SA LUAM AMINTE…

SA LUAM AMINTE…

Dragii mei,

Mai este nevoie de cateva zile pana ce se mai asaza niste lucruri, dupa ce am traversat perioada 1-6 aprilie. Mi-am format o idee despre ce s-a intamplat si ma ajuta asta sa inteleg ce va urma si in viitor, intr-o anumita masura, insa prefer sa mai astept o vreme pana ce voi expune cele ce le-am aflat, pentru ca este nevoie sa am cat mai multe confirmari.

Chiar daca foarte multi poate nu vor sti niciodata ca planeta a trecut printr-o astfel de experienta, pandemia coronavirus este vizibila pentru toti. Asa cum am scris si intr-un articol mai vechi, nu stam sa analizam de ce s-a ajuns in aceasta situatie si nici care este adevarul in legatura cu ea. Intrebarea care se pune este ce avem de invatat din asta.

Legat de paragraful de inceput, va spun sincer ca aproape imi vine sa bag mana in foc ca in mai putin de un an de zile de acum incolo, va mai fi o trecere printr-o gaura neagra. Temerea mea este sa nu fie asta insotita de o alta pandemie, poate cu un virus mult mai agresiv decat acesta de acum. S-ar intampla asa intr-o singura situatie si anume aceea ca in urma acestei pandemii, prin care trecem in prezent, sa nu ramanem cu nicio invatatura si sa ne reluam vechile obiceiuri ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Este ca si cum Divinitatea, prin pandemia actuala, ne-a aratat un cartonas galben. Noi stim insa ca regulile jocului sunt ca nu merge cu cartonas galben la nesfarsit. La un moment dat apare acela rosu care te scoate din joc.

Cine are de invatat din toata aceasta perioada? Personal, consider ca toata lumea, fara exceptie. Stiu, s-ar putea sa fie multi oameni care sa declare ca ei au facut ce trebuie, ca nu pentru ei este invatatura asta.

Haideti sa vedem daca este sau nu asa.

Sa luam aminte si sa facem o citire cap-coada pentru extrasul de mai jos (capitolul 6), din Sfanta Evanghelie dupa Sfantul Apostol Matei, continand invataturi transmise de Domnul nostru Iisus Hristos care sunt exact pentru ideea unui comportament corect. Dupa aceea, sa ne facem o autoanaliza cinstita, sa vedem, ne incadram pe undeva ca fiind neconformi?

1. Luaţi aminte ca faptele dreptăţii voastre să nu le faceţi înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea plată de la Tatăl vostru Cel din ceruri.

2. Deci, când faci milostenie, nu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi pe uliţe, ca să fie slăviţi de oameni; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.

3. Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta,

4. Ca milostenia ta să fie într-ascuns şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

5. Iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor.

6. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

7. Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate.

8. Deci nu vă asemănaţi lor, că ştie Tatăl vostru de cele ce aveţi trebuinţă mai înainte ca să cereţi voi de la El.

9. Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău;

10. Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

11. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi;

12. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri;

13. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!

14. Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc;

15. Iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre.

16. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.

17. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,

18. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.

19. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură.

20. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.

21. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.

22. Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat.

23. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult!

24. Nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona.

25. De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca; au nu este sufletul mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea?

26. Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus decât ele?

27. Şi cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot?

28. Iar de îmbrăcăminte de ce vă îngrijiţi? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc.

29. Şi vă spun vouă că nici Solomon, în toată mărirea lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia.

30. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu astfel o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?

31. Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca?

32. Că după toate acestea se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.

33. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate acestea se vor adăuga vouă.

