JUCATOR SAU SPECTATOR? CE ALEGERE VREI SA FACI?

JUCATOR SAU SPECTATOR? CE ALEGERE VREI SA FACI?

Dragi prieteni,

In cele ce ma priveste, se implinesc cam doua saptamani de cand simt, deocamdata la nivel destul de subtil, ca intrevad o carare noua in traseul vietii mele. Asa cum spuneam in articolul cu balanta cosmica, exista intrebari care m-au framantat niste zeci de ani si au ramas fara raspuns, pana de curand...

In acelasi articol va povesteam ca am ajuns la o prezentare a domnului Rune. Am fost si a doua oara la un seminar. S-a lasat din nou cu revelatii. Mi-am pus intrebarea de ce am ajuns eu tocmai acum? Dansul este cam de doi ani prin Romania daca nu si mai bine si desi am stiut asta, am prieteni care au mers inca de pe la inceputul anului trecut la seminariile dansului, eu am ajuns totusi abia acum. Nu ma mira. Pe mine Divinitatea m-a trimis intotdeauna intr-un loc, in care sa accesez o anumita cunoastere, exact atunci cand s-a considerat ca sunt suficient de pregatita ca sa pot asimila si simti totul la nivel maxim.

Nu-i asa ca va intrebati multi:

Care este secretul gasirii fericirii supreme?

Care este secretul gasirii libertatii supreme?

Bine-zis secrete. Multi le cauta o viata si nu le gasesc.

Stiti care este visul meu? Sa vina oamenii la mine, sa imi povesteasca problemele si durerile sufletesti, iar eu sa le pot da un sfat, unul singur, care sa le poata schimba radical viata in bine si pentru totdeauna. Este un soi de psihologie, numai ca eu as dori sa pot face asta intr-o singura intrevedere, in care sfatul in sine sa nu dureze mai mult de zece minute. Oare ar putea fi posibil asa ceva? Eu cred cu tarie ca DA. Tocmai de aceea, ma voi adanci in perioada urmatoare, in cautari in scrierile unor mari intelepti. Daca nu s-o petrece alte evenimente intre timp. Ori de cate ori voi auzi sau voi gasi ceva ce percep ca foarte valoros, voi expune pe blog. Cam in acest fel vor arata articolele mele, cel putin o perioada de acum inainte. Nu intentionez sa va imbacsesc mintea cu pagini intregi, sa va apuce cascatul, sa inceapa sa va usture ochii, sa va pierdeti rabdarea, sa va spuneti intr-un final: „Daa... stiu, stiu... am mai citit toate astea si totusi, au fost doar asa, ca o informatie frumoasa, pe care nu am putut-o aplica in nici un fel in viata mea. In consecinta, este cam egala cu zero pentru mine”. Imi doresc sa pot gasi acel soi de intelepciune, care expusa, sa ocupe doar cateva randuri, dar care sa tinteasca direct catre sufletul oricui vine in contact cu ea, sa reuseasca sa puna omul pe ganduri zile in sir. Ceva foarte similar cu pildele lui Iisus, daca nu deseori, chiar pildele Sale.

Rune a raspuns simplu la intrebarile de mai sus: Sa fii constient ca esti CONSTIINTA!

Eu vin mai departe si zic: Foarte bine, este simplu, sunt constient ca sunt constiinta. Dar cum sa fac asta in varful incercarilor mele, atunci cand am cea mai mare stare de nervi, cand primesc vestea cea mai proasta, cand cineva ma incita la cearta? Cand suntem linistiti putem face multe, dar nu la fel este si cand nu este asa.

Am rugat atunci Divinitatea sa imi releve o tehnica efectiva. Am primit raspuns rapid, aplic asta de cateva zile si constat ca functioneaza fantastic de bine.

Paralel cu asta, am tot primit in viziuni doua simboluri, in mod alternativ:

1.     Simbolul cu doua cercuri intrerupte ce se intersecteaza;

2.     Simbolul zodiei pestilor;

M-am tot intrebat care sa fie semnificatia? Abia azi mi-am dat seama ca este aceeasi cu tehnica ce mi s-a conturat in gand si veti intelege dupa explicatiile de mai jos.

Haideti sa vedem despre ce este vorba. Sa spunem ca un om primeste o veste foarte proasta. Ce face el in mod obisnuit? Incepe sa fie framantat de ganduri. Despre trecut, despre viitor. In general ganduri generatoare de emotii de teama. Este acolo o voce in cap care il cicaleste mai tare decat cineva din afara. Stiti ce spunea Rune? La un moment X din viata unui om, imaginea acestuia este un cumul al tuturor amintirilor sale de pana la acel moment. Cred ca este cat se poate de adevarat. Totul in viata unui om se raporteaza la cunoasterea si la intamplarile cu care el a avut ocazia sa vina in contact. Dar oare numai astea exista ca si cunoastere sau ca experienta in tot acest Univers? De ce oare proiecteaza omul viitorul numai pe baza cunoasterii si experientei sale de viata limitate, ignorand ca acestea sunt doar o farama din posibilitatile pe care le are Universul la dispozitie? Cum sa scape el de acest obicei, care ii aduce de cele mai multe ori numai belele?

