DESPRE CONSTIINTA DE A DARUI
Dragii mei,
Tema acestui articol nu este noua pentru nimeni, nu este prima
data cand scriu despre acest lucru si de asemeni, nu sunt nici pe departe
singura care scrie despre acest lucru. Va marturisesc insa ca simt o nevoie
launtrica de ceva vreme incoace ca impreuna, eu si cititorii mei, sa participam
activ la trezirea constiintei daruirii la nivelul poporului român, deoarece
constat ca devine o problema din ce in ce mai apriga in perceptia unora, in
conditiile in care pentru altii se duce aproape in domeniul inexistentului.
Viata fiecarui om este presarata de incercari si suferinta, mai
mult sau mai putin, in functie de destin. Unii oameni ajung insa
intr-o zona de concentrare maxima doar asupra problemelor personale si deseori la
o credinta ca ce patesc ei nu se mai intampla nimanui. Se asteapta sa
starneasca in exterior compasiune, sa li se dea intaietate, ba mai mult, intr-o
forma subtila si mascata, aproape ca se duc intr-o zona de lauda cu incercarile
lor, dar si cu lupta de a le face fata. Este o plangere continua. Daca i-ai
spune unei astfel de persoane acest lucru, te-ar contra imediat, insa din
pacate, adevarul gol golut acesta este. Tot acest comportament se incadreaza de
fapt cu succes la capitolul “EGO mare cat o casa”.
Oameni buni, nu trebuie sa lasam suferinta sa ne transforme in
niste egoisti notorii, pentru ca daca vom face asa, problemele noastre nu se
vor mai sfarsi niciodata. Cum vrem noi sa primim rezolvare la ale noastre daca ducem
in zona de uitare daruirea? Este o lege a echilibrului in Univers. Este
imposibil doar sa primesti si mai nimic sa nu daruiesti. Chiar daca merge pentru
o vreme si asa, la un moment dat se inchide robinetul.
Iata cateva extrase din Cuvintele Mantuitorului, intalnite in Sfintele
Evanghelii:
“Nu oricine imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia Cerurilor,
ci cel ce face Voia Tatalui
Meu Celui din Ceruri.”
“Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi
faceti lor, ca aceasta este Legea.”
“Dati mai intai milostenie cele ce sunt inlauntrul vostru si,
iata, toate va vor fi curate.”
Credeti ca este o intamplare ca gasim aceste sfaturi scrise undeva
si dupa 2000 de ani? Eu zic ca nu. Stia Domnul nostru Iisus Hristos natura
umana mult prea bine si dorea sa o vada ridicandu-se deasupra unei linii pe
care numai daca nu vrei, nu o depasesti.
Voi veni acum cu expunerea unor experiente personale.
Imi scriu multi oameni care sa doreasca ceva din partea mea: un
sfat, un ajutor, etc.
Exista unii care imi scriu niste e-mailuri avand o lungime cat un
capitol dintr-un roman. Am luat de multe ori continutul unui e-mail de acest
gen si l-am pus intr-un fisier word. Peste zece pagini, de foarte multe ori.
Daca asta nu este manifestare de ego, sa imi spuneti mie ce vreti. Cum poate cineva
sa ii scrie unei persoane pe care nici macar nu a cunoscut-o vreodata, un
e-mail de o asemena lungime? Dar nici daca ai cunoscut-o nu este in regula. Ce
s-ar intampla cu persoana aceea daca ar mai proceda inca o suta la fel? Dar nu,
nu se gandeste la asta. Este doar el si problemele lui si atat. Iar ca sa
sublinieze si mai tare aceasta idee, nu se limiteaza in a-i scrie doar un
e-mail de acest gen, ci trimite vreo zece. Deja o carte intreaga.
Exista altii care imi pun intrebari cu 1, 2, 3, … 15, 16 si
solicita raspunsuri punctuale la fiecare. Armata, ce sa mai! Imi mai ramane
doar sa raspund si eu: “Am inteles! Sa traiti!”
