UN DAR SFANT PENTRU ROMANIA

UN DAR SFANT PENTRU ROMANIA

Dragii mei,

Nu am fost prea activa cu blogul in ultima vreme, dar asta nu inseamna ca nu am facut anumite lucruri care se cereau facute.

Am pornit la Iasi cu experienta „Cartea” si am continuat cu un fel de pelerinaj pe la niste manastiri pe la care am ajuns, eu si prietenii mei de suflet, dupa cum a fost Voia Tatalui Ceresc. Ultimul obiectiv vizitat in acest pelerinaj a fost „Manastirea Frasinei”, din judetul Valcea.

Inca de la prima manastire, ne-a aparut in cale un calugar, care dorea sa ajunga exact pe la manastirile pe unde vroiam sa mergem si noi. Un pic ciudat nu-i asa? Cam asa ni s-a parut si noua, dar suntem invatati deja de ceva vreme incoace, cu tot felul de „coincidente” din acestea. Era tot intr-un soi de pelerinaj, venit dintr-o manastire din nordul Moldovei. L-am luat in masina. A fost o binecuvantare pentru noi prezenta Sfintiei Sale. Ne-a vorbit tot drumul, atat de frumos, despre iubire, despre rabdare, despre ideea de a ne ajuta semenii, despre puterea de a ne ruga pentru cei ce ne fac rau, despre rabdarea pe care trebuie sa o manifestam raportat la acesti oameni. Afirma tot timpul ca cel mai mult si cel mai mult, atat cat a observat dansul de-a lungul vremii, pentru Bunul Dumnezeu, conteaza inima omului. Spunea ca nu exista, ca inima deschisa cu adevarat catre iubire sa fie lasata de izbeliste de catre Bunul Dumnezeu. Recunostea ca nici religia nu conteaza prea tare, daca la mijloc este iubirea. Va marturisesc faptul ca nu am intalnit la viata mea, prea des, calugari care sa vorbeasca in acest fel, cu o asemenea deschidere.

A fost insa o propozitie pe care a rostit-o Parintele, care si aseara si astazi mi-a rasunat incontinuu in cap: „Dragii mei, oricat de greu v-ar fi in aceasta viata, sa nu deznadajduiti. PENTRU DUMNEZEU SI UN SUSPIN ESTE O RUGACIUNE”

Asa este dragi prieteni. Pentru Bunul Dumnezeu si cel mai mic suspin al nostru este o rugaciune. Sa fim constienti de lucrul acesta si sa nu ne pierdem speranta niciodata, pentru ca asa cum am afirmat nu o singura data pana acum, suntem prea marunti ca sa intelegem Planurile Divine, in toata maretia lor.

In acest periplu, am mai intalnit un calugar, la una dintre manastiri, pe care l-am abordat, cu rugamintea de a ma ajuta sa aflu un lucru anume. Dansul m-a intrebat daca ma rog si eu i-am raspuns ca da. Mi-a dat apoi o carte de rugaciuni si mi-a cerut sa citesc cu voce tare un paragraf dintr-o rugaciune de dimineata. Mai apoi m-a rugat sa citesc un paragraf dintr-o rugaciune de seara. Mi-a spus apoi: „Ei acum le-ai citit, vreau sa vad cum le folosesti ca sa te rogi”.  Recunosc ca m-am simtit un pic stanjenita si mirata in acelasi timp, nu prea intelegeam ce imi cere. Le-am citit inca o data, folosind o anumita intonatie, ca la poezie. Am crezut eu ca la asta se refera, desi i-am spus Parintelui inainte de a citi a doua oara, ca de fapt, eu spun rugaciuni din inima, port o convorbire cu Dumnezeu si in general cu orice Fiinta de Lumina si nu mai simt de mult timp nevoia, sa folosesc rugaciuni standard. Le-am citit si Parintele mi-a spus: „Nu esti aici cu mintea. Vino aici unde te chem eu!” Era clar ca nu fusese multumit. Ca sa imi dea un mic indiciu, a venit si mi-a spus: „Cum ti-ar placea mai tare sa auzi daca eu ti-as cere ceva? Da-mi acel ceva sau te rog sa imi dai acel ceva?” I-am raspuns ca evident imi place varianta a doua. El mi-a spus: „Pai da, iti place varianta a doua. Iti place rugamintea si nu porunca”. In secunda urmatoare am inteles imediat unde batea Parintele. M-a pus sa citesc rugaciunile pentru a treia oara si atunci am facut-o cum trebuie. In loc de: „Doamne, iarta-mi mie greselile mele”, am spus: „Doamne, TE ROG, iarta-mi mie greselile mele.” In sfarsit s-a declarat multumit, spunand ca aici gresim noi deseori, in sensul ca ii poruncim lui Dumnezeu, in loc sa il rugam. Mi-a ridicat practic mingea la fileu pentru ca am venit si eu si i-am spus ca nu exista ca atunci cand imi fac rugaciunile din inima mea sa nu folosesc TE ROG. De aceea simt ca primesc mai bine raspunsul Divinitatii cand procedez in acest fel. El mi-a raspuns: „Ca ai spus de la tine, sau ca ai citit, acum ca ai folosit TE ROG, ai primit si Darul cel Sfant (ce il cerusem in paragraful din rugaciunea de dimineata) si iertarea de greseli (ceea ce cerusem in paragraful din rugaciunea de seara). Mi-a spus apoi: „Mergi cu Domnul!”, fara a-mi raspunde la intrebarea cu care il abordasem initial. Am plecat ingandurata. Dupa cativa pasi, am inceput sa imi dau seama ca de fapt Parintele ma condusese sa obtin raspunsul la intrebarea mea, sub forma unui Dar Divin. Daca eram demna sa il primesc, il primeam, daca nu, nu. Ei bine, in nici cinci minute de la momentul despartirii de Parintele, am primit raspunsul la intrebarea mea.

