marți, 12 septembrie 2017

AVERTISMENT SI ACTIUNE


AVERTISMENT SI ACTIUNE


Dragii mei,

Doresc sa transmit ca sambata, in data de 02.09.2017, s-au petrecut niste evenimente al caror efect nu putea fi estimat corect la acel moment.
Ziua aceea a fost punctata de trei episoade majore.
In jur de ora 14 au inceput sa curga pentru mai multe persoane, nu doar pentru mine, viziunile unui vulcan. Multi chiar au simtit o senzatie de tuse ca si cum ar fi fost acolo. Facand interogari am inteles ca evenimentul era pe insula Santorini din sudul Greciei si se petrecea in vremea Atlantidei, cu putin inainte de distrugere.
Se vedea acolo un oras foarte evoluat si am citit ulterior in internet ca se presupune ca era orasul atlant pe care il descrie Platon.
Am vazut atlanti buni si atlanti intunecati. Cei intunecati au pus la cale impreuna cu civlilizatii intunecate un plan de distrugere a atlantilor buni. Atlantii buni au aflat despre acest lucru si au chemat in ajutor civilizatii extraterestre benefice. Au venit acolo cu navele mai multe civilizatii. S-a intamplat insa ca a erupt acel vulcan, insa viziunile au aratat clar ca a fost un eveniment provocat. De aceea este scris si in internet ca eruptia a avut puterea exploziei a nu stiu cate bombe atomice si a ras totul pe o raza de mii de kilometri patrati, iar influentele acelui cataclism au ajuns pana in teritoriile indepartate cum ar fi China sau Americile. Au murit acolo si atlantii buni si cei rai si multi reprezentanti ai civilizatiilor benefice. Am ramas in urma acestor viziuni cu o concluzie clara ca de fapt atlantii rai au fost pacaliti de civilizatiile intunecate, caci intr-un final, ei s-au bucurat de o “frumoasa” moarte si nu de ceea ce au crezut ca vor primi ca puteri si tehnologii, in urma reusitei actiunii si a conlucrarii cu acele civilizatii.
Mai tarziu viziunile s-au mutat pe alt loc geografic. Era tot oras atlant si se situa in sau aproape de zona Triunghiului Bermudelor. Oamenii acelor locuri au fost realmente decimati. A fost atac extraterestru si din Pamant si din ape si din spatiu. La nivel de varf in cadrul acestui atac se situa civilizatia lacustelor. Era aratat mereu in viziuni un scaun (tron) regal facut din aur masiv si un sceptru. Simboluri runice erau desenate pe el. Era un soi de masinarie de calatorit in timp. Din pricina acestei masinarii, acel oras a avut un sfarsit tragic si a ajuns intr-un final sa se scufunde in adancuri. Este foarte probabil ca aceasta pereche scaun - sceptru sa reprezinte o cauza importanta a ciudatelor fenomene ce se petrec in Triunghiul Bermudelor.
Sambata seara a venit randul Romaniei. S-a intamplat o actiune a Domnului nostru Iisus Hristos prin care s-a declansat cumva, printr-un sunet precum al unei tobe samanice, toata acea aranjare legata de tara noastra, cu intestinul gros, cu granitele stralucitoare si cu soarele orbitor din centrul tarii ce isi trimitea razele pana la granite, despre care am scris intr-un articol anterior, continand un mesaj interesant pentru Romania. Aceasta constructie a fost realizata prin trecerea Mantuitorului de doua ori pe spirala despre care spuneam atunci, apoi pe granitele Romaniei formate din spirala si in cele din urma pe