De asemeni sunt foarte multi cei care daca imi scriu azi, vor
raspuns tot azi sau cel mai tarziu maine. Chiar si daca este weekend. Iar daca
sunt plecata sau ocupata cu ale mele si nu ii pot raspunde imediat, intra
intr-o disperare, trimitand alte cinci e-mailuri si intreband oare ce s-a putut
intampla de nu i-am raspuns. Lasand la o
parte faptul ca nu stiu de unde se naste in mintile unora ideea obligativitatii
mele ca daca tot am un blog si tot vin cu niste recomandari de natura generala,
atunci trebuie sa servesc si fiecare solicitare individuala, vin si spun ca
a cere in acest context cuiva sa stea drepti in secunda numarul 2, atunci cand dai
tu strigarea, tine iarasi de zona egoismului. Iar aici nu presupune sa te
gandesti doar la persoana careia ii scrii, ci si la toti ceilalti, care au
scris inaintea ta si care asteapta cu rabdare un raspuns, cand s-o putea.
Nu in ultimul rand vin foarte multi oameni si imi vorbesc despre
ale lor. Povestesc despre cata iubire trimit in Univers, cata iertare fac si
cata rugaciune. Dar desi ei fac toate astea, dificultati au in continuare si
parca devin din ce in ce mai accentuate. Exista insa o problema. Ei spun ca fac
aceste actiuni iar eu chiar cred ca asa este, insa din capatul meu al firului
nu se simte nici o emotie, nimic. Zero barat. Oamenii care au cu adevarat inima
deschisa si la fel si compasiunea pot scrie doar trei cuvinte, caci lacrimile
si incep a-mi curge pe obraz. Energia compasiunii si a iubirii se simte si nu
se expune in vorbe. Intelegeti? Aceasta inseamna ca la cei ce nu poate fi
perceputa o astfel de simtire exista o problema, pe care ei nu o sesizeaza
nicicum si tocmai de aceea nu izbutesc sa iasa dintr-o anumita zona. Am
cercetat statistic si am observat, la aproape toti cei ce se incadreaza in
aceasta categorie, un element comun: cei in cauza nu au intrebat vreodata, dupa zeci
de ore petrecute impreuna in aceasta forma de comunicare virtuala, daca ar
putea sa ma rasplateasca cu ceva, pentru timpul alocat de mine situatiei lor,
pentru cunoasterea ce le-am impartasit-o si pentru informatiile pe care le-am
furnizat. Sunt constienta ca daca ar fi sa ma fac om de serviciu in fata
tuturor cerintelor oamenilor, caci unii chiar asa imagine isi construiesc, din
pacate, despre mine si despre altii ca mine, percepandu-ne ca pe niste insi
care nu mananca, nu dorm, n-au facturi de platit, n-au familie de intretinut, ci doar stau la calculator 24 de ore pe zi ca sa slujeasca umanitatea, si
daca m-as lasa in baza recunostintei lor, s-ar inchide in scurta vreme blogul
acesta, pentru ca s-ar auzi despre mine ca am ajuns sa fiu prea slabita din
pricina foamei. Este o aluzie acida, dar nu pe langa adevar.
Pentru unii cititori o repet iar pentru altii o spun: sunt de
meserie inginer electrotehnist, ma desfasor in domeniul automatizarilor si al
electricitatii, am un job catre care plec dimineata si ma intorc seara, uneori
foarte tarziu, si imi iubesc meseria la fel cum iubesc si partea aceasta
spirituala. Spun toate aceste detalii spre a se intelege bine ideea pe care
doresc sa o transmit de fapt mai departe. Scopul meu nu este sa ma plang de
niste rasplati care in mod normal ar trebui sa ia calea catre mine, dar nu o
iau. Am si alte modalitati de a-mi castiga painea. Cu ele sau fara ele, viata imi
merge oricum mai departe, cu toate ale ei, cu bune si rele. Scopul meu este sa conduc
mintea oricarui om catre constiinta faptului ca din cauza inimii inchise si din
pricina ca doar doreste sa primeasca si prea putin se gandeste sa si daruiasca,
este un aspect ce ingreuneaza enorm munca celorlati care nu au uitat sa faca
aceasta daruire, este un zid neconstientizat prin care se produce marea
prindere in matrix. Dam vina pe altii. Dam vina pe controlori, pe psihotronice,
pe viata grea si pe multe altele. Insa se ridica intrebarea fireasca: de ce
unii sunt afectati de toate astea mai putin decat altii? Raspunsul este acela
ca indiferent ce s-ar fi intamplat, ei nu au uitat sa faca o rugaciune, care ar
putea suna cam asa in esenta:
“Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma te rog sa nu mi se impietreasca
inima, iar daca nu am fost atent si ea mi s-a facut de piatra, ajuta-ma te rog
sa o despietresc.”
