FOCUL LUI BA

FOCUL LUI BA

Dragii mei,

Am vrut sa scriu un articol dupa Paste si sa raspund intrebarii: “Cum a decurs intalnirea cu Ba cel de foc?”. Ceva m-a facut insa sa tot aman acest lucru. Oricum raspunsul era simplu: intalnirea a esuat. Sau poate ca nici nu era scris sa se intample la acel moment, asa cum am crezut.

De ce a esuat? Pentru ca dragii nostri controlori nu au mai fost luati prin surprindere ca prima data, in 7 ianuarie. Am scris in blog la acea vreme un articol legat de prima intalnire, facand aceasta specificare pentru cei care nu cunosc informatii legate de acest subiect.

In ziua de Paste, in data de 16 aprilie, asteptam cu emotie si nerabdare momentul special al intalnirii. Pe la ora 14, a inceput vanzoleala mare in astral. Vedeam numai men in black. Pe la ora 18, ceva m-a impins sa inchid ochii si mi-a aparut o imagine in care totul era negru, simtind in paralel o senzatie de neant, de vid, de incremenire, iar in mijlocul acelei imagini a aparut la un moment dat o fereastra cu doua rame. Acestea erau insa inchise si am inteles atunci ca au fost blocate de controlori toate caile de acces catre Ba. Am trait ulterior o stare de profunda dezamagire. Atata efort facut in toata perioada anterioara in care s-au trecut in lumina zeci de balauri de foc, atata speranta … Totul parca s-a spulberat intr-o secunda.

Am tras aer adanc in piept si am acceptat situatia asa cum era, pentru ca oricum nu mai aveam ce sa fac altceva. Mi-am pus speranta in Bunul Dumnezeu ca intr-un fel sau altul, va exista o a doua sansa.

In noaptea de luni spre marti, in Saptamana Luminata, am avut un vis interesant. Veneam de undeva departe si tineam intre palmele mele un caiet. Toate filele lui erau pline de date calendaristice. Am intrebat acea voce cu care deseori comunic in vise, fara sa si vad cu cine comunic, ce este cu acel caiet. L-am deschis si am privit prima data, din prima pagina, aceasta fiind 5 ianuarie 1933. Am cautat prin internet si are aceasta data o anumita semnificatie pentru americani: inceperea construirii podului dintre San Francisco si Sausalito, numit “Golden Gate” sau “Poarta de Aur”. Nimic intamplator cu acest nume, nu-i asa? Vocea mi-a raspuns ca acela este un caiet ce contine toate datele in care s-au intamplat fapte rele asociate tuturor celor de la care eu am facut preluari karmice. Am intrebat daca am rezolvat ceva din caietul acela. Vocea mi-a raspuns ca sunt la jumatate. Taci din gura, treaba-i buna, cum spune vorba! Am inghitit in sec si am luat informatia ca atare, inclusiv dupa ce m-am trezit.

In acea zi nu am intrerpins nici un fel de actiune. Miercuri insa a inceput sa ma framante povestea. Ca sa returnez, la toti posesorii, karma acelor date, mi se parea o actiune incorecta. Daca am luat-o, am luat-o, chiar daca nu aveam habar cand si cum s-au facut aceste preluari. Unde scuip, nu mai ling. Nici nu se putea pune problema sa o dau inapoi. Trebuia doar sa gasesc solutii sa scap de ea cat mai repede, caci nu s-a lasat fara influente negative asupra vietii mele o astfel de preluare, este evident. Miercuri seara, putin inainte de miezul noptii, am inceput sa ma rog Domnului nostru Iisus Hristos, Judecatorul Suprem. Un singur lucru am cerut: luminarea mintii. Voiam sa accesez cea mai potrivita solutie pentru acea situatie. Am trecut cu rugaciunea dincolo de miezul noptii. Am pornit-o in data de 19 si am terminat-o in data de 20. In numerologia ebraica, 19 inseamna Lumina, iar 20 inseamna Invierea. Rugaciunea a continut la inceput o propozitie, exact cum am scris mai sus. Restul a fost doar o stare, in care am lasat inima si sufletul meu sa vorbeasca, fara cuvinte. In scurta vreme a inceput a fi simtita acea traire ce isi face aparitia in zona de constiinta extinsa. Am mai spus-o. In astfel de momente simti si emani iubire fata de cea mai infima gâză de pe Pamant si fata de dracul dracilor. Nu poate exista atunci nici cea mai mica umbra de ura sau de gand negativ. Eu inteleg in astfel de momente natura reala a Iubirii Divine. Din aceasta cauza, personal nu dau doi bani pe acele comunicari sau channelinguri pe care le tot intalnim prin internet, in care asa-zise fiinte de lumina vorbesc intr-un fel anume despre Cabala si despre fortele intunecate. Vin comunicarile acelea de oriunde, numai de la Fiinte de Lumina nu. Sa fim siguri de asta. Lacrimile imi curgeau pe obraz, pieptul se despica in doua de iubirea ce o simteam. Dintr-o data, am auzit cumva in mijlocul capului niste cuvinte si am stiut ca este Vocea Mantuitorului. El a grait urmatoarele:

