POVESTEA FLUTURELUI ALBASTRU

POVESTEA FLUTURELUI ALBASTRU

Dragi prieteni,

Povesteam in articolul “Iisus si caile aurii”, despre un dar, o mica mostenire spirituala pe care am primit-o de la acel misterios domn, pentru mine, un om-inger. Reamintesc ca era vorba despre niste notite ale sale personale, decupaje din reviste, proverbe, rugaciuni, tehnici de utilizare a puterii gandului in scopul materializarii dorintelor si altele.

Va promiteam acolo ca voi expune cand si cand ceva extrase din aceste insemnari, lucru pe care doresc sa il fac si in cadrul acestui articol.

M-am orientat de data aceasta asupra unei povesti foarte frumoase pe care este foarte posibil ca multi dintre voi, deja sa o stiti. O expun in acest material, astfel incat sa pot zabovi un pic asupra ei, prin cateva comentarii de final.

“A fost odata un barbat caruia i-a murit sotia, astfel incat el locuia impreuna cu cele doua fete ale sale, care erau din fire, foarte curioase si inteligente. Fetele ii puneau mereu multe intrebari, la unele stia sa le raspunda, la altele nu....

Tatal lor dorea sa le ofere cea mai buna educatie, de aceea intr-o zi, si-a trimis fetele sa petreaca o perioada de timp in casa unui intelept. Acesta stia intotdeauna sa le raspunda, la intrebarile pe care ele le puneau.

La un moment dat, una dintre ele a adus un fluture albastru pe care planuia sa il foloseasca pentru a insela inteleptul.

-    Ce vei face? o intreba sora ei.

-    O sa ascund fluturele in mainile mele si o sa intreb inteleptul daca e viu sau mort. Daca va zice ca e mort, imi voi deschide mainile si il voi lasa sa zboare. Daca va zice ca e viu, il voi strange si il voi strivi. Si astfel orice raspuns va avea, se va insela.

Cele doua fete au mers intr-o clipa la intelept si l-au gasit meditand.

-     Am aici un fluture albastru. Spune-mi inteleptule, e viu sau mort?

Foarte calm, inteleptul surase si ii zise:

-     Depinde de tine.... fiindca e in mainile tale.”

Daca ar fi sa facem o mica analiza, am putea gasi doua moduri de interpretare.

Unii ar putea vedea in acel fluture albastru, insasi viata lor. O viata ce se afla in mainile lor si pentru care ei sunt responsabili, de ei depinzand cum se desfasoara aceasta si cat de multa lumina sau intuneric este in ea.

Altii ar putea vedea ca fluturele albastru sunt ei insisi, cu tot cu viata lor, tinuti in pumn de catre cineva din afara. Daca sunt vii sau morti depinde de cat de tare este strans acel pumn exterior. Trebuie sa recunoastem ca momentan acesta este modul de judecata apartinand majoritatii. Din pacate .....

Ne dam perfect de bine seama insa, ca in noua energie, ar trebui sa ne debarasam cu totii, de al doilea mod de gandire. Nu este usor, in prima faza trebuie sa ne impunem sa nu mai judecam lucrurile in acest fel, sa facem eforturi mari, insa trebuie sa fim constienti pe de alta parte, ca daca vom alege sa gandim, ca modul in care se deseneaza traseul vietii noastre depinde numai de noi, la un moment dat, va deveni obisnuinta acest fel de a fi. 

Putem avea o multime de probleme. Daca dimineata cand ne trezim, pornim cu gandul “Doamne, cate probleme am de rezolvat, sigur nu voi face fata”, sa fim siguri ca nerezolvate vor ramane, ba mai mult, vor aparea unele noi, care vor bloca si mai tare inchiderea celor vechi.

Cine ne-ar putea opri insa, sa pornim ziua cu gandul ca suntem fiinte de lumina, ca Dumnezeu ne-a daruit iubire, putere si intelepciune divina, iar cu aceste comori pe care fiecare dintre noi le avem in interiorul nostru, rezolvarea problemelor acelei zile, de la prima pana la ultima, devine floare la ureche? Rezultatele ar fi si mai elocvente, daca am vizualiza aceste probleme ca pe niste obiecte, pe care le imbracam intr-o sfera de lumina, o trimitem in Inalt pentru purificare si binecuvantare, rugand pe Bunul Dumnezeu pentru aceasta si o primim dupa cateva clipe inapoi, in bratele noastre. Faceti acest exercitiu zilnic si veti vedea ce se intampla.

Pace si Iubire!