marți, 5 septembrie 2017

DESPRE CONSTIINTA DE A DARUI



DESPRE CONSTIINTA DE A DARUI


Dragii mei,

Tema acestui articol nu este noua pentru nimeni, nu este prima data cand scriu despre acest lucru si de asemeni, nu sunt nici pe departe singura care scrie despre acest lucru. Va marturisesc insa ca simt o nevoie launtrica de ceva vreme incoace ca impreuna, eu si cititorii mei, sa participam activ la trezirea constiintei daruirii la nivelul poporului român, deoarece constat ca devine o problema din ce in ce mai apriga in perceptia unora, in conditiile in care pentru altii se duce aproape in domeniul inexistentului.
Viata fiecarui om este presarata de incercari si suferinta, mai mult sau mai putin, in functie de destin. Unii oameni ajung insa intr-o zona de concentrare maxima doar asupra problemelor personale si deseori la o credinta ca ce patesc ei nu se mai intampla nimanui. Se asteapta sa starneasca in exterior compasiune, sa li se dea intaietate, ba mai mult, intr-o forma subtila si mascata, aproape ca se duc intr-o zona de lauda cu incercarile lor, dar si cu lupta de a le face fata. Este o plangere continua. Daca i-ai spune unei astfel de persoane acest lucru, te-ar contra imediat, insa din pacate, adevarul gol golut acesta este. Tot acest comportament se incadreaza de fapt cu succes la capitolul “EGO mare cat o casa”.
Oameni buni, nu trebuie sa lasam suferinta sa ne transforme in niste egoisti notorii, pentru ca daca vom face asa, problemele noastre nu se vor mai sfarsi niciodata. Cum vrem noi sa primim rezolvare la ale noastre daca ducem in zona de uitare daruirea? Este o lege a echilibrului in Univers. Este imposibil doar sa primesti si mai nimic sa nu daruiesti. Chiar daca merge pentru o vreme si asa, la un moment dat se inchide robinetul. 
Iata cateva extrase din Cuvintele Mantuitorului, intalnite in Sfintele Evanghelii:
“Nu oricine imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia Cerurilor, ci cel ce face Voia Tatalui Meu Celui din Ceruri.”
“Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este Legea.”
“Dati mai intai milostenie cele ce sunt inlauntrul vostru si, iata, toate va vor fi curate.”
Credeti ca este o intamplare ca gasim aceste sfaturi scrise undeva si dupa 2000 de ani? Eu zic ca nu. Stia Domnul nostru Iisus Hristos natura umana mult prea bine si dorea sa o vada ridicandu-se deasupra unei linii pe care numai daca nu vrei, nu o depasesti.

