ŞI APĂ ŞI PIATRĂ
Căndva, demult,
când pietrele vorbeau,
Iar apele în
taină şuşoteau,
Era o piatră
mică şi tăcută,
Lângă o apă
lină, parcă mută.
Dar într-o zi,
de nicaieri un gând
Ape şi pietre prinse
rând pe rând.
Şi-uite aşa
porni o zarvă, tare,
Ca un răspuns
la greaua întrebare:
“- Ce-i mai
puternic în această lume,
O piatră mare
sau o apă-n spume?”
Şi fiecare
susţinea că ea,
Şi astfel
cearta se tot înteţea.
Iar apele mai
rău se-nvolburau,
Şi pietre multe
se rostogoleau.
Priveau în pace
doar micuţa piatră
Şi apa ce
curgea nevinovată.
Dar a trecut
vremea tăcerii lor
Şi-au început a
spune tuturor:
“- Surate
dragi, de ce vă tot certaţi,
Cănd voi
n-aveţi cum să vă comparaţi?”
“Căci apa
trece, pietrele rămân,
Şi pentru ele
ea nu-i un stăpân.
Dar nici piatra
pe apă n-o opreşte,
Căci de vrea
apa, tot o ocoleşte.”
Izvor
de-nţelepciune din tăcere
ŞI din micime
fără de putere,
A potolit
îndată furia toată
Şi-a luminat
acea minte de gloată.
Noi, prin
Hristos, ca piatra putem fi,
Iar ape tulburi
nu ne vor clinti.
Dar ca şi apa,
tot prin El să fim,
Şi printre
pietre drum să ne croim.
Apa rămâne apă, iar piatra rămâne piatră, dar prin
Domnul nostru Iisus Hristos, prezent mereu în inimile şi sufletele noastre, noi
putem fi şi apă şi piatră, în funcţie de cum viaţa ne-o cere.
HRISTOS A ÎNVIAT!
Sărbători cu bucurie să fie şi chiar dacă
sărbătorile trec, bucuria să rămănâ!
Adevărat a înviat !❤️
RăspundețiȘtergereAdevarata inviat!🤗
RăspundețiȘtergereFABULOASE VERSURILE SUNT CHINTESENTA VIETII
RăspundețiȘtergereAdevărat a înviat !
RăspundețiȘtergereAdevarat a înviat!
RăspundețiȘtergereAdevarat a înviat!
RăspundețiȘtergereAdevărat a înviat!
RăspundețiȘtergereAdevărat a înviat!
RăspundețiȘtergereMulțumesc pentru această frumoasă poveste în versuri și pentru morala ei. Doamne-ajută!
Adevărat a Înviat!
RăspundețiȘtergereDăruind o parte din Sine atunci când creează creaturi, Domnul Dumnezeu dă tuturor:
RăspundețiȘtergere1.Viaţă;
2.propria ta imagine și oportunitatea de a fi ca El;
3.El dă fiecăruia „Eul” său independent sau personalitatea lui sau ceea ce numim suflet în noi înșine. Acest suflet este, de asemenea, nemuritor ca Dumnezeu Însuși, pentru că tocmai acea particulă divină sfințește întreaga ființă și constituie prezența personală eternă și constantă. Dumnezeu Însuși în fiecare dintre ființele inteligente spiritual create de El;
4.Dumnezeu dă fiecăruia o conștiință: acesta este glasul lui Dumnezeu veșnic în toți. Această conștiință condamnă sau aprobă toate acțiunile și intențiile ființelor și, în cele din urmă,
5.Dumnezeu a dat un arbitru liber care nu este constrâns de nimeni, făcând din fiecare ființă inteligentă spiritual o ființă*, personală, liberă și independentă.
Numai aceste daruri sacre ale Creatorului pot face o ființă personală, independentă și responsabilă pentru acțiuni. Numai aceste calități și proprietăți divine, îndreptate în mod intenționat, pot duce la o înțelegere complet clară a lui Dumnezeu și la sarcina de auto-îmbunătățire atribuită fiecăruia.