razele acelui Soare. Mai apoi s-a iesit catre Marea Neagra si de acolo s-au luat la rand toate teritoriile si apele de pe intreg Pamantul. Mantuitorul se ruga Tatalui sa fie potolite furiile aerului ce urmau sa apara pe tot Pamantul ca efect al acelui sunet de toba. Efectul a fost spectaculos. Daca incepand din luna noiembrie anul trecut si pana in acel 2 septembrie al acestui an s-au trecut in lumina 603 balauri din cei 1440 care stapaneau Romania, in noaptea de 2 spre 3 septembrie, au fost trecuti in lumina toti cei 837 balauri care mai erau de trecut. Eu chiar imi faceam socoteli cu o zi inainte. Remarcasem ca se intetise procesul de trecere la 20-30 de balauri pe zi, din care cauza imi spuneam ca daca o tinem macar in acel ritm exista sanse mari ca pana in jurul lui 20 septembrie sa terminam cu subiectul acesta. Iata cum prin forta si hotararea divina s-a rezolvat totul intr-o jumatate de noapte, lucru care ar trebui inca o data sa ne puna pe ganduri, caci oricat de disperata ar putea parea o situatie la un moment dat, odata e ca niciodata. Nu se poate sti.
Duminica seara a fost in Bucuresti o furtuna cu niste tunete atat de puternice incat tot toba aceea parea ca este cea care rasuna.
Am inteles ca prin toata aceasta actiune de amploare ce avea ca scop deschiderea inimii, noi am facut un salt cuantic foarte mare. Ne situam acum pe niste paliere temporale, ca si cum acele distrugeri ale Atlantidei nu s-ar fi intamplat niciodata. Ce a fost in Atlantida a avut influente foarte mari asupra tuturor evenimentelor ce s-au desfasurat pe planeta noastra pana in prezent, iar daca acele lucruri nu s-ar fi intamplat, istoria acestei planete ar arata altfel la aceasta ora.
A doua zi a luat nastere uraganul Irma. A plecat cumva din zona orasului scufundat. Ceva zile mai tarziu s-au format si alte uragane si a fost cutremur mare in Mexic. O furie a intunericului de nedescris.
Ce au facut romanii prin Sinele lor superioare daca la noi pe teritoriu tot s-a rezolvat aceasta poveste? Au pus umarul la trecerea in lumina a balaurilor aferenti intregii zone a Americii Centrale si a sudului Americii de Nord. Acesta este motivul pentru care intensitatea Irmei este variabila. Se trec in lumina ceva balauri si scade intensitatea. El avanseaza insa geografic si se alatura forta unor balauri noi ce corespund acelor zone geografice noi, generand iarasi cresterea intensitatii. Legat de Irma s-au trecut in lumina 12 balauri intr-o prima transa, 34 in a doua si 55 in a treia. Dupa aceea au fost de ordinul sutelor. Le-am pierdut sirul. Doar in ziua de ieri s-au trecut in lumina peste 200 de balauri.
Eu inteleg ca acea actiune a Mantuitorului forteaza iesirea la suprafata a tuturor fiintelor intunecate ce stapanesc aceasta planeta, ca mai apoi sa fie trecute in lumina. Ma refer aici la intunericul non-fizic si nu la civilizatii. Sunetul acelei tobe a crescut foarte mult vibratia intunericului, aducandu-l intr-o zona foarte aproape de a trece in lumina, astfel incat planeta sa fie eliberata. Din aceasta cauza vom auzi de multe cataclisme de acum incolo pentru ca vor fi pe principiul a ceea ce v-am expus pana acum. In “Cheile lui Enoh” este scris ca aceste evenimente sunt inerente pentru ca altfel planeta nu se poate descatusa de tot intunericul ce o tine acum in lanturi.
