananda despre religiile orientale si vei vedea ca acolo se vorbeste de vieti anterioare cu mult inaintea aparitiei teosofiei. Care este o chestie relativ recenta, datorata lui Rudolf Steiner. Apropo de Steiner, caut de ceva vreme o scoala Waldorf pentru cei doi copii ai mei. De invatatmantul de stat care scoate robotei pe banda sunt satul, iar de scolile crestine care au masacrat milioane de indieni americani "pagani" sa nu mai zic...

      Ștergere
  15. Melfior Ra este un maestru adevarat Roxana, prin simtire, comportament si cunoastere, ai vazut lucrul acesta, a vazut orcine a ajuns in preajma dansei macar o data. Pentru mine a fost in permanenta un exemplu de urmat. Pace si Iubire!

    RăspundețiȘtergere
  16. Pe Melfior Ra o cunosc cam de mult timp, cam de cand el, adevaratul Melfior era unul dintre arhitectii Piramidei Luminii Celeste. Io Defendia, caci asa ma chema, am avut un rang mai mare decat Melfior. Amandoi avem cenusa in Piramida, caci absolut nimeni nu a plecat de acolo viu.Melfior Ra mi-a comunicat cand m-am mai intalnit cu ea ca ne cunoatem inca de cateva sute de ani buni.
    Cele 1260 de zile reprezinta in total timpul cat Sfintia Sa IISUS le-a trait alaturi de Fecioara Maria, respectiv de Iosif la plecarea din Nazaret, imediat dupa nastere.Capatanile celor 3 Magi de la rasarit se odihnesc fara trup in Catedrala din Koln-Germania.Frecventa de vibratie superioara a facut ca Apocalipsa sa aiba 6 variante distincte, din care unele distructive, aceea prin care Fratia Intunericului solicita expres ciocnirea Terrei cu un corp mare, impact catastrofic, dar, sa se mentioneze expres ca ei erau la conducere.S-o creada ei ca cineva o sa mai scrie ceva. Si-au ratat absolut toate obiectivele trasate, au bagat aceasta lume cu capul in gard. Sunt voci din ce in ce mai multe care spun ca Civilizatia Oligarhica si Masonica care este pilon cu totul separat de Divinitate, caci ei au un alt sef, care este Tartor, nu Dumnezeu, ar fi pe cale sa nu mai fie la multe nivele.Prietenii stiu de ce...banul, dileala, prosteala, minciuna, averile, nu sunt elemente ale Divinitatii.Iar daca cineva doreste, in Biblie mai este inca o Apocalipsa, aceea a lui Isaia. Se pare ca ar fi mai aproape de adevar.Oricum, cea dupa Ioan din Patmos a fost si ea masluita, caci civilizatia Oligarhica mereu a trait foarte bine din chinuire, chinuire prin agresiune, prin razboaie.Unii mureau, ei faceau fonduri.De aceea al 3-lea razboi mondial nu a mai inceput, criza de azi se stie clar cine a provocat-o, similar celei din anii 30. Sfintia Sa IISUS a fost un exponent de varf al Fratiei Luminii, El a fost mereu impotriva BISERICII, vezi intrarea in Ierusalim.Cei de atunci, ca cei de azi trateaza nu sufletul precum vechii Daci, ci portofelele.A citi din carti masluite, scoase din context, denaturate dupa interes e pierdere de timp, ba mai rau, citind si recitind lucruri false, frecventa de vibratie o ia la vale, in jos.