“Ce nu constientizezi la acest moment, este ca foarte multi dintre voi sunteti posesori ai unor credite (un fel de jetoane, mi-a venit mie in gand). Pentru fiecare initiere in iubire a unei fiinte, pamantene sau apartinand unei anumite civilizatii, si pentru orice gand de iubire trimis in Univers, primiti cate un credit. Pentru fiecare trecere in Lumina a unei fiinte intunecate pana la un anumit nivel de putere, primiti cate un credit. Cu un credit de acest fel se poate ierta un pacat la un om. Pentru fiecare print de intuneric trecut in Lumina, se iarta toate pacatele unui om. Pentru fiecare balaur trecut in lumina, se iarta toate pacatele unui neam (familie). De acum incolo, depinde doar de voi ce veti face cu creditele voastre.”

Tacerea s-a asternut din nou. Nu imi venea a crede. Aveam semne multe ca in luna aprilie primim un dar special, dar la asta chiar nu ma gandeam. S-a dovedit mai tarziu ca nu era numai acesta.

Evident ca nu m-am culcat fara sa pun la bataie toate jetoanele mele.  Am cerut sa fiu si eu ajutata cu caietul meu, macar si partial, si am cerut sa mearga toate, dupa cum este Voia Sfintei Treimi, catre oameni de pe tot Pamantul, care au nevoie de ele. Nu imi era teama ca raman fara niciunul. Cat mai traiesc, pot face altele noi.

As dori sa se inteleaga un aspect. Nu este necesar sa se lucreze in mod constient pe initierea in iubire a civilizatiilor si pe trecerea in lumina a fiintelor intunecate. Nu trebuie sa stii despre sisteme automate de trecere in lumina si de initiere in iubire, asa cum au fost date ele in acest blog si care in ultima parte a pachetului “Calea Aurie”, ce va fi publicata in foarte scurt timp, pentru ca este aproape gata, vor fi din nou explicate. Multi oameni fac aceste lucruri fara ca sa stie. Doar iubesc si se roaga pentru aproapele mai mult decat pentru sine, de multe ori. Primesc jetoane multe pentru toate acestea. Pentru a reaminti inca o data ce inseamna Forta Iubirii si ce Daruri poate Ea aduce, va rog sa urmariti filmul de mai jos. Deloc intamplator este si numele pamantean al parintelui: Mihail Jar.

Iar dupa urmarirea acestui film, invit pe fiecare sa ia in fata lui o foaie de hartie si sa-si puna in ea toate faptele bune, de ajutor, de daruire, fara a astepta inapoi vreo rasplata, sa zicem … din ultimii trei ani de zile. Nu socotim acolo ca mergem la biserica in timp ce altii nu o fac si numai Dumnezeu stie ce ganduri ne mai trec prin minte in tot acel timp. Nu socotim acolo ca ne rugam zilnic, in multe cazuri, cumva, numai pentru sine si tot la interes. Doamne eu iubesc! Doamne eu iert! Doamne eu muncesc! Doamne eu daruiesc, dar ma duc cu camerele de filmari dupa mine. Doamne eu fac multe dintre acestea, dar totusi … imi iese si mie ceva la afacerea asta? Ei bine, asta nu se pune!!! Cand se face acest exercitiu, se declanseaza o mare constientizare. Ne dam seama ca ne plangem tot timpul. Ne dam seama ca tot vrem si vrem. Dar cand facem o analiza corecta, poate aparea pentru multi dintre noi suita de ganduri: “N-am putut scrie mai mult de doua randuri in foaia asta de hartie. Atunci, de ce mi-ar da mie Dumnezeu toate cele ce le vreau? De ce ma percep eu asa de special in fata lui Dumnezeu, ca ar trebui sa mi le puna pe toate la picioare? Am facut vreun sacrificiu, vreo renuntare in Numele Sfintei Treimi sau pentru vreun semen de-al meu?” Este un adevar dureros. Vrem si tot vrem, dar de daruit, da socoteala cu virgula din pacate, multora dintre noi. Iar darul acesta nu este neaparat material. Poate fi o rugaciune pentru binele cuiva, poate fi un gand de iubire, poate fi o vorba blajina, poate fi un sfat sau o recomandare. Toate acestea nu scot nimanui bani din buzunar. Drept urmare, nimeni nu are nici un fel de scuza, indiferent in ce conditie s-ar afla.