34. Nu vă îngrijiţi de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.

Vedem cum la inceput Mantuitorul vorbeste despre milostenie si stim cu totii ce inseamna aceasta. Dar milostenia este de multe feluri. Poate fi de natura materiala sau sub alte forme care nu au legatura cu partea materiala. O cunoastere, o informatie, un ajutor spiritual, etc., daruite unui om, fara a cere nimic la schimb, pot fi considerate si ele ca fiind forme ale milosteniei. Insa atat in plan material cat si nematerial, daca incepi a trambita ca ai facut si ca ai dres, ca tu esti cel mai tare de pe fata Pamantului, intelegem clar ca un astfel de comportament nu are nicio treaba cu Dumnezeu cel Adevarat. Iar daca mintea ta, pentru faptele bune ce le-ai facut, aude din Ceruri un sir prelung de osanale, sa fii sigur ca pot fi de oriunde, numai de la Dumnezeu nu. Dragii mei, cred ca am mai spus-o si in alte randuri: Dumnezeu nu aduce niciodata laude fiilor lui. El stie ca este periculoasa treaba aceasta pentru ca poate umfla foarte tare orgoliul spiritual, iar asta il duce pe om la cadere. El este multumit tare de faptele lor dar nu o si arata cum multi cred ca se intampla. O arata doar sub forma unor intoarceri ale acelor fapte bune, atunci cand este nevoia mai mare, prin intermediul altor oameni din jur. In Vechiul Testament exista multe osanale asa-zis “divine” si se vorbeste despre Dumnezeu cel ce iubeste pe cineva si cel ce uraste pe altcineva, insa este cu foarte mult dus-intors cu care Dumnezeu sunt facute multe comunicari expuse in acele scrieri.

In urmatoarele randuri ale acestui capitol din Sfanta Evanghelie, se vorbeste despre rugaciune.

Imi amintesc ca in urma cu un an si jumatate, pentru ca m-am mutat cu locuinta, am zis sa imi fac si eu intrarea la biserica din cartierul in care incepusem a locui. Am avut proasta inspiratie, dar care totusi nu a fost fara rost pentru ca am ramas cu ceva din acea poveste, sa merg in Postul Craciunului, sa ma spovedesc si sa ma impartasesc la unul dintre preotii ce slujeau la acea biserica. Am ajuns la Sfanta Spovedanie. M-a intrebat parintele ceva clasic si anume daca fac rugaciuni. I-am raspuns ca da. M-a intrebat ce fel de rugaciuni fac. I-am raspuns adevarul: ce simt la un anumit moment si cum simt. I-am mai spus ca mi se poate intampla intr-o zi sa vreau sa fac vreo 200 de rugaciuni “Tatal nostru”, iar daca asa simt, asa fac. Parintele a zis atunci, facand si o grimasa: “Tatal nostru? Pai, mai doamna, tot asa ramanem, ca la gradinita? Ne mai elevam si noi. Mai exista si alte rugaciuni, de dimineata si de seara.”. I-am spus: “Parinte, mie imi place sa fiu intr-o convorbire libera cu Tatal Ceresc. Nu mai este chiar pe simtirea mea sa ma rog mereu, litera de lege, aceleasi rugaciuni, in fiecare dimineata si in fiecare seara. Eu vreau sa fiu intr-o comuniune cu Tatal Ceresc toata ziua, de cand ma scol si pana ce ma culc.” As fi zis mai multe dar mi-a retezat-o scurt, dandu-si seama ca nu ajungem la un consens. Mi-a spus ca nu o poate scoate la capat cu mine si a decis sa inchida spovedania. A mai facut ceva: nu a vrut sa ma impartaseasca. A justificat ca trebuie sa fie undeva peste 5 minute si nu are timp. Sa vin a doua zi. Cu alte cuvinte, m-a pus cumva la punct. Am rezolvat-o imediat foarte usor. M-am dus la vechea biserica la care mergeam inainte si m-am spovedit din nou si m-am impartasit. Nici nu i-am povestit parintelui de acolo ce facusem cu o jumatate de ora mai inainte. Dupa toate acestea l-as intreba totusi pe preotul bisericii celei noi: “Cu punctele 7-13 din capitolul 6, al Sfintei Evanghelii dupa Matei, cum ramane parinte? De ce in timpul Sfintei Liturghii spuneti “Crezul” si “Tatal nostru”? De ce nu spuneti “Inger, Ingerasul meu?”. Este cumva biserica neelevata?” Mantuitorul le-a cuprins pe toate in rugaciunea “Tatal nostru”, cu cuvinte putine, sa fie la indemana oricui. In alta ordine de idei, atat atunci cand o facem in mod individual cat si cand un grup de oameni se aduna intr-o rugaciune colectiva rostind “Tatal nostru”, toata partea civilizatiilor de control este ultra-obisnuita cu acest lucru, pentru ca exista tot timpul. Nu va vedea nimic special in faptul ca cineva rosteste “Tatal nostru”, pentru ca nu se poate face o delimitare intre cei ce o fac cu un scop precis si cei ce o fac din obisnuinta. Dar cand ne apucam sa cerem achitare de datorii, job, casa, masina, bani, relatii, sanatate, etc. in rugaciune, uitand cu totul ca Tatal le stie deja pe toate mult mai bine decat noi insine, asa cum spune si Mantuitorul la punctul 8, vor fi prinse din zbor de catre controlori toate aceste emanatii si nu numai ca nu se vor indeplini aceste dorinte, dar s-ar putea sa ne si procopsim cu opusul lor. De aceea, daca facem alte rugaciuni, ele ar trebui axate pe iertare, pe iubire si pe multumire ca si cum le-am avea pe toate deja, si nu pe cerere.

