ZIUA A IV-A

ZIUA A IV-A

·    Scriam ieri de spatiul in care se simtea un foarte aprig frig. Am vazut cu totii, mai ales prin filme, ca de multe ori, cand cineva urmeaza sa plece intr-o alta lume, spune ca i se face foarte frig, inainte de a-si da sufletul. Am realizat ca de fapt, frigul simtit aseara a avut legatura si cu simbolica moarte a Mamei Pamant. Am publicat articolul de ieri, la ora 23:03. Simteam frigul de ceva vreme. Imediat dupa publicare, am zis sa mai fac un set din rugaciunea Lumii. Am facut 21 de seturi pana la finalul zilei de 31 martie, in mod accelerat, dar mi-am propus sa mai fac inca o data rugaciunea, cu un set pe zi, pe parcursul a 21 de zile. Am inceput cu “Tatal nostru”. Prima rugaciune, a doua, a treia … De la a patra incolo a inceput a ma cuprinde o energie a iubirii care crestea in intensitate din ce in ce mai mult. Am inchis ochii. Am vazut o frumoasa femeie, care era imens de mare, avand la nivelul picioarelor sale, cu o inaltime pana la glezne, o multime de oameni si poate si de alte fiinte, apartinand altor civilizatii, toti fiind imbracati in alb. Erau ca niste puisori mici pe langa closca. Eu vedeam imaginile ba din postura unui astfel de om, ba de undeva de sus. I-a cuprins pe toti cu iubire in brate si le-a multumit pentru tot ce au facut pentru binele ei. Puteti intelege, cum am inteles si eu aseara, ca era vorba despre Mama Pamant. A durat cateva minute aceasta simtire si imagine, dupa care iubirea aceea a inceput a scadea in intensitate. La un moment dat imaginea aceea a disparut si i-a luat locul o alta imagine. Era ceva ce am vazut si in urma cu cateva zile. Stateam pe un pat si tineam pe brate o femeie batrana, obosita si bolnava, cu capul catre partea mea stanga, in dreptul inimii mele. O mangaiam pe frunte si pe crestetul capului si am inceput a plange amarnic pentru ca stiam ce urmeaza. I-am multumit si eu si mi-am cerut iertare pentru toate greselile mele, din toate timpurile, iar la scurta vreme am auzit: “Gata, am murit!”. S-a intamplat la ora 23:15. Nu am mai vazut o ridicare in Ceruri cu acel corp muribund, asa cum a fost data trecuta. Imediat dupa aceea corpul mi-a disparut din brate si am inceput a merge in viteza mare printr-un tunel. Nu stiu daca ma puteti crede, dar nu mi-am putut stavili acel plans o ora de acolo mai departe. A fost exact ca atunci cand iti pierzi pe cineva drag din familie. Am iesit si afara din casa. Simteam o energie identica cu cea care se simte in Vinerea Mare, inainte de Paste, cand parca ceva lipseste.

·     Dupa ce am revenit, m-am reconectat la vederea mersului prin tunel. Pe la mijlocul lui ne-au asteptat niste aprige forte ale intunericului. S-a lasat cu batalie, dar a fost cu biruinta Luminii. Am aflat ca intunericul acela, avand la varf un vrajitor al vrajitorilor, ne-a facut viata amara multora dintre noi, vieti de vieti. Cand acel episod s-a terminat, undeva pe la ora 1 noaptea, ne-am continuat calatoria prin tunel. La un moment dat am adormit.

·     De dimineata a fost bine, dar am simtit iar frigul acela naprasnic. Dupa ceva vreme au aparut din nou vrajitori avand legatura cu finantele. De data asta instrumentele nu mai veneau din trecut ci de la noi, din viitor. Parca se derula inapoi filmul din succesiunea zilelor 1, 2 si 3. Parca ziua a 4-a ar fi o oglinda pentru ziua a 3-a, si poate ca ziua a 5-a va fi oglinda pentru ziua a 2-a, iar ziua a 6-a pentru prima zi. Acel ceva prin care am trecut a avut, cel putin pentru ziua de azi, un comportament de oglinda sau lentila. Vom vedea cum mai este in zilele ce urmeaza. La articolul “Ziua I”, un cititor caruia ii multumesc frumos pe aceasta cale si care in mod foarte interesant a publicat primul comentariu la aceeasi ora, 23:03, la care am publicat si eu articolul de aseara, prezinta comportamentul unei gauri negre: lentila sau oglinda. Va rog sa vedeti acolo.

·   Nu pot inchide comunicarea de azi fara a discuta un subiect foarte important: meditatia de maine dimineata, 5 aprilie, ora 5:45 (ora Romaniei). Va rog din suflet sa constientizati ca niciodata, atunci cand se anunta cu saptamani inainte un asemenea eveniment, fortele intunericului nu vor sta cu mainile in san. Au timp suficient sa se pregateasca. Cum anume, nu stiu, dar este sigur ce va spun. Niciodata nu a fost altfel. In alta ordine de idei, in plus fata de alte dati, ne aflam acum intr-o perioada foarte speciala. Noi cei de aici, cei de acum, pana nu se finalizeaza perioada celor sase zile, nu vom putea face nimic din acest prezent. Pentru oricine ar participa maine la lucrare, ii va veni energia din viitor. Noi acum suntem hraniti de energia Tesseractului si functionam pe un minim energetic. Sistemele automate nu merg si mare lucru nu putem face decat sa urmarim cum vin energiile din alte momente temporale: din trecut pentru primele trei zile care s-au scurs deja si din viitor pentru urmatoarele trei, una dintre ele fiind aproape de final. Prin urmare, avem de-a face cu o problema care ne aduce puternic in vizor TUNELURILE TIMPULUI. Daca ceva se interpune intre noi din viitor si noi cei de maine dimineata, energia aceea toata poate fi deturnata si poate fi folosita in alt fel. Acest mesaj al meu va ajunge la prea putini cititori, sunt constienta de asta, insa sunt constienta si de faptul ca Divinitatea va aranja totul de asa natura incat sa ajunga exact la cei care trebuie. Ce avem de facut? Vom cere ajutor noua, celor din viitor, si Divinitatii, pentru construirea unor tuneluri divine pentagonale la care fortele intunecate nu pot avea acces. Cred sincer ca sunt deja construite la ora asta, caci comunicarile dintre noi se mai desfasoara si pe cai celeste, nu numai pamantene. Punem intentia ca ele sa fie folosite pentru intreaga lucrare, astfel incat tot ce vine din alt moment temporal, necesar pentru ea, de la toti participantii, care cunosc sau nu cunosc ideile transmise acum, sa fie in maxima siguranta, iar rezultatul, de asemeni, sa fie in maxima siguranta si doar in slujba si spre victoria Luminii. Vom face asta chiar acum. In rest, daca ne trezim maine dimineata (valabil pentru cei din Romania) sau nu ne trezim, credeti-ma ca prea putin conteaza, pentru ca nu noi, cei de maine, suntem cei ce vom actiona maine, ci noi cei dintr-o anumita data viitoare. Cei care doresc sa constientizeze acel moment o pot face. Daca vor pune intentia sa li se arate, vor primi semne de Sus cu siguranta, la fiecare dupa sistemul sau de codificare si intelegere. Daca acum poate nu ma cred, imi vor da dreptate in ziua in care se va intampla asta. Va fi anuntata si pe blog acea data, dupa ceva vreme.

Pe maine!