Iar daca inima nu este de piatra, intotdeauna gandul va putea
trece prin ea, iar omul acela va face mai tot timpul lucrurile cu atentie, cu
bun simt si punandu-se cat de des se poate in scaunul aproapelui sau. Cu cat le
va face mai mult in acest fel, cu atat se va mentine mai activa caldura inimii,
nepermitand inghetul la acel nivel, vreodata.
Avem lasata din Evanghelii si pilda femeii sarace care pune in
cutia milei doi banuti, iar Mantuitorul cu atotcunoasterea Sa, a stiut ca ea a
pus acolo nu din ce ii prisosea, ci de fapt, tot ce avea. A apreciat-o foarte
mult pentru acest lucru si cu siguranta ca i-a fost intors darul inzecit pe
alte parti.
In vietile Sfintilor sta scris ca pentru Dumnezeu face mai mult o
mana care da, decat o gura care se roaga. Am vazut din analiza multiplelor
situatii ce mi-au iesit in cale de-a lungul timpului ca lucrurile chiar asa
stau. Cei ce sunt imbaiati in energia daruirii, au verde de la Sfanta Treime
pentru toate dezlegarile. Nu exista nici o nepermisiune de Sus in acest sens.
Nu avem scuza ca sa nu daruim. Daca nu avem bani putem face fapte.
Chiar si raspandirea unor informatii ce sunt de ajutor sufletului cuiva reprezinta
o forma de daruire.
Va dau exemplul unui om. Sufera de ciroza. Dar chiar asa bolnav
cum este, fara venituri, intreprinde o munca zilnica de a face viata mai
frumoasa, prin articolele ce le distribuie in facebook, altor oameni. Iata
dovada de iubire si daruire. Eu nu am facebook, dar mi-a fost adus in vizor
omul acesta de alti prieteni de-ai mei. Il voi ajuta si eu cu tot ce stiu si
pot, insa mi-as dori din toata inima ca dupa ce voi expune contul sau bancar
mai jos, macar cei ce se stiu ca mi-au cerut ajutorul pana in prezent, fara sa
ridice vreodata problema daca imi si datoreaza ceva, sa rascumpere datoria si
sa daruiasca ceva acestei persoane. Iar daca vor exista oameni cu inima
deschisa care vor simti sa faca o fapta buna si un gest umanitar, va fi acesta
raspunsul pe care il aduce Dumnezeu prin oameni, pentru toata munca ce a
facut-o si calea pe care a ales sa mearga. Binecuvantati vor fi la randul lor
si cei ce vor face aceasta fapta de milostenie. Pentru tot darul ce va merge catre
acest domn, din tot sufletul, Multumesc.
BUGA ION
CONT: RO61 BRDE 240SV47183422400,
BRD
SWIFT CODE: BRDEROBU
Mai aduc in vizor o situatie, a unei colege de lucrari, nelipsita
ani de zile din toate lucrarile noastre facute in slujba acestei planete, care
s-a imbolnavit de cancer pe limba. Nu stam sa analizam cauzele, caci de multe
ori, la multi oameni, ele nu stau in viata de acum. Aici si acum, ei chiar fac
ce trebuie. In curand va trebui sa suporte o operatie. Multumesc din inima
tuturor celor ce simt si pot sa o sprijine si pe ea.
DUMITRU MARILENA
CONT: RO02 RNCB 0094 0815 3869
0005, BCR
SWIFT CODE: RNCBROBU
Sunt oameni care deja au aflat in cerc inchis despre Marilena.
