CEVA LIPSESTE

CEVA LIPSESTE

Dragii mei,

Incep cu redarea unei scurte scenete de teatru, bazata insa pe fapte reale:

“Mai multi oameni discuta intre ei. Sunt inspaimantati de Coronavirus si de intreaga situatie generata de el. Cum va fi viitorul? Vor mai avea locuri de munca? Vor avea cele necesare unui trai decent? Vor scapa sanatosi sau se vor imbolnavi de Coronavirus? Vor mai trai? Multe intrebari izvorate din frica circulau intre ei. Cineva din exterior le asculta discutiile si la un moment dat simte sa-i intrebe: oameni buni, voi va rugati lui Dumnezeu in raport cu toate aceste temeri? Cineva din grup ii raspunde rapid: nu vezi cat de grava este situatia cu acest Coronavirus? Cine mai are timp si pentru rugaciune????”

As putea inchide articolul chiar aici, fara alte comentarii, caci nu cred ca este greu de inteles substratul acestei povestioare. Dar parca nu pot. Nu pot, pentru ca daca ne uitam bine in jur, realizam ca aceasta este tendinta in general. A vazut oare cineva in mass-media rostit destul de des Numele lui Dumnezeu in aceasta perioada si mi-a scapat mie? Chiar asa de ghinionista sa fi fost? Sau poate ca ne este rusine cu El?

Eu pot veni in acest blog sa fac o mie de indemnuri si de chemari sa ne intoarcem cu fata catre Creator, caci daca El nu ne ajuta in aceasta situatie, atunci nu stiu cine o mai poate face, insa pe de o parte numarul de cititori este infim pe langa numarul de privitori ai unui post de televiziune mai de varf, iar pe de alta parte nu cititorii acestui blog sau toti cei ce stiu care este adevarata cheie a reusitei in astfel de situatii au nevoie de aceasta constientizare. Sunt sigura ca ei cunosc deja ce trebuie cu adevarat facut, mai ales ca o fac oricum, de multa vreme, fara a fi impinisi de la spate de vreo criza generala sau de altceva rau.

Inca dinainte de a se porni aceasta poveste cu Coronavirus, Divinitatea a aratat ca au existat candva, in vremuri stravechi, niste evenimente de mare gravitate, care isi arata efectul lor in aceasta forma, in prezentul nostru. A aparut imaginea unui ADN supus unei transformari ingrozitoare avand legatura cu un subiect numit “Separare” iar mai apoi, a aparut o pereche de plamani negri precum carbunele. Cateva zile mai tarziu, aflam de primele cazuri de Coronavirus din China. Este important de stiut ca o mare parte din gravitatea efectelor ce se manifesta in prezent a fost rascumparata prin rastignirea pe cruce a Domnului nostru Iisus Hristos. Altfel, cred ca nici nu ne putem imagina ce ne-ar fi fost dat sa traim acum. Dar cati manifesta recunostinta fata de sacrificiul Mantuitorului pentru lume? Probabil cam cati s-ar dori din umbrele oculte sa ramana traitori pe planeta asta.

Cu o saptamana in urma a aparut si imaginea unei perechi de rinichi negri ce a durat cateva zile, insa data fiind experienta cu plamanii, cunoscuta deja, imi doresc sa cred ca prin anumite actiuni, rugaciuni si cereri de iertare, facute de lucratorii Luminii, s-a putut ocoli povestea cu rinichii. Rinichii sunt numiti Fantana Vietii iar imbolnavirea lor ar fi fatala. In egala masura ei sunt locul de sedimentare a multor frici, astfel incat o pereche de rinichi negri ar putea insemna si multa frica.