Ca sa stim daca avem sau nu jetoane, este suficient sa privim la fapte. Iar daca nu ne dam prea bine seama, sa-I spunem atunci lui Bunul Dumnezeu ca vrem sa punem la bataie toate jetoanele pe care le avem, daca le avem. Iar daca nu le avem, atunci Dumnezeu va da macar unul, in schimbul acelui gand de daruire a jetoanelor.

Incepand cu dimineata zilei de 20 aprilie, dupa ce am trait aceasta deosebita experienta, a inceput din nou initierea unor balauri de foc. Nu mi-a fost prea greu sa imi dau seama ca de aceasta data era ceva special. Inaintea initierii unui astfel de balaur, tot timpul intram mai intai in posesia unor lucruri anume, sub forma energetica, bineinteles: pergamente, carti, pocaluri, sceptre, chei etc. N-am stiut cum sa interpretez lucrul acesta dar am luat-o ca atare. In ziua Sfantului Gheorghe a fost varful varfului la nivelul acestor treceri in lumina. Imi pare rau ca din aceasta pricina nu am putut face atunci nici o urare, dar le transmit acum tuturor celor ce poarta numele Sfantului Gheorghe, sa aiba parte numai de bine si de implinire in viata lor, intru multi ani.

Dupa ce a trecut deja o tara intreaga prin socul generat de moartea celor doi tineri alpinisti, in Muntii Retezat, parca ceva de sacrificiu, eu asa am perceput, a venit ieri din nou un moment dureros. Aparent, un caz particular, cum se intampla multe altele in aceasta tara. Sunt atatea accidente si pierderi de vieti omenesti, ca nu le mai stim numarul. Un baietel in varsta de 1 an si 9 luni, pe nume Danut (Daniel = Judecata lui Dumnezeu), a cazut intr-un put adanc de 20 m, oprindu-se undeva pe la 16 m adancime, datorita pompei ce era bagata in put, pentru a scoate apa. A fost o operatiune de salvare deosebit de complicata, din cauza varstei mici a copilului, a adancimii foarte mari la care ajunsese si a felului in care era construita fantana. Avea diametru de aproximativ 30 cm iar tuburile de ciment nu se suprapuneau perfect unele peste altele ca sa creeze un tub perfect liniar. Erau acolo cateva zeci de oameni care participau la actiune si sunt absolut sigura ca la toti aceia se adaugau mii de suflete ale romanilor de pretutindeni, ce au luat contact ieri cu informatia, rugandu-se pentru reusita acelei actiuni si pentru salvarea copilului. Sa te pui in pielea parintilor copilului in acele momente, nici nu te puteai gandi.

Cand am aflat de la televizor de cele ce se petreceau acolo, am sarit cu sufletul si inima instantaneu in rugaciune, izbucnind chiar in plans. M-am mirat si eu de trairea mea atat de profunda, pentru ca asa cum am mai spus, vedem lucruri tragice la televizor in fiecare zi, caci au devenit aproape o obisnuinta. De aceasta data insa parca era altceva. Copilul era la 16 m adancime, iar buldozerul care sapa pe langa put avea pe el lipit un numar 16, mare cat casa. Cu numarul 16 are legatura insasi constructia Noii Cetati si avem mare contact cu acest numar de la inceputul anului incoace. Dupa ce m-am linistit, m-am hotarat sa pornesc o analiza energetica la rece a intregii situatii. Conectandu-ma, de aceasta data cu corpul mental, la fata locului, am gasit acolo un numar imens de controlori ai timpului. Am spus atunci ca fantana aceea parca este un tunel al timpului si nu o fantana. Am pornit initierea in iubire a tuturor civilizatiilor prezente. Mi-a venit apoi in cap sa intreb daca intre Spiritul copilului si intuneric exista vreun pact sau vreo legatura. Raspunsul a fost afirmativ. L-am rugat pe Inaltul Domn Metatron sa imi spuna daca exista pemisiune de dezlegare a pactului si am primit raspunsul ca Domnul nostru Iisus Hristos da acordul de dezlegare. M-am rugat pentru ajutor in acest sens, iar Metatron a pornit actiunile de dezlegare, eu urmarind in acel timp intreaga operatiune. S-a rezolvat toata problema aceasta dupa care am intrat intr-un soi de blocaj. Parca nu stiam ce sa mai cer. Am hotarat sa las lucrurile sa curga cum or vrea ele. N-a trecut mult si m-am trezit cuprinsa intr-o energie a iubirii fara margini. Era Sinele superior al copilului, afland chiar de la El ca a fost intr-o captivitate si ca tocmai a fost eliberat. La ceva vreme dupa aceea am inceput sa simt coborari si iesiri succesive din intuneric. Ma lua raul si apoi imi era bine si iar ma lua raul si apoi iar imi era bine. Am aflat atunci ca se dezlegau toate pacturile cu intunericul, acolo unde ele existau, ale tuturor participantilor la actiunea de salvare. S-a pornit si eliberarea Sinelor superioare, in cazul celor ce aveau Sinele captive. O sa povestesc mai multe lucruri despre posibilitatea captivitatii unui Sine superior, atunci cand voi publica protocolul eliberarii. Am inceput sa ma intreb: ce este asta Doamne? E cat se poate de limpede ca ceva ne scapa. E mult mai mult decat un simplu caz particular. Chiar daca eram ancorata cu totul in acea situatie, pe la ora 19, am avut un imbold sa intru in contul meu de e-mail. Ultimul e-mail primit era de la o buna prietena de-a mea, continand un filmulet. Il puteti vedea accesand linkul de mai jos. Este extrem de sugestiv.

