O ACTIUNE IMPREUNA
Dragii mei,
Mai intai de toate doresc sa expun in acest articol imaginea
facuta in Masivul Ceahlau, dupa cum am promis in emisiunea la care am
participat in urma cu cateva zile, la 1TV Neamt, apartinand sectiunii “Viata in
armonie”, coordonata de doamna Gina Cosnete. Multumesc inca o data pentru
invitatie si pe aceasta cale.
Va rog sa urmariti cu atentie fotografia. Sa priviti in mod
special varful muntelui. Este imaginea stapanului locului. Pare totul o lume
plina de viata si nicidecum ceva impietrit.
Sa revenim insa la tema articolului de astazi. Evenimentele
petrecute in ultimele zile cer in mod imperios sa ne unim, sa facem o actiune
impreuna.
Am scris in lunile decembrie ale anului trecut si in luna martie a
acestui an doua artticole. Aveti linkurile mai jos:
Motivul pentru care fac trimiterea catre aceste articole este ca
totul se invarte din nou in jurul acelorasi subiecte, in aceasta perioada. Este
ca si cum are loc o continuare, totul conducand catre o idee simpla: tiranii nu
cunosc adevarul.
Deoarece este foarte aproape momentul de accesare a acestui
adevar, ca de fiecare data cand se intampla astfel de lucruri, exista o
perioada extrem de agitata, exact ca un travaliu inaintea nasterii. De aceea civilizatia
Tiran este realmente calare pe noi. Foarte multi au simtit ultimele
zile extrem de apasatoare si pline de agresivitate.
Tiranii au un gand foarte straniu legat de planeta noastra dar despre care
nu vreau sa vorbesc, tocmai pentru ca exista persoane care s-ar putea speria
daca ar afla si nu ar fi nimanui de ajutor aceste frici. Este ceva in legatura
cu o gaura de vierme.
Ei stiu ca cele trei civilizatii Shambala, Agartha si Puzotoxtk au
facut anumite actiuni esuate si ca in special din pricina primelor doua
civilizatii numite, lor li se trage acapararea de intuneric.
Divinitatea a aratat insa in aceste zile ca exista niste motive
pentru care aceste actiuni au esuat, iar de vina pentru aceste esuari nu sunt
executantii experimentelor, ci au fost alte cauze despre care insa nu pot vorbi
momentan, pentru ca mai sunt niste actiuni de facut in legatura cu asta.
De acolo mai departe aceste civilizatii intraterestre si inclusiv
cei care acum sunt la suprafata, dar care au avut candva intrupari la nivelul
acestor civilizatii, au intreprins actiuni prin care sa incerce sa scoata
aceste civilizatii cuprinse de intuneric din ghearele lui. Dar aceste actiuni
au esuat deseori din cauza acelorasi motive ca la inceputuri. Tiranii si
civilizatiile controloare in general nu au inteles asta ci au considerat reprezentantii
civlizatiilor intraterestre si pe toti cei ce au avut legatura cu ele si cu
actiunile facute, ca fiindu-le dusmani de moarte.
Adevarul pe care ei trebuie sa il afle tine de cauza reala a
esuarii tuturor acestor actiuni.
In aceasta dupa-amiaza a avut loc o negociere. Tiranii ofera timp
de gratie 20 de zile incepand de azi inainte.
De aceea va rog ca in toate aceste 20 de zile, incepand cu seara
acesta pentru cine ajunge sa citeasca articolul, sa facem Ho’opnopono fata de
civilizatia Tiran si fata de toate civilizatiile controloare ale planetei
noastre.
Sa spunem in raport cu ei, in raport cu noi, in raport cu intreaga
Divinitate si in raport cu toate cauzele care au condus la caderea acestor
civilizatii in intuneric si a noastra pe langa ele:
Ne pare rau,
Va rugam sa ne iertati,
Va multumim si
Va iubim
Nu este necesar sa rostim mereu in raport cu cine si ce. Nu trebuie
nici macar sa rostim litera cu litera expresiile magice. Stim exact ce tinta
avem si putem sa lasam inimile sa graiasca, fara sa spunem nici macar un
cuvant.
Sa stabilim ora 21 ca o ora comuna, incepand de maine seara incolo
si este evident ca daca putem sa facem cateva reprize si pe timpul zilei,
atunci cand simtim fiecare, totul este binevenit. Ar trebui sa o tinem in acest
fel cam 3 saptamani de acum inainte. Cine doreste poate incepe din aceasta seara, fara a avea importanta ora.