Voi veni acum cu expunerea unor experiente personale.
Imi scriu multi oameni care sa doreasca ceva din partea mea: un sfat, un ajutor, etc.
Exista unii care imi scriu niste e-mailuri avand o lungime cat un capitol dintr-un roman. Am luat de multe ori continutul unui e-mail de acest gen si l-am pus intr-un fisier word. Peste zece pagini, de foarte multe ori. Daca asta nu este manifestare de ego, sa imi spuneti mie ce vreti. Cum poate cineva sa ii scrie unei persoane pe care nici macar nu a cunoscut-o vreodata, un e-mail de o asemena lungime? Dar nici daca ai cunoscut-o nu este in regula. Ce s-ar intampla cu persoana aceea daca ar mai proceda inca o suta la fel? Dar nu, nu se gandeste la asta. Este doar el si problemele lui si atat. Iar ca sa sublinieze si mai tare aceasta idee, nu se limiteaza in a-i scrie doar un e-mail de acest gen, ci trimite vreo zece. Deja o carte intreaga.
Exista altii care imi pun intrebari cu 1, 2, 3, … 15, 16 si solicita raspunsuri punctuale la fiecare. Armata, ce sa mai! Imi mai ramane doar sa raspund si eu: “Am inteles! Sa traiti!”
De asemeni sunt foarte multi cei care daca imi scriu azi, vor raspuns tot azi sau cel mai tarziu maine. Chiar si daca este weekend. Iar daca sunt plecata sau ocupata cu ale mele si nu ii pot raspunde imediat, intra intr-o disperare, trimitand alte cinci e-mailuri si intreband oare ce s-a putut intampla de nu i-am raspuns. Lasand la o parte faptul ca nu stiu de unde se naste in mintile unora ideea obligativitatii mele ca daca tot am un blog si tot vin cu niste recomandari de natura generala, atunci trebuie sa servesc si fiecare solicitare individuala, vin si spun ca a cere in acest context cuiva sa stea drepti in secunda numarul 2, atunci cand dai tu strigarea, tine iarasi de zona egoismului. Iar aici nu presupune sa te gandesti doar la persoana careia ii scrii, ci si la toti ceilalti, care au scris inaintea ta si care asteapta cu rabdare un raspuns, cand s-o putea.
Nu in ultimul rand vin foarte multi oameni si imi vorbesc despre ale lor. Povestesc despre cata iubire trimit in Univers, cata iertare fac si cata rugaciune. Dar desi ei fac toate astea, dificultati au in continuare si parca devin din ce in ce mai accentuate. Exista insa o problema. Ei spun ca fac aceste actiuni iar eu chiar cred ca asa este, insa din capatul meu al firului nu se simte nici o emotie, nimic. Zero barat. Oamenii care au cu adevarat inima deschisa si la fel si compasiunea pot scrie doar trei cuvinte, caci lacrimile si incep a-mi curge pe obraz. Energia compasiunii si a iubirii se simte si nu se expune in vorbe. Intelegeti? Aceasta inseamna ca la cei ce nu poate fi perceputa o astfel de simtire exista o problema, pe care ei nu o sesizeaza nicicum si tocmai de aceea nu izbutesc sa iasa dintr-o anumita zona. Am cercetat statistic si am observat, la aproape toti cei ce se incadreaza in aceasta categorie, un element comun: cei in cauza nu au intrebat vreodata, dupa zeci de ore petrecute impreuna in aceasta forma de comunicare virtuala, daca ar putea sa ma rasplateasca cu ceva, pentru timpul alocat de mine situatiei lor, pentru cunoasterea ce le-am impartasit-o si pentru informatiile pe care le-am furnizat. Sunt constienta ca daca ar fi sa ma fac om de serviciu in fata tuturor cerintelor oamenilor, caci unii chiar asa imagine isi construiesc, din pacate, despre mine si despre altii ca mine, percepandu-ne ca pe niste insi care nu mananca, nu dorm, n-au facturi de platit, n-au familie de intretinut, ci doar stau la calculator 24 de ore pe zi ca sa slujeasca umanitatea, si daca m-as lasa in baza recunostintei lor, s-ar inchide in scurta vreme blogul acesta, pentru ca s-ar auzi despre mine ca am ajuns sa fiu prea slabita din pricina foamei. Este o aluzie acida, dar nu pe langa adevar.
Pentru unii cititori o repet iar pentru altii o spun: sunt de meserie inginer electrotehnist, ma desfasor in domeniul automatizarilor si al electricitatii, am un job catre care plec dimineata si ma intorc seara, uneori foarte tarziu, si imi iubesc meseria la fel cum iubesc si partea aceasta spirituala. Spun toate aceste detalii spre a se intelege bine ideea pe care doresc sa o transmit de fapt mai departe. Scopul meu nu este sa ma plang de niste rasplati care in mod normal ar trebui sa ia calea catre mine, dar nu o iau. Am si alte modalitati de a-mi castiga painea. Cu ele sau fara ele, viata imi merge oricum mai departe, cu toate ale ei, cu bune si rele. Scopul meu este sa conduc mintea oricarui om catre constiinta faptului ca din cauza inimii inchise si din pricina ca doar doreste sa primeasca si prea putin se gandeste sa si daruiasca, este un aspect ce ingreuneaza enorm munca celorlati care nu au uitat sa faca aceasta daruire, este un zid neconstientizat prin care se produce marea prindere in matrix. Dam vina pe altii. Dam vina pe controlori, pe psihotronice, pe viata grea si pe multe altele. Insa se ridica intrebarea fireasca: de ce unii sunt afectati de toate astea mai putin decat altii? Raspunsul este acela ca indiferent ce s-ar fi intamplat, ei nu au uitat sa faca o rugaciune, care ar putea suna cam asa in esenta:
“Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma te rog sa nu mi se impietreasca inima, iar daca nu am fost atent si ea mi s-a facut de piatra, ajuta-ma te rog sa o despietresc.”  
Iar daca inima nu este de piatra, intotdeauna gandul va putea trece prin ea, iar omul acela va face mai tot timpul lucrurile cu atentie, cu bun simt si punandu-se cat de des se poate in scaunul aproapelui sau. Cu cat le va face mai mult in acest fel, cu atat se va mentine mai activa caldura inimii, nepermitand inghetul la acel nivel, vreodata.
Avem lasata din Evanghelii si pilda femeii sarace care pune in cutia milei doi banuti, iar Mantuitorul cu atotcunoasterea Sa, a stiut ca ea a pus acolo nu din ce ii prisosea, ci de fapt, tot ce avea. A apreciat-o foarte mult pentru acest lucru si cu siguranta ca i-a fost intors darul inzecit pe alte parti.
In vietile Sfintilor sta scris ca pentru Dumnezeu face mai mult o mana care da, decat o gura care se roaga. Am vazut din analiza multiplelor situatii ce mi-au iesit in cale de-a lungul timpului ca lucrurile chiar asa stau. Cei ce sunt imbaiati in energia daruirii, au verde de la Sfanta Treime pentru toate dezlegarile. Nu exista nici o nepermisiune de Sus in acest sens.
Nu avem scuza ca sa nu daruim. Daca nu avem bani putem face fapte. Chiar si raspandirea unor informatii ce sunt de ajutor sufletului cuiva reprezinta o forma de daruire.
Va dau exemplul unui om. Sufera de ciroza. Dar chiar asa bolnav cum este, fara venituri, intreprinde o munca zilnica de a face viata mai frumoasa, prin articolele ce le distribuie in facebook, altor oameni. Iata dovada de iubire si daruire. Eu nu am facebook, dar mi-a fost adus in vizor omul acesta de alti prieteni de-ai mei. Il voi ajuta si eu cu tot ce stiu si pot, insa mi-as dori din toata inima ca dupa ce voi expune contul sau bancar mai jos, macar cei ce se stiu ca mi-au cerut ajutorul pana in prezent, fara sa ridice vreodata problema daca imi si datoreaza ceva, sa rascumpere datoria si sa daruiasca ceva acestei persoane. Iar daca vor exista oameni cu inima deschisa care vor simti sa faca o fapta buna si un gest umanitar, va fi acesta raspunsul pe care il aduce Dumnezeu prin oameni, pentru toata munca ce a facut-o si calea pe care a ales sa mearga. Binecuvantati vor fi la randul lor si cei ce vor face aceasta fapta de milostenie. Pentru tot darul ce va merge catre acest domn, din tot sufletul, Multumesc.