Nu ar trebui noi toți, câte creaturi există în univers, să fim profund recunoscători lui Dumnezeu pentru toate binecuvântările pe care El ni le-a acordat absolut pentru nimic, fără niciun motiv din partea noastră, ci doar ca urmare a iubirii Sale nesfârșite? si mila? Nu ar trebui să-i mulțumim constant lui Dumnezeu, amintindu-ne constant că tot ce avem se datorează Harului Său și avem infinit de multe.
1.Nu este „viața”, de fapt, cel mai mare dar? Pe care doar o persoană și-ar putea dori să-l primească și acest dar nu l-ar putea primi, desigur, de la altcineva decât de la ființa infinită - Dumnezeu. Majoritatea oamenilor tremură de simpla amintire a morții, adică de simpla frică de a pierde viața. Nu demonstrează asta atașamentul lor puternic față de viață? Despărțirea de viața unei persoane care își admite distrugerea dincolo de mormânt produce întotdeauna cea mai deprimantă impresie. El luptă cu moartea ca fiind cel mai mare dușman al său, iar această dorință puternică de a trăi oprește într-o oarecare măsură procesul morții. Pentru astfel de oameni, agonia durează uneori câteva zile și chiar luni.
RăspundețiȘtergereÎn general, indiferent cât de grea este viața, indiferent cât de multă sărăcie, durere și boală trăiește o persoană, indiferent de necazurile, nenorocirile și vicisitudinile destinului pe care le îndure, el încă prețuiește viața atât de mult încât ar accepta de bunăvoie. cu atât mai mult chin dacă nu i-ar fi luată viaţa.
Oamenii care cred în Dumnezeu și într-o existență nesfârșită fericită după moarte își așteaptă cu calm sfârșitul. Printre ei se numără și cei care doresc moartea ca pe o izbăvire de greutățile vieții pământești; dar această dorință de moarte nu este o dorință pentru propria distrugere, ci o dorință de a primi rapid o viață mai bună în rai. Ei nici măcar nu îngăduie gândul că moartea este distrugere, sunt siguri că, așa cum au trăit pe pământ, cu siguranță vor continua să trăiască dincolo de mormânt, doar în condiții mai bune și într-un loc mai bun. Dar întreabă-i: își doresc propria distrugere - Fiecare dintre ei va fi îngrozit de un astfel de gând, care face ca sângele să înghețe în vene și părul de pe cap să stea pe cap. Într-adevăr, este groaznic să te transformi din „eu” în nimic.” Acest lucru este cu atât mai groaznic cu cât nici cea mai înflăcărată imaginație umană nu este capabilă să-și facă o idee despre acest „nimic”*.
Cât de profund ar trebui să fie o persoană recunoscătoare Creatorului Său, care l-a chemat din acest „nimic” și l-a chemat la viață. Numai el poate fi indiferent față de acest mare dar al Creatorului care, din mândria sa, recunoaște viața drept proprietatea sa inalienabilă și, prin urmare, cu hotărâre nu vrea să înțeleagă că fără mila specială a lui Dumnezeu s-ar fi aflat într-o stare de neînstrăinare. -existenta pana in prezent; adică „exact nimic” — mai puțin decât un animal, mai puțin decât orice plantă, mai puțin decât o bucată de piatră, pentru chiar și ceea ce a primit de la Creatorul său, deși inferior, dar încă viață.
Numai o persoană, ca să nu mai vorbim de depravarea sa spirituală, dar fără principii generale civile despre datorie și onoare, își poate însuși ceea ce nu îi aparține, ci este dat în anumite condiții. Dacă o persoană ar dispune de proprietatea altcuiva altfel decât dorește proprietarul și ar începe să abuzeze de proprietatea altora, ar fi numită o persoană necinstită. Deci, cu siguranță noi, care am primit viață de la Dumnezeu, nu ar trebui să încercăm să aflăm de ce ne-a fost dată și ce responsabilități ni le-a impus Dumnezeu dându-ne-o nouă.