De asemeni, fiecare are libertatea sa faca acest lucru cum crede
el ca este mai bine. Poate fi o actiune de grup la nivel fizic si nu virtual,
asa cum ne unim acum in jurul acestui blog. Poate fi insotita de alte
meditatii, pe fondul altor melodii. Nu conteaza. Important este sa nu pierdem
nicio secunda din vedere tinta de atins.
Daca treaba asta ne iese, am putea pune capat tiraniei pe aceasta
planeta. Nu exista motive sa nu iasa pentru ca este o actiune plina de iubire
si nu una tehnica asa cum a fost de fiecare data, lucru ce a permis acelor forte
exterioare sa se conecteze si sa duca la esuare de fiecare data cand s-a
incercat ceva in acest sens.
Atasez si doua video pe care le putem rula atunci cand facem
aceasta actiune.
Sa ne ajute Bunul Dumnezu!
Toate cele bune!
Prezent!
RăspundețiȘtergereIn varf pare un chip de barbat cu barba ,care mie imi seamana cu fata unui atlanteean,vazut undeva intr-o carte,dar imaginea nu este foarte clara si poate ma insel cu aceasta asemanare,dar,oricum nu imi pare a fi din lumea asta...Am sa fac rugaciunea oricand imi este cu putiinta,fara un program.Multumesc,sper sa contribui si eu cu o farama la pacea cosmica...
RăspundețiȘtergereDraga Mihaela,
RăspundețiȘtergereEu citesc acesta rugaciune de 40 de ori pe zi si rog Divinitatea sa amplifice rugaciunea.
Cu drag Sanda
Dna. Mihaele,puteti sa ne spuneti ce se va intampla dupa expirarea termenului de gratie de 20 de zile,pe 8 iunie 2018?Respect.
RăspundețiȘtergereDivinitatea o să le arate un adevăr legat de trecutul lor. Pentru asta insa este nevoie sa atingă un anumit nivel vibrațional. Prin ho'oponopono noi ridicam vibratia și la noi și la ei, pentru că mai reducem din dezechilibrul existent între noi și ei.
ȘtergereChiar ma întrebam de unde atata ura si furie in ultimul timp...si dureri fizice,amețeli...etc.Miha,te iubesc!
RăspundețiȘtergereLa ora 21, timp de 21 de zile, însă de câte ori se spune? Multumesc!
RăspundețiȘtergereCât simțim fiecare. Câteva minute.
ȘtergereMulțumesc!
ȘtergereCe frumoasa este a doua melodie cu hoponopono!Este prima data cand aud de cuvantul asta hoponopono.Melodia asta m-a trimis din primele secunde la Simona de la ,3 ani,5 ani...nu stiu .Ma face sa imi amintesc chestii de cand eram mica de la tara.Acum imi vine in minte cand a ars padurea,iar eu stateam intr-o poienita langa padure plangand dupa bunica care se dusese in padure cu toti oamenii sa stinga focul.
RăspundețiȘtergereImi vin si amintiri placute,dar cu o urma putin trista.Aveam ceva imaginatie la anii aia.Aveam uneori niste cosmaruri de le mai tin minte si acum.Chiar o data m-am trezit afara.
Oricum melodia asta ma duce cu gandul la cum vedeam eu lumea atunci,padurea,florile,norii.Ma duce cu gandul la vara...dar asa departe in copilarie pana in anul 2002.
Nu prea ma pricep eu la exprimat,dar intelegeti.Maine cand ajung acasa ma voi uita si la emisiune.
Pupic.
Acum am reusit sa vad emisiunea "Viata in Armonie" si pot sa spun ca-i o emisiune exceptionala si vreau sa aduc multumire, recunostinta si apreciere!
RăspundețiȘtergereDraga noastra, Mihaela Tristar, ma bucur pentru ca esti prezenta acum pe planeta Pamant si-ti multumesc pentru informatiile pe care ni le dai, pentru multitudinea de confirmari, pentru toata activitatea pe care-o desfasori si pentru ca esti!
Cu drag,
Lucia Dobrea (Bistrita)
Abia azi citesc acest articol. In urma cu cateva zile am facut hpnpno pe o pers -tiran si am simtit multa eliberare .Aseara am avut un vis in care ii ceream un fel de eliberare ..explicandu-i ca am ales drumuri diferite ..iar el a zis pur si simplu : "pa."
