PACEA ELEMENTELOR
Trei fraţi şi o
soră bună,
Stând la masă împreună,
Depre Pace
cugetau
Şi în versuri îşi
vorbeau.
Primul spuse: “-Eu
sunt Focul,
Şi mă aflu în tot
locul.
Cu omul convieţuiesc,
Şi căldură-i dăruiesc.
Dar de nu-i Pacea
cu mine,
Nu poate să fie
bine.
Nervii de nu-i stăpânesc,
Tot în cale pârjolesc.”
“-Crezi că eu
sunt diferit?”
Spuse Aerul
grăbit.
“-Viaţa o susţin,
se ştie,
Cu sau fără
poezie.
Pot să umblu ca o
boare,
Şi-s o binecuvântare,
Dar pot fi şi vânt
năprasnic,
Fără Pace…
arăt groaznic.”
“-Eei, băieţi!”,
rosti Pământul,
Şi-astfel el
preluă cuvântul.
“-Dacă eu sunt
mai greoi,
Nu sunt mai
prejos ca voi.
Ofer hrană în tăcere,
Şi-o fac cu multă
plăcere,
Dar când Pacea
nu-i cu mine,
Mă cutremur, ştiţi
prea bine!”
“-Din păcate, fraţi
ai mei,”
Zise Apa
după ei,
“-Nici eu nu-s cu
mult mai bine,
Căci nu am doar
unde line.
Fără Pacea
cea domoală,
Furioasă dau năvală.
Bine e că pot măcar,
Să-nsoţesc al Vieţii
Dar.”
Era Înţelepciunea
lor,
Iar pân’ la urmă,
a tuturor.
De-aceea, îţi şoptesc
uşor:
“Pace şi Ţie!
Drum cu spor!”
Mihaela Tristar,
24.09.2024