SECRETE ALE REUSITEI

SECRETE ALE REUSITEI

Dragii mei,

As dori astazi sa imi aplec un pic privirea asupra unui aspect al vietii noastre, a tuturor, considerand in urma unor situatii ce mi-au iesit in cale, ca sunt multi oameni care nu constientizeaza niste treburi simple, motiv pentru care exact lucrurile ce isi doresc a se implini cel mai tare, constata ca fie nu vin deloc, fie vin catre ei cu mare, mare greutate.

Exista si exceptii generate de anumite scopuri supreme, dar astfel de cazuri sunt ceva mai rare.

De aceea mi-am propus sa pun in scris cateva idei care ar putea genera niste constientizari, neavand in nici un caz pretentia ca le stiu si le-am invatat pe toate. Fac parte din lume si ca tot omul, am si eu lipsurile mele, pe care ma trudesc sa le descopar, astfel incat sa pot umple acele goluri.

O prima constatare de nivel general ar fi aceea ca oamenii nu stiu unde sa se situeze ca nivel si tip de actiune. Multi se intreaba  care este misiunea lor din aceasta viata, asteptand sa apara cineva din exterior care sa le poata spune. Este din punctul meu de vedere o cale gresita sa asteptam de la altcineva un raspuns de acest gen, in conditiile in care el se afla deja in interiorul fiecaruia dintre noi. Cum sa ne aflam calea si menirea? Ca sa putem gasi raspuns la aceasta intrebare este necesar sa fie facuta o analiza a intregului trecut. Trebuie gasite lucrurile ce ne place sa le facem, iar daca mai nimic nu ne place, trebuie gasite lucrurile ce ne produc cel mai mare disconfort. Am spus multor oameni ca in timpurile pe care noi le traim acum, cu atata control si comanda din umbra, acolo unde ne confruntam cu cele mai mari probleme, putem sa fim siguri ca suntem cei mai tari specialisti. Poate parea ilogica idea mea insa dupa ce voi explica modul in care eu vad niste lucruri, s-ar putea sa nu mai fie asa de irational. Cred ca suntem de acord cu totii ca exista un noian de informatii in piata. De-am sta sa citim 24 din 24 de ore, de-am aplica nu stiu ce tehnici de citire rapida si de-am trai zeci de vieti si sute de ani in fiecare viata si tot nu am avea cum sa le cuprindem pe toate. Divinitatea este constienta de limitarea noastra. Atunci, cunoscand unde noi avem puterea in interior, Dumnezeu lasa sa ni se produca sicane exact pe acele sectoare. De ce? Pentru ca neputand sa le cuprinda pe toate, OMUL ARE O TENDINTA DE A CAUTA INFORMATII SI CUNOASTERE PREPONDERENT IN ZONELE IN CARE SE STIE CU PROBLEME. De ce acolo cauta? Ca sa gaseasca solutii de rezolvare si sa scape de belele. Se dovedeste insa de fiecare data, ca de la ce a pornit si si-a dorit sa gaseasca, pana la ce a descoperit intr-un final, este o informatie poate de 10 ori mai mare decat a crezut initial, ba mai mult decat atat, scoate la suprafata o putere interioara legata de sectorul respectiv, pe care nu credea ca o are. De fapt, asta a fost dorinta lui Dumnezeu, ca omul sa gaseasca acel ceva ascuns si sa manifeste ca atare. Cu alte cuvinte dragii mei, treaba se traduce cam in felul urmator: Avem probleme cu sanatatea? Putem fi siguri ca detinem secretul vindecarii supreme. Avem probleme cu banii? Putem fi siguri ca suntem detinatorii codurilor abundentei. Nu suntem slabiti din vraji si farmece pe care cineva ni le tot face? Putem fi convinsi ca avem putere mare in fata intunericului, ca avem in interior cunoasterea de a rezolva probleme legate de intuneric si drept urmare nu avem a ne teme de el. Nu ne este bine in relatia de iubire? Avem sigur in interior secretul iubirii si armoniei depline.