RăspundețiȘtergereIn legatura cu acel articol ..vroiam sa va spun ca ceva e "putred in Danemarca".Acesti tirani au abilitati mai mari decat noi chiar daca nu cunosc Iubirea...ne vad asa cum vedem noi furnicile. Imosibil sa nu stie ca Legea bumerangului nu functioneaza in tot Universul..iar razbunarea e doar a Dumnezeului fiecarei Planete/natii pe care o conduce.
Asta noapte am avut un vis. Eram in natura in preajma multor persoane necunoscute mie, in afara de o singura persoana care imi parea apropiata si o pisica bolnava, cu care intentionam sa mergem la doctor, iar pt acest lucru, noi strabateam acea zona. Deodata a aparut multime de oameni, speriati din cale afara, alergand din/spre toate directiile, incercand sa se salveze de niste fiinte extraterestre care doreau sa ne omoare. Era ca la secerare. Nu stiam cum voi scapa de acolo. Grija mea era persoana de langa mine si pisica, iar in mana nu aveam decat o seringa pentru tratamentul pisicii. Nu stiu cum am facut si m am strecurat prin toata acea invalmaseala inpreuna cu tovarasii mei desi atacul nu era doar la sol, corp la corp, ci provenea si din spatiu, din nave ce nu aveau aspectul unor farfurii suprapuse, ci mai degraba era o cosmelie mare, darapanata si neagra, si am ajuns intr o zona in care am gasit o masinarie a lor, dar nu parea negricioasa, am deschis pur si simplu o usa si am intrat. Pana sa intram pe usa, unii s au tinut dupa noi, insa i am anihilat folosindu ma de seringa pe care o tineam in mana, ca de o arma si trageam spre ei, moment in care mureau (Sau deveneau inactivi), eu neavand altceva in seringa decat niste apa. Si am continuat sa ma utilizez de "arma" mea, a carei "munitie", apa, era inepuizabila. In interior acolo unde am patruns, usile erau albe (nu un alb orbitor, ci unul murdar) si am mai intalnit niste fiinte pe care le am anihilat in acelasi mod. Am inceput sa deschidem usi. Apoi am vazut o usa cu sticla transparenta si prin ea se zarea iarba si cumva un peisaj asemenator cu cel din care fugisem mai devreme, numai ca aici era liniste ca si cum nimic nu se intampla, lipseau si extraterestri si multimea disperata. Asta m a facut sa ma gandesc la acea usa, si la cea pe care intrasem, ca fiind modalitatea prin care acele fiinte ajungeau la noi. Am pus mana pe clanta, am apasat, s a deschis si am iesit. Am iesit eu, apoi acea persoana si apoi am chemat pisica care se ascunsese de frica, dar a venit si ea repede. Am pasit afara intr un cu totul alt peisaj. Era iarba verde, soare si nici urma de vacarmul si oribilitatea faptelor ce se savarseau dincolo, de unde plecasem. Ma gandeam ca acele fiinte urmau sa vina si sa atace oamenii si ar trebui sa merg si sa i avertizez, insa nu vedeam tipenie de om. Si asa, uitandu ma in spate, am zarit niste umbre prin geamul transparent care veneau spre noi. Mi am avertizat tovarasii si m am gandit ca decat sa ne atace ei pe noi, mai bine sa deschidem noi usa si sa i atacam cu apa din seringa. Asa am facut, insa nu vedeam pe nimeni. Am inchis usa, si vedeam pe gaura cheii, niste labe de animale, care semanau cu cele ale unor lupi.
RăspundețiȘtergereNe am gandit ca acele fiinte sunt invizibile si am mai deschis o data usa, cu gandul sa i anihilam. Insa si au schimbat infatisarea si au aparut in chip de oameni, moment in care si au cerut iertare de la noi. Parca noi am inceput sa ne cerem iertare de la ei, insa ei au intervenit si au spus ca nu, nu trebuie sa ne cerem iertare de la ei, ci ei trebuie sa isi ceara iertare de la noi. M am trezit. Nu stiu cum se face ca am visat si mi am amintit si ce am visat, insa daca tot l am tinut minte si rumegand la el, am zis ca trebuie sa aibe legatura cu actiunea ce tine de tine, pentru ca era faza cu iertarea. Sper ca asa sa fie si toata actiunea sa se finalizeze cu bine (sau s a finalizat deja), intru Slava Tatalui Ceresc. Amin!
RăspundețiȘtergereVârful muntelui pare a fi un dragon
RăspundețiȘtergere