Romania este eliberata din chingile varfului intunericului, iar controlorii o stiu. De aceea se pune la cale o actiune impotriva Romaniei. Cum ar veni aceasta eu nu pot sa va spun insa v-as retine prea tare timpul daca m-as apuca sa povestesc visele de avertisment avute in ultimele zile, unele dintre ele repetitive. Un lucru este cert. Vor fi folosite tunelurile timpului pentru asta. Ce poate fi provocat prin tunelurile timpului? Orice. Cutremur, fenomene ale naturii, framantari sociale printr-un puternic control al mintii.
In unul dintre vise insa s-a dat si o solutie: citirea Paraclisului Maicii Domnului timp de 40 de zile. Nu se stie daca vom ajunge sa citim 40 de zile pentru ca se pot intampla multe pana la finele acestei perioade. Dar noi cu aceasta idee pornim. S-a indicat Paraclisul Maicii Domnului, nu alta rugaciune, iar daca ne documentam putin vom afla ca aceasta rugaciune se citeste in general in Postul Adormirii Maicii Domnului, dar si la vreme de mare necaz.
Va chem din suflet sa va alaturati la aceasta actiune, pentru ca pericol mare ne paste. Nu vreau sa sperii pe nimeni insa toate transmisiile din ultimele zile accentueaza niste informatii pe care nu le am de ieri de astazi legate de acest septembrie. Consideram ca pentru a se putea implini profetia ca Romaniei sa i se arate Sfanta Treime asa cum am vazut in articolul anterior, prin mesajul pentru Romania, noi avem de trecut un hop sau un test. Haideti sa punem umarul inca o data si sa trecem impreuna cu succes acest examen.
Aseara am vazut o emisiune la televizor in care erau mai multi invitati si se vorbea despre potentialele fenomene si evenimente ce s-ar putea petrece in viitorul apropiat. La un moment dat un domn, cu un nume cunoscut dar pe care nu doresc sa il amintesc aici, spunea ca de ce ar merita Romania sa fie pazita de niste urgii, ca doar nu a facut nimic special. Eu transmit urmatorul mesaj: “Va inselati domnule drag! Sunt lucruri extrem de speciale ce se deruleaza avand ca loc de declansare acest teritoriu al tarii noastre, prin actiunile unor oameni ce locuiesc pe aici, iar daca treaba se face in tacere, fara batai de pumni in piept si sunete de trambite, asta nu inseamna ca nu se intampla. Credeti-ma, caci cunosc multe actiuni de acest gen pe tot teritoriul tarii si stiu bine despre ce vorbesc!”
Am primit mai multe e-mailuri in care am fost intrebata ce parere am despre ultima declaratie a Parintelui Adrian Singurov, respectiv aceea ca peste doua saptamani incepe Apocalipsa. Parerea mea este ca Apocalipsa este inceputa de vreo trei ani si jumatate, iar ce se intampla in America Centrala si in sudul Americii de Nord, este cu siguranta doar inceputul episodului cataclismelor planetare. Se poate deci considera ca ma situez pe aceeasi lungime de unda cu declaratia Parintelui. Am mai spus-o si o repet. Totul a fost pregatit pentru salt: porti, vehicule Merkaba, acceleratoare de frecventa. Nu mai avem nevoie decat de apasarea pe buton pe care o va declansa Divinitatea, uite asa intr-o noapte, pe neasteptate, tot la fel cum s-a petrecut si actiunea Mantuitorului din data de 2 septembrie.