Mai tarziu cu cateva luni fata de momentul intamplarii povestite, am trait alta experienta. De Postul Pastelui m-am dus direct la biserica cea veche, ca sa nu mai patesc ca la Craciun. Nu l-am gasit pe preotul la care mergeam in mod obisnuit, dar am gasit un preot tanar, proaspat hirotonit, cu care ma stiam insa de cativa ani. Impreuna cu o echipa am facut la biserica aceea niste lucrari de instalatii electrice, iar pe vremea aceea el era dascal acolo. Parea atunci intr-o oarecare masura pasionat de meseria noastra si a intrat de multe ori in vorba cu mine si cu colegii mei. Acum insa era preot, nu mai era dascal. Am ajuns sa ma spovedesc. Desi periodic ne-am tot intalnit cand treaceam pe acolo si am tot vorbit, s-a comportat atunci de parca nu m-a vazut in viata lui. M-a intrebat daca merg la Sfanta Liturghie, desi el cunostea bine despre mine lucruri legate de acest fagas, caci de multe ori am purtat si conversatii cu subiect spiritual, si nici nu am apucat sa ii raspund daca da sau ba, ca m-a si luat la rost. A inceput cu o mie de teorii, ca numai cine merge la Sfanta Liturghie se mantuieste. Cunoasteti probabil ce va spun pentru ca foarte multi preoti au aceasta conceptie. Imi stateau pe limba doua intrebari. Una era: “Cum s-au mantuit oamenii inainte de a se scrie de catre Sfintii Vasile, Grigorie si Ioan Gura de Aur, slujbele pentru Sfanta Liturghie?”. A doua intrebare era: Cum ramane cu punctele 5 si 6 din capitolul 6 al Sfintei Evanghelii dupa Matei? Invataturile acestea, in forme usor diferite, apar si in celelalte Sfinte Evanghelii, la diferite capitole, ceea ce inseamna ca Sfintii Apostoli si-au insusit foarte bine acest Cuvant al Mantuitorului. Nu i-am mai zis nimic atunci parintelui pentru ca ar fi insemnat sa intram intr-un sir prelung de polemici. Nu asta era insa ce doream sa ocolesc ci faptul ca ma gandeam mereu ca in timp ce el ma mustruluia pe mine cu mare foc, niste oameni foarte in varsta asteptau la altar in picioare, cu lumanarea aprinsa, pentru a fi impartasiti. Eu ma gandeam la dansii, din care cauza voiam sa se termine cat mai repede, insa parintele avea alte treburi mult mai importante de facut.

Iata ca s-a intamplat aceasta pandemie in asa perioada incat sa nu se poata participa la slujbele de Inviere, atat la catolici, cat si la ortodocsi, in incinta unei catedrale sau biserici. Oamenii vor iesi cu lumanari la geam si vor canta "Hristos a inviat!" de vor rasuna Cerurile, iar cei ce stau la case o vor face in curtile lor. Vom vedea ca va fi ceva de neuitat. Iar toate acestea se vor intampla cu lumanarea aprinsa de om in casa lui, cu sufletul la Dumnezeu, care va cobori Harul Sau in acel moment, indiferent unde ar fi omul acela si nu cu vestita Lumina adusa cu avionul de la Ierusalim. Ce sa vezi? Dumnezeu ne arata ca nu are nevoie de nimic din toate acestea. Pentru El conteaza sufletul simplu si curat al omului si atat, nimic mai mult. Iar ca sa amintim ca la capitolele 28, 29 si 30 se mai leaga Mantuitorul si de straiele pompoase, este deja prea mult.

