SFAT DE LA SF. IOAN BOTEZATORUL

SFAT DE LA SF. IOAN BOTEZATORUL

Dragii mei,

As vrea sa va povestesc ceva ce mi s-a intamplat in ultimele cateva zile, ca sa puteti intelege sensul mesajului mai departe.

Miercuri, 28 noiembrie, pe la ora 14, mi s-a instalat dintr-o data o caldura mare in zona inimii si la nivelul capului. Eu stiu ca in acest fel se simte, doar atunci cand apare in comunicare un Sfant Apostol (despre care am uitat sa va scriu in articolul despre Ierarhia Divina, ca sunt spirite foarte inalte, situate in 12D, la nivelul Ingerilor Serafimi), Arhanghelul (Serafimul) Mihail sau Comandantul Ashtar Sheran (al carui ghid spiritual este Mihail). Dar nici unul dintre toti acestia nu era atunci. Era Sfantul Ioan Botezatorul, de asemeni spirit inalt, situat in 12D, cu care nu am mai comunicat niciodata pana in acel moment.

Iata ce mi-a cerut: „Sa scrii niste pomelnice pentru vii, sa pui in ele numele tuturor rudelor, prietenilor, cunoscutilor si sa scrii acolo - impreuna cu familia lor, sa mergi la minim 9 biserici sau manastiri si sa lasi aceste pomelnice, chiar undeva la o icoana. Nu este obligatoriu sa fie citite de un preot.”

Datorita incarcarii foarte mari pe care o am la serviciu in aceasta perioada, se facuse vineri, ziua Sfantului Apostol Andrei si eu nu ajunsesem cu pomelnicele la biserici. Spre seara, mi-a aparut din nou Sfantul Ioan si mi-a transmis, simtind parca si o parere de rau din partea Sa: „Nu ai facut ce te-am rugat”. I-am raspuns Sfantului Ioan, ca eram chiar in acel moment la capitolul „redactare pomelnice”, urmand apoi sa le scot la imprimanta in mai multe exemplare, pentru ca la atatea nume, umplusem niste pagini. I-am mai spus ca voi merge sa le duc duminica.

Sambata mi-a aparut din nou: „Sa nu uiti sa mergi maine, asa cum ai promis!”

Evident ca duminca, am executat lucrarea si am ajuns la 12 biserci, nu doar la 9, asa am simtit eu ca trebuie sa fac. Pentru ca este anul 2012, pentru ca sunt 12 luni componente ale acestui an, in fiecare deschizandu-se cate un portal al energiei cristice.

Duminica, spre seara, mi-a aparut din nou Sfantul Ioan, multumit de aceasta data si mi-a spus: „Actiunea voastra de astazi, a salvat niste vieti”. Fusesem 3 persoane in acest mic pelerinaj.

Am inteles atunci totul, in fractiune de secunda si mai tarziu, punandu-i intrebari Sfantului Ioan, mi s-a confirmat.

Insistenta Sfantului Ioan de a implini cele cerute cat mai repede, se datora faptului ca nu mai prea este timp. Daca cineva mai crede ca vom trece printr-un 21 decembrie la fel ca si pana acum si ca de Craciun sau de Anul Nou serbam cu gramezi de bucate pe mese, se pare ca se cam inseala.

De asemeni rostul a ceea ce mi s-a cerut, se datoreaza unui aspect al vietii noastre cat se poate de real. Sunt multi oameni pe acest pamant, membri ai aceleiasi familii, insa din pacate, unii sunt orientati catre spiritualitate si altii nu. Am personal nu stiu cati cunoscuti, care se incadreaza la aceasta categorie. Ei bine, inscrierea pe aceste pomelnice a unui nume cu familia lui, este ca un fel de dispensa divina pentru cei necredinciosi, este ca un dar al vietii pentru ei, ca sa nu sufere dincolo de marea trecere cei ce sunt cu credinta in Dumnezeu. Sunt foarte multi cei ce se gandesc cu spaima la momentul acestei treceri si desi stiu ca se inalta, parca ar prefera sa nu se intample aceasta, numai prin prisma faptului ca daca ei trec si cine le este drag nu face saltul, cum va fi mai departe viata lor? Iata deci, ca prin iubirea si compasiunea infinita a Bunului Dumnezeu, se pare ca vor putea pasi in noua lume si cei care vor descoperi cu adevarat pe Dumnezeu, dincolo de bariera acestui sfarsit de an, ei nefiind in acest moment pregatiti pentru aceasta, dar fiindu-le totusi daruita viata in a patra dimensiune, in care va pasi planeta noastra, doar ca urmare a credintei si rugaciunilor celor dragi lor.

V-am povestit cele de mai sus, cu indemnul de a face si voi ce am facut eu, pentru cei apropiati voua, daca puteti, daca timpul va permite si evident daca simtiti ca ar fi de folos. Ieri, dupa ce am iesit pe poarta celei de-a 12-a biserici, aveam asa un sentiment de multumire sufleteasca, de bucurie, de implinire. Nu cred ca a fost in zadar.

Inchei prin a va spune ca Federatia Galactica a decis ca nu va aparea cu navele sale, decat dupa ce se va face marea trecere. Va fi mare nevoie de ei atunci. E mult prea tarziu acum, pentru aceasta dimensiune. Ar genera multa panica si asta ar scadea vibratia generala a Pamantului, ceea ce nu este de dorit in acest moment. Ne vor fi tot timpul aproape, nu se vor indeparta de noi, ne vor ajuta prin vibratiile lor inalte si prin toate actiunile pe care in mod nevazut le-au facut, le fac si le vor mai face, spre folosul nostru.  Am avut comentariul unui cititor prin care spunea ca ne putem descurca sa facem trecerea singuri, nu avem nevoie de ei. Acum da, putem spune asta, dar dupa ce ne-am vazut cu sacii in caruta? Trebuie sa intelegem bine ca nu am ajuns in punctul in care suntem acum, de unii singuri. Nu am fi putut atinge acest stadiu sau mai bine zis nu ni s-ar fi permis sa ajungem in acest punct, fara sa avem si ajutorul galacticilor, aceasta din cauza unor spirite aflate in mijlocul nostru, care simt ca prin aceste transformari care se petrec, deloc convenabile pentru ele, pe care nu le mai pot controla, le aluneca banii si puterea printre degete. Priviti doar aerul din orasul vostru. Desi a fost un an secetos, totusi aerul are o claritate deosebita, chiar aproape de nivelul solului, cand din cauza gazelor de esapament, nu mai devreme de anul trecut, era o pacla de o taiai cu cutitul. In Japonia, dupa dezastrul nuclear care a fost, nu mai este urma de radiatii. Credeti ca s-au rezolvat toate asa de la sine? Va spun sigur ca nu, dar daca galacticii nu au venit sa se bata cu pumnii in piept, asa cum obisnuim deseori noi pamantenii sa o facem, ca in fiecare noapte ne purifica aerul, apele, ca ajuta la purificarea si transformarea corpurilor noastre, pentru adaptarea la noua dimensiune, ca ne ajuta la cresterea nivelului de intelepciune, de iubire, asta nu inseamna ca nici nu au facut aceste lucruri.

Personal, imi pare rau pentru decizia lor, insa pe de alta parte, caut si sa o inteleg. Chiar au dreptate. Sunt putini cei ce doresc din toata inima venirea lor, la fel de putini sunt cei ce nu o doresc si sunt foarte multi cei care nu stiu nici macar ca exista, motiv pentru care, este incert ce ar simti in situatia unei intalniri.

Pace si Iubire!