Toate cele bune!

P.S. Recomandare - "Cinstitul Paraclis al Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu" - accesati linkul de mai jos




marți, 5 septembrie 2017

DESPRE CONSTIINTA DE A DARUI



DESPRE CONSTIINTA DE A DARUI


Dragii mei,

Tema acestui articol nu este noua pentru nimeni, nu este prima data cand scriu despre acest lucru si de asemeni, nu sunt nici pe departe singura care scrie despre acest lucru. Va marturisesc insa ca simt o nevoie launtrica de ceva vreme incoace ca impreuna, eu si cititorii mei, sa participam activ la trezirea constiintei daruirii la nivelul poporului român, deoarece constat ca devine o problema din ce in ce mai apriga in perceptia unora, in conditiile in care pentru altii se duce aproape in domeniul inexistentului.
Viata fiecarui om este presarata de incercari si suferinta, mai mult sau mai putin, in functie de destin. Unii oameni ajung insa intr-o zona de concentrare maxima doar asupra problemelor personale si deseori la o credinta ca ce patesc ei nu se mai intampla nimanui. Se asteapta sa starneasca in exterior compasiune, sa li se dea intaietate, ba mai mult, intr-o forma subtila si mascata, aproape ca se duc intr-o zona de lauda cu incercarile lor, dar si cu lupta de a le face fata. Este o plangere continua. Daca i-ai spune unei astfel de persoane acest lucru, te-ar contra imediat, insa din pacate, adevarul gol golut acesta este. Tot acest comportament se incadreaza de fapt cu succes la capitolul “EGO mare cat o casa”.
Oameni buni, nu trebuie sa lasam suferinta sa ne transforme in niste egoisti notorii, pentru ca daca vom face asa, problemele noastre nu se vor mai sfarsi niciodata. Cum vrem noi sa primim rezolvare la ale noastre daca ducem in zona de uitare daruirea? Este o lege a echilibrului in Univers. Este imposibil doar sa primesti si mai nimic sa nu daruiesti. Chiar daca merge pentru o vreme si asa, la un moment dat se inchide robinetul. 
Iata cateva extrase din Cuvintele Mantuitorului, intalnite in Sfintele Evanghelii:
“Nu oricine imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia Cerurilor, ci cel ce face Voia Tatalui Meu Celui din Ceruri.”
“Ci toate cate voiti sa va faca voua oamenii, asemenea si voi faceti lor, ca aceasta este Legea.”
“Dati mai intai milostenie cele ce sunt inlauntrul vostru si, iata, toate va vor fi curate.”
Credeti ca este o intamplare ca gasim aceste sfaturi scrise undeva si dupa 2000 de ani? Eu zic ca nu. Stia Domnul nostru Iisus Hristos natura umana mult prea bine si dorea sa o vada ridicandu-se deasupra unei linii pe care numai daca nu vrei, nu o depasesti.