Deci, dragi parinti, slujitori ai bisericii care stiti ca aveti astfel de proceduri, cred ca ar fi o idee buna sa fie lasata in urma atitudinea aceasta certareata si plina de judecata la adresa mireanului, caci pe om nu il aduci mai aproape de Dumnezeu prin frica, ci prin iubire. Chiar exista in Sfanta Liturghie formula “cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste, sa va apropiati”. Pai cine oare pe Pamantul asta vine mai aproape de ceea ce ii este frica? Fuge cat vede cu ochii, nu se apropie.  Eu vreau sa merg la Sfanta Spovedanie ca sa imi descarc sufletul si sa primesc cu blandete un sfat, caci daca Sfanta Spovedanie se vrea a fi o obligatorie mustruluiala, credeti-ma ca intru intr-o comuniune si ma spovedesc direct Mantuitorului Hristos! Cu siguranta El nu ma va certa asa, ci ma va invalui in Iubirea Sa, bucuros fiind ca mi-am constientizat greselile. Si sa mai stiti ca si Sfanta Impartasanie se poate primi asa, direct, daca ti-ai curatit sufletul sa o poti primi. Noi, insa, zicem sa nu ne mandrim ci sa urmam datinile stramosesti, dar daca ele se duc intr-o zona de picior pe gat, alegem sa nu le mai urmam ca atare. Iar daca se vor goli bisericile se va spune ca i-a scazut omului credinta. Taman ce am zis mai sus ca Dumnezeu ne arata ca nu zidurile bisericii il duc pe om mai aproape de El, ci credinta si curatenia din sufletul lui. Dar au si bisericile un rol minunat in tot acest proces in conditiile in care usile lor ar fi deschise ca sa fii primit cu iubire si caldura. Unele dintre ele chiar asa sunt si de aceea oamenii le prefera. Ar fi insa grozav sa ajunga toate cat mai aproape de acest mod de abordare. Iar ca sa nu fim nedrepti, sa completam ca la fel este in toate domeniile, meseriile, institutiile. Peste tot este ceva de corectat si de dus mai aproape de linia iubirii si a bunatatii.

Ce sa mai vorbim despre comorile de pe Pamant si cele din Ceruri? Teoria o cunosc multi, cu practica este mai greu.

Cat priveste slujirea la doi stapani, este iarasi un mare adevar, insa se refera asta de exemplu la o persoana care este nelipsita de la Sfanta Liturghie, dar a doua zi are proces, la tribunal, caci este in judecata cu fratele sau pentru un metru patrat de pamant. Cineva imi spunea candva intr-un comentariu ca slujesc la doi stapani, pentru ca actionez spre a conduce in lumina entitatile intunecate si spre a redeschide inimile reprezentantilor unor civilizatii care au uitat ce este iubirea. "Intunericul trebuie tratat cu biciul, nu ai ce sa discuti", era parerea respectivei persoane. Eu vin doar cu lamurirea ca lumina dusa in intuneric se vede mai bine decat lumina dusa in lumina. Iar daca eu sau oricine altcineva facem actiuni de acest fel, inseamna ca imputinam instrumentele si oastea lui Mamona. Prin urmare, care este serviciul pe care il aducem lui?

Si uite asa, ne aplecam in final atentia asupra ultimelor puncte. La ce este scris acolo ar trebui sa citeasca de cateva ori, toate neamurile, de pretutindeni, caci stim bine cine a golit magazinele de saci intregi de faina si malai si ulei si altele. Ne amintim bine si cum s-a ajuns sa se petreaca Sfintele Sarbatori de Paste si de Craciun. Au devenit un motiv de imbuibare fara masura, de parca ne-ar mai adauga cineva vreo zece burti in plus, in acele perioade. Nici de astea nu are nevoie Dumnezeu, sa luam bine aminte. Sa fim cu masura, cu echilibru in tot ceea ce facem, in toata viata noastra!

Iar ultimul punct 34 este acela in care Mantuitorul ne invata sa nu ne mai facem atatea griji pentru ziua de maine. Caci daca ne gandim azi la rautatea zilei de maine, iar maine ajungem sa traim la propriu acea rautate, inseamna ca traim la dublu fiecare emotie, si se poate duce ea la triplu sau mai mult decat atat, daca dupa aceea stam sa ne gandim la ce a fost. Sa traim fiecare zi cu ale ei, ca sunt suficiente cele ale unei singure zi.

Toate cele bune!