A intelege toate aceste lucruri, da un sens si o claritate fata de ce am avea de facut. Atat pasiunea pentru ceva cat si deranjul ce ni-l produce altceva, ne ajuta sa descoperim Calea. Iar aceasta Cale este data de natura si energia Spiritului din care venim. Degeaba vrem noi floricele pe campii si fluturi roz prinsi in par daca Spiritul nostru a fost conceput de Dumnezeu pentru vaste misiuni de lumina in mijlocul intunericului, de exemplu. NATURA SPIRITULUI NOSTRU NU POATE FI SCHIMBATA si spuneam candva intr-un articol anterior, ca este tot asa cum nu poti sa schimbi mama ce te-a adus pe lume.

Mergem mai departe. Sa presupunem ca avem facuta constientizarea anterioara. Exista insa o problema in a aplica ce am descoperit. Aceasta se manifesta fie prin neacceptarea Caii, fie prin tratarea cu indiferenta, ca si cum nu am fi luat contact cu acea informatie niciodata. Oricare dintre cele doua situatii nu fac decat sa ne creasca la maxim suferinta. In primul caz, cu neacceptarea, poate ajunge totul atat de departe incat ne ducem catre zona de atac de panica si este lucru stiut ca daca ai atins acea zona, orice emotie se amplifica de cel putin 5 ori.  In al doilea caz, cu indiferenta, am intalnit multi oameni care se confrunta cu suferinte de tot felul, desi Universul le-a scos deja in cale metode de aplicat, astfel incat sa poata anihila mare parte dintre acestea. Sa luam spre exemplu sistemele automate pe care le-am expus in acest blog. Desi multi au luat la cunostinta despre ele, mi se intampla si acum sa primesc cate un telefon sau cate un e-mail de la o persoana care sa imi spuna ca ii este rau de nu mai poate. Vin si o intreb daca stie despre sistemul automat de trecere in lumina a entitatilor intunecate. Imi raspunde ca da. O intreb daca si-a programat un astfel de sistem si imi raspunde ca da. Cand intreb insa daca a aplicat comanda in acea situatie, raspunsul care vine este negativ. Ii cer sa dea comanda de activare a sistemului si peste 10 minute imi spune ca se simte mult mai bine. Vin acum si intreb? Oare cat timp de acum incolo mai putem cere ajutor de la altii pentru lucruri pe care linistit le putem face singuri? Credinta mea este ca nu pentru prea multa vreme. Intunericul se inteteste. Din ce in ce mai multe sisteme stelare aflate in intuneric si in neiubire sunt conectate la noi pentru a le conduce spre lumina, pentru ca asta este misiunea cea mare a planetei Pamant. Pe de alta parte, pe masura ce zona de lumina, de la nivel planetar si nu numai, merge catre varf si catre spatii din ce in ce mai inalte, este bine sa nu uitam ca intreaga Creatie este un macrosistem de oglinzi. In acest fel si intunericul merge catre varfurile lui si catre zone din ce in ce mai adanci. In concluzie, daca nu vor creste randurile celor ce fac actiuni de curatare si de transmutare (pentru ca la nivel de Spirit multi au misiuni de acest gen, indiferent ca in acest plan fizic se accepta sau nu lucrul acesta), vor veni vremuri cand cei ce sunt activi acum pe acest sector se vor simti atat de coplestiti incat pentru mai mult decat propria persoana si cei apropiati nu vor mai putea face fata. Ce ne facem atunci? La cine mai apelam? “Bate fierul cat e cald” spune un proverb romanesc. Sa nu uitam aceasta.

