ANTRENOR PENTRU BUNASTARE – O ACTIUNE IMPRESIONANTA

ANTRENOR PENTRU BUNASTARE – O ACTIUNE IMPRESIONANTA

Dragii mei,

Intentionam de mai multa vreme sa va povestesc despre cateva trairi pe care le-am avut in ziua de sambata, 21 septembrie, care trebuie sa marturisesc, ca m-au lasat profund pe ganduri si m-au impresionat foarte tare. Serile de rugaciune pe care le-am facut, combinate cu obligatiile personale zilnice, nu mi-au permis, din pricina timpului limitat, sa va relatez pana acum, cele intamplate atunci. Dar nu este tarziu....

Am pornit acea zi cu mare nerabdare. Urma sa particip la seminarul Profei de geogra cu Romania si deschiderea portilor leului. S-a intamplat acolo o activare importanta a ceva, pe aici, pe teritoriul tarii si a fost o meditatie in care imaginile care se derulau erau atat de multe si curgea totul cu asa mare viteza, caci la final, nici nu mai stiam ce sa povestesc mai intai. Vin aici cu o paranteza si transmit ca simt nevoia sa imi cer iertare intr-un fel oamenilor din zona Galati (si cine stie, probabil ca vor aparea situatii similare si in alte localitati pe teritoriul acestei tari), pentru ca nu este deloc exclus ca cele ce se intampla acolo, cu toate acele cutremure, sa fie un efect si al actiunilor lucratorilor de lumina, printre care ma aflu si eu. Am actionat realmente energetic, in multe randuri, cu rugamintea catre Divinitate, de a aduce la suprafata, acele lucruri ingropate de milenii, foarte importante pentru a schimba cursul de viata al acestei tari, din care pare ca nimeni nu ne mai poate scoate. Si totusi..... Daca am inteles bine mesajele de Sus, se pare ca iese in zona Galati un templu. Nu piramida, nu nava, ci un templu. Este posibil sa devina vizibil in perioada 1-10 noiembrie 2013. Este evident ca daca acest lucru chiar s-ar intampla, tot ce este acolo, in acel loc, se va modifica radical. Oamenii vor trebui sa se mute in alte zone. Dar folosul unui eveniment de acest gen, consider ca este nemasurabil pentru viitorul acestei tari. Daca personal as fi localnica acolo, as renunta cu bucurie si la casa si la tot ce as avea, numai sa se intample asa ceva. Este posibil sa nu fie asa, dar aleg sa transmit acest mesaj si sa reamintesc faptul ca sunt profetii stravechi care spun ca atunci cand va sosi vremea si cand va fi atins un nivel corspunzator de vibratie, multe vor iesi la suprafata din adancuri si nu doar in Romania, ci pe intreg cuprinsul planetei. Sunt mirati si ingrijorati oamenii de acolo, pentru ca multi nu sunt informati ca este posibil sa se petreaca asa ceva. Am si eu parinti la tara si stiu sigur ca exceptandu-i pe ei, pentru ca ma duc si le mai povestesc una-alta, in rest, lumea nu are habar nici de orasul subteran din zona Rosia Montana, nici de piramidele din muntii nostri, nici de tunelurile subterane, nici de cavernele ce ascund mari secrete. De unde sa stie saracii? La televizor nimeni nu spune nimic, carti cu suport esoteric nu prea ajung prin acele zone, de calculatoare si internet nu mai discutam. Sa revenim insa la oile noastre.....