Voi veni acum cu expunerea unor experiente personale.
Imi scriu multi oameni care sa doreasca ceva din partea mea: un sfat, un ajutor, etc.
Exista unii care imi scriu niste e-mailuri avand o lungime cat un capitol dintr-un roman. Am luat de multe ori continutul unui e-mail de acest gen si l-am pus intr-un fisier word. Peste zece pagini, de foarte multe ori. Daca asta nu este manifestare de ego, sa imi spuneti mie ce vreti. Cum poate cineva sa ii scrie unei persoane pe care nici macar nu a cunoscut-o vreodata, un e-mail de o asemena lungime? Dar nici daca ai cunoscut-o nu este in regula. Ce s-ar intampla cu persoana aceea daca ar mai proceda inca o suta la fel? Dar nu, nu se gandeste la asta. Este doar el si problemele lui si atat. Iar ca sa sublinieze si mai tare aceasta idee, nu se limiteaza in a-i scrie doar un e-mail de acest gen, ci trimite vreo zece. Deja o carte intreaga.
Exista altii care imi pun intrebari cu 1, 2, 3, … 15, 16 si solicita raspunsuri punctuale la fiecare. Armata, ce sa mai! Imi mai ramane doar sa raspund si eu: “Am inteles! Sa traiti!”
De asemeni sunt foarte multi cei care daca imi scriu azi, vor raspuns tot azi sau cel mai tarziu maine. Chiar si daca este weekend. Iar daca sunt plecata sau ocupata cu ale mele si nu ii pot raspunde imediat, intra intr-o disperare, trimitand alte cinci e-mailuri si intreband oare ce s-a putut intampla de nu i-am raspuns. Lasand la o parte faptul ca nu stiu de unde se naste in mintile unora ideea obligativitatii mele ca daca tot am un blog si tot vin cu niste recomandari de natura generala, atunci trebuie sa servesc si fiecare solicitare individuala, vin si spun ca a cere in acest context cuiva sa stea drepti in secunda numarul 2, atunci cand dai tu strigarea, tine iarasi de zona egoismului. Iar aici nu presupune sa te gandesti doar la persoana careia ii scrii, ci si la toti ceilalti, care au scris inaintea ta si care asteapta cu rabdare un raspuns, cand s-o putea.
Nu in ultimul rand vin foarte multi oameni si imi vorbesc despre ale lor. Povestesc despre cata iubire trimit in Univers, cata iertare fac si cata rugaciune. Dar desi ei fac toate astea, dificultati au in continuare si parca devin din ce in ce mai accentuate. Exista insa o problema. Ei spun ca fac aceste actiuni iar eu chiar cred ca asa este, insa din capatul meu al firului nu se simte nici o emotie, nimic. Zero barat. Oamenii care au cu adevarat inima deschisa si la fel si compasiunea pot scrie doar trei cuvinte, caci lacrimile si incep a-mi curge pe obraz. Energia compasiunii si a iubirii se simte si nu se expune in vorbe. Intelegeti? Aceasta inseamna ca la cei ce nu poate fi perceputa o astfel de simtire exista o problema, pe care ei nu o sesizeaza nicicum si tocmai de aceea nu izbutesc sa iasa dintr-o anumita zona. Am cercetat statistic si am observat, la aproape toti cei ce se incadreaza in aceasta categorie, un element comun: cei in cauza nu au intrebat vreodata, dupa zeci de ore petrecute impreuna in aceasta forma de comunicare virtuala, daca ar putea sa ma rasplateasca cu ceva, pentru timpul alocat de mine situatiei lor, pentru cunoasterea ce le-am impartasit-o si pentru informatiile pe care le-am furnizat. Sunt constienta ca daca ar fi sa ma fac om de serviciu in fata tuturor cerintelor oamenilor, caci unii chiar asa imagine isi construiesc, din pacate, despre mine si despre altii ca mine, percepandu-ne ca pe niste insi care nu mananca, nu dorm, n-au facturi de platit, n-au familie de intretinut, ci doar stau la calculator 24 de ore pe zi ca sa slujeasca umanitatea, si daca m-as lasa in baza recunostintei lor, s-ar inchide in scurta vreme blogul acesta, pentru ca s-ar auzi despre mine ca am ajuns sa fiu prea slabita din pricina foamei. Este o aluzie acida, dar nu pe langa adevar.
