MIC SI MARE

MIC SI MARE

Dragii mei,

In articolul anterior, instrumentul ce a stat la baza a fost un fel de batut saua ca sa priceapa calul. Cred insa ca nu pentru toata lumea a fost atins scopul avut in vizor, din care cauza m-am gandit sa merg si pe varianta cealalta, adica sa spun direct ce am de spus.

Sunt gramezi de oameni pe planeta aceasta, care pentru tot ce se intampla rau, arata cu degetul catre tot felul de zone, adevarat, de la nivel mai de varf. Sunt fapte rele mari facute de un numar mic de fiinte aflate in varfuri de piramide, iar toate acestea se pun pe un taler de balanta.

Ce am vrut eu sa sugerez in articolul anterior are legatura cu raspunsul la intrebarea: dar faptele rele mici, venite insa de la foarte multi, conteaza in vreun fel in lumea asta mare? Ma refer aici la hotia si inselaciunea de nivel marunt (100 grame furate la cantar, 3 kg de cartofi stricati in interiorul unui sac cu 25 de kg, capsune cat pumnul la fatada dar in plasa cat cireasa, produse alimentare fabricate din orice altceva numai din esenta de baza a produsului nu, iar uneori cu insertii de materie prima careia i-a trecut de mult termenul de garantie, mezeluri injectate cu apa si multe altele), la micile si nevinovatele minciuni, la barfa noastra cea de toate zilele, la tradarea din familie, de la serviciu, dintre prieteni, iar exemplele pot continua fara numar. Va spun sincer ca ma tem ca asezate pe talerul celalalt al balantei, s-ar putea sa atarne la fel de greu ca fratele lui, daca nu si mai greu.

Personal, am ajuns in punctul in care pur si simplu nu mai suport cand aud vesnica plangere a victimizarii si vesnica gasire a vinovatiei oriunde in alta parte, numai la noi nu. Nu trece nici macar o zi de la Dumnezeu fara ca noi astia mici da’ multi sa nu ii aducem intr-un fel sau altul o pata. Nici macar o zi. O fac si aia mari si putini, nu sunt deloc diferiti, insa azi nu vorbesc despre ei, ci despre noi.

Lucrurile mici conteaza deseori la fel de mult ca lucrurile mari, deoarece e important si numarul celor ce le fac pe unele sau pe altele. E valabil si pentru rau si pentru bine. Sa fim noi astia mici un exemplu de onestitate, de bunatate, de iubire, nu pentru cei mari, caci fata de aceia avem trasa o linie de delimitare in tratarea temei de astazi, ci pentru aceia ce sunt la fel ca noi, mici si multi, iar dupa aceea mai stam de vorba. Abia atunci am putea vedea cu adevarat ce mai pot face cei mari si putini in raport cu cei mici si multi. 

Ca sa priceapa bine calul, acesta este motivul pentru care nu ma asociez discutiilor despre cei mari si putini. Nu este vorba despre frica de a vorbi (caci am facut de-a lungul anilor, prin unele expuneri din acest blog, lucruri mult mai periculoase pentru pielea mea), ci despre constienta balantei prezentate mai sus.

La final, apare atasat un video. Este exact experimentul prin care incercam sa vedem ce transformare ar putea aduce sufletului nostru mare niste lucruri mici. La nivel majoritar, trecem in aceste timpuri pe langa ele, fara a le mai arunca nici macar o mica privire. E pacat insa, pentru ca ele sunt scantei mici care sustin Viata din noi.

Toate cele bune!