    RăspundețiȘtergere
  17. Multumesc,e putin spus..Nu gasesc cuvinte,pentru a-ti multumi.
    Cu drag,
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  18. Rudolf SDteiner, parintele antroposofiei considera Apocalipsa un document de initiere si atat. Chiar a descris nenumaratele interpretari care i s-au adus Apocalipsei mai ales cele din jurul anului 1000. Sa vedem ce spune antoposoful:
    SCRISORILE CĂTRE CELE ŞAPTE BISERICI = STAREA DE FORMĂ FIZICĂ A PĂMÂNTULUI cuprinde şapte perioade de evoluţie, iar fiecare perioadă câte şapte epoci*
    Cele şapte perioade sunt:
    1. Perioada polară
    2. Perioada hiperboreană
    3. Perioada lemuriană
    4. Perioada altanteană (Atlantida) Se sfârşeşte prin Marele Deluviu (Potopul).
    5. Perioada actuală postatlanteană:
    1. Epoca protoindiană (Biserica din Efes)
    2. Epoca protopersană (Smirna)
    3. Epoca egipto-chaldeo-babiloniană şi ebraică (Pergam)
    4. Epoca greco-latină (Thyatira)
    5. Epoca noastră actuală (Sardes)
    6. Epoca următoare (Filadelfia)
    7. Epoca ultimă (Laodiceea) Se sfârşeşte prin Marele Război al tuturor împotriva tuturor.
    6. Perioada următoare (simbolizată prin cele şapte Peceţi)
    7. Perioada ultimă (simbolizată prin cele şapte Trâmbiţe)
    După această a şaptea perioadă din evoluţia fizică a Pământului ce va urma? În acel moment, Pământul îşi încheie scopul evoluţiei sale fizice. Toate lucrurile şi toate fiinţele care vor exista atunci se vor transforma. Am spus că în perioada a şasea, a celor şase Peceţi, oamenii vor avea înscris pe fruntea lor ceea ce poartă în suflete, ca bine sau rău; acum trebuie să menţionez că în perioada a şaptea, a celor şapte Trâmbiţe, forma corporală a omului şi a tuturor creaturilor va fi expresia binelui şi a răului într-o proporţie şi mai mare. Tot ce este materie va purta pecetea spiritului. Absolut nimic nu se va mai putea ascunde. Deja în perioada a şasea va fi imposibil locuitorilor Pâmântului să ascundă ceva, orice ar fi, în faţa unei priviri agere. Răul va exprima rău, binele va exprima binele. În perioada a şaptea nu va mai fi posibil să se ascundă ceea ce există în suflet, nici măcar în vorbe. Gândirea nu va mai fi mută, nu va mai putea fi ascunsă, disimulată. Orice gând se va revela şi în exterior. Gândirea va fi atunci pentru oricine ceea ce este acum numai pentru un iniţiat. Pentru aceştia, gândirea răsună în Devachan. Dar atunci, Devachanul va fi coborât până la nivelul fizicului, după cum în perioada a şasea lumea astrală se va coborî la nivelul fizicului. Încă de pe acum, iniţiatul poate vedea în lumea astrală cum va fi perioada a şasea, iar în lumea spirituală, cum va fi perioada a şaptea. Coborârea lumii astrale la nivelul fizicului, în perioada a şasea, înseamnă că întreaga lume de imagini, expresii şi manifestări va fi percepută la nivelul fizic. Perioada a şaptea va fi lumea spirituală coborâtă, adică expresia acestei lumi. În acel moment Pământul îşi va fi atins scopul evoluţiei sale pe plan fizic.
    După aceasta, Pământul se va transforma într-un corp ceresc de natură astrală, împreună cu toate fiinţele care există pe el. Substanţa fizică va dispărea ca substanţă fizică şi partea din aceasta care a avut posibilitatea să se spiritualizeze va deveni substanţă spirituală de natură astrală. Să ne facem o imagine cât mai exactă a acestor fenomene: toate fiinţele terestre care vor exprima prin aparenţa lor fizică tot ce este bine, frumos, nobil, intelectual în sufletele lor, care vor purta pe feţele lor pecetea lui Christos, care prin gândurile şi cuvintele lor vor fi, de asemenea, expresia lui Christos Iisus, toate aceste fiinţe vor avea posibilitatea să transforme ceea ce există în ele ca materie fizică, să o dizolve aşa cum apa dizolvă sarea. Tot ce era fizic se va transforma într-un corp ceresc astral.
    http://www.spiritualrs.net/Conferinte/GA104/GA104_1index.html
    Ergius

    RăspundețiȘtergere