Pentru unii cititori o repet iar pentru altii o spun: sunt de meserie inginer electrotehnist, ma desfasor in domeniul automatizarilor si al electricitatii, am un job catre care plec dimineata si ma intorc seara, uneori foarte tarziu, si imi iubesc meseria la fel cum iubesc si partea aceasta spirituala. Spun toate aceste detalii spre a se intelege bine ideea pe care doresc sa o transmit de fapt mai departe. Scopul meu nu este sa ma plang de niste rasplati care in mod normal ar trebui sa ia calea catre mine, dar nu o iau. Am si alte modalitati de a-mi castiga painea. Cu ele sau fara ele, viata imi merge oricum mai departe, cu toate ale ei, cu bune si rele. Scopul meu este sa conduc mintea oricarui om catre constiinta faptului ca din cauza inimii inchise si din pricina ca doar doreste sa primeasca si prea putin se gandeste sa si daruiasca, este un aspect ce ingreuneaza enorm munca celorlati care nu au uitat sa faca aceasta daruire, este un zid neconstientizat prin care se produce marea prindere in matrix. Dam vina pe altii. Dam vina pe controlori, pe psihotronice, pe viata grea si pe multe altele. Insa se ridica intrebarea fireasca: de ce unii sunt afectati de toate astea mai putin decat altii? Raspunsul este acela ca indiferent ce s-ar fi intamplat, ei nu au uitat sa faca o rugaciune, care ar putea suna cam asa in esenta:
“Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-ma te rog sa nu mi se impietreasca inima, iar daca nu am fost atent si ea mi s-a facut de piatra, ajuta-ma te rog sa o despietresc.”  
Iar daca inima nu este de piatra, intotdeauna gandul va putea trece prin ea, iar omul acela va face mai tot timpul lucrurile cu atentie, cu bun simt si punandu-se cat de des se poate in scaunul aproapelui sau. Cu cat le va face mai mult in acest fel, cu atat se va mentine mai activa caldura inimii, nepermitand inghetul la acel nivel, vreodata.
Avem lasata din Evanghelii si pilda femeii sarace care pune in cutia milei doi banuti, iar Mantuitorul cu atotcunoasterea Sa, a stiut ca ea a pus acolo nu din ce ii prisosea, ci de fapt, tot ce avea. A apreciat-o foarte mult pentru acest lucru si cu siguranta ca i-a fost intors darul inzecit pe alte parti.
In vietile Sfintilor sta scris ca pentru Dumnezeu face mai mult o mana care da, decat o gura care se roaga. Am vazut din analiza multiplelor situatii ce mi-au iesit in cale de-a lungul timpului ca lucrurile chiar asa stau. Cei ce sunt imbaiati in energia daruirii, au verde de la Sfanta Treime pentru toate dezlegarile. Nu exista nici o nepermisiune de Sus in acest sens.
Nu avem scuza ca sa nu daruim. Daca nu avem bani putem face fapte. Chiar si raspandirea unor informatii ce sunt de ajutor sufletului cuiva reprezinta o forma de daruire.
Va dau exemplul unui om. Sufera de ciroza. Dar chiar asa bolnav cum este, fara venituri, intreprinde o munca zilnica de a face viata mai frumoasa, prin articolele ce le distribuie in facebook, altor oameni. Iata dovada de iubire si daruire. Eu nu am facebook, dar mi-a fost adus in vizor omul acesta de alti prieteni de-ai mei. Il voi ajuta si eu cu tot ce stiu si pot, insa mi-as dori din toata inima ca dupa ce voi expune contul sau bancar mai jos, macar cei ce se stiu ca mi-au cerut ajutorul pana in prezent, fara sa ridice vreodata problema daca imi si datoreaza ceva, sa rascumpere datoria si sa daruiasca ceva acestei persoane. Iar daca vor exista oameni cu inima deschisa care vor simti sa faca o fapta buna si un gest umanitar, va fi acesta raspunsul pe care il aduce Dumnezeu prin oameni, pentru toata munca ce a facut-o si calea pe care a ales sa mearga. Binecuvantati vor fi la randul lor si cei ce vor face aceasta fapta de milostenie. Pentru tot darul ce va merge catre acest domn, din tot sufletul, Multumesc.

