CALATORIE IN LUMEA DE DINCOLO

CALATORIE IN LUMEA DE DINCOLO

Dragi prieteni,

Doresc sa va expun aici o experienta pe care am trait-o in seara zilei de 12 martie 2012, acum mai bine de un an in urma, pentru ca este una deosebita si marcanta a vietii mele si mai ales pentru ca vad ca multe suflete aleg sa paraseasca Pamantul in ultimul timp, lasand in suferinta pe cei ce le erau dragi si care inca mai raman aici, pentru ca mai au sarcini de indeplinit.

Sper ca prin cele ce voi povesti in continuare, voi putea sa aduc un pic de alinare celor intristati, aflati in situatia despartirii de cineva drag si totodata, tuturor celorlati, pentru ca mie aceasta intamplare mi-a modificat radical perceptia asupra mortii.

“Era in seara zilei de 12 martie 2012. O cunostinta ma rugase sa fac o citire cu ingerii, sa solicit niste imagini care sa releve ce anume se intampla la ea la birou, astfel incat, toata lumea cand pleca acasa, era secatuita de puteri si vidata de toata energia. Am inceput sa primesc imagini in care imi era aratata o doamna, care prin felul in care am prezentat-o cunostintei mele, s-a dovedit a fi o colega de serviciu, care parca avea o palnie imensa, prin intermediul careia absorbea toata energia din jur. Vedeam practic un vampir energetic. Pe cand imaginile curgeau mai in toi, dintr-o data, toata transmisia s-a intrerupt brusc.

In urmatoarea secunda m-a sunat un coleg de serviciu si mi-a spus: “Mihaela, eu cred ca maine nu voi veni la serviciu. Tata probabil se va stinge in noaptea aceasta.” Era bolnav de mai multa vreme si il vazusem o singura data, cu niste ani in urma, insa suficient ca sa stiu cum arata. Am inchis telefonul foarte intristata, am inceput sa plang si am inceput sa ma rog Arhanghelului Azrael, conducatorul sufletelor de pe un taram pe altul, sa aiba grija de sufletul dansului, sa il conduca acolo unde trebuie, in pace si lumina. N-a trecut un minut si am primit din nou telefon de la colegul meu, care ma anunta ca tatal sau a decedat.

Am inchis convorbirea telefonica, lacrimile imi curgeau pe obraz, inima imi tremura. Consider si acum ca toate aceste manifestari se petreceau pentru a fi adusa intr-o stare de inalta vibratie, foarte necesara pentru ce s-a intamplat in continuare.

Dintr-o data in partea dreapta mi-a aparut chipul tatalui colegului meu, din cap pana in picioare, vazut evident la nivel energetic. Deasupra lui erau 3 ingeri, imbracati in alb cu auriu, iar pe capete parca aveau coronite de lauri. Un inger era in dreapta, unul in centru si unul in stanga. Dintr-o data am inceput sa vad numai lumini diafane, exact ca in cazul unei aurore boreale si a inceput sa se contureze o cararuie aurie, cam de 50 cm latime, care venea din locul unde mi s-a format imaginea initiala, iar cand a ajuns in dreptul meu, a facut un unghi de 90 de grade, astfel incat vedeam cum se duce departe catre orizont, nici eu nu stiam unde. Batranul a pornit pe alee, ingerii zburau cumva la nivelul umerilor sai, iar cand alaiul a ajuns in dreptul meu, pregatindu-se sa faca cele 90 de grade, dupa cum era orientata cararea, parca m-am unit cu acel suflet si de acolo incolo vedeam si simteam tot ce vedea si simtea el.

Simteam o bucuria imensa a acelui suflet. Numai un zambet era tot. Simteam un sentiment de curiozitate fata de cele ce urmeaza.

Dintr-o data, un inger imbracat in negru cu auriu, cu pelerina lunga neagra, a aparut pe carare, la 2 m mai in fata. Nu ii puteam vedea deloc fata, era cu spatele catre noi. Intuitiv, am inteles ca era vorba despre Arhanghelul Azrael. Ne-am continuat drumul intregul alai, avand in frunte pe Azrael. La un moment dat, in departare, a inceput sa se contureze un punct mic luminos. Pe masura ce ne apropiam devenea din ce in ce mai mare, astfel incat, cand am ajuns in dreptul lui, ajunsese ca un disc auriu, stralucitor, ceva mai mare decat o luna plina. Acolo Arhanghelul Azrael s-a intors catre noi. In continuare nu ii puteam vedea fata. Ceva parca ma forta sa stau cu privirea nu mai sus de nivelul inimii. I-a intins batranului un crucifix energetic auriu. Era simplu, fara nici o imagine, dar foarte bine conturat, avand o grosime cam de 3 cm si inaltime de 20 cm. Batranul a luat crucea si a strans-o cu multa bucurie la piept, dupa care, dintr-o data, el si eu, ne-am trezit ca intram prin acel disc si ne ducem inainte cu o viteza uluitoare, cumva ca printr-un tobogan cilindric. Am mers noi asa pana ce am inceput sa vedem cum se contureaza iesirea din acel tub. La capatul lui ne astepta din nou un inger imbracat in alb, tinand o carte imensa, deschisa, pe palme. L-am recunoscut imediat pe Arhanghelul Raziel, cu care am o relatie foarte apropiata, imi este drag ca un bunic, poate si din pricina infatisarii Sale. Se spune ca inscrierea tuturor faptelor facute, in toate vietile traite, este realizata de catre Arhanghelul Metatron, iar Cel ce ne da accesul la toate aceste informatii, este Arhanghelul Raziel. Si Raziel este ajuns de fapt la rang de Inger Heruvim, nu mai este de mult timp Arhanghel. Ce tinea El pe palme era Cartea Vietii tatalui colegului meu. A inchis cartea, a asezat-o sub bratul stang, dupa care cu mana dreapta l-a luat de mana stanga pe batran. L-a invitat sa urce impreuna pe niste scari energetice aurii, care duceau intr-o sala imensa. Eu bineinteles ca ii urmam. Am ajuns in acea sala, iar pe stanga si pe dreapta erau sute de ecrane ca de televizor si rulau pe fiecare ecran, diverse intamplari din viata batranului. M-a amuzat cand l-am vazut pe unul din ecrane, cum ducea o sticla de bere la gura si o dadea gal-gal-gal, pe gat. Imi aminteam atunci ca stiam de la colegul meu, ca batranului ii cam placuse bautura la viata lui. Pe alt ecran il vedeam cum sapa in gradina. Erau sute de imagini diferite ce rulau concomitent pe acele ecrane. Am mers pana la mijlocul salii si acolo mi-a venit gandul ca este suficient cat am vazut. Mai mult decat sigur ca nu mai aveam acces mai departe.”

Iata dragii mei cam cum se intampla, imediat ce sufletul nostru paraseste corpul fizic. Nu este deloc nici rau si nici urat. Asa cum v-am spus, acel suflet avea o stare de fericire imensa. Din cate stiu acel om nu a fost chiar un sfant la viata lui si totusi, atunci cand vine vremea de plecare, cu totii se pare ca se bucura la fel de mult cand pasesc pe celalalt taram, pentru ca sunt intampinati cu enorm de multa caldura si iubire. Ii face sa se simta cu adevarat, ca la ei acasa.

Pace si Iubire!