2.După ce i-a dat omului viață, Domnul Dumnezeu a suflat în el Duhul Său, suflarea vieții, o bucată din Sine, care sfințește pe om și îi dă o înțelegere spirituală a adevărului. Acest al doilea dar îi deschide omului posibilitatea de a înrădăcina în sine toate principiile morale și spirituale, căci cu acest dar el primește începuturile tuturor acelor calități pe care Dumnezeu Însuși le posedă și pe care este obligat să le cultive în sine prin activitățile sale corecte de viață. , realizată de el în duhul Legii divine, pentru a nu pervertia calitățile sfinte învestite în el de Dumnezeu.
RăspundețiȘtergereȘi așa: a) Dumnezeu l-a chemat pe om la viață, adică l-a smuls din neființă, din starea de moarte, în care, fără aceasta, ar fi fost pentru totdeauna; b) l-a sfințit, l-a pus deasupra tuturor animalelor, deasupra a tot ceea ce a creat, i-a dat o bucată din Sine și prezența Lui în. germană și c) i-a oferit imaginea Lui și ocazia de a fi ca El. — Este posibil să răsplătim mai mult o persoană? Omul nu este obligat să se întrebe: pentru ce este această milă? Cum pot să-L răsplătesc pe Dumnezeu pentru ca măcar să nu fiu nerecunoscător? Cum aș putea eu, ieri să fiu și mai neînsemnat decât o bucată de pământ, astăzi purtătorul și păstrătorul Preasfintei particule a lui Dumnezeu Însuși.
Onorăm lucrurile sacre, imaginile, templele și le tratăm cu evlavie; dar în același timp, cu hotărâre nu acordăm atenție faptului că noi înșine suntem temple și că, după ce ne-a dat viață, Dumnezeu Însuși trăiește în noi Purtând pe Dumnezeu în noi, trebuie să ne tratăm întotdeauna atât pe noi înșine, cât și pe ceilalți oameni cu evlavie, căci și ele sunt temple și Dumnezeu locuiește și în ele.
O cantitate atât de mare din bunătatea lui Dumnezeu dată lui nu pentru nimic, ci numai din dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, ar trebui să impună anumite obligații unei persoane? Din simplul sentiment de recunoștință, a trebuit să înmulțim binele investit în noi și să nu ne îngropăm talentele în pământ.
3.Nu este mintea, gândul și alte daruri și talente pe care o persoană le posedă al treilea și cel mai mare dar pe care numai Dumnezeu l-ar putea oferi unei persoane? Nimic nu face o persoană mai asemănătoare cu Dumnezeu decât folosirea acestui dar în sensul divin și, dimpotrivă, nimic nu înstrăinează o persoană de Dumnezeu și dă naștere la depravarea gândirii și a trupului în el, precum folosirea acestui dar în opoziție cu Sensul divin.
RăspundețiȘtergereMajoritatea consideră că inteligența, rațiunea, talentele și toate avantajele de care se bucură o persoană față de ceilalți oameni sunt proprietatea sa inalienabilă, proprietatea personală, de care are puterea de a dispune după bunul plac. Prin urmare, toată lumea abuzează de ele în moduri diferite.
Desigur, dacă credeți că superioritatea minții sau a talentului, sau orice avantaj pe care îl dețin este proprietatea mea, sau, mai bine spus, „eu însumi”, atunci este corect să mă bucur doar de rezultatele obținute din aceste avantaje, dar în esență aceasta este o greșeală Aceasta nu este proprietatea mea, aceasta nu este achiziția mea personală, ci un dar de la Dumnezeu, dat mie pentru întreținere. Dacă acesta este doar avantajul altcuiva, dat mie în anumite condiții, atunci trebuie fă din ea folosirea pe care o cere proprietarul acestei proprietăți, adică Dumnezeu.