Pentru donatiile lor am venit si eu la schimb cu o importanta cunoastere si
tehnica, ce ar putea ajuta multi bolnavi, primita de la Metatron si Rafael, in
ziua Sfantului Pantelimon, in acest an. Am vrut la un moment dat sa o postez in
blog, dar ceva m-a oprit brusc. Am inteles in scurt timp de ce. Iar aceasta
este exact esenta articolului de azi. Multi oameni cand primesc mereu gratuit,
sau cand primesc trebuind sa dea foarte putin la schimb, ajung la un moment dat
de se obisnuiesc in acest fel si nu mai apreciaza nimic la justa valoare. Aceasta
este o cauza majora a tuturor experientelor povestite mai sus. Partea cea mai
tragica este aceea ca toate acestea se intampla in zona, cica a spiritualilor.
Pai daca pe acest sector se desfasoara astfel de lucruri, ce pretentii mai
putem emite in rest? Putem noi indrazni sa judecam pe unul si pe altul pentru
ca nu este trezit? Pai fara suparare, multi dintre netrezitii acestia sunt
capabili de acte de daruire si iubire cu mult mai mari decat multe fapte intreprinse
de asa-zisi spirituali. Sa ne gandim profund la treaba aceasta, caci este o
realitate si din pacate, deloc de neglijat.
Amandoi sunt oameni tineri. Domnul Buga are 47 de ani iar Marilena
43. Mai pot fi traiti multi ani si de unul si de altul, in care sa aiba sansa
sa poata darui din ce au si ei mai bun, la fel cum au facut-o si pana in
prezent.
Astept cu e-mail, pe adresa federatia.galactica@gmail.com,
pe toti cei care vor face donatii catre unul dintre cele doua cazuri prezentate,
sau catre ambele, dupa cum simte fiecare. Voi veni la schimb cu toata
cunoasterea despre care am pomenit mai sus, dar si cu lansarea unei initieri ce va fi primita ori de la Metatron,
ori de la Rafael, depinzand aceasta de natura omului in sine, daca functioneaza
pe matricea tehnica metatronica sau pe matricea intuitiva rafaelica. Natura
aceasta va fi comunicata odata cu trimiterea materialelor.
Inca o data, cu iubire si recunostinta Va Multumesc!
Este interesant ca in timpul scrierii acestui articol m-a sunat o
prietena spunandu-mi despre doua cazuri de animale abandonate. Un pic mai
tarziu am vazut la televizor o stire despre patru catelusi abandonati. Au facut
asta doua tinere, lasand un sac de rafie pe o strada din centrul Buzaului,
continand patru catelusi. Masina nu era deloc una ieftina. Mai mare rusinea! Nu
si-au dat seama ca exista prin preajma o camera de luat vederi si vor fi
filmate. Tot acest raport de plans dintre om si animal, ca este caine, pisica,
porc, gaina sau cal, este tot un semn al inimii impietrite. Daca nu vrei ca
animalul tau sa faca pui, mergi sa faci o sterilizare, dar nu iti bate joc de
bietele suflete. Imi spunea prietena mea despre niste polemici in care a intrat
discutand pe nu stiu ce formuri despre statutul animalelor, comparativ cu al
oamenilor, fiinte cu spirit si constiinta. Serios? Asa sa fie? Pai vedem cu
totii oameni care sunt mai animale decat toate animalele Pamantului. Stiati ca
un caine sau o pisica pot avea Sine superior dragon si spun asta pentru ca tot
am am scris nu demult despre dragoni. Cand un caine sau o pisica ajung in casa
unor oameni, ei vin, prin natura lor de dragoni, ca un fel de gardieni
energetici ai casei respective, fata de toate agresiunile ce pot sosi prin
tunelele timpului. Cate nu ar mai fi de spus despre animale dar poate ca voi
concepe candva un alt articol pe marginea acestui subiect.
In incheiere ii multumesc prietenei mele Ileana, care din proprie
initiativa a pus rugaciunea de iertare si dezlegare intr-un videoclip You Tube,
dorind sa faca in viitorul apropiat si o varianta cu subtitrare in limba
engleza. Iata tot un exemplu de iubire si daruire, pentru ca a simtit sa faca
ceva pentru oameni, fara sa i-o ceara altcineva. A venit din inima sa pur si
simplu.
Videoclipul este postat in articolul care contine rugaciunea
initiala:
Toate cele bune!