Umanitatea trece prin incercari grele insa este necesar sa constientizam ca este cam pe merit, din pacate. Omul face, omul drege, omul descopera, omul produce bani, omul vindeca. Din punctul multora de vedere, Dumnezeu este inexistent in toate ecuatiile astea. Ei nu inteleg ca de fapt Dumnezeu este in toate si ca nimic nu se poate face fara El. Iar acum, dupa ce am fost loviti atat de rau, vedem ca nu prea se schimba nimic la acest capitol. Transmit foarte serios ca daca nu se modifica rapid aceasta mentalitate, va fi vai si amar de noi. Nu vom vedea sfarsitul acestei perioade dificile decat atunci cand vom constientiza cat de multi ca unindu-ne in rugaciune si intorcand fata catre Dumnezeu, este unica solutie adevarata.

Spalatul des pe maini si purtatul de masti nu ne vor fi de niciun ajutor daca am ajunge sa facem foamea, nu credeti? Vreo 2-3 iresponsabili s-ar putea gasi tot timpul si ar putea fi suficienti ca sa raspandeasca acest virus, dupa cum deja la noi in tara am putut vedea ca s-a intamplat. O rugaciune comuna insa ar putea sa aseze evenimentele  de asa natura incat orice posibilitate de miscare gresita sa poata fi ocolita cumva. 

Ce ar fi daca un post important de televiziune din Romania ar veni si ar propune ca fiecare dintre noi sa spunem rugaciunea “Tatal nostru” in fiecare miez de zi de exemplu, la ora 12:00, de 3 ori, pana ce depasim toata aceasta perioada grea? Este ceva chiar atat de greu de realizat? Mie imi pare cat se poate de simplu, iar efectul unei asemenea actiuni nici nu ar putea fi cuantificat. Dar cine sa faca o astfel de chemare? Aici este adevarata greutate. Am putea fi si noi primii din lume care sa faca ceva inedit, ce n-a mai facut nimeni, in aceasta criza Coronavirus. Blogul este citit insa si de oameni din alte tari. Daca nu noi, romanii, poate altii. Ar fi bine si asa.

Pana una-alta am putea sa facem asta macar cititorii acestui blog, tinandu-se cont pe cat posibil de fusul orar astfel incat, indiferent pe unde am fi fiecare prin lume, sa o facem cam in acelasi moment. Poate ar fi suficient acest inceput astfel incat aceasta actiune simpla sa ajunga la multe alte urechi.

Am facut in urma cu cateva zile un exercitiu. Am inchis ochii si am cerut sa simt starea sufleteasca generala la nivelul tarii noastre, la diferite momente viitoare. O poate face oricine, nu este ceva greu. Am simtit ca la sfarsitul acestei saptamani, apasarea este mai mare decat atunci cand am facut exercitiul. La sfarsitul saptamanii viitoare va fi si mai mare decat acum. Peste doua saptamani de duminica incolo, adica in jurul datei de 5 aprilie, se simte chiar sufocare si as spune ca acolo este varful pe toate flancurile. Peste inca o saptamana, adica atunci cand va fi Pastele Catolic, se simte o mica usurare, de Pastele Ortodox inca un pic, si o tine constant in acel fel cam pana in data de 10 mai. Peste inca o saptamana se simte o usurare importanta si la fel este si mai departe. Cam acesta este pulsul pe filamentul temporal pe care ne aflam acum sau poate pe unul superior pe care la nivelul naturii mele superioare se stie ca vom ajunge, pentru ca vom face ce trebuie sa facem, macar unii dintre noi.

Concluzionam: pe langa actiunile si rugaciunile pe care la nivel individual le facem fiecare, sa rostim de 3 ori (pentru trecut, prezent si viitor), la ora 12 ziua, ora Romaniei, rugaciunea “Tatal nostru”. Este atotcuprinzatoare si nimic altceva nu poate fi mai potrivit pentru o actiune comuna, din punctul meu de vedere. Facem aceasta pentru salvare, pentru intelepciune, pentru forme de ajutor la care nici nu ne gandim acum. Vor veni toate daca ne pastram credinta si nu ne vom pierde cu firea.

Toate cele bune!