Dacă cred că inteligența, talentul, puterea, succesul în carieră, succesul în afaceri, poziția mea înaltă printre oameni, abilitățile strălucitoare, noblețea, bogăția, puterea fizică și morală și așa mai departe sunt rezultatele a ceva care îmi aparține personal, atunci Am dreptul să devin mândru, să mă ridic deasupra oamenilor, să-i exploatez și să-i înrobesc într-un fel sau altul, adică să cad în păcatele lui Lucifer însuși. Dar din moment ce toate aceste avantaje sunt date de Dumnezeu, această împrejurare mă face deja responsabil în fața lui Dumnezeu pentru folosirea corectă a proprietății Sale. Nu mai este loc pentru autolauda, vanitate sau profit; și fiecare om cinstit ar trebui să privească în mod constant înapoi în viață și să se întrebe dacă am făcut totul cu proprietatea lui Dumnezeu așa cum dorește El Însuși.
Diferența dintre aceste două puncte de vedere este enormă. Și se reflectă în întreaga viață a oamenilor, în întreaga cultură, în întregul progres al lumii și în toate relațiile dintre oameni sau, mai bine spus, în întreaga viață publică și privată.
4) Fără conștiință, niciunul dintre noi nu ar fi capabil să ne evalueze corect acțiunile. Conștiința se oprește în mod constant și îi protejează pe toți de rău. Ea te obligă să cauți căi adevărate și corecte în viață și îi reproșează celor care se opun instrucțiunilor ei. Fără acest ajutor puternic, ar fi dificil să-ți menții înălțimea perfecțiunii, cu atât mai puțin să reușești în bunătate.
RăspundețiȘtergere5)
Fără liberul arbitru, nu am fi indivizi și nu am fi ființe raționale. Conceptul unei persoane care trebuie să-și asume responsabilitatea pentru acțiuni este direct legat de conceptul de voință liberă, neîngrădită. Numai cei care le fac în mod liber și conștient, urmându-și propriile dorințe și aspirații, pot fi responsabili pentru acțiunile lor. Dacă cineva sau ceva ar forța această persoană să acționeze astfel și nu altfel, atunci ea nu ar fi liberă și nu ar avea niciun motiv să devină responsabilă pentru acțiunile ei. Ca toate animalele, de exemplu: un lup este supărat și lacom, un miel este bun și inofensiv, un măgar este răbdător și iresponsabil, dar nimeni nu ar trebui să le dea credit pentru aceste calități, pentru că aceasta este din natură. Lupul trebuie să fie supărat, iar măgarul trebuie să aibă răbdare și, atâta timp cât lupul și măgarul există, ei vor fi pentru totdeauna așa. Căci acestea sunt calitățile pe care le-a pus Dumnezeu când le-a creat și, de aceea, nici măgarul pentru îndelungă răbdare, nici mielul pentru bunătatea lui nu vor primi o răsplată. Căci sunt buni nu pentru că vor să fie buni, ci pentru că nu pot fi răi, aceasta este natura lor și nu pot acționa altfel și trebuie, desigur, să îndeplinească cerințele naturii lor. Nu are niciun merit focului pe care îl arde, sau apei care curge, căci acestea sunt doar calitățile lor inalienabile, fără de care apa nu ar fi apă și focul nu ar fi foc.
După ce le-a atribuit toate aceste daruri ființelor destinate creării ființelor spiritual-inteligente, Dumnezeu, datorită Atotștiinței Sale, le-a văzut pe fiecare din veșnicie până la sfârșitul secolelor, de la prima ființă creată de El și până la ultima. Ochiul Său Atotvăzător a contemplat deja întreaga viață a fiecăruia dintre ei, toate eforturile și aspirațiile lor de auto-îmbunătățire și imitare a Lui. El a prevăzut deja întregul caracter pe care îl va lua activitatea de viață a fiecăruia dintre ei. Toate căile vieții pe care fiecare făptură le-ar alege, folosind darurile pe care le-a dat, nu se puteau ascunde de Privirea Lui Atotvăzătoare. La ce amăgiri și ispite vor duce aceste daruri pe fiecare, la ce fel de luptă va duce cu viciile, obiceiurile proaste și pasiunile sale. Și El a prevăzut, de asemenea, cât timp va petrece fiecare persoană pentru a se perfecționa și pentru a-și atinge neprihănirea.