Iata metoda care mi s-a relevat mie, aceasta fiind doar o varianta ce poate fi adaptata in fel si chip, in functie de natura problemei:

1.     Primesc vestea proasta.

2.    Ma asez pe un scaun.

3.  Fac cateva respiratii constiente, adica respiratii asupra carora imi indrept efectiv atentia. In acest fel traiesc ACUM. Fara trecut, fara viitor.

4.  Ma dedublez. Imi imaginez ca eu, constiinta, ma extrag din corpul fizic, ma duc undeva in tavan si imi observ corpul ce sta acolo pe scaun. Exact la fel cum isi urmareste un parinte copilul atunci cand se joaca sau cand e pe punctul sa faca o boacana. Ii trimit corpului meu iubire, compasiune, ii trimit gandul ca totul este spre binele sau, doar ca el inca nu poate sa isi dea seama de lucrul acesta in acel moment.

Mi-a venit in gand exemplul cu jocul de fotbal sau orice alt sport similar. Cand se vad cel mai bine solutiile, in postura de jucator sau de spectator? Pai, de cand lumea si pamantul se stie ca cel ce este pe margine vede mai bine decat cel din teren, pentru ca spectatorul are viziunea de ansamblu. Aici este secretul. Punand constiinta in calitate de observator, se petrec mai multe lucruri: se acceseaza o buna imagine de ansamblu, de asemeni constiinta iese in afara bombardamentului de ganduri ce vin catre corpul fizic si intra intr-un spatiu in care ramane libera sa primeasca adevarata calauzire divina, iar mai departe ea sopteste aceste idei corpului fizic si totul se linisteste.

Ce am constatat ca se petrece in timp, practicand atunci cand este nevoie aceasta tehnica? Se raresc problemele si gandurile negative. Este ca si cum ele ar spune: „Il vedeti pe acest om? Ar fi cazul sa nu ne irosim energia cu el, pentru ca are acum cunoasterea cum sa scape de noi. Hai sa mergem la altul care este suficient de agitat ca sa ne primesca cum se cuvine”.

Uite asa se asterne in suflet pacea, echilibrul si se construieste adevarata comuniune cu Dumnezeu. Normal este ca aceasta comuniune sa devina o stare permanenta. Rune chiar facea o gluma pe seama modului de perceptie a acestei stari, de catre multi oameni: acum sunt in comuniune cu Dumnezeu... acum nu sunt... acum sunt... acum nu sunt...

Asa ceva nu este posibil, ne dam prea bine seama. Am avut si eu un articol candva, dar este si motto-ul acestui blog: „A fi sau a nu fi? Aceasta este intrebarea.” Cam asa este, ori esti, ori nu esti cu Dumnezeu, nu merge calea de mijloc.

Intorcandu-ne la simboluri, daca un cerc este imaginea corpului fizic cu tot exteriorul lui, iar celalalt cerc este constiinta, si nu intamplator ele nu sunt inchise, pentru ca ambele asimilari sunt practic infinite, nelimitate, gasim doua reprezentari:

1.  simbolul cand cele doua sunt unite – este reprezentarea pentru starea generala cand eu, constiinta, sunt unit cu eu, corpul fizic;

2. simbolul zodiei pestilor, cand cele doua cercuri deschise se departeaza unul de altul, ramanand totusi legate printr-un cordon – este echivalenta practic cu dedublarea despe care vorbeam;

Dar gandindu-ne la simbolul pestilor, multi ne ducem cu gandul la Iisus pentru ca El este Cel ce era numit Pescarul de suflete. Pestele era simbolul prin care se recunosteau crestinii in timpuri stravechi.

Inchei cu indemnul sa incercati, voi, constiinte, sa parasiti terenul de fotbal, sa va urcati in tribuna si sa priviti meciul de acolo.

Fiti constienti ca sunteti constiinta si nu doar un corp fizic.

Aceasta nu inseamna sa nu va mai implicati in nimic, in nici o lucrare, in nici o actiune, sa stati cu mainile in san si sa priviti la altii. Aceasta iesire din teren se refera strict la constiinta voastra, iar fara corpul vostru ca si jucator, nu exista nici o motivatie pentru constiinta sa priveasca meciul.

Toate cele bune!