BUGA ION

CONT: RO61 BRDE 240SV47183422400, BRD
SWIFT CODE: BRDEROBU


Mai aduc in vizor o situatie, a unei colege de lucrari, nelipsita ani de zile din toate lucrarile noastre facute in slujba acestei planete, care s-a imbolnavit de cancer pe limba. Nu stam sa analizam cauzele, caci de multe ori, la multi oameni, ele nu stau in viata de acum. Aici si acum, ei chiar fac ce trebuie. In curand va trebui sa suporte o operatie. Multumesc din inima tuturor celor ce simt si pot sa o sprijine si pe ea.

DUMITRU MARILENA

CONT: RO02 RNCB 0094 0815 3869 0005, BCR
SWIFT CODE: RNCBROBU

Sunt oameni care deja au aflat in cerc inchis despre Marilena. Pentru donatiile lor am venit si eu la schimb cu o importanta cunoastere si tehnica, ce ar putea ajuta multi bolnavi, primita de la Metatron si Rafael, in ziua Sfantului Pantelimon, in acest an. Am vrut la un moment dat sa o postez in blog, dar ceva m-a oprit brusc. Am inteles in scurt timp de ce. Iar aceasta este exact esenta articolului de azi. Multi oameni cand primesc mereu gratuit, sau cand primesc trebuind sa dea foarte putin la schimb, ajung la un moment dat de se obisnuiesc in acest fel si nu mai apreciaza nimic la justa valoare. Aceasta este o cauza majora a tuturor experientelor povestite mai sus. Partea cea mai tragica este aceea ca toate acestea se intampla in zona, cica a spiritualilor. Pai daca pe acest sector se desfasoara astfel de lucruri, ce pretentii mai putem emite in rest? Putem noi indrazni sa judecam pe unul si pe altul pentru ca nu este trezit? Pai fara suparare, multi dintre netrezitii acestia sunt capabili de acte de daruire si iubire cu mult mai mari decat multe fapte intreprinse de asa-zisi spirituali. Sa ne gandim profund la treaba aceasta, caci este o realitate si din pacate, deloc de neglijat.
Amandoi sunt oameni tineri. Domnul Buga are 47 de ani iar Marilena 43. Mai pot fi traiti multi ani si de unul si de altul, in care sa aiba sansa sa poata darui din ce au si ei mai bun, la fel cum au facut-o si pana in prezent.
Astept cu e-mail, pe adresa federatia.galactica@gmail.com, pe toti cei care vor face donatii catre unul dintre cele doua cazuri prezentate, sau catre ambele, dupa cum simte fiecare. Voi veni la schimb cu toata cunoasterea despre care am pomenit mai sus, dar si cu lansarea unei  initieri ce va fi primita ori de la Metatron, ori de la Rafael, depinzand aceasta de natura omului in sine, daca functioneaza pe matricea tehnica metatronica sau pe matricea intuitiva rafaelica. Natura aceasta va fi comunicata odata cu trimiterea materialelor.
Inca o data, cu iubire si recunostinta Va Multumesc!

Este interesant ca in timpul scrierii acestui articol m-a sunat o prietena spunandu-mi despre doua cazuri de animale abandonate. Un pic mai tarziu am vazut la televizor o stire despre patru catelusi abandonati. Au facut asta doua tinere, lasand un sac de rafie pe o strada din centrul Buzaului, continand patru catelusi. Masina nu era deloc una ieftina. Mai mare rusinea! Nu si-au dat seama ca exista prin preajma o camera de luat vederi si vor fi filmate. Tot acest raport de plans dintre om si animal, ca este caine, pisica, porc, gaina sau cal, este tot un semn al inimii impietrite. Daca nu vrei ca animalul tau sa faca pui, mergi sa faci o sterilizare, dar nu iti bate joc de bietele suflete. Imi spunea prietena mea despre niste polemici in care a intrat discutand pe nu stiu ce formuri despre statutul animalelor, comparativ cu al oamenilor, fiinte cu spirit si constiinta. Serios? Asa sa fie? Pai vedem cu totii oameni care sunt mai animale decat toate animalele Pamantului. Stiati ca un caine sau o pisica pot avea Sine superior dragon si spun asta pentru ca tot am am scris nu demult despre dragoni. Cand un caine sau o pisica ajung in casa unor oameni, ei vin, prin natura lor de dragoni, ca un fel de gardieni energetici ai casei respective, fata de toate agresiunile ce pot sosi prin tunelele timpului. Cate nu ar mai fi de spus despre animale dar poate ca voi concepe candva un alt articol pe marginea acestui subiect.

In incheiere ii multumesc prietenei mele Ileana, care din proprie initiativa a pus rugaciunea de iertare si dezlegare intr-un videoclip You Tube, dorind sa faca in viitorul apropiat si o varianta cu subtitrare in limba engleza. Iata tot un exemplu de iubire si daruire, pentru ca a simtit sa faca ceva pentru oameni, fara sa i-o ceara altcineva. A venit din inima sa pur si simplu.
Videoclipul este postat in articolul care contine rugaciunea initiala:



Toate cele bune!