RăspundețiȘtergereDin veșnicie, El a contemplat deja toate acele ființe care vor profita cu succes de toate beneficiile revărsate asupra lor, se vor preda liber Voinței Sale și cu toată puterea ființei lor se vor strădui să sporească darurile Sale în ele însele și, prin urmare, vor ajunge în curând la cele mai înalte grade de dezvoltare și auto-îmbunătățire și în curând va putea să ajungă la El, să devină ca El și să fie binecuvântat. Din veșnicie, El le-a predestinat pe aceste ființe să-și îndeplinească încercările vieții pe planetele forțelor Sale spirituale și ale îngerilor Săi.
Din veşnicie el prevăzuse deja toate acele fiinţe supuse creaţiei pentru care ştiinţa vieţii va fi incomparabil mai dificilă; care nu vor înțelege imediat sarcina vieții de auto-îmbunătățire care le-a fost încredințată și, prin urmare, dezvoltarea lor se va desfășura încet. Veșnica Sa previziune știa deja că aceste creaturi aveau nevoie de sprijin puternic, ajutor și îndrumare, că au nevoie de condiții speciale de viață și de ajutorul activ prudent al bunilor patroni pentru a le învăța bunătatea și a le proteja de rău. Și că trebuie să fie conduși cu atenție pas cu pas pe cărările spinoase ale amăgirilor, greșelilor, diverselor vicisitudini ale vieții și încercărilor grele ale vieții, dar că fiecare dintre ei mai devreme sau mai târziu va ieși pe adevărata cale și va slăvi Numele Său. Din veșnicie, Domnul Dumnezeu a predestinat acestor creaturi viața pe planete materiale în corpuri grosolane materiale, prevăzând că acest tip de încercare le va conduce cel mai probabil către locuințe fericite.
Din veșnicie, El le-a prevăzut deja pe acelea dintre creaturile destinate creației, care vor fi ispitite de darurile harului Său și își vor folosi liberul arbitru pentru a se răni și a se corupe și, prin urmare, vor cădea. Unii dintre ei vor considera toate darurile lui Dumnezeu drept proprietatea lor inalienabilă, ca fiind calitățile lor personale, vor deveni mândri de aceste daruri presupuse înalte și vor respinge pe Dumnezeu. Alții vor renunța la dezvoltarea lor; Își vor iubi atât de mult viața lor vicioasă, se va potrivi atât de mult cu gustul lor pervertit, încât nu vor dori altceva decât să-și dezvolte pasiunile și viciile și să stagneze în ignoranța lor. Încă alții devin complet amărâți în viață; Le va plăcea răul mai mult decât binele și nu numai că îl vor urma, ci se vor răzvrăti împotriva lui Dumnezeu și a tot ceea ce El a creat atât de înțelept. Veșnica Sa previziune a prevăzut că întoarcerea acestor ființe la El va dura mult timp și va necesita măsuri puternice și energice pentru a le ajuta să le abate de la activitățile lor acceptate de viață, dar că această întoarcere va fi și va fi maiestuoasă. El a prevăzut că aceste ființe, pentru a atinge asemănarea cu Dumnezeu, vor trebui să treacă prin răul extrem și prin iad.
Din veșnicie, El a prevăzut deja viața nu doar a oricăror creaturi din cele trei categorii de mai sus, ci absolut a fiecăreia dintre întreaga mulțime de creaturi pe care le-a creat, având în sine toate gradele intermediare ale binelui și răului, de la cele mai binecuvântate și drepți până la cele mai binecuvântate și drepți. cel mai rău și mai amar. Și mintea Lui bună a visat deja din veșnicie toate mijloacele pentru a-i salva pe toți; să-i facă pe toți moștenitori ai Sfintei Sale Împărății, să-i apropie pe toți de Sine și să-i facă fericiți și fericiți.