As dori sa povestesc acum o intamplare. Eram la Prislop, la mormantul Parintelui Arsenie Boca. Era foarte mare aglomeratie, trebuia sa ma intorc in Bucuresti in acea zi pana la o anumita ora si drept urmare, mi-am dat seama ca nu am cum sa raman la coada si sa ajung la crucea Parintelui. Oarecum cu un sentiment de gol si vinovatie, am inceput sa imi cer iertare de la Parintele pentru faptul ca nu voi sta la coada. In foarte scurta vreme mi-a aparut in viziune un cerb. Il recunosteam pe Parintele pentru ca in acest fel imi apare dintotdeauna, ori de cate ori se stabileste o comunicare cu dansul. Mi-a transmis atunci: “Care-I treaba mai tata? Te uiti ca este coada mare si te simti mai prejos decat cei ce stau la ea? Nu face asta si stii de ce? Ai idee cati dintre acestia se roaga si pentru altceva decat pentru nevoile personale? Ai idée cati dintre acestia se roaga pentru tara si neamul lor? Iti spun eu acum mai tata! Mai putin de 5%. Cum tu stii prea bine ce faci in acest sens, nu te mai simti vinovata ca nu poti ramane la coada aceasta.’

Va spun clar ca nu voi uita aceasta experienta niciodata, iar prin ea am inteles inca o data in plus ca mantuirea nu se obtine in nici un caz mergand la biserica si stand la cozi la moaste si la morminte, gandindu-te numai la ale tale. Poti fi in coltul tau de rugaciune acasa si daca acolo, nestiut de nimeni, te rogi cu lacrimi fierbinti pentru semenii tai, pentru tara ta si de ce nu pentru planeta ta, cu siguranta ca mare rasplata vine din Cer. Este bine cand lucram cu noi si cu interiorul nostru, dar cand ne pasa de semeni si le oferim ajutorul, chiar de ar fi doar o scurta rugaciune si un gand bun, toate acestea se intorc la noi inmiit.

Sa mai vorbim despre iubire si iertare?

Sa mai vorbim despre recunostinta?

Stim cu totii ce inseamna dar de la definitie pana la simtire adevarata este cale lunga.

Faceam candva prin cursurile mele un exercitiu simplu pe care il expun partial si aici. Haideti sa ne privim fiecare mâna noastra dreapta. Sa privim palma, sa privim fiecare deget in detaliu. Iar acum, sa ne intrebam: DE CATE ORI I-AM MULTUMIT? Ca a scris pentru noi, ca ne-a dus mancarea la gura, ca ne-a ajutat sa apucam diverse lucruri. Dar inimii noastre? Oare cati au avut pornirea sa faca o socoteala de cate sute de milioane de ori, ea a batut pana in prezent? Exemplele ar putea continua si fata de corpul nostru si fata de multe aspecte din intreaga noastra viata. Vedeti cum vine treaba? Ni se pare ca este obligatoriu sa avem mâna dreapta si o inima care sa bata, dar stim cu totii ca de fapt acestea ar putea intr-o zi sa nu mai fie, urmare la nu stiu ce nenorocire. Atunci de ce sa nu multumim cu recunostinta pentru tot ce avem? Spunem noi bune si rele, dupa niste etaloane limitate omenesti, caci de multe ori ne convingem singuri ca ce ni se parea bun la un moment dat se dovedeste ca nu este chiar asa si ce ni se parea rau, de asemeni se dovedeste ca nu este chiar asa. Mantuitorul spunea sa multumim cu recunostinta si pentru tot ceea ce nu avem, ca si cum am avea deja. Din pacate, multi dintre noi nu suntem in stare sa multumim pentru ce avem daramite pentru ce nu avem.

Imi doresc dragi prieteni ca acest articol sa fie poate ca un punct de plecare pentru oameni care se regasesc in exemplele date mai sus.

Este necesar sa intelegem ca daca suferim si avem viata amara, undeva, ceva ne scapa si noua. Nu sunt de vina numai ceilalti. Ignoranta, lasitate, lipsa de recunostinta, neiertare? Cine poate sti? Cine poate sti mai bine decat noi insine, facand o autoanaliza onesta?

  

Toate cele bune!