BUGA ION

CONT: RO61 BRDE 240SV47183422400, BRD
SWIFT CODE: BRDEROBU


Mai aduc in vizor o situatie, a unei colege de lucrari, nelipsita ani de zile din toate lucrarile noastre facute in slujba acestei planete, care s-a imbolnavit de cancer pe limba. Nu stam sa analizam cauzele, caci de multe ori, la multi oameni, ele nu stau in viata de acum. Aici si acum, ei chiar fac ce trebuie. In curand va trebui sa suporte o operatie. Multumesc din inima tuturor celor ce simt si pot sa o sprijine si pe ea.

DUMITRU MARILENA

CONT: RO02 RNCB 0094 0815 3869 0005, BCR
SWIFT CODE: RNCBROBU

Sunt oameni care deja au aflat in cerc inchis despre Marilena. Pentru donatiile lor am venit si eu la schimb cu o importanta cunoastere si tehnica, ce ar putea ajuta multi bolnavi, primita de la Metatron si Rafael, in ziua Sfantului Pantelimon, in acest an. Am vrut la un moment dat sa o postez in blog, dar ceva m-a oprit brusc. Am inteles in scurt timp de ce. Iar aceasta este exact esenta articolului de azi. Multi oameni cand primesc mereu gratuit, sau cand primesc trebuind sa dea foarte putin la schimb, ajung la un moment dat de se obisnuiesc in acest fel si nu mai apreciaza nimic la justa valoare. Aceasta este o cauza majora a tuturor experientelor povestite mai sus. Partea cea mai tragica este aceea ca toate acestea se intampla in zona, cica a spiritualilor. Pai daca pe acest sector se desfasoara astfel de lucruri, ce pretentii mai putem emite in rest? Putem noi indrazni sa judecam pe unul si pe altul pentru ca nu este trezit? Pai fara suparare, multi dintre netrezitii acestia sunt capabili de acte de daruire si iubire cu mult mai mari decat multe fapte intreprinse de asa-zisi spirituali. Sa ne gandim profund la treaba aceasta, caci este o realitate si din pacate, deloc de neglijat.
Amandoi sunt oameni tineri. Domnul Buga are 47 de ani iar Marilena 43. Mai pot fi traiti multi ani si de unul si de altul, in care sa aiba sansa sa poata darui din ce au si ei mai bun, la fel cum au facut-o si pana in prezent.
Astept cu e-mail, pe adresa federatia.galactica@gmail.com, pe toti cei care vor face donatii catre unul dintre cele doua cazuri prezentate, sau catre ambele, dupa cum simte fiecare. Voi veni la schimb cu toata cunoasterea despre care am pomenit mai sus, dar si cu lansarea unei  initieri ce va fi primita ori de la Metatron, ori de la Rafael, depinzand aceasta de natura omului in sine, daca functioneaza pe matricea tehnica metatronica sau pe matricea intuitiva rafaelica. Natura aceasta va fi comunicata odata cu trimiterea materialelor.
Inca o data, cu iubire si recunostinta Va Multumesc!