RăspundețiȘtergereDumnezeu nu a creat o ființă mai bună decât alta, una mai capabilă sau mai perfectă decât alta; toată lumea se poate bucura în mod egal de iubirea, sprijinul și grija Sa și, prin urmare, depinde de fiecare să atingă, rapid sau în liniște, scopul final al existenței lor. Cel a cărui dezvoltare se desfășoară în liniște sau ia o direcție anormală, sau cel care se atașează de rău și îl iubește mai mult decât binele și chiar pe Dumnezeu, trebuie să învinovățească numai pe sine și pe nimeni altcineva pentru aceasta, întrucât Dumnezeu nu ispitește pe nimeni cu rău și nu numai că El a dat nimănui înclinaţiile răului, dar nu le-a putut da, pentru că în Dumnezeu nu putem îngădui nici cea mai mică umbră a răului.
Dumnezeu a creat o singură perfecțiune, căci El Însuși este perfect răul a fost introdus în lume, răul, dar prin voința liberă a acelor ființe care au abuzat de darurile harului divin și le-au transformat în acte de rezistență la voia lui Dumnezeu. Răul a fost introdus în lume de acele făpturi care, din cauza ignoranței lor, nu au putut înțelege toată înțelepciunea lucrărilor lui Dumnezeu, adică nu au putut înțelege de ce Dumnezeu aranjează totul așa și nu altfel și cere tuturor să acționeze exact așa. și nu altfel, și din cauza mândriei lor, ei nu au vrut nici să-L creadă, nici să se supună Sfintei Sale Voi, ci folosindu-și liberul arbitru și mintea lor neînsemnată, au început să trăiască și să acționeze în viață așa cum credeau ei înșiși cel mai bine, ceea ce în cele din urmă au denaturat întregul sens al vieții lor și au dat naștere răului, adică abaterea de la adevăr.
Dumnezeu a prevăzut deja din eternitate cât de mult rău vor aduce în lume făpturile pe care le-a creat, urmând calea lungă a școlii vieții, înainte ca acestea să ajungă la auto-îmbunătățirea și la o înțelegere asemănătoare lui Dumnezeu a tuturor secretelor existenței.
RăspundețiȘtergereDin veșnicie El știa deja cât de mult acest rău va distorsiona și pervertia multe dintre lumi atât de înțelepte și atât de perfect aranjate de El. Cunoscând dinainte toate făpturile care ar aduce răul în lume, Dumnezeu nu le-a putut crea în mod liber, să nu le dea viață sau să le creeze altfel sau, în cele din urmă, să le ia ocazia de a păcătui ei înșiși și de a-și seduce aproapele, învățăndu-le. ei păcătuiesc. Dar Idealul Atotputernic al dreptății și milei nu putea permite nicio excepție și nu putea oferi unor ființe niciun beneficiu care nu ar fi dat altora. A da unei ființe ceea ce nu i se dă alteia nu poate corespunde ideii de dreptate. Toți primesc același lucru de la Dumnezeu, toți ar trebui să se bucure în mod egal de darurile iubirii și harului Său și toți să atingă același scop, căci toți sunt egali înaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu nu s-a oprit la dificultatea nesfârșită a sarcinii de a transforma tot răul adus în lume de creaturile pe care le-a creat în bunătate, beatitudine și iubire universală. Pentru Dumnezeu totul este posibil, căci El este atotputernic și atotputernic. Scopul Său Divin a fost să atragă cât mai multe ființe către VIAȚĂ și fericire, să beneficieze un număr nenumărat dintre ele și să facă pe toți moștenitori ai Sfintei Sale Împărății. El, ca un Tată bun, nu a abandonat niciunul dintre copiii săi nerezonabili și criminali și i-a acceptat pe toți sub protecția Sa. Știind dinainte cât de profund recunoscători îi vor fi, când, de-a lungul timpului, își vor înțelege toate erorile și vor aprecia ce rău au adus în lume, vor afla cum L-au jignit pe Dumnezeu - cum i-a iubit și i-a protejat Dumnezeu și că această iubire a fost singurul motiv, ca rezultat pentru care au atins fericirea și fericirea deplină.