Am stat ieri si m-am gandit in toate felurile si chipurile la tot soiul de idei ce ar fi putut fi aplicate in acea situatie, desi eu nu eram in pielea unui salvator de acolo, motiv pentru care sunt sigura ca le-au trecut prin cap toate ideile mele si ale altora ce au mai facut acest lucru si inca de zece ori pe atat. Era insa ca o provocare. In tot tumultul acesta parca eram intr-o asteptare. In jur de ora 21 mi-a venit un gand. In basmele si legendele populare romanesti este scris deseori ca fantana este un pod intre lumi. Am inceput sa ma intreb: oare unde duce fantana aceasta de a trebuit sa se faca in jurul ei atata sacrificiu si rugaciune, Romania toata fiind conectata la ea acum? Am hotarat sa aflu ce era dincolo si in plan mental, m-am aruncat in cap in fantana. Am vazut coborarea, am trecut de copil, am trecut de nivelul de apa si am ajuns … in acelasi neant ce il vazusem si in ziua de Paste. A aparut o poarta. Am trecut prin ea si am ajuns … fata in fata cu balaurul cel rosu cu sapte capete. S-a dovedit ca fantana aceasta era de fapt o cale de acces catre Ba, pe care controlorii nu au stiut-o atunci cand le-au blocat pe toate. Aspectul de foc arata diferit fata de cel de apa al aceluiasi balaur, ce il intalnisem in data de 7 ianuarie. Daca in 7 ianuarie intalnirea a fost coordonata de Domnul Mihail, de aceasta data era coordonata de Domnul nostru Iisus Hristos. Ce am facut acolo? Am luat in brate fiecare cap si am oferit sarutul pe obrazul drept. I-am sarutat mai apoi zona mediana a inimii, pornind cu partea sa dreapta, continuand cu centrul si punand un smarald verde in dreptul inimii fizice pe care o sarutasem in data de 7 ianuarie. Am vazut cum incepe transformarea in Arbore al Vietii. Exact ca in filmuletul ce nu cu mult timp in urma il vizualizasem. Multime de men in black a aparut buluc undeva in partea stanga, sus, a vizoarelor mele. Se sesizasera dar era prea tarziu. Se simtea energia socului. Nu le venea a crede cum nici mie nu imi venea sa cred. I-am intrebat daca vor initierea in iubire, ca altceva pentru ei nu stiam ce sa fac. Au acceptat-o. Fluxuri mari de lumina si de forme foarte sofisticate au inceput sa se puna in miscare la nivelul Arborelui ce tocmai se crease. Am hotarat sa vin inapoi tot prin fantana, insa tot atunci a venit si Danut pentru ca a aparut in bara de jos, la TV, ca tocmai a fost scos, dupa 11 ore de truda si chin fizic si mai ales emotional.

Un domn de la ISU a facut declaratia ca a salvat o viata insa are sentimentul ca a fost salvata o lume intreaga. Draga Om Bun, sa stii ca ASA A FOST!

Sa ne rugam pentru Danut sa se faca bine, iar parintii lui sa fie imbaiati de bucuria intrarii pe usa casei lor si a lui Danut si a fratiorului ce urmeaza sa vina pe lume nu peste multa vreme, mama fiind insarcinata in 36 de saptamani.

Acum, dragii mei, este rezolvata problema apei si este rezolvata problema focului. Apa si focul, cand se unesc, dau nastere la elementul pamant. Inundatiie au treaba cu apa. Incendiile, revoltele, razboaiele au treaba cu focul. Dar prin pamant, se manifesta cutremurele.

Va marturisesc sincer ca nu cred ca vom putea ocoli povestea unui cutremur major de pamant. Explicatia este simpla: noi romanii nu reusim sa iesim din zona de dezbinare si nu ne putem uni cu adevarat decat in conditii de calamitate. Insa Dumnezeu doreste sa rezolve problema dezbinarii ce s-a instalat la nivelul acestui popor. Bine ar fi daca ni s-ar putea trezi inimile cat mai repede, astfel incat sa nu fie nevoie de o astfel de solutie pentru unirea noastra.

Toate cele bune!