Am fost dupa seminarul Profei la caminul de copii „Ciresarii”, unde am dus 50 de pachete, cumparate din banii stransi la „Serile Ingerilor”. Acolo am luat ceva lectii de viata, as putea spune. La inceput ne-a intampinat un baietel pe nume Florin. Mare fotbalist, un Banel Nicolita in miniatura. Directoarea caminului, Mama Toni cum o strigau toti copiii, chiar l-a inscris pe Florin la un club de fotbal, pentru ca el si-a dorit foarte mult lucrul acesta. Florin avea la gat un medalion cu Maica Domnului. L-am intrebat de unde il are si mi-a raspuns ca l-a primit in dar de la o maicuta, ce fusese pe acolo, in urma cu vreo doua luni. Mi-a mai spus ca de cand l-a primit, l-a pus la gat si de atunci „nici ca l-a mai dat jos”. Va transmit exact expresia lui. L-am intrebat daca stie cat de mult protejeaza Maica Domnului copiii. El mi-a raspuns ca nu stia lucrul acesta, insa dintr-o data i s-a luminat fata si a zis: „Dar tot este bine ca voi stii de acum incolo, nu-i asa?” Sa fiu sincera, nu ma asteptam la aceasta replica. Intr-un fel, mi-a furnizat acest rapuns si o idee, respectiv aceea, de a incerca sa merg prin astfel de institutii si sa le vorbesc copiiilor despre Ingeri si despre Divinitate in general. Evident ca as face-o sub forma de voluntariat, numai sa fiu primita. Cred ca ar fi o experienta minunata. Dupa aceea, ne-a intampinat un baietel de vreo 3 anisori care ne-a spus ca il cheama Moise. Vroia o ciocolata dintr-un pachet. I-am spus sa astepte sa vina si colegii lui, ca va primi toata lumea, de la primul pana la ultimul. Si-a retras mana si a asteptat cuminte sa sosesca si colegii, care tocmai ieseau de la masa de seara, lucru pe care nu credeam ca l-ar putea face un copilas de 3 ani. Au venit toti copiii. Cei mari i-au asezat pe toti pe patru randuri, in dreptul cutiilor cu pachete si au cerut sa fie lasati in fata cei mai mici, pentru ca ei sunt mai mari si pot sa mai astepte. Am ramas cu gura cascata. Nu imi venea sa cred ce vad. Nici nu mai este necesar sa va subliniez de cate ori am auzit cuvintele: „Sarut’mana! Multumesc!” Ulterior, doamna director ne-a condus sa vedem camerele fetitelor. Era frumos amenajat, se vedea ca exista preocupari mari sa fie asigurat un confort al copiiilor si felicit pe aceasta cale pe intregul personal in frumte cu minunata Mama Toni. In acea zi, ei fusesera dusi intr-o excursie, timp in care, acolo, la camin, s-au zugravit toate camerele in niste culori foarte vii. A fost o mare surpriza si bucurie pentru copii cand s-au intors. Intr-una din camere fusese pentru ceva vreme o problema la instalatia electrica, motiv pentru care nu mai functiona iluminatul. Cu ocazia zugravirii, s-a rezolvat si problema instalatiei. Cand am ajuns acolo, fetitele stateau in acea camera in intuneric si doamna director le-a intrebat de ce stau asa. Ele i-au reamintit ca nu merge, dar doamna director a replicat ca a fost reparata instalatia, remarcand in acelasi timp ca lipseste becul. A trimis pe cineva sa aduca un bec. Toate fetitele au inceput sa sara in sus de bucurie si sa strige: „Avem bec! Avem bec!.....”. Vin acum si ma intreb cu amaraciune: „ Cati dintre noi topaim de bucurie sau macar pretuim ca avem acasa nu UN BEC, ci mai multe? Iata un exemplu de adevarata recunostinta. M-a impresionat de asemeni atelierul lor de creatie, faptul ca vin numerosi voluntari sa faca activitati cu copiii, de la psiholog, pana la desen si alte actiuni. Era acolo o multime de icoane desenate pe sticla, era in intreg caminul o asa inalta vibratie a iubirii, ca nu pot explica in cuvinte. Stiti cum am perceput acest camin? Exact ca in videoclipul de mai jos. Copiii aceia sunt cu „pantofii rupti” (desi exista grija mare sa nu fie asa) si viseaza la lumea de afara, fara a constientiza ca este o lume „schiloada”, in care esti liber, dar numai in aparenta.