„Voi atrage la Sine pe toți cei pe care mi-a dăruit Dumnezeu Tatăl”, a spus Hristos, adresându-se oamenilor care trăiesc pe pământ și trebuie să credem că, mai devreme sau mai târziu, El va atrage fiecare persoană către fericire, pentru toate ființele spirituale și raționale create. de Dumnezeu Unul și de cei care trăiesc pe pământ îi sunt dăruite Lui ca Cel mai Înalt Cuvânt și Cel mai Înalt Învățător pentru edificarea și îndreptarea lor. Dacă este așa, atunci trebuie să fim convinși că, mai devreme sau mai târziu, toată voința rea care există pe pământ, oricât de rea și încăpățânată ar fi, va cădea în fața Atotputernicului dorință a Creatorului, va fi învinsă de iubirea Lui și milă și va fi transformat în bine — capabil să înțeleagă și să slăvească planurile Sale sfinte. Trebuie să fim convinși că tot răul și toată denaturarea pământului cauzată de voința rea a oamenilor vor fi compensate și răscumpărate de aceeași voință rea, transformată de Dumnezeu în bine. Și ea însăși va răsplăti cu fapte drepte pentru tot răul pe care ea însăși l-a provocat și îi va oferi recunoştinţă rezonabilă lui Dumnezeu pentru toată acea bunătate, toată dragostea şi răbdarea pe care le-a dat Dumnezeu pentru punerea în aplicare a marii Sale sarcini de existenţă.
D-na Mihaela dacă a-ți știi că va fi cutremur mare pe data de 24 mai 2024 la ora 18:49 , publicați pe blog ?
RăspundețiȘtergereCutremurul ăla poate o fi să vină pe 24 Mai 2024 la ora 18:50, dar depinde dacă ne găsește acasă. 😉 Sau poate se mai îmblânzește și el până atunci și se face mic. Trăim și vedem.
ȘtergereDaca Cerul mi-ar arata treaba asta, in primul si primul rand as intreprinde tot ce imi sta in putere ca sa nu fie. Cand privesti la toata mizeria de pe planeta aceasta, iti vine sa lasi lucrurile sa se intample cum vor ele, sa nu mai faci nimic. Dar privind catre copii si care oamenii nevinovati, catre plante, animale si tot ce este creat cu truda si munca cinstita, se schimba viziunea. Si uite asa, pe langa cei drepti si buni, scapa mai mereu si nelegiuitii, iar nadejdea este ca vor deveni si ei candva drepti si buni.
RăspundețiȘtergereIdeea este ca daca poate fi ocolit un cutremur mare, s-ar putea inlocui cu unul la figurat, nu la propriu. In cele ce am vazut in noaptea Anului Nou, mi s-a aratat un moment pe care l-am perceput in a doua parte a lunii mai, in care un barbat citeste Edictul. Ce inseamna lucrul acesta exact, nu stiu sa zic deocamdata. Vom vedea.
In final, spun ca asa cum imi sunt propriile perceptii in acest moment, mai degraba ar putea fi un cutremur la modul figurat, decat unul la propriu. Ne referim, fireste, la Romania, caci daca privim catre lumea intreaga, sunt cutremure mari si calamitati in fiecare zi.
La România mă refeream și eu . O verisoară a visat cutremur in data de 24 mai la ora 18:49 ! Mulțumesc mult pt.răspuns și pt.tot ce faceți !❤️
Ștergere