Este interesant ca in timpul scrierii acestui articol m-a sunat o prietena spunandu-mi despre doua cazuri de animale abandonate. Un pic mai tarziu am vazut la televizor o stire despre patru catelusi abandonati. Au facut asta doua tinere, lasand un sac de rafie pe o strada din centrul Buzaului, continand patru catelusi. Masina nu era deloc una ieftina. Mai mare rusinea! Nu si-au dat seama ca exista prin preajma o camera de luat vederi si vor fi filmate. Tot acest raport de plans dintre om si animal, ca este caine, pisica, porc, gaina sau cal, este tot un semn al inimii impietrite. Daca nu vrei ca animalul tau sa faca pui, mergi sa faci o sterilizare, dar nu iti bate joc de bietele suflete. Imi spunea prietena mea despre niste polemici in care a intrat discutand pe nu stiu ce formuri despre statutul animalelor, comparativ cu al oamenilor, fiinte cu spirit si constiinta. Serios? Asa sa fie? Pai vedem cu totii oameni care sunt mai animale decat toate animalele Pamantului. Stiati ca un caine sau o pisica pot avea Sine superior dragon si spun asta pentru ca tot am am scris nu demult despre dragoni. Cand un caine sau o pisica ajung in casa unor oameni, ei vin, prin natura lor de dragoni, ca un fel de gardieni energetici ai casei respective, fata de toate agresiunile ce pot sosi prin tunelele timpului. Cate nu ar mai fi de spus despre animale dar poate ca voi concepe candva un alt articol pe marginea acestui subiect.

In incheiere ii multumesc prietenei mele Ileana, care din proprie initiativa a pus rugaciunea de iertare si dezlegare intr-un videoclip You Tube, dorind sa faca in viitorul apropiat si o varianta cu subtitrare in limba engleza. Iata tot un exemplu de iubire si daruire, pentru ca a simtit sa faca ceva pentru oameni, fara sa i-o ceara altcineva. A venit din inima sa pur si simplu.
Videoclipul este postat in articolul care contine rugaciunea initiala:



Toate cele bune!



10 comentarii:

  1. Mihaela, in acest articol esti para si foc! Ceva de genul culorii blogului tau. De abia astept articolul despre animalute, pe care le ador si le iubesc. Si daca tot nu te a intrebat nimeni despre vreo rasplata, te intreb eu acum, cum te putem rasplati, in afara de modalitatea aleasa de tine acum, de a i rasplati pe altii pentru rezultatele muncii tale? Dar cred ca la capitolul rasplata intra si gandurile de bine cumulate ale multora! Fie ele exprimate la comentarii sau nu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Stii ca periodic suntem inconjurati de anumite tipuri de energii. Trece una, vine alta, mai curge ceva timp si totul iar se intoarce. Ma crezi sau nu, am scris acest articol in cea mai calma stare. Nu am simtit si nu simt nici macar o umbra de furie. Dar un fel de descumpanire simt, pentru ca traim vremuri atat de grele si cand vad atat de multa ignoranta si cat de usor se lasa oamenii atrasi in niste capcane din acestea iscusit construite, ma apuca un plans interior, ca imi vine sa ma duc in mijlocul unui camp pustiu si sa urlu de durere. Este plansul sufletului, nu al mintii mele.