 De parca nu ar fi fost de ajuns experienta traita la acel camin, pentru care ii multumesc din inima Bunului Dumnezeu, a mai sosit ceva in seara aceleiasi zile, absolut coplesitor. O buna prietena din Constanta, Adriana, care ne-a pus la dispozitie cu multa iubire o sala in care sa desfasuram cursul despre Ingeri, s-a hotarat, avand in vedere ca a participat la randul ei la foarte multe cursuri, sa sustina unul propriu, intitulat „Antrenor pentru bunastare”. Ea care face reclama la toata lumea, trimite e-mailuri, a procedat in mod similar si pentru acest prim curs personal. L-a pregatit inainte cu multa truda, interferase si o multime de surprize. L-a conceput cumva, ca pe un joc, dandu-i in acest fel o turnura distractiva, neplictisitoare. Cateva persoane si-au anuntat intentia de a participa. Incepea sambata la ora 10. A sosit ora 10. Nimeni nu era prezent la curs. Ca intotdeauna si spun asta si din exeperienta mea, se mai intarzie. S-a facut 10 si 15 minute. In continuare, nimeni. La 10 si 30 de minute, tot nimeni si la ora 11, tot nimeni.

Ce a facut atunci Adriana, dandu-si seama ca nu existau sanse prea mari ca situatia sa se schimbe? A luat cinci foi de hartie. Pe una a scris: „Tatal nostru”, pe a doua „Iisus Hristos”, pe a treia „Maica Domnului”, pe a patra „Buddha” si pe a cincea „Ingerii”.

In acest fel dragii mei, a avut cinci participanti de seama la curs. L-a sustinut timp de 6 ore, exact asa cum ar fi procedat daca ar fi avut participanti fizici. Ati mai intalnit asa ceva? Eu nu.

Iata ce inseamna sa vrei sa faci ceva cu tot sufletul si pentru folosul celor ce vin acolo, mult dincolo de folosul personal. Alearga toata lumea pe la tot felul de cursuri trambitate si paratrambitate si parca mai abitir se duce pe la alea foarte scumpe, decat la cele la care este facut un pret mic, accesibil pentru cat mai multe buzunare, pentru ca asa gandeste un adevarat om de lumina. Stiu ca sunt multi cei ce considera ca un om de lumina nu ar cere bani deloc. Mie asa mi-ar placea sa pot face. Dar daca mergeam pe acest principiu, la cat de bine imi functioneaza partea cu finantele de vreo cativa ani incoace, nu as mai fi ajuns in veci sa mai fac ceva, pentru ca nu aveam de unde sa imi sustin cheltuielile de materiale, deplasare, cazare, chirie a salii si mai stiu eu care altele. Se uita o vorba din batrani: „La pomul laudat nu te duci cu sacul.” Credeti-ma, cursurile carora aleg sa le fac reclama pe al meu blog sunt de mare valoare si nu as face asta daca nu le-as fi urmat personal. Cei ce sunteti cititori consecventi ai acestui blog, presupun ca ati inteles ca totul este trecut prin filtrul experientelor si trairilor personale. La fel este si cu aceste cursuri pe care le recomand si la care stiu ca daca ajunge omul, cu adevarat se alege cu ceva foarte bun pentru evolutia sa, fara sa fie nevoit sa plateasca prea mult pentru asta.

Adriana mi-a trimis si cateva poze facute in timpul cursului pe care le puteti vedea mai jos (inclusiv cea de la inceputul articolului). La un moment dat a facut si un exercitiu al octogonului, la care avea nevoie de 8 persoane. Avea 5 invitati de seama, ea era a 6-a si ne-a adus si pe mine si pe Cristiana (Pe aripile sufletului) pe pozitiile a 7-a si a 8-a. Eu si Cristiana chiar am simtit aceasta invitatie. Eram in seminarul Profei si pentru cateva minute am simtit ca nu mai eram acolo ci in alta parte. A fost ca si cum am adormit, iar acel octogon chiar ne-a aparut ca forma geometrica, in acel timp, si mie si Cristianei. A vorbit si Profa despre octogon in seminarul ei, dar un pic mai tarziu.

Stiti care a fost rasplata pentru Adriana? In timp ce vorbeam cu ea la telefon, ne-a cuprins pe amandoua o foarte mare caldura pornind de la nivelul chakrei inimii. Cei 16 Ingeri au venit si i-au daruit o a doua initiere, diferita de cea primita la cursul cu Ingeri la care si Adriana a participat in aceasta vara. Stiu, acestea sunt daruri nevazute si nu ne dam seama de folosul lor real acum, dar va sosi o vreme in care acesta se va vedea cu siguranta.

Doamne ajuta si spor la toate!