Pentru mine, aceasta calatorie va ramane de neuitat si nu simt implinire sufleteasca fara sa va reamintesc si voua aceste lucruri, pentru ca fiecare dintre noi, le avem ca si cunoastere, numai ca de cele mai multe ori, uitam de ele.

Am ajuns la Manastirea Frasinei. Evident am ramas in vale, la biserica femeilor. Doar barbatii au urcat, conform regulilor de la aceasta manastire, similare cu cele de la Muntele Athos, care impun ca femeile sa nu aiba acces la biserica de sus. Exista si un blestem lasat de Sfantul Calinic cu privire la acest lucru, scris pe o tablita, in punctul-limita de acces. Nu mica mi-a fost mirarea sa citesc azi, pe un ziar pe internet, ca motivul pentru care mama Monicai Gabor a murit (stire data la televizor) a fost acela ca a incalcat aceasta cerinta si a urcat dincolo de limita impusa, catre biserica barbatilor, fiind singura din grup ce fusese vazuta ca a facut asta. Acel grup, inainte cu o zi de momentul ajungerii la Pestera Polovragi, unde s-a petrecut accidentul, fusese la Manastirea Frasinei.

La scurt timp dupa ce am ajuns acolo, am simtit dintr-o data niste energii puternice, ce au venit direct pe chakra inimii. Am inceput sa plang si nu doar eu, ci toate femeile din grupul nostru si am vazut atunci cand am inchis ochii, un mare semn „X”, auriu. De acolo de la manastire, am luat o brosura, ce are pe fiecare pagina imprimata o pana, orientata invers decat apare in desenul postat in articolul despre cartea de la Iasi. Daca am suprapune pana din cartea de la Iasi, cu cea din brosura de la Frasinei, am obtine un interesant semn X, format din doua pene. Puteti vedea imaginile mai jos.

      

Aseara, in jur de ora 21, am avut o comunicare in care au fost prezenti Parintele Arsenie Boca si Sfantul Apostol Andrei. Am inteles ca tot timpul am fost supravegheati si ghidati de Ei si nu numai, in calatoria noastra, ca acel calugar care ne-a insotit tot drumul era trimisul Parintelui Arsenie Boca. Mi s-a transmis de asemeni o imagine cu o litera X, aurie, dupa care a aparut stema veche a Romaniei, aceea cu spice de grau, incadrata intr-un hexagon, iar pe cele trei laturi superioare ale hexagonului (doua oblice si una orizonatala la mijloc), se suprapunea, Sfantul Acoperamant al Maicii Domnului. Nu mica mi-a fost mirarea sa vad azi ca ultimul articol postat de Dan Gaucan pe blogul sau, face referire la apa hexagonala sau APA VIE. Pentru mine si simbolul X (Crucea Sfantului Andrei) este un puternic simbol de protectie, este un fel de „pe aici nu se trece”, dar aparitia si a Sfantului Acoperamant al Maicii Domnului, m-a dus la concluzia ca ce s-a intamplat de fapt dupa toate aceste evenimente, a fost ca Romania a primit o mare Protectie Divina si cine stie, poate ca a primit si vechea stema inapoi, decupata din nestiinta din drapel, atragand dupa sine energetic, la propriu, gaura lasata in locul acestei steme. O atasez in imaginea de mai jos si va rog sa o analizati prin prisma cunoasterii actuale si nu prin faptul ca a fost o stema comunista. De cate ori am mers la mormantul Parintelui Arsenie Boca, mi-a aparut aceasta stema deasupra mormantului, ceea ce dovedeste ca Divinitatea nu o considera comunista. Se vad in ea: steaua rosie cu cinci colturi, in partea de sus – mai mare protectie nici ca se poate, soarele stralucitor – pentru lumina tarii, spicele de grau – simbol al bogatiei, stalpul energetic – simbol al puterii, muntii, padurile si apele – simbol al bogatiilor si frumusetilor naturale.

Eu am inteles foarte clar, ca indiferent ce ar urma sa se intample pe acest pamant, ca e vorba despre agresiuni fizice sau psihice sau despre manifestari ale naturii, aceasta tara este protejata de toate relele. Acest popor a trecut prin multa suferinta, dar cred sincer ca se apropie vremea Darului cel Sfant si a iertarii tuturor greselilor acestui neam, exact ca in istoria cu Parintele, ce a tinut sa sublinieze diferenta intre porunca si rugaminte.

IL RUGAM pe Bunul Dumnezeu sa aiba in Paza Sa Sfanta acest popor!

Amin!