      Am fost inteleasa prost daca s-a tras concluzia ca doresc rasplata pentru munca mea, din partea oricarei persoane. Chiar am subliniat in articol ca imi doresc sa fie inteles corect ceea ce vreau sa transmit, intuind cumva ca ar putea fi interpretat totul si intr-un mod eronat. Am dat exemplele din viata mea doar pentru ca pe acelea le aveam la indemana. Mesajul meu nu a dorit sa se refere la raportul dintre mine si altii, ci in general, la raportul dintre un om si un alt om. Nu ma obliga nimeni sa impartasesc diferite lucruri in acest blog. Nu ma obliga nimeni sa imi pun la bataie toate instrumentele care sa dea o mana de ajutor la acest proces de eliberare a noastra. Drept urmare, nici nu pretind nimic, pentru ca sunt toate acestea alegerile mele. De aceea nu vei putea vedea la mine in blog niciodata vreun cont personal.

      Sunt oameni care imi scriu o singura data, primesc un raspuns, imi multumesc frumos si apoi fiecare merge mai departe. Este totul foarte in regula asa. Dar sunt oameni care imi scriu de mai bine de un an, care isi pun mereu plangerile si nevoile pe tapet, care in permanenta imi solicita cate un serviciu si care omit poate din nestiinta, partea de obligatie a lor. Durerea mea cea mai mare este ca ei nici nu pun macar intrebarea referitoare la potentiala datorie a lor, caci s-ar putea ca raspunsul primit de la mine sa fie: "Stai linistit. E un dar." sau "Mergi si daruieste cuiva o paine te rog frumos, in numele ajutorului primit." Iar ei nu pun intrebarea pentru ca nu considera ca sunt datori in vreun fel. Stiu prea bine despre ce vorbesc.

      Este acest articol intentia de a mai activa un pic o constiinta adormita rau pe acest sector. Este ce am scris in primul paragraf al sau unde chiar am solicitat sprijinul cititorilor pe marginea promovarii acestei teme.

      Sa stim sa daruim, sau macar sa avem constienta ca parca cerem cam multe pe langa ceea ce dam, sunt lucruri care cresc vibratia. Suntem unii care ne luptam la greu cu transmutarea acestui intuneric ca sa putem aduce liberatea mult visata de toti. Exact cum am spus, munca aceasta este extrem de mult ingreunata din pricina neconstientizarii darului, pentru ca ce obtin unii cu truda mare pe o parte, pierd altii pe alte parti prin acest comportament al lor si in acest fel nu mai iesim in veci din zona Mesterului Manole. Asta este ideea.

      Ștergere
    2. Da, asa este, draga Mihaela !

      Este o rugaciune faina : " Doamne, da-mi ceea ce trebuie sa dau, pentru a avea cu adevarat de unde sa dau, astfel incat sa se simta ca Tu esti cel care, prin mine, dai." (Monseniorul Vladimir Ghika)

      Imbratisari si numai bine !

      Ștergere
  2. Tocmai datorita raspunsului tau din cel de al 2 lea paragraf in special, nu mi am permis sa te intreb vreodata de vreo rasplata a muncii tale! Si ca mine, poate gandesc multi altii! Respectam, onoram, multumim si mergem impeuna mai departe! Toate cele bune!

    RăspundețiȘtergere
  3. lA VREMEA LUI ,E BUN ŞI UN ASTFEL DE REFEC.
    "In vietile Sfintilor sta scris ca pentru Dumnezeu face mai mult o mana care da, decat o gura care se roaga. " -REPET ŞI SCOT ESENŢA DIN ARTICOLUL TĂU ! ACU SCUZE DACĂ AM FĂCUT-O FĂRĂ ACCEPTUL TĂU DAR SIMŢIND CĂ ĂSTA ESTE FIRUL ROŞU AL ARTICOLULUI .

    RăspundețiȘtergere
  4. Miha, am sa fac un efort sa merg la cele 2 banci, ar fi fost ideal sa fie din intamplare, doar la una dintre ele.
    Suma o sa fie simbolica, dar prin asta doresc sa rog si sa incurajez alte persoane sa daruiasca o suma cat de mica, dar care va creste direct proportional cu numarul nostru, deci hai oameni buni si frumosi, sa facem un efort, macar de aceasta data.
    Cred ca nu intamplator citesc articolul tau acum..Sambata, tocmai ce sfatuiam o cunostinta, spunandu-i din experienta, sa daruiasca, caci va primi mult mai mult inapoi, mi s-a raspuns ca nu are de unde. I-am spus ca nu-i nimic, o suma mica, un 5 lei, 1 leu, cat poate..m-a privit sceptic, mi-a spus ca el nu crede, si nu functioneaza asa, prefera sa invete ceva si sa faca singur rost de acei bani. M-am intristat, ma uitam la el si la sufletul lui gol, dandu-mi seama ca este neevoluat, si chiar nu am cum sa-l ajut...
    Ma gandeam sa facem altceva pt. tine, sa organizam un week-end undeva la munte, sa stam la povesti, sa facem gratare, sa ne simtim bine, iar noi cei care vom merge sa platim toate costurile pt. tine, daca nu vrea nimeni sa mearga, mergem doar noi doua:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ai perfecta dreptate Asil. Asta este constiinta majoritatii, neintelegand ca daca 100.000 de oameni doneaza 1 leu, se pot aduna 100.000 lei. Mai toata lumea tinde spre credinta ca ori cu leul său, ori fara el, cam tot aia este. Chiar nu este. O paine intreaga este alcatuita pana la urma dintr-o multime de faramituri.

    Cat priveste iesirea la munte mi-ar placea sa facem asta dar strangand impreuna bani ca sa ajutam pe cineva care cu adevarat are nevoie. Cata vreme ma tine Bunul Dumnezeu sanatoasa si pot munci, pentru mine este foarte bine asa cum este.

    Te imbratisez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  6. in ce lume traim!!!
    acum cateva zile, intr o dimineata primesc un mesaj pe messenger, cu un anunt umanitar, era nevoie de sange drupa rara, pentru un copil cu o boala rara
    era 4 dimineata, ma pregateam sa plec la lucru, aici daca nu muncestinu ai
    Trimit mesajul la aproape toata lista de prieteni, vreo 200
    Ajuns la lucru, citesc un mesaj
    CINEVA MA ANUNTA CA ANUNTUL E SPAM, ERA DE FAPT VORBA DE UN CAZ DIN 2009
    MI A FOST ATAT DE JENA CA NU AM VERIFICAT...
    IN FINE, STAU SI MA INTREB, CEFEL DE OM APUTUT SA FIE CEL CE A FACUT ASTA
    SIIN CE SCOP
    APOI TOT PE FB AM CITIT CA ACEST MESAJ A FOST RASPANDIT RAPID, IN CATEVA ORE ZECII DE MII DE POSTARI
    SI PARCA MI A VENIT O IDEE
    SUNTEM SUB LUPA CUIVA CE FACE EXPERIMENTE PE NOI
    SIGUR ACESTA A FOST UN EXPERIMENT PSIHOLOGIC
    CE CREDETI DOAMNA MIHAELA?
    CARE O FI FOST INTREBAREA PRINCIPALA A TESTULUI?
    OARE SA FIE O PREGATIRE A ALEGERILOR?
    OARE
    IN
    CE
    LUME
    TRAIM
    ?
    MULTUMESC MULT

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna, scrii te rog un articol si despre animale si sulfetul lor, ce sunt ele si asa mai departe, caci ai dat putine detalii in acesta.
    Multumesc fumos!

    RăspundețiȘtergere
  8. Google,Cambridge declaration non human animal self consciousness.....Da stiinta.Dar ajunge sa interactionezi cu niste fiinte non umana si iti poti da seama ca are un nivel de constiinta de sine,ratiune,inteligenta,logica alaturi de celelalte capacitati unde ne egaleaza sau ne intrec.Omul e condus de justificari egotice.Neaga cu o vehementa furibunda existenta sufletului,a constiintei de sine la animale non umane,ca sa incerce sa isi justifice consumul carnii,purtatul de blanuri etc.etc.Tot asa veganii si vegetarienii indiferent de tip,nu toti doar unii,tot asa cu vehementa neaga ca plantele ar simti durere ca sa aibe si ei sufletul linistit.O alta categorie vine cu aberatii in ce priveste sexualitatea la fiinte non umane,negand capacitatea de a simpli placere sau de a constientiza actul sexual,in ciuda faptului ca niste simple dovezi anatomice si mentale neaga total asta,sau o alta faza cand la fiinte non umane cu dizabilitati se neaga capacitatea de a constientiza suferinta toate astea sa se autojustifice de ce a lasat in viata fiinta cu dizabilitati,evident e bine ca a lasat-o in viata se descurca dar omul cauta justificari.Nu sunt impotriva sterilizarii,e un rau necesar,dar sa se faca cu prudenta pentru ca exista dovezi stiintifice clare ca in unele cazuri pot aparea efecte secundare deci nici aici nu ideologizez lucrurile,ideologizarile,dogmele sunt cele mai periculoase lucruri.....

    RăspundețiȘtergere